826 matches
-
Feți-Frumoși autentici, cu sute de miresme și zîmbete: roșii ca focul dragostei ce abia le mijea în suflete; albastre ca seninul cerului și culoarea liceului nostru; galbene ca aurul și violete ca amurgurile târzii de toamnă! Băieții stăteau ca pe ghimpi și, când nu îndrăzneau să dea piept cu inamicii didactici din diferite motive: sau că nu știau lecția, sau că aveau vreo teză serioasă pentru a cărei înfăptuire ulterioară era nevoie de o deosebită strategie și tehnică, trăgeau la fit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pic și începe să obosească, balansându-se de la stânga la dreapta, al naibii diavol împielițat, care-și conduce urmăritorul pe cele mai nenorocite coclauri, aproape aruncându-l în șanțuri și făcându-l să sară peste bușteni ascunși, printre tufișuri cu ghimpi sau tamariscă până când, în sfârșit, aha, vine clipa cea de pe urmă! Însă numai după ce tânărul și eroicul vânător își condusese calul la limita epuizării și ceilalți călăreți rămăseseră cu mult în urmă, numai atunci se întorcea animalul să atace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din somn. Are vocea groasă, răgușită și pare agitat. — Grăbește-te, șoptește. Am întârziat. Focul de tabără s-a stins, a mai rămas doar cenușa. Bărbații au dispărut, tigrii, și ei. Fotograful își adună lucrurile și împreună calcă peste crengi, ghimpi și plante, care li se agață de haine și glezne, ca niște copii cerșetori. Pran nu înțelege graba, nu înțelege nimic din această împleticeală oarbă, de parcă cineva i-ar croșeta viața întreagă într-un singur act, o rafală rece în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu câte 2.000 RON, plătibili jumătate în 24 de ore. Pentru mine, chestia că nu voi putea călători în Europa numai cu buletinul, mă lasă rece, de problema aceasta, vorba francezului, mi se fâlfâie, totuși simt așa ca un ghimpe că tocmai acum la 20 de ani, de când tot bâjbâim în întunericul tot mai dens al distrugerii noastre latente, ca țară și popor, mai vin și cele două țări ca să ne dea un bobârnac și să ne arate cât de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
permanent la ele... ăăă... căciulițe de cauciuc? — Păi, domnul Sedgwick e foarte atașat de ele, zise dr. Morris. — De educatoare sau de căciulițele de cauciuc? îl chestionă directorul. — Poate chiar de amândouă? sugeră dr. Board sotto voce. — Omul are un ghimpe împotriva pilulei anticoncepționale, zise dr. Morris. — Ei bine, vă rog să-i spuneți domnului Sedgwick să poftească la mine în birou luni la ora zece. Aș vrea să-i explic termenii contractuali pe baza cărora a fost angajat aici. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ție tot așa! După ce-a așteptat, bătând cu inelul de pe deget în tablă, să-i măsoare fata una mică, bărbatul iese cu paharul lui să și-l soarbă afară. Ea mai stă preț de vreo trei minute ca pe ghimpi, pe urmă iese de după tejghea (dându-mi prilejul s-o observ de la brâu în jos, bermude ciclam, picioarele în ștrampi negri, șosete de lână vârâte în niște ghete descheiate din fermoar) și se duce afară cu păhăruțul ei, țipând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
detaliu. Unele dintre replicile ei n-o puneau într-o lumină tocmai favorabilă, dar femeia era hotărâtă să facă o relatare cinstită și directă. Alison nu fusese niciodată o mincinoasă. A încheiat istorisirea cu promisiunea Sofiei de a fi un ghimpe în coasta lor pentru totdeauna. Deci să ne așteptăm numai la chestii minunate. Luca a zâmbit trist, după care a tăcut, fixând masa. Alison nu știa sigur la ce reacție se așteptase din partea lui, dar sperase ca bărbatul s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să pice zilele astea, doamna Dogaru, bineînțeles c-am s-o anunț, și, în sfârșit, a dat Dumnezeu. Întârziase. A apărut cu o întârziere de aproape două săptămâni față de dată stabilită de ea. De două săptămâni, Mirela stătea ca pe ghimpi, cu foamea-n gât, dar s-ar fi cuvenit să remarce că doamna Petronela își schimbase costumația și arăta mai tânără în cizmele și pantalonii și geaca aia de piele neagră ce-i puneau în valoare o siluetă de puștancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îl ținea mereu la distanță și, când într-o zi a întrebat-o de-a dreptul dacă are vreo șansă la ea, i-a răspuns că nici una, atâta timp cât eu mă aflam în oraș. Din ziua aceea, am fost ca un ghimpe în inima lui și nu dorea decât să scape de mine. Ceea