471 matches
-
Rătăcind prin imaginea infinitului. UNIVERS STELAR Domnului ȘTEFAN POPA POPA’S UNIVERS STELAR Să-ți fie-n viață trupul un mister, Și clopote de dor, să ne despartă Imensa liniște, fântâna ta de cer, În care zaci cu sufletul de glastră. Din februarie un imens vulcan Ce te-a răpit și nstrăinat de-o lume, Rătăcitoare chipuri de smarald, Oglinzi de iederă și spume, O ploaie-n veacuri, îți va vorbi de mine, Ca un destin de flăcări în durere, O
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ore, singur. Și-a privit în oglindă chipul tras de oboseală, trupul subțire. S-a îmbrăcat încet, urmărind cu atenție lucrurile din jur, carpeta cu cai înaripați și cadâne înveșmântate în țesături colorate strident, florile de plastic înfipte într-o glastră din plastic, icoana de serie, un desen pe hârtie ușor încrețită, decolorat, încadrat de o ramă aurie și acoperit cu geam, sub care era înfiptă o candelă uscată, oglinda pătată de muște, preșurile din cârpe și haine vechi sfâșiate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a medicamente, a cearceafuri jilave, transpirație și urină. O zăpușeală ca o pală de foc l-a izbit în față. A deschis ușa către balconul ce înainta spre parc și adierea de afară a început să fluture perdeaua. Într-o glastră monstruoasă din sticlă, pe care a umplut-o cu apă, a îndesat florile mărunte. Abia după aceea s-a așezat pe un scaun în apropierea patului și a privit-o. Îl urmărise tot timpul cu ochii încă foarte vii, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
umbre mari și nesigure, cu patul pregătit pentru somn acoperit cu plapuma groasă, ocupând pe trei sferturi încăperea, rafturi cu cărți neorânduite străjuindu-l, reproduceri neclare înrămate și atârnând pe pereți, bulgării aurii ai unor crizanteme lăfăindu-se într-o glastră de sticlă, fereastra acoperită în întregime cu o pătură, mirosul de jilav și rânced infiltrat în pereții blocului mizer, pentru pensionari și sărmani, cu garsoniere cât o nucă aliniate auster, de o parte și de alta a coridorului lung, prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o masă, un șifonier, un aragaz și o chiuvetă într-o nișă acoperită cu o perdea, un spațiu cât să încapă un duș în spatele altei uși. Pretutindeni erau răspândite păpuși, păsări și animale din lut ars violent colorate, într-o glastră se amestecau felurite flori de plastic ușor prăfuite. Pe un scaun, la un capăt al patului, era așezat un televizor. Deasupra somierei atârna o reproducere de gang, o țigancă focoasă lângă un pepene verde crăpat, înrămată și acoperită cu geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din paharele cu Pimm’s1 pe gazonul din spatele casei. Trebuie să recunosc, mama făcuse o treabă minunată. A decorat totul à la Thomas Hardy (una din temele ei favorite). Invitații stăteau pe bănci micuțe din lemn, iar pe mese erau glastre pline cu flori de câmp - lupin, sângele-voinicului, albăstrele. Tata era în elementul lui, îmbrăcat în costumul lui favorit, pepit, înconjurat de chicotitul adolescentelor cu picioare lungi, fiicele prietenilor lui. După cum prezisese mama, soarele strălucea pe cer de parcă eram la South
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
banii. Nu știu ce gîndise. Nu, nu-mi mulțumiți, adăugai, nu e pentru dumneavoastră, e pentru ea, nu vă simțiți În nici un fel obligată. Îi oprii astfel vorbirea ce-i tremura pe buze, apoi aprinserăm lumînări și Îngroparăm proaspete petunii În mici glastre cu pămînt. Pe cruce Își Încrustase pe placa de marmură fotografia și data nașterii. Keti mă privea din ovalul fotografiei ei, se obișnuise cu vizitele mele singuratice, neștiute de nimeni, și cu micile buchete de trandafiri sau garoafe, ori alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
reînvia în această siluetă ezitantă, într-o scenă trăită demult... De cine mai mă despărțisem astfel?... Cine îmi mai vorbise cu un astfel de stins regret?... Trandafirii tăi, cântă o voce în mine (a cui era?) s-au ruginit în glastră, vremea a trecut, tu m-ai uitat de mult..." Cine mă mai făcuse să simt o astfel de vagă, nedureroasă, nedefinită și aproape dulce sfîșiere? Nimeni, poate în altă viață? Mă urnii brusc din loc și o luai spre Braseria
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
priveliști” dinamizate de frenezia afectivă, urmând un itinerariu ce conferă o relativă coerență viziunii prismatice: „un cer tăiat pe-obrazul ce-l știu itinerar / cu-ntoarceri cu-o privire pe sângele-n fereastră / din tine se desface priveliștea într-o glastră / și evantaliu-n palmă te-ncing ca un fierar”. Cum Ulise atrage atenția încă din titlu asupra motivului călătoriei (aventurii) urmând itinerariul zigzagat al metropolei moderne (în traducerea franceză din 1933, titlul cărții devine Ulysse dans la cité), e de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
