1,669 matches
-
dar din când în când stau într-o expectativă dulce-amăruie, uitându-se spre vale. Deznodământul nu este dat niciodată apriori. Unele reacții sunt previzibile iar altele rămân în mister. Te ridici dintr-o dată și te scuzi că sună telefonul. Rămân ghemuită lângă șezlongul imaculat și visele colorate. Te aștept în amintirea mea și în viitorul gândurilor. Termini repede convorbirea telefonică, dovadă că nu-ți suscită interesul. Apoi se aude clinchetul a două sticle de bere pe care le așezi fără niciun
SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346232_a_347561]
-
ziua în care Nicu o duse pe Vasilica pentru prima dată la film. Își făcură câteva poze și se distrară atât de bine, încât fata simți că poate să aibă o discuție deschisă cu bărbatul în ceea ce privea viitorul lor. Ghemuită la brațul lui sub umbrela neagră, îl trase ușor spre ea, privindu-l în ochi. El îi zâmbi: - Stai să vezi ce poze vor ieși! Chiar ești drăguță! Știi ce am să fac cu poza aia în care ți se
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
durere. - Ai o simplă răceală, o migrenă mai degrabă. - De unde știi ? De când ai devenit medic ? .... - Te mai doare capul ? - Nu. Nici nu am remarcat că mai port compresa pe frunte. - Să fii sănătoasă ! Mary, înlăturând cârpa udă de pe frunte, se ghemuiește în brațele lui și, șăgalnic, îl întreabă: - Spune-mi ce mi-ai făcut. Chiar m-ai vindecat? Vre-o minune Dumnezeiască? - Păpușico, nu-i nici o minune. Este o proprietate a nano-undelor de o anumită frecvență. - Adică jucărioara aia legată la
MILENIUL 4 SĂNĂTATE ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370236_a_371565]
-
îmbrățișat-o tandru și, cu o sărutare caldă, am abandonat-o epuizată printre cearceafurile mototolite. Mai aveam câteva ore până la o nouă deșteptare, de aceea am încercat să adormim cât mai repede. Am stins lumina lampadarului și, cu iubita mea ghemuită la piept, care deja zâmbea în lumea viselor ei, am adormit și eu rapid. Efortul de pe ringul de dans combinat cu cel de pe canapea m-au trimis și pe mine în lumea viselor. Doar țârâitul strident al soneriei ceasului deșteptător
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
un trădător. Te vând pentru a trăi o himeră de-o clipă. Stelele sunt vinovate! Ele și soarele lor cu ochii verzi. Ia laptopul în brațe și cade pe podea, lână birou.) Ultima îmbrățișare. (O clipă e liniște. Vicu stă ghemuit lângă birou cu laptopul în brațe. După un timp se aud bătăi în ușă.) Scena II Personajele: Vicu, Maur. (Vicu tresare ca trezit dintr-o altă lume.) Au venit. Se ridică, așează laptopul pe birou și aleargă spre ușă să
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
-ngrijorez c-or să dispară Încet-încet, culorile din curcubeu. Încet-încet s-au scuturat și ei S-au scuturat toți pomii de parfum Ce ne-amețea pe amândoi în drum Și-au dispărut și florile de tei Când eu plecam , te ghemuiai în tine Și m-aducea’napoi an după an Încrâncenarea ta de-a fi cu mine În ciuda anilor ce se “zbăteau” în ram ! Când plecai tu - așa, cantr-o clepsidră Se răsucea nisipul de sub mine Și teama că iubirea nu mai
TOT MAI DEPARTE AZI DE FLORILE DE TEI … de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369587_a_370916]
-
din fața ei. Pe pat, în curmeziș, cu brațele și picioarele desfăcute larg, de parcă se așezase pe nisip la plajă, Daniela dormea dezgolită. Cearșaful era împins la marginea patului, aproape făcut sul, mototolit, ca de obicei. În partea opusă a camerei, ghemuită pe un fotoliu, confortabil de altfel, dormea adânc doamna Lucreția, cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere și se îndreptă ca o felină spre patul fetiței. O privi lung, zâmbindu-i cu toată dragostea maternă, după
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
mama mi-a așezat capul în poală și mi-a zis; ești bărbat, fiule! poate ar fi trebuit să o ascult și să-mi iau rolul în serios să ascult respirația pământului și liniștea pietrelor timid să-mi conturez viața ghemuită sub așteptări din când în când să evadez printre anotimpuri să adun vreascuri pentru focul din cuptorul bunicii însă am învățat că fiecare suflet are o sărbătoare și la intersecția acesteia sunt doar eu și atât dincolo e Dumnezeu și
DE DINCOLO DE MORMINTE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368097_a_369426]
-
când se vede sufletul. te văd ăștia un bolnav că-ți rămâne sufletul în urma trupului cu tot cu boală cu tot cu boală bă. și-ți zic lăsați-l în pace sa lungit pe dinăuntru are el ceva. și paznicul de noapte s-a ghemuit de tot în burta cartierului nu mai era loc. și s-a pus așa pe un soare. și morții de trei zile erau calzi se plângeau morții de căldură. s-a ridicat unul viu să ducă soarele la locul lui
