929 matches
-
trădării aproapelui Că partinica rezolvare a celor ce nu sunt cu noi, Sunt Împotriva noastră. Respirația s-a oprit În pustietatea unui blestem misterios. Tăcerea obeza devora metodic Și În timp, se desfasoara „Ospiciul groparilor”: „Au fost chemați groparii de gips la părăstas/ Cei ce mai sunt sechela pustiului imund/ Dar că o fiara franța În hâite s-au retras/ Să caute prin hăuri strigoiul muribund./ Cu urlete macabre cei ce-au adus din Est/ Ororile dementei În fum și-apocalips
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o fiara franța În hâite s-au retras/ Să caute prin hăuri strigoiul muribund./ Cu urlete macabre cei ce-au adus din Est/ Ororile dementei În fum și-apocalips/ În cimitirul nopții sărbătoresc funest/ Ședința de adio În hainele de gips.” La Străulești ori În palate se Întâmplă În plin veac douăzeci fapte care zguduie omenirea: „Peste veacul douăzeci/ Preaîntunecate javre/ Duc la Străulești pe veci/ Șiruri negre de cadavre”...; „În palate sicofanții;/ Cioclii tandri sunt pe fir/ Moartea În pervers
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
viitor, un timp virtual, dar și atunci când, printr-un anume efort sau Întâmplare, el „apare”, substanța sa este otrăvită de aceleași două „lespezi psihologice” citate mai sus. Am spus „Întâmplare” deoarece mi-am amintit că În romanul meu Îngerul de gips, apărut În 1973, preocupat de această curioasă și dificilă categorie a prezentului, am propus două situații când el apare cu o anume siguranță, situații comparabile și cu altele care obțin același efect - o bruscă iluminare a unei realități altfel ascunse
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
după succesul fulgurant, literar și politic, după „demisie”, „cealaltă” singurătate, cea politică și socială, de data aceasta provocată de mine. O singurătate și o regăsire a demnității morale care m-au răsplătit neîntârziat și generos prin capodoperele mele - Îngerul de gips, ’73, Bunavestire, ’77, Don Juan, ’ 81, și Drumul la zid, ’84. Singurătatea autorului, a omului, a mea, după Întoarcerea post-decembristă am interpretat-o ca pe o formă pozitivă a marii surpări sociale și politice care s-a Întâmplat În România
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe care marele Lovinescu și grupul său Încercaseră să-l acrediteze Înainte de război, În plină afirmare a romanului naturalist și istoric românesc. Era, după cum bine se vede, o „adaptare a dezadaptării” pe mai multe planuri, iar romanul meu Îngerul de gips, publicat după prima mea Întoarcere din exil În ’73, nu are altă temă decât aceasta. Azi, unii filosofi o numesc „deconstrucție”, eu am numit-o „adaptare prin dezadaptare” și acesta e „secretul temei” acestui roman. Minda, eroul „enigmatic” al cărții
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
L. Raicu nu a mai scris nimic despre autorul care eram, deși În anii aceia grei - și splendizi, pentru mine! - mi-am publicat „a doua tranșă a creației mele”!, poate cea mai gravă, mai novatoare, mai plastică: romanele Îngerul de gips, Bunavestire, Don Juan și Drumul la zid. Sigur, nu era ușor să scrii despre Breban În acei ani și mai ales despre aceste cărți dintre care unele, precum Bunavestire, au provocat mari taifunuri mediatice și apostrofe brutale venind din „sfânta-sfintelor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
europeană, pentru opera lui Nichita și a mea. Dovadă e faptul că am refuzat propunerea prietenului și editorului meu suedez René Coeckelberghs, care mi-a publicat În absența... la Stockholm și angajase deja două ample traduceri ale romanelor Îngerul de gips și Bunavestire; și care - Împreună cu Lundkvist, președintelui comitetului Nobel, mă invitau să mă stabilesc definitiv acolo, În capitala Suediei. Apoi, după câțiva ani, la Paris fiind, unde aveam un contract sigur cu una dintre cele mai mari edituri franceze, Flammarion
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vezi refuzul lui Marin Preda de a publica Bunavestire după ce o ținuse doi ani În sertar și-mi făcea asidue propuneri s-o tai În jumătate!