619 matches
-
văd eu că arde, dar noi trebuie să ne facem datoria! Ori tu zici că nu, măi Serafime? adăugă către Serafim Mogoș, care se afla chiar în fața lui, întunecat și dârz. Mogoș dădu din umeri, fără a răspunde. În locul lui glăsui Trifon Guju: ― Datoria matale lasă c-o știm noi... E ușor să bați oamenii când ai puterea în mână, să-i chinuiești! ― De, dacă așa e slujba, Trifoane? făcu Boiangiu tot împăciuitor, mai ales înțelegînd că țăranii umblă să-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
măi Toadere! făcu atunci Matei Dulmanu cu mustrare. De ce nu mărturisești c-ai omorât, dac-ai omorît? De ce umbli să năpăstuiești pe alții, Toadere? ― Ba, dacă-i pe spus, mai bine spune dumneata, nea Matei, cum ai spart capul neamțului, glăsui Toader întunecat. ― Apoi eu nici nu m-oi ascunde când m-or întreba boierii! zise Matei răspicat și fără frică. Procurorul asculta satisfăcut, uitîndu-se din când în când la prefect și la maior, parc-ar fi vrut să vadă dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întâmplat niciodată și bine ar fi să nu se întâmple nici de astă dată. În timp ce Toaibă vorbea, crâșmarul i-a umplut un țoi cu rachiu și i l-a așezat dinainte. Ei, asta-i altă gâscă în ceea traistă - a glăsuit Toaibă bucuros, ducând țoiul la gură. Crâșmarul l-a lăsat să se îndestuleze. I-a umplut țoiul din nou, furându-l cu privirea. Măi Toadere, te aș întreba ceva, dar mi-i să nu te superi. Când m-am supărat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care i-a ieșit în cale L-a-nvăluit cu o privire blândă În care pâlpâia o amintire Ce în adâncuri tot stătea la pândă. Cu zâmbet cald și cu mișcări domoale A înmuiat condeiul în cerneală. A scris ceva, apoi a glăsuit: „De-acum ai dreptul ca să mergi la școală.” Părinții s-au crucit de-așa ispravă Ce depășea speranțele lor toate Și l-au slăvit pe cel Atotputernic Căci numai El ne-arată că se poate. Dar timpul a trecut precum
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
făcut danii locurilor sfinte din propria lor avere îi revine lui Gavriil monahul, fost mare vistiernic, căruia probabil i s-o fi urât de atâta avuție și la 5 mai 1575 hotărăște: ― Să-l ascultăm, fiule, fiindcă sunt curios cum glăsuiește unul care până mai ieri a fost mare vistiernic - deci unul din cei ce aplicau “pecetluiri pe fețile și chipurile” poslușnicilor și care cine știe prin ce împrejurări a ajuns monah. ― Să nu crezi, părinte, că nu s-a nevoit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ca și cum ar fi spus: “Măi-măi! Mare ți-i minunea Ta, Doamne”. Apoi, revenind din mreaja gândurilor, a hotărât: ― Hai să vedem ce se mai întâmplă cu mănăstirea asta a lui Aron Vodă, fiule. Să sperăm că merge ca ceasul, așa cum glăsuiește anaforaoa iscălită de epitropii mănăstirii Aron Vodă trimiși de domnitor - la cererea epitropilor mănăstirii Halchi - să cerceteze activitatea arhimandritului Dometiian, în vederea reînvestirii acestuia. ― Însă nu înainte de a vedea, părinte, și încuviințarea boierilor epitropi ai mănăstirii Aron Vodă ca Dometianos să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
plină ochi cu lapte cu tăieței. Alături, un păhăruț și o carafă cu vișinată. De pe colțul mesei, mi-a atras atenția o așchie de hârtie, nu mai mare decât un timbru. Am cercetat-o cu grabă. Era scrisul Zânei, care glăsuia : “Mi-i tare dor. Poftă bună. Zâna”. Am mâncat cu poftă. Apoi am ieșit pe cerdac. Gândul că Zâna a fost cea care mi-a adus de mâncare mi-a aruncat în cârcă întrebarea: “De ce n-a mai întârziat măcar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mai greșit de s-a ales cu “meritul” de a fi blestemat? ― Apoi, aici e oleacă de poveste. ― S-o auzim, dragule. ― În anul 1782 iunie 17, s-a trezit “cuviosul chir Ignatie egumenul sfintii noastre mănăstiri” a Bârnovii - după cum glăsuiește patrieșia sa Avramie - și și-a înștiințat stăpânul “cum că multe părți de moșie și alte danii de ale sfintei mănăstiri s-ar fi înstreinat și acum s-ar fi stăpânindu și s-ar fi împresurându cu nedreptate de cătră
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
moșiilor, se găseau “stăpâni” de aiurea. Asta înseamnă că iubiții noștri “rugători” călcau pe acele locuri sau chiar și prin mănăstiri din an în Paște. ― Dacă aceasta ar fi singura mănăstire lăsată în calea unor “furi”, cum însuși patrierșia sa glăsuiește, ar fi de mirare, dar... Ne aducem aminte ce s-a întâmplat cu “Mănăstirea din Țarină” (Aroneanu), mănăstirea lui Păun de la Clatea, mănăstirea Hlincea și câte altele... ― Da’ tare mă tem, fiule, că te așteaptă un alt blestem. ― M-aș
