472 matches
-
autorul își depune inima și creierul, palpitarea și cugetarea, cartea e ecoul răspicat, dedublarea magică a vieții cotidiene, cu toate șerpuirile, avânturile și zbuciumele ei; e însăși <<viața>> lui desprinsă din cuibul ei autentic, transplantată și păstrată ca într-o glastră, ca într-un acvarium, spre a putea fi multă vreme regăsită și văzută vie de oricine.” Eugeniu Speranția 743. „Mari sunt riscurile celui care tipărește o carte, întrucât nici unei cărți nu-i e cu putință să-i mulțumească întru totul
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
alta. Era tot un fel de acord. In verandă buna Lina deveni mai vorbăreață: - Știi! Verișoara Lenora s-a cununat cu Walter și o duc foarte bine. Sunt foarte drăguți! Au venit să vadă pe Rim. Și Lina arătă o glastră cu flori ce se vestejeau: De casă nouă! Walterii țin cu ei pe Goca-Aimee. Parcă de când lumea numai atâta copil a avut Lenora, pe @oca. N-ai văzut-o? . . . E cea mai frumoasă fată din Bucureștii - și Lina aduse un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
El își scrie versurile fluierând, neînțelegând de ce alții își bat capul cu complicate probleme de estetică. Mereu voios, cu inima ușoară, povestește în versuri ce i întâmplă și așteaptă surâzător aplauzele cititorilor: „Pe casa scării s-a mai spart o glastră. / Și-n lift te miri cum putrezesc cotoare. Copiii bat covoare sub fereastră / acum, la ora sfântă de culcare. Să dormi ai vrea, dar sună telefonul / Privești aiurea, țintă la perdele. / Afară, prin vecini, casetofonul / vomită-ntr una, disperat, manele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a făcut dragoste cu o grădină, au fost extrase din volumul: Gheorghe Novac, Mirele Pământului. Amintiri din Paradis, Ed. Universității Transilvania, Brașov, 2008. Mărturisirea, fie și fantezistă, este șocantă. Față de un bărbat obișnuit, care nu se descurcă nici măcar cu o glastră, autorul cărții a reușit să-și facă iubită dintr-o grădină. După numai câteva pagini ni se oferă însă o surpriză și mai mare. Poetul s-a culcat și cu o pădure: „Doar frunzele mai pot să numere / de câte ori cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și gunoaie În apartament, prăsea gunoaie. Iată, de exemplu, plantele astea pe care Încerca să le crească. Planta sâmburi de avocado, semințe de lamâie, mazăre, cartofi. Mai era pe lume ceva așa de răpănos, de mizerabil, ca aceste obiecte În glastre? Smocuri și vițe se târau pe pământ, Încercau să se ridice pe sfori țintuite cu speranță de tavan spre ventilator. Tulpinile de avocado arătau ca niște bețe de artificii căzute după explozie și produceau câteva frunze ruginite, țepoase, lovite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
creaturii, iar această verticalitate nu e deloc neglijabilă. Nu, susțin În continuare ceea ce am spus la Început. Există și un instinct Împotriva aruncării În Lumea de Apoi. Punerea În scenă, pentru o asemenea conversație, era În sine curioasă - covoarele verzi, glastrele mari, draperiile de mătase din sufrageria răposatei Hilda Gruner. Aici Govinda Lal, mic, Încovoiat, adumbrit, cu tenul lui auriu-ruginiu, fața și barba pline, era ca un ornament sau o pictură orientală. Chiar și Sammler pica sub această influență, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe ,,r’’ în ele; Chiar și pasărea măiastră, Care zboară către stele Și-o privim de la fereastră. De rochiță-i prins în față, Roz de-o fi sau de-i albastră; Floarea roșie și creață Poartă ,,r’’; și floarea-n glastră. Nu e greu, de iei aminte! Poți ușor să afli dacă ,,R’’ apare în cuvinte. Câți de ,,r’’ pe-aici se joacă? Să vă spun ce am visat? -Tot cu lacrimi am stropit! Săniuța c-am lăsat, Când zăpada s-
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
Rătăcind prin imaginea infinitului. UNIVERS STELAR Domnului ȘTEFAN POPA POPA’S UNIVERS STELAR Să-ți fie-n viață trupul un mister, Și clopote de dor, să ne despartă Imensa liniște, fântâna ta de cer, În care zaci cu sufletul de glastră. Din februarie un imens vulcan Ce te-a răpit și nstrăinat de-o lume, Rătăcitoare chipuri de smarald, Oglinzi de iederă și spume, O ploaie-n veacuri, îți va vorbi de mine, Ca un destin de flăcări în durere, O
