802 matches
-
a veni ora să intrăm în clase, puneam ghiozdanul undeva, ne plimbam și căutam prin curte, împreună cu alți copii, gloanțe (,,țâuri”) rămase acolo probabil încă din al doilea război mondial. Într-o zi am constatat că nu-mi mai găsesc ghiozdanul și toată școala a intrat în alertă, încercând să-mi găsească ghiozdanul. Nu s-a găsit, am plecat acasă iar a doua zi am venit normal cu acesta în spate; în ziua precedentă plecasem la școală fără ghiozdan. Învățătoarea, doamna
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și căutam prin curte, împreună cu alți copii, gloanțe (,,țâuri”) rămase acolo probabil încă din al doilea război mondial. Într-o zi am constatat că nu-mi mai găsesc ghiozdanul și toată școala a intrat în alertă, încercând să-mi găsească ghiozdanul. Nu s-a găsit, am plecat acasă iar a doua zi am venit normal cu acesta în spate; în ziua precedentă plecasem la școală fără ghiozdan. Învățătoarea, doamna Amariței, bineînțeles m-a muștruluit, iar eu am devenit ,,celebru” în toată
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mai găsesc ghiozdanul și toată școala a intrat în alertă, încercând să-mi găsească ghiozdanul. Nu s-a găsit, am plecat acasă iar a doua zi am venit normal cu acesta în spate; în ziua precedentă plecasem la școală fără ghiozdan. Învățătoarea, doamna Amariței, bineînțeles m-a muștruluit, iar eu am devenit ,,celebru” în toată școala. Îmi amintesc că în clasa a II-a am primit premiul „II” premiu care consta, de obicei, în câteva cărți. Printre acestea se afla și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
anexe, tăblița avea un creion de ardezie (nu am știut niciodată ce este ardezia) și un burete cu care se ștergea ceea ce ai scris. Pe scurt, o tablă în miniatură, cu burete și cretă, care se purta în spinare, în ghiozdan. Uneori, tăblița se mai spărgea, creionul se mai pierdea, sau buretele, dar, cu aceste unelte primitive, au învățat arta scrisului și socotitului foarte multe generații. În fiecare zi aveam grijă de ele și nu îmi pot imagina copilăria mea fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de melancolia care mă apuca, deseori, noaptea, gândind că se apropie moartea lor. (A survenit însă mult mai târziu, peste vreo patruzeci de ani). * Aveam deci un bagaj afectiv, o zestre de suflet, când mi s-a cumpărat tăblița și ghiozdanul pentru a începe viața școlară care m-a transformat în elev, stare civică și psihologică de care nu am reușit să mă despart; probabil pentru că nici nu am o personalitate suficient de puternică pentru a abandona un viciu, o stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
umflau, era greu să ajungem acasă, orbecăiam prin valurile care păreau că ne vor înghiți și chiar ne puteau îneca. Hai, trebuie să ne curățim, nu putem intra în casă așa, mă trase de braț Severina, punându-și sandalele și ghiozdanul sub un pietroi. Dezbracă-te! Era în vocea ei și o provocare, și o tandrețe pe care nu o bănuiam, era o melodie nemaiauzită. Tremuram emoționați, înfiorați, fermecați. Am rămas în apă, lipindu-ne unul de altul, parcă așteptând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vale; Din tufișuri înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele spre holdă Aruncând privirea-n treacăt către azuria boltă Un copil în cămășuță, duce vaca la pășune, Altul merge, cu ghiozdanul să primească-nțelepciune. La răspântia din vale, gârbovit de zile grele, Un bătrân și-oprește pasul, sprijinit între proptele. Nepoțelul, ce spre școală, se grăbește de-astă dată Îl salută..., iar bunicul: „bună dimineață, tată!”. 22 mai 1941 Ia seama
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
unui singur dușman: DROGUL. Totul a început într-o zi de primăvară. Un coleg din clasa a VIII-a era prieten cu un traficant de droguri care distribuia mostre gratuite tuturor copiilor. O astfel de mostră a ajuns și în ghiozdanul lui Marian. S-a gândit mult timp dacă ar trebui s-o încerce. Sau poate nu! Apoi, pe când se întorce de la școală, a auzit doi băieți discutând despre cum încercaseră ei mostrele și cum te simți când ești drogat. „Te
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Topliceanu Bogdan, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2015]
-