ce s-a și întâmplat. Deci eram tânăr ofițer de puțin timp și îmi venisem în fire, scutit fiind acum de istericalele fetei, care mă lăsa în pace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Așadar a plecat. Ce-i de mîncare? — Îmi pare rău c-ai stat singur toată ziua. Mi se pare așa o prostie c-a trebuit să aștept să se facă Întuneric ca să pot veni. Toată ziua am stat ca pe ghimpi, tot vrînd să vin Încoace. — E o prostie să stau aici, În principiu. M-au adus cu un vas și m-au lăsat aici Înainte să se lumineze - cu o parolă și nimic de mîncare, Într-o casă supravegheată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Agliè. „Dar vă conjur să nu mă credeți. Dacă v-aș apărea În lumina prăfuită a secolelor mele, frumusețea dumneavoastră s-ar veșteji dintr-o dată, și n-aș putea să mi-o iert”. Amparo era cucerită, iar eu simții un ghimpe de gelozie. Adusei vorba despre biserici și despre sfântul Gheorghe-Oxossi pe care-l văzuserăm. Agliè zise că trebuia, fără doar și poate, să asistăm la un candomblé. „Nu vă duceți acolo unde vi se cer bani. Locurile demne de văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Acolo, într-o seară, pe malul lacului, a vrut să facem sex. A fost incitant. Nu s-a oprit aici. Ca să mă stârnească, avu primele ei tentative de sex oral, stângace de altminteri. Oricum, pentru mine era ceva nou, fantastic. Ghimpii conștiinței se arătară iarăși - trecusem la perversiuni, urma dezastrul. După o săptămână am tras concluzia că sexualitatea agresivă îi era provocată de pastilele alea verzi pe care le lua regulat. Am convins-o să întrerupă tratamentul. Erau niște chimicale nenorocite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pregătită și unde îl adusese Grigore, explicîndu-i să nu puie la inimă cuvintele bătrânului, că el așa a fost totdeauna, original în păreri și gesturi, dar are un suflet minunat... Voia tânărul să nu ție seama și totuși stătuse pe ghimpi la masă și înghițise cu noduri, căci Miron Iuga fusese și mai ursuz, nu i-a adresat nici o privire și s-a hărțuit toată vremea cu fiul său pe fel de fel de mărunțișuri. Odaia lui era la etaj, în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cele din urmă îngropîndu-se până la brâu în tufișurile care năpădeau toată curtea, până la gardul de sârmă, atât de îndepărtat în noapte încît nici nu-l vedeam. Lanternele noastre luminau aerul albastru, fumegos. Băiatul se încîlcise cu totul în arbuștii cu ghimpi, mergând cu încăpațînare în linie dreaptă. Șovăi o clipă, apoi se întoarse ținând în mâini, lucios ca argintul, borcanul cu coropișnița. Intră iar în hol, traversă coridorul fără să ne dea nici o atenție, își descuie cușeta, puse borcanul înăuntru și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă gândeam la călugăriță, ciudata Mantis religiosa, care în timpul copulației își ronțăie, pur și simplu, amantul. Sau la femela scorpionului, care găsește în câteva secunde singurul loc vulnerabil al masculului, singura fisură a platoșei chitinoase, și îl înțeapă acolo cu ghimpele veninos din coadă... Dacă aș fi văzut pe bulevardul Magheru sau în Piața Romană uriașe, cleioase pânze de păianjen prinse de colțurile clădirilor, în mijlocul cărora ar fi pândit nemișcată câte o femeie goală cu sânii atât de asemănători chelicerilor, lucrul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ușor de suportat. Erau identici, de la cei imperiali până la cei care ar fi încăput într-o cutie de chibrituri: chihlimbarii, semitransparenți, doar cu o dungă neagră-verzuie străvăzîndu-se prin crusta de opal: drumul otravei, care străbătea segmentele cozii și ajungea la ghimpele din capăt. Cleștii mari nu provocau oroare, erau cleștii inofensivului rac. Am trecut repede, ca și când oprirea la păianjeni ar fi fost excesivă și ne-am fi aflat în întîrziere, pe lângă crustacei (un homar cât un iepure de câmp, crilul roșu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe poarta muzeului. Dacă era încuiată, eram pierduți. Ne-am întors din drum înfruntînd valurile de insecte, care acum erau vioaie și agresive. Era limpede că nu mai roiau la întîmplare, ci se îndreptau toate împotriva noastră: scorpionii își înfigeau ghimpii cozii în pielea pantofilor noștri, fluturii ne izbeau peste față ca să ne amețească, furnici roșii începuseră să ni se cațere pe picioare. La parter, toate animalele, acum răgând, mugind și fornăind și chițcăind și lătrând, se îndreptau asupra noastră, ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