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
copil. — Veți fi fericiți. Casă nouă și frumoasă aveți. Tu o îngrijești extraordinar. Aveți atâtea flori, că zici că-i raiul pe pământ. Am să te rog să-mi dai și mie câteva la plecare. — Cu plăcere. — Din ăle din glastră, că nu m-apuc eu de grădinărit acum, că n-am nici timp nici îndemânarea ta. Fată frumoasă aveți. Ce mânca, ce îmbrăca aveți. Voi sunteți frumoși și sănătoși amândoi. Ce vă mai trebuie? — Mulțumim lui Dumnezeu, nu ne putem
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care făcuseră ordine. Când s-au trezit, nașii s-au pregătit de plecare. Paulina și Vasile le-a încărcat portbagajul cu vin, țuică, cozonc, prăjituri, câteva păsări de curte. — Paulino, ai uitat ce te-.am rugat. — N-am uitat. Uite glastrele cu flori ți le pun aici. De ce mai iei și florile? a întrebat-o Virgil. — Îmi plac. S-avem și noi acasă. Nu vezi că aici la ei parcă-i raiul pe pământ? — Hai să mai serviți ceva înainte de plecare
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
florile astea s-a uscat. — N-am mai avut timp de ele. — Unde ai gălețile? Mă duc să iau apă să le ud. — Sunt în balcon. Florica s-a dus la fântână,a venit cu apa,a udat florile din glastre și pe cele din fața casei, cărând apă de câteva ori. —Ți-ai udat rochia, a observat Vasile. Nu-i nimic. Acum mă duc să umplu gălețile ca săți las apă în casă. —Mulțumesc, Florico, i-a mulțumit cînd a adus
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ca pe un hotar al unui spațiu în care, o dată intrat, propriul său destin ar fi putut să fie schimbat. Intră totuși și se rezemă imediat de peretele de lângă ușă, frământându-și melonul în mâini. Doamna K puse florile în glastra de pe masă și îl invită să se așeze pe un scaun în fața ei. Se priviră pe sub buchetul de flori, când printr-o parte, când prin alta a glastrei. Ai o meserie ciudată. Cum te numești? Eu sunt Filip, doamnă, comisionarul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de lângă ușă, frământându-și melonul în mâini. Doamna K puse florile în glastra de pe masă și îl invită să se așeze pe un scaun în fața ei. Se priviră pe sub buchetul de flori, când printr-o parte, când prin alta a glastrei. Ai o meserie ciudată. Cum te numești? Eu sunt Filip, doamnă, comisionarul de flori. Puteți să-mi spuneți Filip. Bine, Filip. Și cât câștigi cu... slujba asta a dumitale? Patru sute de lei pe lună, doamnă. Cu cât îmi mai dau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
au uscat, i-a spus Silvia. Îi țin fără apă, așa uscați. Îți plac așa? Sunt un fel de ornament. De multe ori, când intra în cameră și-i vedea, Elena cânta cântecul lor: „Trandafirii tăi s-au ofilit în glastră Vremea a trecut, tu m-ai uitat demult.” Fredonând, se gândea la iubirea celor doi care se despărțiseră pe neașteptate, atât de ciudat. Îi părea rău și de Matei, chiar dacă la început îl urâse pentru atitudinea lui necugetată. Isprăvile lui
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-se pe jos masterandul descoperi și adevărul baltă. Concentrându-se, Oliver vru să prindă cu privirea adevărul pește, dar, spre uimirea lui, dădu peste un chiștoc, pe care În lipsă de altceva mai bun Îl mestecă În gură. Descoperi adevărul glastră și adevărul vază. Un timp stătu pe masă, În chip de boboc de trandafir, apoi, urcându-se pe pervaz, preț de câteva zile jucă rolul de mușcată. Stătu astfel acolo, frecându-și mereu „frunzele” de gratii până când Într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