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dragule. ― Te sărut, scumpa mea - a fost răspunsul meu, pecetluit cu o sărutare. ― Hai să plecăm, că, dacă stăm, ne stă norocul, iubire - a “poruncit” Zâna, luându-mă de mână și lipindu-se de mine cu tot trupul. ― Doamne-ajută - a glăsuit Sevastița, pornind înainte. În mână purta o desagă potrivită. Mergeam ținându-ne de mână. Prin ușoarele convulsii ale degetelor Zânei, îi simțeam fiecare impuls al inimii. Răspunsul meu urma involuntar aceeași cale... Când Sevastița a ajuns la stejarul de la intrarea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Du-te la Samaria și voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel." A plecat, luînd cu el zece talanți de argint, șase mii de sicli de aur și zece haine de schimb. 6. A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia așa: "Acum, cînd vei primi scrisoarea aceasta, vei ști că îți trimit pe slujitorul meu Naaman ca să-l vindeci de lepra lui." 7. După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel și-a rupt hainele și a zis: "Oare sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
interpretate, ce vrem să dovedim cu ele. Unul consta într-o poezie de Ștefan Neni țescu (?!) ale cărei versuri decupate ca un puzzle trebuiau reconstituite de copii. Unele versuri le păreau copiilor destul de suspecte: „Și una-i roză și miroase“, glăsuia unul, și trebuia să recompui toată poezia ca să înțelegi ușurat: se referea de fapt la o scrisorică de amor... Altul, devenit imediat faimos, zicea: „Mamița mare și pisica/ Veghez la timp să aibă lapte“. Toți copiii ne-ntrebau cum să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
prieteni din copilărie: Ion Dimofte, Gheorghe Gh. Petrea, Constantin Paraschiv și Paul Alexandrescu se pregătesc să facă o călătorie de probă și, poate, și de plăcere, cu autoturismul lui Dimofte. Fălos, proprietarul se așează la volan și, în uruitul motorului, glăsuiește: “Uite, Paule, să nu spui că azi, de ziua ta, nu te-ai plimbat!” “Parcă poți să mai spui ceva?!” i-o-ntoarce sărbătoritul, în glumă. Întreg “echipajul” e gat de plecare. “Gata la urmăăă!” face Gheorghe Gh. Petrea și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
falsă, dar pentru a scăpa din ghearele ei, trebuia altceva decât un tratament non-A, Clopoțelul de la intrare puse capăt reflexiilor sale. După zgomote înțelese că bărbatul și fata trecuseră în living. Auzi deschizându-se ușa și o voce bărbătească glăsuind: ― Miss Patricia, am primit ordin să percheziționăm apartamentul dumneavoastră căci suntem în căutarea unui prizonier evadat... Vă rog să mă scuzați, domnule Crang, nu v-am observat. ― O.K. Era vocea bărbatului care o sărutase pe Patricia Hardie. ― Căutați ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
falsă, dar pentru a scăpa din ghearele ei, trebuia altceva decât un tratament non-A, Clopoțelul de la intrare puse capăt reflexiilor sale. După zgomote înțelese că bărbatul și fata trecuseră în living. Auzi deschizându-se ușa și o voce bărbătească glăsuind: ― Miss Patricia, am primit ordin să percheziționăm apartamentul dumneavoastră căci suntem în căutarea unui prizonier evadat... Vă rog să mă scuzați, domnule Crang, nu v-am observat. ― O.K. Era vocea bărbatului care o sărutase pe Patricia Hardie. ― Căutați ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și foarte dulce Ș-oi să mor dacă mă duce. Intru-n casă ca să-mi treacă, Dorul tău mai rău mă seacă, Stau în loc și arz în foc, 460 {EminescuOpVI 464} Pomii dacă înfloresc Paserile se iubesc, În tot felul glăsuesc, Vai de cei ce pătimesc. Toată ziua loc nu are Îmblând după vânătoare Și de prind vr-o căprioară O săgeată de o doare. No. 70 De-ar fi fost mijloace, ș-ar fi putință De a mă preface după dorință
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Dumnezeu fiind unic, indiferent de religie. Sunt poate aceleași clopote care cu ani în urmă anunțau sumbra catastrofă în care intra omenirea și mai ales Europa, pustiită, devastată de cele două mari războaie, deși multe din acele clopote nu mai glăsuiau, fiind distruse de furia războiului. În România erau aceleași clopote ce vesteau cu timbru grav, sumbru, intrarea în război, iar acum aceleași clopote își schimbaseră tonul în unul dătător de speranțe de viață pentru cei ce n-au căzut victime
