1,152 matches
-
În timp ce parcurgeam vestibulul, ea adăugă grijuliu: ― Vă rog, nu-l țineți mult, e tare bolnav, chiar azi a ieșit din spital. ― Știu, știu... Rivalul mă aștepta în dormitor, întins pe pat. Era palid, cu capul bandajat și mâna dreaptă în ghips. Paliditatea lui crescu dând cu ochii de mine. Mi-l reaminteam ca pe o veche cunoștință, într-atît mi-l păstrase de proaspăt memoria în cele două sau trei clipe cât îl zărisem în holul hotelului Palace din Constanța. Acum aveam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
repeadă iar asupra ei și numai prezența lui Julius a oprit-o; trebuia să renunțe la violență și să se folosească de cap: ce poveste să născocească? ce să-i spună doctorului? În după-amiaza aceea Îi puseră Vilmei degetul În ghips. Sărmana de ea, se schinuia de mama focului dar făcea tot ce-i stătea În putință pentru a-și ascunde durerea și a-și dovedi hărnicia. Se ținea pe urmele lui Julius dintr-o cameră Într-alta și făcea totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vină medicii, Julius se simțea cum nu se poate mai bine. În locul lui Palomino a fost chemat altcineva, dar numai de trei sau patru ori, nu mai avea nevoie de injecții. Vilma putea mișca bine degetul cînd i-au scos ghipsul; avea o purtare ireproșabilă. După-amiezele ieșeau cu toții cu Mercedesul și se duceau pînă la Palomar să se uite la meciurile de fotbal pe care douăzeci și doi de metiși, cu douăzeci și două de echipamente diferite, cu pantofi de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Merse printr-o galerie șerpuitoare, cu atît de multe pante neașteptate, că părea subterană. Atelierul din capăt era scăldat în lumina limpede și cenușie a dimineții, care venea dinspre ferestrele din acoperișul sprijinit pe grinzi. Printre șevalete înalte, statui de ghips și paravane contra curentului, cîteva fete se adunaseră la întîmplare într-un spațiu care semăna cu un luminiș din pădure, iar băieții stăteau pe scaune și conversau nonșalant doi cîte doi. Unii fumau, iar Thaw îi invidia, pentru că o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
triumf. Nu-și înțelegea acest sentiment. Poate că provenea din faptul că se identificase cu copacul, cu zidurile limitative sau cu ambele. După-amiaza au petrecut-o în catedra de modelaj, unde au făcut copia în lut a unei buze de ghips. La patru și jumătate s-a dus la dulap și l-a găsit gol. S-a uitat fără nici un pic de emoție la spațiul gol, știind că șocul va irumpe peste trei-patru minute. Pentru a se pregăti, zise cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și urcă încet spre clădirea denumită „muzeu“, unde mai mulți studenți stăteau și scriau la mese. Completă formularul de înscriere în ultimul an și se duse cu el pe coridor, remarcînd că pereții cu lambriuri închise la culoare, zeii din ghips alb și fetele în pantaloni strîmți nu mai păreau să aibă o consistență atît de incitantă, ci erau de-a dreptul lipsiți de profunzime, ca fotografia unei străzi care ți-a fost familiară cîndva. La ușa secretariatului era coadă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
știință, e mai mult o artă a încercărilor. Poate că peste o sută de ani bolnavii nu vor mai suferi, se va găsi un leac universal, altul decât moartea. În celălalt pat dormita un flăcău zdravăn, rumen, cu piciorul în ghips. Odată cu el mai intră cineva în odaie, un bărbat corpolent, cam din topor, în uniformă, care se repezise primul pe ușă, în timp ce doctorul, deși ceva mai în vârstă, îi făcuse loc, politicos. — Sunt de la Poliție, spuse omul, cu ton brutal
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cămașa pusă pe speteaza scaunului și să studieze, la rândul lui, cele trei litere. Numai pentru asta și tot meritase să facă drumul. Se așeză lângă rănit și se cufundă în gânduri, ignorând iscodelile bărbatului bine hrănit, cu piciorul în ghips. Îi era prea cald, camera era prea mică și soba prea aproape, așa că întredeschise geamul și inspiră cu putere aerul rece de-afară. Văzu o birjă care opri la intrare și, curând, sora îl introduse pe domnul Neculai Procopiu, care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai simți decât urma durerii vechi, dar nici o durere nouă. Îl legară cu un bandaj strâns și medicinistul îi spuse că nu trebuie să-l miște, pe cât posibil, ca să se refacă nu știu ce. Dacă are grijă, nu-l mai chinuie cu ghipsul. 4 Întors, seara târziu, la hotel, Otto constată că n are cu cine să sporovăiască, deși murea să spună cuiva cum își petrecuse ziua și ce reușise să afle. Otto era vorbăreț, iar acasă la el, în Transilvania, era mereu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