Ă - patru cărți care „mă reprezintă” și, sper, și romanul românesc postbelic: Îngerul de gips, Bunavestire, Drumul la zid și Don Juan. Nu, Încă o dată, nu-i fac nici un fel de reproș lui Matei Călinescu sau acelor critici și teoreticieni români care publică În zone de Înaltă cultură că „ne-au uitat” și și-au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nou În poziția adolescentului aproape anonim și aproape marginal social, au izbucnit marile teme obsesive, cum le numesc eu, În cele patru romane pe care le-am publicat În acest timp „mizerabil, confuz și splendid, uluitor de prolific”. Îngerul de gips, În ’72, cu tema: „spargerea adaptării ca o formă a rezistenței, a viului” - ulterior, filosofii francezi au numit acest proces „deconstrucție”; În ’77, un studiu al kitschului, dar și al seducției politice printr-o „fracturare” tipologică radicală În persoana lui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în perete. (N-am văzut asta pentru că mă chioram la cenușa care se așternuse pe generator. Scriitorul mi-a relatat scena mai târziu, pe avion.) Tavanul deasupra noastră se despică în fâșii lungi, zimțuite, prăfuindu-ne părul cu solzi de gips. (Nu-mi amintesc să fii văzut asta dar scriitorul insistă că am văzut-o. Scriitorul a spus: Căscai ochii.) Vopseaua începu să se cojească în valuri pe pereți. Nimeni nu mai știa unde să se uite. Și în timp ce priveam asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cele de cuviință. Dacă ceva nu e necesar, vă rog a mi le Înapoia. Mă bucur că voi ceti Monografia D-lui Ciurea , atunci când va fi gata. Eu o voi restitui imediat, după ce voi ceti-o. Cât privește capul În gips al „Muncitorului” („Apașul”, n.n.), va fi o Întârziere din cauza transportului. Ca Încheiere, vă rog să transmiteți fam. Ciurea multă sănătate și viață lungă, iar Dvs. cele mai frumoase urări de bine. Familia Ciuntu, soțul meu și eu, vă trimitem, D-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
dar trecut cu vederea de cei mulți. „Monografia Dragoslav” zace la Cartea Românească, la folticeneanul Gafița, cu care am Încheiat un contract și totuși... O veste neplăcută: D-na Vârnav și-a fracturat un picior și Îl are acum În gips. Fiica ei e bolnavă, având o mare decalcifiere și bietul d rul Nica, le descântă pe ambele ( Soția doctorului era medic chirurg, n.n.). Dacă aflați ceva mai amănunțit despre pictorul Hârlescu - la Mchen - să-mi comunicați, ca să mă interesez. Da
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mea artă arată, fără dubiu, care sunt „preferințele” mele. Deși nu rareori critica literară, care, în genere, m-a primit cu o anume atenție și bunăvoință, a fost mai ales predispusă la interpretări socio-psihologice ale unor romane, în Îngerul de gips s-a văzut mai ales „nonconformismul” lui Minda și aproape deloc ideea „auto-distrugerii, a adaptării prin dezadaptare”, o temă a existențialismului, mai degrabă decât un... nonconformism „local”! Sau în Bunavestire s-a văzut un roman satiric mai degrabă, ocolindu-se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Paris, protestând față de începutul dictaturii personale a lui N.C. -, Raicu nu a mai avut curajul să-mi comenteze cele câteva romane pe care am izbutit, cu lupte inimaginabile, să le public, romanele mele cu teme cu adevărat majore: Îngerul de gips, Bunavestire, Don Juan și Drumul la zid. Când am preluat, în ’70, conducerea României literare - după ce doi ani, din ’68, fusesem adjunct al lui Geo Dumitrescu -, am luat o decizie care cu siguranță nu a fost pe placul criticilor ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prin nu știu ce capriciu pe cea de redactor-șef la România literară. Preda deci, mare senior al prozei românești și director de editură, care a făcut gestul nobil de a-mi publica primul roman „după întoarcerea mea din exil”, Îngerul de gips, față de manuscrisul Bunavestirii, pe care l-am înmânat adjunctului său, Mihai Gafița, în toamna lui ’74, s-a arătat deodată ezitant. L-a încredințat lui Mugur, la dorința mea - a fost o greșeală; dacă Geta Dimisianu mi-ar fi fost
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
presiune a „coloneilor” - printre care un „oarecare” Tăbăcaru, ce a ajuns mai târziu general și pe care-l cunoscusem încă în vara lui ’72, la venirea mea în țară din Germania, în satul 2 Mai, unde scriam la Îngerul de gips, și care m-a amenințat la masa unui restaurant din Neptun, cred, că „voi avea de-a face cu ei” dacă „mă amestec în politică”! Bineînțeles că nu am trădat numele lui Wickert și am fost încă o dată lăsat să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau așa-zisa „prudență” a unor vârfuri literare, printre care se numărau și prietenii mei intimi, cărora li se părea „că am sărit peste cal”. Apoi, a fost iute răspândit zvonul „că aș fi nebun”, dar cum apariția Îngerului de gips - scris pe malul mării, la „2 Mai”, în casa unui țăran lipovean -, prin soliditatea construcției și radicalitatea „mesajului artistic” („Un salt între două morți!” este ultima propoziție a romanului care rezumă, într-o totală lapidaritate, zbaterea și autodistrugerea eroului trăitor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și gândirea specifică, romanescă. Să abordez alte teme, mai vaste, mai profunde, chiar dacă exista riscul ca efortul meu, „schimbarea mea la față” să fie intepretată cel puțin ambiguu de comentatorii cărților mele. Unii m-au părăsit literalmente; după Îngerul de gips, prima carte cu o temă ce ambiționa universalitatea, Eugen Simion, critic important român, m-a „părăsit”. Lucian Raicu la fel, Matei Călinescu, expatriindu-se, nu s-a mai interesat de strădaniile noastre naționale, absorbit de mediul american și de explicabila