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
tot ca tine înghețată... Dar ce faci Iarnă ,iar ai ațipit ? S-a stins focul ,în vatră e cenușă Hai du-te ieși pe unde ai intrat , Strecoară-te ușor pe lăngă ușă Povestea încă nu s-a terminat ! Mă ghemuiesc tăcută-n balansoar Privind prin sticlă stelele pe cer , Poate-l zăresc numai o clipă doar Pe Moș ,nu vreau nimic să-i cer . Referință Bibliografică: Poveste de iarna / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1821, Anul V
POVESTE DE IARNA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370119_a_371448]
-
saltimbanc. Inscripționate cu cerneală-tăciune, cuvintele cu resturi de cerbi și-au uscat gâtlejul, ba chiar au trecut Rubiconul, mutând pionii pe tabla de șah a Fortunei. Unda lor de șoc tot n-a reușit să escamoteze ideea pe care ai ghemuit-o în conștiință. Să înțeleg că, precum Augias, nu erai pregătit pentru inventivitate? Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Scrisoarea / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1168, Anul IV, 13 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Oancea : Toate
SCRISOAREA de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353458_a_354787]
-
și un glas brodate din rădăcinile adâncilor haruri ce au stors cerneala din călimări, criticilor dintotdeauna. Era o ascunsă mustrare a timpului, pentru că începusem a ne îndepărta de maestră și a ne uita valorile. Niciodată, însă, nerecunoștința nu se poate ghemui definitiv într-un popor, ci izbucnește, mai curând sau mai târziu! Pe 28 septembrie 2013, când stolurile călătoare se depărtaseră pe rând, spre neștiute pământuri îndepărtate, America, o a doua, sau a treia țară a sopranei (după România și Italia
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
fotograful. Pași pe scări. Intră brancardierul nr. 1 purtând targa căreia i-a montat la cap o roată ca s-o poată căra singur. Poartă halat fără mâneci de la reformă. Urmează Cucu ținând în dinți sacoșa cu aparatul fotografului. Firică ghemuit pe targă. Apoi tânăra subofițer, doamna Cucu. Brancardierul îl răstoarnă pe Firică în mijlocul scenei iar acesta se vaită continuu în timp ce coana mare se repede la Cucu încercând să recompună din bucăți, aparatul de fotografiat. COANA MARE: Pozele, vreau poezele mele
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
Poeme > Constiinta > COERENȚĂ AMNIOTICĂ Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1271 din 24 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Culcat în iarbă, gândul, supraviețuitor al cataclismului, privește nedumerit lumina orbitoare - spice vălurite în care se scaldă. Nu i se mai ghemuiește frigul în suflet... Caută locul unde inima i-ar începe din nou să bată. Arome de cimbru sălbatic dansează frenetic în jur, învăluindu-i umerii într-o binecuvântată îmbrățișare. Tavanul de nori îl cercetează surprins și-atât de intens, încât
COERENŢĂ AMNIOTICĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353753_a_355082]
-
se amplifica, m-am obișnuit repede cu starea asta de acarian. Apoi...începusem aventura vieții mele. Alea jacta est!.. În această stare-cocteil, de frică dusă la paroxism, exaltare, curiozitate entuziastă, regrete și reproșuri(de ce am intrat în aventura asta?), stăteam « ghemuit » între sânii doamnei, care mergea liniștită, fără să bănuiască ce s-a întâmplat. Așa am ajuns acasă la dumneaei, într-un bloc la etajul trei. A descuiat, a deschis ușa și...a intrat. M-au cuprins emoțiile. Deși eram îngrozit
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
fi ca al zidirii Anei lui Manole în Mânăstirea Argeșului, vrea „a obloji“ trecutul «cu săruturile stelelor», cu «senzația unei căderi printre râpi tot mai adânci, în care conștiința se rafinează ca un fir de lumină deșteptător la căință», „se ghemuiește“ oximoronic «pe malul lacului secat de tăcerea îndelungatei așteptări» și «are povara unei netâlmăciri trezită din rămășițele închinăciunii», „nădăjduiește“ «clipă de clipă că nu e doar un popas acest prelung răsfăț al buzelor», în sufletu-i, «tot mai viu trăiește
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
două olimpice care fac pregătire la d-lui acasă. (lucru sancționat, de obicei, de societate). Cei doi se avântă într-o aventură fără a se gândi la consecințe.“ Ce va urma după aceasta nu știa, însă privind la trupul tânăr ghemuit în mijlocul patului său, simțea că era pregătit sufletește să-și asume responsabilitatea actului. Va vedea ce va fi mai târziu. Spera ca Angelica să fie discretă și atât, iar cu Minodora nu știa încă ce va face.” În jurul personajului principal