te făcea să strănuți, dar, curând, ieșiră în căldură și zgomot, într-un spațiu înconjurat de tarabe, de comedianți și de gură-cască, de vânzători și de hoți, iar Omar văzu de departe roata unei comedii de bâlci, apoi căluții de ghips, prinși cu lanțuri, ai altui carusel de distracții și i se adresă călăuzei: — Vezi, pis, iarăși cai, dintre toate astea, aproape că nu se mai poartă nimic! Nu sunt tobogane de apă, nici jocuri mecanice și nici tonomate pentru fotografii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întotdeauna că oricine s-ar fi descurajat în fața unei astfel de situații. ― Nu și abatele Brown presupun, râse Stanley. Încerc să ghicesc cum s-a descurcat. Maiorul îl privi fix: ― L-a făcut statuie. ― Statuie?!? ― Îhî. L-a turnat în ghips și l-a scos în curte. ― Fantastic! ― Așa ni s-a părut și nouă. Din păcate, n-am avut nici o probă. Repet, era complice voluntară, acționa din proprie inițiativă și independent de autorul crimelor. Unicul martor care ar fi putut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
iarmaroc unui bogasier pentru 25 de lei. Până în seară îi mai rămăseseră doar câteva parale. Cutreierase dugheană după dugheană fără să se. poată hotărî. În cele din urmă își umpluse buzunarele cu roșcove și hal viță, cumpărase o pușculiță de ghips, botfori cu carâmbii întorși, un scripețel cu chichiță și lacăt, vândut de un oștean cu pălărie verde... Se simțise bogat, bogat cum n-avea să mai fie niciodată... Cu mâinile pline de hârtii verzi într-un tripou din Chicago, în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atât de subțiri, observă maiorul zâmbind. ― Foiță de țigară! Nu vă uitați că e casă veche. Dar luați loc, vă rog! Îi împinse un taburet mic de lemn cu trei picioare. Într-un colț, erau înghesuiți mai mulți saci de ghips. Siluete ciudate, obiecte sferoide și ovoidale, din care răsărea pe neașteptate câte un ciot lung și contorsionat, stăteau pe niște postamente rudimentare. Divanul, foarte scund, se afla sub fereastră. Afișe de la expozițiile sculptorului incendiau pereții în tonuri violente de roșu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cristescu refuză fără convingere și bătrâna se îndreptă spre bucătărie. Întrebă din ușă: ― Cu rom? ― Foarte puțin. Privi un timp pereții, între ferestre atârna o litografie veche ― o amazoană cu un câine de vânătoare ― apoi tavanul rotund, cu ornamente de ghips. Îi veni pe neașteptate o idee năstrușnică. Păși în vârful picioarelor pe lângă zid și deschise brusc ușa de la odaia sculptorului. Doru Matei se dădu înapoi gata să-și piardă echilibrul. Duse mâna la frunte și izbucni furios: ― Ce-s bancurile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mult? ― Domnule Matei! repetă fericită. Ce-ai zice... de o statuie? ― O statuie?!? ― Sînteți sculptor, aveți totul la îndemînă. ― Nu înțeleg... Îngână buimac tânărul. ― Cea mai bună ascunzătoare pentru domnul Popa, gâfâi Melania Lupu. ― Spune naibii odată! ― Îl turnăm în ghips. CAPITOLUL XIV INOCENȚĂ Locotenentul Azimioară îl aștepta în birou. Maiorul își scoase paltonul apoi se așeză în fața mesei. Avea figura odihnită și arăta ca totdeauna elegant, fără să fie. ― Ceva nou? Azimioară înclină capul. ― Au sosit relațiile de la Consiliul Popular
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
câteva secunde, apoi se întoarse spre Cristescu: ― Nu vă supărați... Cât durează la dumneavoastră formalitățile pentru încheierea unei căsătorii? * Azimioară raportă: ― A telefonat locotenentul Ciobanu. Cristescu deveni atent. ― Și? ― Raportează că azi-dimineață sculptorul a scos în curte o statuie de ghips. ― Ce fel de statuie? Locotenentul ridică din umeri. ― După părerea lui Ciobanii ar putea fi un aruncător de disc. ― Interesant... Am să trec să-l văd și eu. * Prin oblonul de lemn se strecura o lumină murdară. În fotoliul unde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de obicei Grigore Popa dormea motanul. "Van der Hoph se ține totdeauna de cuvânt, gândi Melania Lupu. Dacă intervenea ceva, mi-ar fi telefonat. Înseamnă că l-au oprit." " O treabă scârboasă, gândi Doru Matei. Era rece... Mai rece decât ghipsul. N-aș mai lua-o de la capăt nici pentru un milion!" "O să vină maiorul, gândi Melania Lupu. Va întreba de Popa. N-o să creadă un singur cuvânt, dar nu poate dovedi nimic... Trebuie să fii convinsă de lucrul ăsta, draga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Glasul avea accente învăluitoare. ― Vă iert! Trebuie să mă ascultați, să scrieți câteva rânduri. ― Nu sânt Moș Crăciun, scânci celălalt. ― Câteva rânduri, doar, le scriem împreună. După aceea veți dormi. Nimeni n-o să vă mai supere. ― ... are un sac cu ghips... și sânge... cum nu vedeți? Bătrâna îl luă de mână și îl conduse încetișor până în dreptul mesei. Îl așeză pe scaun. ― Să nu vă gândiți la nimic. ― ... i-a murdărit haina... Plânge... Moș Crăciun plînge! De ce-l lăsați? Nu vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