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a mai interesat de strădaniile noastre naționale, absorbit de mediul american și de explicabila „ambiție” de a se integra unei universități străine, cu alte reflexe și poate alte criterii decât una românească; Negoițescu nu a scris nici despre Îngerul de gips, deși acest roman mă afirma încă o dată ca un constructor valabil de universuri epice ample, după curajoasa mea întoarcere din „primul exil” - pe care, probabil, nu mi-l contestă nimeni, cel „de-al doilea”, care a durat vreo două decenii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
drept, dar la noi acești termeni sunt încă tratați rigid și sub semnul excesiv - și, aș zice, provincial - politic!... Dar despre exilul sau, dacă vreți, „exilul” meu, mai târziu! Negoițescu, o spuneam, n-a scris nici un rând despre Îngerul de gips, ca și Manolescu, de altfel! - deși acest roman însemna nu numai reintegrarea mea în lumea și mediul literar românesc, după ce toată lumea credea „că am fugit”!, dar era abordarea, în ’73, a unei teme ce absoarbe azi multe condee critice și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mea în lumea și mediul literar românesc, după ce toată lumea credea „că am fugit”!, dar era abordarea, în ’73, a unei teme ce absoarbe azi multe condee critice și filozofice - la noi și aiurea: deconstrucția! Eu, vorbind despre eroul Îngerului de gips, am numit „boala” sau „dezadaptarea ca o formă a adaptării”, sau, mai bine zis, ca o formă a renașterii, a unei învieri posibile, a „înaintării”. Iată trei critici importanți, prieteni toți trei, care m-au părăsit la prima mea operă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
răzbunat pe protestul meu radical față de „Tezele din Iulie”, iritat și de întoarcerea mea intempestivă, o premieră în țările din est, m-a „pedepsit” și, mai cu concursul criticilor români, mai fără, nu au apărut despre acest roman, Îngerul de gips, decât patru ample cronici negative, semnate de critici cunoscuți și importanți: Ov.S. Crohmălniceanu, care, cinic, persiflează romanul ce, se simte cu o anume evidență, „nu-i place” și atunci „misia” de la partid îi convine și o face cu nedisimulată satisfacție
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mintea celui ce-l atinsese, ce-l crease într-un fel, și marele microb al îndoielii!... E, de fapt, ultima metaforă puternică a primului meu roman ce trebuia să mă scoată din aria temelor oarecum previzibile și naționale, Îngerul de gips, cea a sobolului care-și sapă propria galerie sub pașii lui Minda, cel ce se clatină pe „traiectoria sa socială și sentimentală”, dar o face cu o bucurie ciudată, cu o exultanță ce-i anunță lui - și nu numai lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu o tendință afirmată de a depăși orizontul tematic al prozei tradiționale românești, e... ultima?! Se „termină” oare cu „ea” metamorfozele voinței mele de a exprima drama individului contemporan? Nu cumva mă aflu pe o cale, care, după Îngerul de gips și ruptura socială radicală, mă poartă în altă parte și „dincolo” de planurile adolescentului care fusesem, care privea în sus spre idolii săi de atunci, un Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu sau Liviu Rebreanu și... câțiva autori englezi de-a doua
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o națiune puternică, liberă, aptă de creație majoră, cu o istorie milenară, în urma eforturilor cărturarilor moldoveni și ardeleni!Ă Voiam doar să subliniez însă, o dată cu bucuria de a mă vedea aproape „împins” spre alte orizonturi tematice: dezadaptarea existențială Îngerul de gips, mitul politic, în abisalitatea sa, Bunavestire (și nu ca o cronică politică, așa cum fac excelenții prozatori sud-americani!Ă, descoperirea unei alte teme „obsesive” ce a fost donjuanismul, căruia i-am dedicat cinci romane, și în sfârșit „tema viului”, încercarea în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]