elegant cu frunzele cu tăcerile... Dacă observăm că în celebra secvență, imediat următoare a tipografiilor (XI), o altă suită de imagini își găsea unitatea în asocieri trimițând la universul artificial-decorativ al barocului („Tipografii: / Cutii pentru bijuteriile visului / Evantalii de ape / Glastre pentru buruiana inimii sălbatică / Oglinzi în care imaginea sufletului se adună”...), vom avea niște eșantioane tipice pentru fața vitalist-elementară și reversul artefactelor de cele mai diverse calibre, pe care le conjugă spațiul imaginar al lui Voronca, privit din unghiul modelării
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cristal E o frunză și nervurele ei sunt coarnele renilor Reni, reni, ca placa negativă a fotografiilor Reni ca niște balamale la porțile piscurilor... Sau, în finalul cunoscutei secvențe (XI) a tipografiilor: „Tipografii, / Cutii pentru bijuteriile visului / Evantalii de ape / Glastre pentru buruiana inimii sălbatecă / Oglinzi în care imaginea sufletului se adună /.../ Cărțile sunt încă umede de sărutul mașinelor /.../ Cărțile vin pe buzele mele ca toate șipotele / Ca toate păsările / Cărțile: câte lacăte la poarta de stejar a solitudinii / Cărțile: câte
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Stelele au plecat dar creierul/ mai tare strălucește/ Stranii iluminări ale caselor/ mașinilor, copacilor/aparatelor dau acestei / dimineți forma unui imens/ craniu îndesat cu milioane/ de cifre de wolfram./ Psihul și psiha ce fac?/ Încă dorm în micuțul/ crâng din glastră./ Sunt atâtea ecuații roșii/ care vor plesni în această/ cupolă de heliu!” Autorul urmărește captarea în poem a unei pulsații nonumane, nesentimentale, „pure”: „Vedeți, iubiți contemporani,/ n-am folosit deloc în/ ritmul meu cuvântul trup/ căci diabolica imaginerie/ ar deveni
VLASIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290609_a_291938]
-
uneori ritmurile posibile ale scrisului, lecturii și gândului. Există în pictura lui Pallady și tablouri în care prezența florilor poate fi asociată cu narațiuni despre ritmurile vieții publice. În Flori la fereastră. Place Dauphine florile sunt transferate din natură în glastră și desprinse de ritmurile fundamentale ale naturii, aduse în dimensiunea măsurată a spațiului interior. Poveștile despre relația lor cu viața copacilor desfrunziți din Place Dauphine,parțial vizibili prin fereastra deschisă, par dificil de construit, pentru că deschiderea spre lume a florilor
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
florilor de la fereastră este obturată brutal de ornamentul metalic și de fereastra aflată la limita închiderii. Poveștile despre relația lor cu viața care se desfășoară în spațiul public nevizibil al pieței par însă mai ușor de imaginat, pentru că florile din glastră sunt plasate în vecinătatea imediată a unui cotidian care le dezvăluie zilnic - adică ritmic noutăți despre ceea ce este public sau personal în lume. Într-un fel similar ar putea fi construite narațiuni despre florile din Pălăria gri sau Vas cu
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
suma de activități din ziduri și se îngroapă înăuntru cînd să mai lase treburile, gardurile inflorescență alb-verzuie, metri de liane, nu este hamei de floră spontană, troița pe temelie de beton, mulțime de flori au scos în fața casei, șir de glastre roșii, bătrînul la masă lăsat pe ele, pădure din pornirea dealului, șesul aduce frigul umbrei nordice, vine ceva rău în accentuarea antropică a limitei biogeografice, Jibou troiță de piatră, cimitirul abia început verdeață, pădurea din coastă s-a legat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
meargă la bărbier, dar procură omului hemostatice și diuretice. O rubedenie a păpădiei, barba caprei sau scorțonera albă, provenită din sudul Europei - acela pustiit de capre - furnizează 20-25 tone la hectar de rădăcini delicioase, pe când barba lupului se desfată În glastrele de prin Mărginimea Sibiului. Și tot pe acolo, planta numită telegraf, Tradescantia, e revendicată - cum altfel decât ca barbă, și de popă, și de - sic! - jidan. O garofiță sălbatică ține ungurului loc de barbă. Până și Împăratul are barbă, panseaua
