798 matches
-
aceluiași număr cu șapte? 5. Câtul a două numere este trei. Aflați numerele, știind că diferența lor este 10. 6. Patru ghiozdane și șapte caiete costă 47 lei. Trei ghiozdane și șapte caiete costă 37 lei. Câți lei costă un ghiozdan? Dar un caiet? 7. Opt caiete și trei cărți costă 40 lei. Patru caiete costă cât o carte. Câți lei costă o carte? Dar un caiet? 8. Ionel a numărat cifrele de la paginile cărții lui de povești și a găsit
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
și începu să scrie, ca pe hârtie, pe noua umbrelă: „Pe mine mă cheamă Țupa-Țup și de la școală acasă mă duc”. Țupa-Țup, un iepuraș mic și neastâmpărat, cu urechea dreaptă ciulită și cu stânga pleoștită, se întorcea de la școală cu ghiozdanul subsuoară. Trecând printr-o pădure de brazi deasă, pe unde umbra-i mai groasă, găsi o frunză de brusture, de un verde fără cusur. Și zise, văzând frunza cea mare: Asta o să mă apere de soare, când o să ies din
Aripi de fantezie by Corneliu C-tin Ilie, prof. Iulian Cristea () [Corola-publishinghouse/Science/289_a_612]
-
pildă, cum dintr-un tablou vag alegoric se degajă o neliniștitoare senzație de profunzime, de gravitate și urgență: „pe unde plutiră cetăți vâslește și lacrima/ ochiului nostru care este al doisprezecelea/ iar dincolo (tânără tânără) o pisică a norilor / pipăie ghiozdanul penarul și călimara/ din ghiozdan - în drumul spre școală/ drum de frunză veche noapte bună// noapte bună aici șezum și plânsem/ și dacă unei patrii imaculate/ pasărea i-a spus din când în când la revedere// de ce trebuie să ne
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
vag alegoric se degajă o neliniștitoare senzație de profunzime, de gravitate și urgență: „pe unde plutiră cetăți vâslește și lacrima/ ochiului nostru care este al doisprezecelea/ iar dincolo (tânără tânără) o pisică a norilor / pipăie ghiozdanul penarul și călimara/ din ghiozdan - în drumul spre școală/ drum de frunză veche noapte bună// noapte bună aici șezum și plânsem/ și dacă unei patrii imaculate/ pasărea i-a spus din când în când la revedere// de ce trebuie să ne oprim tocmai noi/ și brusc
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
visul lui; - nr. l37, 20 mai: Petre Solomon. - Schimbarea la față; - nr. 138, 27 mai: A.E. Baconsky - Cuvântare la o noapte senină; - nr. 140, 10 iun.: Petre Solomon. - Canalul Dunăre - Marea Neagră; - nr. 142, 24 iun.: Teodor Mazilu. - Ni-s ghiozdanele mai doldora ca niciodată; A. Ciurunga. - Continentele vor pace; Noe Smimov. - În viața lumii s-a-ntețit un cântecă - nr. 144, 8 iul.: Aurel Baranga. - La moartea lui Gh.M. Dimitrov; - nr. 146, 22 iul.: A.Ciurunga. - Năpârca; - nr. 149, 12 aug.: Dragoș
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fi accesat, de asemenea, din laboratorul de biologie, din cabinetul de matematică, din cel de informatică, de acasă, din grădină, din trenă La orice oră din zi sau din noapte. Nu e nevoie să vii la școală cu ceva în ghiozdan: poți prezenta „temele” accesând pe calculatorul aflat în fața profesorului „produsul” depozitat aiurea. Scuza cu uitatul caietului de teme acasă, invocată atât timp, nu mai ține în era digitală! Portofoliul pe suport numeric oferă posibilitatea unei comunicări asincrone cu persoanele vizate
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
muzical adecvat. Se aud zgomote specifice traficului stradal : zgomot de motor, claxoane, frâne. Lumină. Intersecția cunoscută : zebră de trecere și semafoarele care funcționează. Auzim voci de copii care cresc în intensitate. La semafor apar doi copii, Gigel și Raluca, cu ghiozdanele în spate, care se hârjonesc. Semaforul este pe 29 verde, dar ei nu traversează, se joacă și intră pe zebră când se termină culoarea galbenă și semaforul trece pe roșu. Cei doi continuă să se hârjonească. Cortină de lumină, claxon
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ușor. Am crezut că a fost o simplă întâmplare și am trecut împreună cu ceilalți la o altă mașină. Dar nu a fost așa deoarece în ziua următoare Anișoara m-a chemat într-o bancă ce era liberă, a scos din ghiozdan o revistă și mi-a dat-o să mă uit prin ea, atrăgându-mi atenția că nu trebuie să ne vadă cineva. Era o revistă de prin anii 1930, pornografică. Am rămas complet stupefiat deoarece nu îmi imaginam că și
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