problemei, de a personifica termenul problemei, modalitate pe care indivizii, de obicei nu o fac datorită unui control foarte rigid, unui comportament rațional excesiv. Exemplu: Sunt un /o... . Astazi mă simt ca... . Imaginează-ți că ești un caiet din propriul ghiozdan. Imaginează-ți că ești copacul din pădure ce urmează a fi tăiat. Descrie-te! Ce simți și ce ai vrea să se schimbe? Brainstormingul („furtună în creier”, „asaltul de idei”) Este un mod simplu și eficient de a genera idei
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
început să-și scuture haina de școală, care se albise de praf și var. „Ce-ai căutat acolo sus?”, l-am mustrat eu. „Te-ai murdărit, dar puteai și să cazi!” Tăcea. „Nene - a intervenit colegul său, care îi păzise ghiozdanul și ghetuțele - s-a urcat să așeze un pui în cuib”. Asta mi a dat peste cap toate bănuielile rele și m-a înduioșat. Am încercat s-o dreg, spunînd: „Ei, atunci situația se schimbă, totuși...” Peste cîteva zile, tot
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doar pâine de orz cu murături (și acestea pe datorie) s-a îmbolnăvit grav și a murit. Era din Oltenia. și o învățătoare din Fântâna Zânelor care, nemaiputând suporta foamea, în timpul unei recreații a luat o felie de pâine din ghiozdanul unui copil. A fost văzută și, de rușinea lumii, s-a spânzurat. și era în primul an de învățământ. Multe învățătoare se măritau cu cine se întâmpla doar ca să poată trăi, pentru a nu mai fi o povară pentru părinții
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
El-Kardawi, din care Al-Jazeera a făcut autoritatea morală prin excelență. "Prin anii 1960, îmi spune Barbă-Albă cu un zâmbet înțepat, era o rușine să ai un radio în casă. Apoi a trebuit să ne luăm și noi un televizor. Puneam ghiozdanul copiilor în fața ecranului, ca să nu se mai uite atât. Iar acum..." Suspină. A trecut vremea când salafiștii își întrerupeau conversațiile și-și ascundeau fețele îndărătul unui ziar larg deschis când apărea câte o cameră de luat vederi: când islamiștii intransigenți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a trecut neobservat pe linie sindicală. Prin luna mai, în timp ce eram chemat la o ședință la Bârlad, la școala noastră sosește președintele sindicatului învățământ din raionul Bârlad. Voia să mă cunoască personal. Găsește în școală doar un copil care păzea ghiozdanele școlarilor plecați la o lecție de aritmetică privitor la metrul de lungime, cu măsurători pe teren, nu prea departe de școală. Elevul închide ușa școlii și conduce pe musafir la lecția din teren, fapt care întărea concluzia de seriozitate și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Italia) și altă literatură (franceză), în Dolce farniente, i-a ieșit mai vie, zic eu, decât teza la istorie pe subiectul lui preferat (Cum s-a făcut Independența României filmul)... Nae rămâne cel mai de succes produs al tranziției : cu ghiozdanul Epocii de aur în spate și un început de burtică burgheză în față. Radu Muntean Pentru cineva născut în Zodia Porcului (1971), Radu este ciudat de lipsit de noroc. O fi excepția care întărește regula, mai știi (și eu sunt
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
școală care mi se părea tare primitoare. Astăzi dimineață, în autobuz, am întâlnit mai mulți copii mergând spre școală și mi-a atras atenția, mai ales, o fetiță de clasa I-a, care era însoțită de mama - care-i ducea ghiozdanul - și de bunica - care, deși mergea în baston - îi ducea florile și a ținut să fie și ea de față la asemenea eveniment. Bănuiesc că Brașoveanu ți-a scris de la Sângiorz și ți-a spus că a dus bagajul la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cutie era strict interzis deoarece favorizează cariile și celulita.) În timp ce mă îndreptam spre masă Robby se întoarse și mă văzu, făcându-se la fel de subtil că nu mă vede, înainte de a se îndrepta ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat spre ghiozdanul lui, rearanjându-i conținutul. Robby încă tot nu părea să se fi obișnuit cu prezența mea, dar nici eu nu mă obișnuisem cu a lui. Eram amândoi temători și precauți unul față de celălalt, eu fiind cel care ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spălându-se pe mâini în chiuvetă, cu gâtul foarte tensionat. Suntem aproape gata, copii? Încă mai eram șocat de programa lui Robby și aș fi vrut să-i spun ceva consolator, dar el terminase porția de cereale și își rearanja ghiozdanul. Studie un joc de computer, Quake III, de parcă n-ar fi