IUBIREA ŞI FORMELE EI ISPITITOARE... VALENTINA BECART BISOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347139_a_348468]
-
Oricât coșmar aș investi,Sub ochii tăi gerul se curmă. Pe brațul tău aș povestiTot dorul, în cele din urmă.... VIII. DE VEGHE, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011. Sunt aici seară de seară Ghemuită-n locul meu, Picurând din inimioră Daruri de la Dumnezeu. Slovele îmi sunt ca mierea, Îndulcesc fiere sau ceai, Din suflet alung durerea Și șterg orice mucegai. Nu posed plete divine, Nici sub lauri nu poftesc, Peste culmile alpine Doar cuvânt
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
și un glas brodate din rădăcinile adâncilor haruri care au stors cerneala din călimări, criticilor dintotdeauna. Era o ascunsă mustrare a timpului, pentru că începusem a ne îndepărta de maestră și a ne uita valorile. Niciodată, însă, nerecunoștința nu se poate ghemui definitiv într-un popor, ci izbucnește, mai curând sau mai târziu! Pe 28 septembrie (2013), când stolurile călătoare se vor fi depărtat pe rând, spre neștiute pământuri îndepărtate, America, o a doua, sau a treia țară a sopranei (după România
VIRGINIA ZEANI. O VOCE LUMINOASĂ, DE APROAPE TREI SFERTURI DE VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357438_a_358767]
-
erau pictate în culorile curcubeului, iar zeci de pescăruși pluteau fără să dea din aripi. Aproape de țărm se legăna o barcă. Solaris sări în ea și vâsli până în mijlocul mării. Simți, deodată, că mâinile îi înghețară pe vâsle și se ghemui de frig. Privind în depărtare, observă că începu să ningă. După câteva minute, soarele aruncă săgeți de foc, iar apoi începu o ploaie deasa. − Acum înțeleg de ce se numeste Marea Anotimpurilor! Aici vremea se schimbă mereu. Vâsli mai departe, până ce
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
erau pictate în culorile curcubeului, iar zeci de pescăruși pluteau fără să dea din aripi. Aproape de țărm se legăna o barcă. Solaris sări în ea și vâsli până în mijlocul mării. Simți, deodată, că mâinile îi înghețară pe vâsle și se ghemui de frig. Privind în depărtare, observă că începu să ningă. După câteva minute, soarele aruncă săgeți de foc, iar apoi începu o ploaie deasa. − Acum înțeleg de ce se numeste Marea Anotimpurilor! Aici vremea se schimbă mereu. Vâsli mai departe, până ce
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VIAȚA E UN FEL DE KRIEG Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului ghemuit sub așternut să nu intre pic de frig, viața e un fel de krieg și de care m-am temut sobele fără căldură țipă-ntruna după lemne că-n zadar fac eu la semne gerului, că nu se-ndură să
VIAŢA E UN FEL DE KRIEG de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357962_a_359291]
-
ei în această noapte nebună. Îi admira fundulețul rotund și se bucura că în această noapte a trăit ineditul, având o nouă experiență a vieții sale de bărbat. Ce va urma după aceasta nu știa, însă privind la trupul tânăr ghemuit în mijlocul patului său, simțea că era pregătit sufletește să-și asume responsabilitatea actului. Va vedea ce va fi mai târziu. Spera ca Emanuela să fie discretă și atât, iar cu Minodora va vedea el ce va face. [1]Ion Barbu
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
să merg cu ei acasă ca să mi-i dea. Erau trei. I-am crezut și m-am urcat. M-au dus cu mașina într-un câmp în afara orașului, m-au scos afară și au început să mă lovească. M-am ghemuit jos și mi-am acoperit capul cu mâinile. Cât au dat în mine, nu știu, dar la un moment dat mi-am pierdut cunoștința și m-am trezit târziu în noapte. Tot trupul mă durea. Aveam gura uscată și nu
JURNAL SPANIOL (FRAGMENTE)- de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350757_a_352086]
-
Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2009-12-04 | | Suflet trezit Am atins cândva dragostea dar a zburat cu inima mea... acum stau zgribulit într-un colț de suflet... Aștept din nou chemarea ta ce-a rătăcit cu inima mea... spre altă stea... uitarea... s-a ghemuit a încolțit în sufletul meu ce-a adormit... În vis am simțit lumina ta iubita mea cum ai revenit aveai un dar neprețuit... inima mea în care brusc... a răsărit dragostea ta ce s-a trezit... lumina din inima ta
SUFLET TREZIT de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359289_a_360618]