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Întîmplă nimic. În cele din urmă, nu mai rezist, Îmi implor proiectul să mă ajute. Iată-ne din nou față-n față. Mă ia peste picior: «N-ai să izbutești! Severitatea supraeului tău, nevoia ta de autopedepsire...» A! Parcă altfel glăsuia cînd era vorba de a străluci În fața echipei de reprezentanți care aveau să spună numai lucruri bune despre el tuturor librarilor francofoniei! Dacă stăteai să-l asculți, nu era un proiect, ci o carte, o carte isprăvită, tipărită, broșată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și-mi arătă o grădină În stil franțuzesc, structurată ca un mic și elegant labirint. Operă, Îmi spuse el, a unui arhitect evreu din secolul al XVIII-lea, Samuel Schwartz. A doua Întâlnire la Ierusalim... Și prima la Castel. Nu glăsuia așa mesajul din Provins? Dumnezeule, Castelul din Ordonanța găsită de Ingolf nu era necunoscutul Monsalvat din romanele cavalerești, Avalonul Hiperborean. Dacă ar fi trebuit să fixeze un prim loc de adunare, ce anume ar fi putut alege templierii din Provins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Bate cineva la ușă. — Tu ești, Disraeli? — Da, Îmi răspunde necunoscutul, În care cititorii mei Îl vor fi recunoscut pe marele maestru al grupului englez, ajuns de pe-acum pe cele mai Înalte culmi ale puterii, dar tot nemulțumit; el glăsuiește: My Lord, it is useless to deny, because it is impossible to conceal, that a great part of Europe is convered with a network of these secret societies, just as the superficies of the earth is now being covered with
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sânilor, și cu acvila aceea mare care zboară printre munți ținând În gheare aperitivul amărui, băutură regenerantă, Robur le Conquerant, R-C), dar dacă o acționezi, face să se-nvârtă o roată, roata un inel, inelul... ce face, cine ascultă inelul? Cartonașul glăsuia: „Curenții induși de câmpul terestru“. Fără pic de pudoare, Îl pot citi până și copiii În timpul vizitelor lor de după-amiază, căci omenirea credea că merge Într-o altă direcție, se putea Încerca orice, chiar experimentul suprem, zicând că servea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
alerga, Galilei. Până să ajungi tu la capătul zidului, întreg pământul va fi încercuit. Dar noi te lăsăm liber, nu vei fi închis între aceste ziduri." Și iarăși începu să râdă cu sughițuri, după care i-am auzit din nou glăsui: Nu ești curios, Galilei, să știi ce cântă sclavii care ridică în calea ta acest zid?" Într-adevăr, se auzea un cântec trist, pe care-l crezusem un geamăt al vântului. Nu cântau decât aceleași cuvinte, repetate ca o obsesie
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mare de strugure copt. Felul de a se îmbrăca era simplu, dar țesătura era de cea mai bună calitate. Ne-a măsurat din cap până-n picioare pe fiecare-n parte, apoi a ridicat un deget tremurător spre mine și a glăsuit: - Ești leit tatăl tău la tinerețe, dar parcă mai oacheș. Nu se-ntindea la vorbă. L-a asigurat pe cârciumar să nu-și facă probleme în privința plății, după care i-a spus să plece. Ne-am așezat sub o boltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de-o parte bărbații, și de alta femeile. Erau îmbrăcați într-o tunică largă și albă, fără podoabe și cingătoare, și n-aveau încălțări. După ce-au spus rugăciuni și psalmi, persoane de ambele sexe se așezară în mijlocul bisericii. Ceilalți glăsuiau de zor un refren într-un grai pe care nu-l înțelegeam. Cântau două coruri; mai întâi bărbații și, când aceștia își trăgeau sufletul, se auzeau femeile. Astfel cântarea nu se întrerupea deloc, devenind tot mai iute, ca o roată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Își reprimă o mișcare de fereală. - Ce vrea să Însemne ce? - Un pescăruș care vine să-și dea duhul Într-un văl de mireasă, tu cum tălmăcești chestia asta? În fața tăcerii lui Ryan, Gildas Îi arătă cartea, Înălțînd-o. Pietrele care glăsuiesc. O banderolă roșie semnala că era vorba de un roman polițist istorico-fantastic. - Tu ai scris chestia asta, nu-i așa? Atunci, ce crezi? Și rîgÎi zgomotos. Ryan ridică ușor din umeri. - Că nu e nici locul, nici momentul potrivit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]