știut ce să facă cu el, apoi își verifică celularul să vadă dacă era încărcat. - Hei, amice, ce treabă ai să-ți iei telefonul la școală? Se uită iritat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o tragedie. Scriitorul, în stilul său, s-a împotrivit vehement. Copii privilegiați ejaculau amenințări unul altuia în drum spre convoiul mașinilor de teren care îi așteptau. Camerele de luat vederi îi urmăreau pe băieți. Fiii. Tații vor fi întotdeauna condamnați. Ghiozdanul lui Robby atârna pe un umăr, cămașa scoasă din pantaloni și cravata în dungi gri-roșii desfăcută la gât: parodia unui om de afaceri. Robby se zgâia la Porsche și la bărbatul de pe locul șoferului. Robby îl privea întrebător, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Trebuie să te supui, îl imploram. Trebuie să-mi dai altă șansă. Scriitorul era pe cale să sâsâie ceva, dar l-am făcut să tacă. Apoi, ca și cum m-ar fi auzit, Robby își târî picioarele, forțându-se să zâmbească. Își luă ghiozdanul de pe umăr înainte de a deschide ușa din dreapta. - Care-i treaba? Zâmbea larg în timp ce își puse ghiozdanul jos. După ce s-a așezat a închis ușa. - Unde-i Marta? - Bun, ascultă, am început, Știu că nu-ți place că mă vezi, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sâsâie ceva, dar l-am făcut să tacă. Apoi, ca și cum m-ar fi auzit, Robby își târî picioarele, forțându-se să zâmbească. Își luă ghiozdanul de pe umăr înainte de a deschide ușa din dreapta. - Care-i treaba? Zâmbea larg în timp ce își puse ghiozdanul jos. După ce s-a așezat a închis ușa. - Unde-i Marta? - Bun, ascultă, am început, Știu că nu-ți place că mă vezi, dar nu trebuie să zâmbești așa. Robby nici măcar nu așteptă. Se întoarse imediat și era pe cale să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se masturbaseră la scenele de sex din American Psycho. Boyle a rămas cu Robby și Sarah, iar O’Nan ne-a escortat pe mine și pe Marta. Marta trebuia să meargă în camerele copiilor și să împacheteze lucrurile copiilor (uniforme, ghiozdane, manuale), în timp ce eu mi-am luat de ce-aveam nevoie. Dar mai întâi am însoțit-o pe Marta în camera lui Sarah și m-am postat lângă ușa de la baie. Marta a aruncat o privire ușii, rămânând nemișcată. O’Nan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fugiseră de-acasă sau fuseseră răpiți? Băieții erau duși. Tot ce se știa era că Robby și Ashton fuseseră lăsați la Fortinbras Mall de Nadine Allen în dimineața zile de 10 noiembrie (conform celor declarate de Nadine, Robby avea un ghiozdan în spate) și cumpăraseră bilete la un film care începea la douăsprezece. Robby, conform celor declarate de un ciudat de calm și de senin Ashton, îi șoptise că trebuia să meargă la toaletă și ieșise din sală. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adevăr, o minte ascuțită, dar înclinată mai mult spre negustorie. Am fost mirat oarecum când mi-am dat seama că Șimon al nostru încearcă să-mi intre sub piele. De ce vrea oare jidanul să-mi fie prieten?! mă întrebam. În ghiozdanul cu cărți cu care venea la școală - nu purta cărțile în traistă ca noi - avea întotdeauna câte ceva bun. Felii de franzelă cu salam italian, pastramă de oaie, cașcaval, halva, rahat, biscuiți, bomboane...De la un timp a început să le împartă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
gândit la o afacere. Ce zici, facem un târg? Am priceput. Evreul tot evreu. Negustor de când se naște și până moare. Am bătut palma și afacerea a mers strună până am terminat împreună cele șapte clase primare. În schimbul bunătăților din ghiozdanul lui Șimon, eu îi făceam diferite rezumate. La istorie, geografie, anatomie, adică mai la toate materiile. Șimon nu era prost, dar era cam leneș. N-am răbdare să citesc, îmi zicea. Adorm. Așa că, țărane, dacă înainte de a intra în clasă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
situat cam la o distanță de doi kilometri. Iarna era foarte greu de mers la școală. Vântul, viscolul, frigul și frica de lupi, ne îngrozeau. Pentru că trebuia să fim prezenți și dimineața și după masă, ne luam cu noi, în ghiozdan, mâncare pentru amiază și mergeam pe jos la școală. Era un singur învățător pentru cele patru clase, și nu se asemăna cu cei din Ciupercari. Era un om tânăr, vânător pasionat și fără interes pentru învățarea copiilor. Noi școlarii îi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]