acum doamna Drexel o cotește pe alei. (La capătul lor locuiesc noile mele colege de școală.) Trecem pe lângă tufe de lemn câinesc și pe sub bolți de gard viu și ajungem la casele izolate de pe malul lacului, unde așteaptă fete cu ghiozdanul În spate, stând drepte. Poartă aceeași uniformă ca și mine, dar pe ele arată cumva altfel - mai Îngrijit, mai la modă. Din când În când mai apare În tablou și câte-o mamă bine coafată, tăind un trandafir din grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fredonând doar melodiile de la radio. La fiecare oră făcea o oprire ca să se ușureze și ca să mai cumpere sticle de Pepsi, fursecuri cu ciocolată, bomboane roșii de lemn-dulce și fulgi de porumb. Când ajungeam din nou pe autostradă, băga la ghiozdan. Când mesteca, Își dădea capul pe spate, să nu-i cadă firimituri În gulerul de la cămașă. Răcoritoarele Îi gâlgâiau pe gât. Conversațiile noastre au rămas la un nivel general. Am trecut prin Sierra, am ieșit din Nevada și am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tot mai frecvente ale climei, vremii și, așa cum îi zice numele, ale mediului. În principal... o mare pierdere de timp, căci tot ce facem e să comentăm starea vremii într-o mare parte a orei, iar în cealaltă... ne facem ghiozdanele, căci e ultima oră. În timpul acesteia, afară se lasă întunericul. Întotdeauna vine rapid și fără avertizare, ca și cum cineva ar stinge becurile din cer. În cărțile mai vechi, care nu prea se mai găsesc, se vorbește despre culori nemaivăzute, ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în fugă nu vede prăpastia în care se aruncă, nici piatra de care se împiedică. M-am dus la geam și m-am uitat la oamenii care începeau să aglomereze trotuarele. Mulți dintre ei cărau ceva în spinare. Rucsacuri și ghiozdane. Câțiva aveau chiar și sacoșe. Erau elevi. În ghiozdane aveau, probabil, sacii de dormit pe care i-am recomandat, iar în sacoșe... nu știu. Poate haine de schimb. Nu erau grăbiți. Mergeau chiar încet. Nu cred că știau de situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nici piatra de care se împiedică. M-am dus la geam și m-am uitat la oamenii care începeau să aglomereze trotuarele. Mulți dintre ei cărau ceva în spinare. Rucsacuri și ghiozdane. Câțiva aveau chiar și sacoșe. Erau elevi. În ghiozdane aveau, probabil, sacii de dormit pe care i-am recomandat, iar în sacoșe... nu știu. Poate haine de schimb. Nu erau grăbiți. Mergeau chiar încet. Nu cred că știau de situația în care se aflau deja. Unul câte unul, dispăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ministerul a făcut o "treabă bună" în privința sănătății. Măcar a scăpat de obezitate, care devenise o epidemie cu câțiva ani înainte. Acum o înlocuise cu malnutriția. Grozav! Cei mai grăbiți erau elevii. Îți puteai da seama care sunt după imensele ghiozdane pe care le cărau în spinare și prin silueta lor, incomplet dezvoltată. Un gard înalt de vreun metru jumătate reprezenta granița dintre trotuar și terenul școlii. În spatele său, o grădină mică, populată în principal de buruieni și arbuști, se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
greu, la fel cum sunt toate testele anunțate. Toți colegii mei, în afară de câțiva, aveau capetele aplecate asupra unor cărți groase cu file subțiri și cu copertele de un albastru închis. Salut, Filip! spusei în timp ce intram în bancă și îmi puneam ghiozdanul greu în pupitru. Salut, Davirum! zise colegul meu de bancă. El nu stătea cu capul aplecat deasupra cărții de filosofie. Nu. El nu învăța mai niciodată. Rareori l-am văzut cu o carte în mână. Cu toate astea, ia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îl laudă Sorina. Acum, pune totul în șifonier. Pe urmă... Sorin a venit lângă surioara lui. Are, însă, în mână un pachet. Sorina face ochii mari. S-a cam obrăznicit băiatul! Cine i-o fi dat voie să scotocească în ghiozdanul ei și să scoată de acolo jumătatea de felie de tort și jumătatea de ciocolată? E-adevărat că pentru el a adus tortul, dar... Ochii fetiței îl privesc fix. Băiatul nu prea înțelege ce anume înseamnă aceste priviri. Parcă ar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pentru plecare. Și, totuși, parcă n-ar fi ea. Băiatul era obișnuit s-o vadă îmbrăcată cu șorțulețul pentru grădiniță, însă acum sora lui poartă alte haine. O privește mai atent; îi stă mult mai bine așa. Are pregătit și ghiozdanul pentru grădiniță, care seamănă cu al lui, doar că n-are pe el doi cai năzdrăvani, ci doi ursuleți leneși și somnoroși. Însă Sorina are acum în mână un ghiozdan mult mai mare și mai frumos, cu o toartă de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