încolțiseră deja lujere de fasole. Draperiile violete din pânză groasă de bumbac, care atârnau la fereastra de lângă biroul domnului Reilly, creau o atmosferă meditativă în partea aceea a încăperii. Acolo soarele arunca o lucire de-un roșu-bordo pe statuia de ghips a Sfântului Anton, înaltă de un metru și așezată alături de coșul de hârtii. Nu avusese parte niciodată de cineva atât de muncitor ca domnul Reilly. Era atât de devotat, atât de interesat de mersul companiei! Intenționa chiar să viziteze fabrica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
valiza de pe pat. În ea împachetase o salopetă cu emblema Con Ed pe piept, o jachetă de sport țipătoare, un costum italian negru elegant, o jachetă de motociclist pe spatele căreia scria MORI ÎN IAD“, un trening de velur, un ghips de picior detașabil, un Mossberg 590 cu țeavă scurtă și două Parabellum negre, de 45. Pentru acea zi, se îmbrăcase într-un sacou sport de tweed, pantaloni obișnuiți și pantofi maronii cu șireturi. În fine, întinse pe pat trei fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
operațiunilor, elaborând strategia și tactica, calculând costurile, evaluând sacrificiile. Dușmanii care trebuie supuși sunt aceste șase păpuși, pe jumătate serioase, pe jumătate grotești, făcute din hârtie colorată, vor trebui forțate să se predea folosind armele lutului și apei, lemnului și ghipsului, vopselelor și focului, și prin mângâierea neobosită a mâinilor, care nu sunt necesare numai pentru a iubi. Atunci Cipriano Algor spuse, Trebuie să fim atenți să facem mulajul doar din două bucăți, dacă ar fi trei ne-am complica munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în compartimentul din olărie unde țineau vopselele și alte materiale de finisaj, au înregistrat ce există, au notat ce lipsește, Vom avea nevoie de mai multe culori decât avem, spuse Marta, păpușile vor trebui să fie atractive, Și trebuie și ghips pentru mulaje, și săpun ceramic, și petrol pentru vopsit, adăugă Cipriano Algor, să mergem să luăm o dată tot ce lipsește, să nu fim nevoiți să ne întrerupem munca și să dăm fuga la cumpărături. Marta își luase brusc un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
zâmbet pe jumătate ironic, Noroc că-l avem pe Marçal ca să nu se piardă chiar totul, răspunse Cipriano Algor, dar nu zâmbi. Aceasta a fost prima zi a creației. A doua zi, olarul s-a dus în oraș să cumpere ghipsul ceramic destinat mulajelor, plus carbonatul de sodiu, asta a găsit ca dizolvant, vopselele, câteva găleți de plastic, recipiente noi de lemn și bobine de sârmă, spatule, dălți. Chestiunea vopselelor fusese obiect de vii dezbateri în timpul și după cina din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un colț lovit și să rotunjească câte o curbă strâmbată de o atingere involuntară, egalând înălțimi, consolidând baze, calculând pentru fiecare dintre statuete linia optimă de divizare a respectivelor jumătăți de mulaje. Cofrajele n-au fost încă predate de tâmplar, ghipsul așteaptă în sacii mari de hârtie groasă, impermeabilă, dar vremea multiplicării se apropie. Când Cipriano Algor s-a întors acasă în prima zi din săptămâna distrugerii, mai indignat din pricina umilinței decât obosit de efort, i-a povestit fiicei sale aventura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de la sosire, cu orice vestimentație de croială civilă, modernă sau veche, curată sau murdară, nu contează. Cipriano Algor e acum singur în olărie. A încercat distrat soliditatea unui cofraj, a mutat din loc, fără să fie nevoie, un sac de ghips și, ca și cum doar hazardul, și nu voința, i-ar fi condus pașii, a ajuns în fața figurilor pe care le modelase, bărbatul, femeia. În câteva secunde bărbatul se transformă într-o grămăjoară informă de lut. Poate că femeia ar fi supraviețuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]