are temperatura corpului meu, mă cufund în ea izolîndu-mi simțurile, lăsîndu-le pradă iluziei. Mă îndrept spre gura peșterii din insula de smarald, în jurul deschiderii aceleia strâmte crește un mărăciniș osos, tare ca sârma, cu scânteierile mov ale florilor pitite după ghimpi. Intru în coridorul de piatră care duce-n adâncul său. Larve translucide fug pe pereți. Mii de ochi privesc din tavanul jos. În pârâiaș trăiește proteul orb, cu mânuțe de om. Iar acolo, în centru, înfășurată în noapte ca într-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de altceva, iar pe cap o eșarfă lungă de mătase, imprimată cu flori vișinii. M-am fâțâit nițel în fața oglinzii, care stătea cam înclinată, și-apoi am ieșit să culeg un trandafir. Am tăiat cu cuțitul codița unuia, plină de ghimpi. Trandafirul era mic, abia îmbobocit, dar câteva petale purpurii se și desfăcuseră și stăteau răsfrânte, lăsîndu-le să se vadă și pe celelalte, învălătucite, ude de rouă. M-am hotărât să-l țin în mână. Mi l-aș fi prins în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
coduri de eleganță, râse inginerul (trăgînd cu ochii la Geurtie, pe care a spionat-o apoi tot timpul, mai ales după ce spunea ceva de spirit). Codul acesta, occidental, îl aplică însă numai față de doamne și domnișoare. Eu stam ca pe ghimpi. Fetele începură să vorbească între ele, chemîndu-l și pe Harold, iar inginerul explică ceva în bengali fiicei sale, care privea jur-împrejur cu o curiozitate aprinsă și zeflemitoare totodată. Atunci am observat că, de câte ori ascultă atent ceva care i se spune
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
răspunde, inversând termenii Ceilalați nu sunt ca mine ci Ceilalți nu pot fi ca mine. Așadar, atenția este centrată spre paradigma semenilor, propria interioritate fiind postulată dintru început ca un edificiu inviolabil. Ceilalți sunt obsesia ființei umane pătrunse de răutate, ghimpele metafizic ce îi sfâșie conținutul existențial. Prin acest răspuns dat la interogarea ce-l vizează, eul demonizat în versiunea mistică și animalizat, în cea atee, încearcă să-și confirme superioritatea conferindu-i valoare de adevăr indubitabil. Privindu-se în oglindă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu desparte, mai exact, nu îndepărtează materia de spiritul ce o poartă. Dimpotrivă, ea apropie cele două structuri într-un mod extrem de intens. În mijlocul unei dureri trupești acerbe sufletul conștientizează mai profund ca nicicând telurica sa împletire cu soliditatea corporală. Ghimpele care pătrunde și arde sfredelitor deschizând noi adâncimi de mistuire în pulsația caldă a țesuturilor care-și pierd celulele atomare sub impactul sfârtecării ce înaintează decisiv, ascuțișul ce mutilează perturbator liniștea vibrațiilor calme din mecanica bine centrată a trupului dinamic
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
obișnuitul nod în gât când mi-a pus domnul Nicolaid întrebările, una după alta. 7 septembrie 1916 Mai mult de o săptămână nu am mai scris, trăind într-o stranie amorțeală sufletească ; numai din când în când mă mai împungeau ghimpii rușinii și amărăciunii. Paradoxal pentru acest timp, agitat și de destule alarme, am lucrat cu spor. Atunci (stranie utopie !) îmi vedeam viața scurgându-se înainte la fel, în această liniște după care de multă vreme jinduiam, și Sophie rămânând mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
umanitatea, plonjat fiind în anturajul din care nu ai cum te smulge ? A mă ridica pentru a scăpa de bieții mei vecini ar fi însemnat să rămân în picioare, cine știe cât timp de-acum înainte, ceea ce sănătatea nu-mi permitea. Un ghimpe în plus mă înțepa, simțind că avusese dreptate domnul Ialomițeanu, ce mă sfătuise să nu stau la coadă. Și nu puteam să nu văd că principiile mele nu mă duseseră decât în același loc cu toată lumea : în afara faptului că mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sărmani, dar nu putem să ne mai scriem? Și cum adică socialiști? Cum să fie de stînga? E nebună, nu știe cine a fost Ceaușescu? Băi frățicule, ce prostie... Două zile povestea i-a stat Înfiptă-n cap ca un ghimpe. Bine că n-a apucat să se laude cu franțuzoaica În cercul ei, ar fi ieșit o stînjeneală... Peste două luni, Maria s-a Înscris la liberali. A primit un fel de carnet de partid, pe care l-a pus
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]