atent; îi stă mult mai bine așa. Are pregătit și ghiozdanul pentru grădiniță, care seamănă cu al lui, doar că n-are pe el doi cai năzdrăvani, ci doi ursuleți leneși și somnoroși. Însă Sorina are acum în mână un ghiozdan mult mai mare și mai frumos, cu o toartă de piele și două curele care atârnă pe brațul fotoliului din sufragerie. Băiatul se uită, rând pe rând, și la mama, și la tata, și la Sorina. Înțelegându-i, parcă, mirarea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
frumos, cu o toartă de piele și două curele care atârnă pe brațul fotoliului din sufragerie. Băiatul se uită, rând pe rând, și la mama, și la tata, și la Sorina. Înțelegându-i, parcă, mirarea, fetița spune: E noul meu ghiozdan. Îți place? Da, e foarte frumos. Dar ce-ai făcut, l-ai stricat pe celălalt? Nu. Am crescut mai mare și acum nu mai am nevoie de el! Apoi, scoate dintr-un sertar al biroului, câteva caiete pe care le
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Da, e foarte frumos. Dar ce-ai făcut, l-ai stricat pe celălalt? Nu. Am crescut mai mare și acum nu mai am nevoie de el! Apoi, scoate dintr-un sertar al biroului, câteva caiete pe care le pune în ghiozdanul cel nou. Pe urmă, ia niște creioane, o gumă și-un stilou (care strălucește de-ți ia ochii!). toate își găsesc locul într-o cutie lunguiață, pe care Sorina o închide cu fermoarul. Acesta este penarul care nu trebuie să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Pe urmă, ia niște creioane, o gumă și-un stilou (care strălucește de-ți ia ochii!). toate își găsesc locul într-o cutie lunguiață, pe care Sorina o închide cu fermoarul. Acesta este penarul care nu trebuie să lipsească din ghiozdanul nici unui elev, îi explică ea. Pendula de pe hol bate o oră. Sorin îi privește săgețile ajunse în dreptul cifrei șase. E cam devreme pentru grădiniță! spune el. Așa-i. De ce nu mai dormi? îl întreabă tata. Dar băiatul nu are timp
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nu mergem? întreabă Sorina. Să nu întârziem! Fii liniștită, vom ajunge la vreme. Nu vă grăbiți la masă! spune tata. După ce au luat micul dejun, toți patru sunt gata de plecare. Ajutată de mama, Sorina își prinde pe după umăr curelele ghiozdanului. Se duce în fața oglinzii și se privește cu atenție. Dă, apoi, jos ghiozdanul și-l ia de toartă. Nici așa nu e rău. Dar tot mai bine e cum îl pusese prima oară. Hotărăște-te odată! spune mama zâmbind și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Nu vă grăbiți la masă! spune tata. După ce au luat micul dejun, toți patru sunt gata de plecare. Ajutată de mama, Sorina își prinde pe după umăr curelele ghiozdanului. Se duce în fața oglinzii și se privește cu atenție. Dă, apoi, jos ghiozdanul și-l ia de toartă. Nici așa nu e rău. Dar tot mai bine e cum îl pusese prima oară. Hotărăște-te odată! spune mama zâmbind și dă să o ajute. Dar Sorina a reușit singură să fixeze curelele. Acum
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
trebuie să aibă învățătoarea dacă s-a gândit la fiecare elev în parte! Fără îndoială că iubește foarte mult copiii. După ce au răsfoit, plini de curiozitate, frumoasele daruri ale școlii și după ce învățătoarea le-a spus să le pună în ghiozdan, prichindeii s au îndreptat unul câte unul, către masa la care se afla aceea care urmează să-i învețe carte; catedra, cum au aflat mai târziu că se numește masa cu pricina. Fiecare i-a dat învățătoarei un buchet de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lăstarii proaspeți. Îndepărtându-se, auzeau chicotelile copiilor și ale adulților care Îl priveau pe Rupert făcând trucuri cu cărțile de joc. Ca să se asigure că nu se rătăcesc, cei doi s-au orientat Întâi după busola cusută de Heidi pe ghiozdan. S-au Îndreptat direct spre junglă, iar dacă erau nevoiți să se abată din cauza obstacolelor, Își tăiau semne În vegetația prin care treceau. Își Înfășuraseră partea de jos a cracilor pantalonilor În bucăți de pânză, pentru a nu lăsa gângăniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]