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la el acasă. Și, ca să nu se usuce - o fi știut, sau a aflat ucigând astfel multe flori - a pus brazda În vreun hârdău ori vreun chiup. Dar tot trebuia adăugată apă și, de acum În realitate, acela a inventat glastra. Expresie a comodității dublate de inteligență. Și prevăzută cu o gaură și o strachină din care pământul, și prin el, floarea, să-și ia apa atâta cât Îi trebuie și când Îi trebuie. Tocmai asta e „perla“, căci comoditatea a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
recomandare: nu se udă planta, căci cică pământul formează crustă și se Înnăbușă rădăcina... La ea acasă, planta Își ia apa dintr’un pământ jilav și imens. Asta Înseamnă atenuarea fluctuațiilor umidității atât În timp cât și În spațiu. Dar glastra e minusculă... Iar sursa principală a jilăvelii e ploaia, altfel spus - la casa omului - stropitul. A doua sursă e pânza freatică, dar În măsură mult mai mică. Pe prima sursă o respingem, prin acea recomandare. O promovăm Însă pe cea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e ploaia, altfel spus - la casa omului - stropitul. A doua sursă e pânza freatică, dar În măsură mult mai mică. Pe prima sursă o respingem, prin acea recomandare. O promovăm Însă pe cea de-a doua, via strachină și gaura glastrei, taman pe aceea mai puțin importantă pentru planta căreia credem că-i dăm ceea ce-i trebuie, ca la „mama acasă“. Și Încă: pe Înălțimea de zece centimetri, cel mult o jumătate de metru, a glastrei sau hârdăului În care silim
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doua, via strachină și gaura glastrei, taman pe aceea mai puțin importantă pentru planta căreia credem că-i dăm ceea ce-i trebuie, ca la „mama acasă“. Și Încă: pe Înălțimea de zece centimetri, cel mult o jumătate de metru, a glastrei sau hârdăului În care silim planta să-și țină rădăcinile, deși la ea acasă era slobodă să le Înfigă chiar la zeci de metri adâncime, umiditatea variază de la glod - pe fundul glastrei - la uscăciune - la suprafață. Așa ceva nu se Întâmplă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
centimetri, cel mult o jumătate de metru, a glastrei sau hârdăului În care silim planta să-și țină rădăcinile, deși la ea acasă era slobodă să le Înfigă chiar la zeci de metri adâncime, umiditatea variază de la glod - pe fundul glastrei - la uscăciune - la suprafață. Așa ceva nu se Întâmplă În Natură, chiar pe cei zeci de metri invocați mai Înainte. Cine nu crede, n’are decât să sape o fântână... Și așa silim o floare, care nu e papură, să trăiască
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mediului ei. Se formează crustă? Desigur dar, uscându-se, pământul crapă, devine poros, iar oxigenul capătă acces spre rădăcini... cam ceea ce se Întâmpla și când floarea era „la mama ei“, nu „măritată“, după orice ploaie. Mai are vreun rost gaura glastrei? Desigur, căci astfel, În străcioară se va aduna, Înainte de a se evapora, apa În plus... Doar că asta Înseamnă să vedem când are nevoie floarea de apă - un prilej În plus s’o admirăm - vizitând-o mai des, renunțând la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ideatic, pe care o captează frunza. Mai precis clorofila; dar care are nevoie de suprafață de expunere. Și așa, ramura se lățește, semănând cu o frunză. Imaginea clasică e floarea numită crăciunică. Nu v’o descriu, căci o aveți În glastră, chiar Înflorită acum... Care n’are frunze cum credem, ci lățiri ce le seamănă perfect, ale tulpinii... Căci niciodată o frunză nu odrăslește În vârful ei o alta, ea Însăși fiind o specializare a unei câtimi a tulpinii... Și așa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zi: păi laptele e deficitar energetic, pe când chișleagul, În care au trăit acele bacterii lactice, e excedentar... la urma-urmei proverbiala smântânire a oalelor nu e gratuită, ci firească. Pisica râde de mine chiar rozând fire de grâu ori asparagusul din glastră; ce să mai zic de papirusul originii ei: tustrele plantele sunt extrem de excedentare energetic. Râde de mine, acela care Înghite orice căutând energia brută, preferând alegerii uciderea prin foc a hranei, făcându-i inoperant biocâmpul. Ea alege, chiar dacă asta Înseamnă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să devină un organism pluricelular, unul regenerat dar care, cu genomul identic, e tot teiul sfânt. Și am convingerea că, În acel moment, vechiul tei se va usca, sufletul lui trecând În cel nou. Dar... De punem o celulă În glastră, pe ea vor tăbărî Încă mai multe celule, dar bacteriene, spre a o devora. Lipsită de integratoarea protecție a Întregului pluricelular, ea nu se poate nici barem apăra, darmite - primul pas Întru reconstituire - multiplica. Deci, În primul rând, e nevoie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]