transă când l-am pictat... Scoate hârtia și-mi arată un carton pe care parcă și-a curățat cineva pensoanele. Câteva dungi, pete și rotocoale. Pata aceea lunguiață ar fi îngerul păzitor, îmi explică. Sigur, nu voiam eu maci în glastră, cu fluturi deasupra, dar nici asta. - N-am, Ilie, n-am bani nici eu... Nici de țigări. Vezi, tocmai traduceam ceva, să mai câștig. - Dar e o compoziție unică! Uite cum am dispus culorile, uită-te la contraste... O să valoreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gîtul lui. „Nici urmă de diavol să nu mai rămînă În casa asta!“ Helga - mama, tot mamă - s-a repezit să Îl scape. Maricrisa a Îmbrîncit-o cu umărul. Helga, fără să mai cugete, a lovit-o În cap cu o glastră. Copilul s-a stins imediat după internare. A doua, la un alt spital, a murit Maricrisa. Helga a fost condamnată cu suspendare. Nu spusese la proces pentru ce se sinucisese Ann. Așa se petrecuseră lucrurile. ...Tot ca În urmă cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din paharele cu Pimm’s1 pe gazonul din spatele casei. Trebuie să recunosc, mama făcuse o treabă minunată. A decorat totul à la Thomas Hardy (una din temele ei favorite). Invitații stăteau pe bănci micuțe din lemn, iar pe mese erau glastre pline cu flori de câmp - lupin, sângele-voinicului, albăstrele. Tata era în elementul lui, îmbrăcat în costumul lui favorit, pepit, înconjurat de chicotitul adolescentelor cu picioare lungi, fiicele prietenilor lui. După cum prezisese mama, soarele strălucea pe cer de parcă eram la South
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
degetele care ating lutul, iar degetele, fără să-l atingă, reușesc să simtă ce văd ochii. De parcă nu s-ar fi frământat destul, Cipriano Algor se mai întreba, gândindu-se la vechiul cuptor al olăriei, câte farfurii, căni, ulcele și glastre or fi ejectând blestematele de mașini pe minut, câte obiecte care mint că sunt urcioare ori lighene. Aceste întrebări și altele care n-au fost înregistrate au întunecat din nou chipul olarului și, mai departe, tot restul drumului a cugetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dumitale, Mulțumesc că-mi dai voie, în sfârșit, să respir, Nu-ți dau voie, Ce mai e acum, După ce-ai plecat, am venit să lucrez, mai întâi m-am uitat în depozit și am observat că nu mai avem glastre de flori, am venit așadar să fac câteva, când deodată, cu lutul pe masă, mi-am dat seama cât e de absurd să continui orbește munca, De ce orbește, De ce, nimeni n-a comandat glastre, nici mari, nici mici, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am observat că nu mai avem glastre de flori, am venit așadar să fac câteva, când deodată, cu lutul pe masă, mi-am dat seama cât e de absurd să continui orbește munca, De ce orbește, De ce, nimeni n-a comandat glastre, nici mari, nici mici, nimeni nu așteaptă cu nerăbdare să le termin ca imediat să vină să le cumpere, și, când spun glastre spun orice altă piesă pe care o fabricăm, mare sau mică, utilă sau inutilă, Înțeleg, totuși trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dat seama cât e de absurd să continui orbește munca, De ce orbește, De ce, nimeni n-a comandat glastre, nici mari, nici mici, nimeni nu așteaptă cu nerăbdare să le termin ca imediat să vină să le cumpere, și, când spun glastre spun orice altă piesă pe care o fabricăm, mare sau mică, utilă sau inutilă, Înțeleg, totuși trebuie să fim pregătiți, Pregătiți pentru ce, Pentru comenzi, când vor sosi, Și ce vom face până atunci, ce vom face dacă Centrul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
NOASTRĂ Sub poală de codru verde În târla perjerilor, Te‐ ai născut precum se cade La aripa oilor Când bunica fericită Te‐ nfășa cu țoalele În copaia de răchită Te‐ ncălzeau mioarele. Ai crescut curat, cinstit, Ca o floare‐ n glastră ș‐apoi cum ne‐a fost sortit, Ai fost „mama noastră” Vrednică ești de respect Mamă de la țară Ne‐ ai crescut pe toți la piept Prin colb, sub povară. Mulțumim din inimă, Mama noastră bună Noi din lacrimi de cristal
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
socialist. A debutat poetic în anul 1963 cu placheta „Pornire în timp”. În prezent lucrează la redactarea „Jurnalului omului de cultură bucovinean Lecca Morariu, în colaborare cu dr. Liviu Papuc din Iași. 287 ÎNCEPUTUL Vezi, mamă, au înflorit mușcatele în glastră și‐obrazul lunii e parcă de ivoriu dă‐mi mâna ca să pot ieși din mine - îmi caută o fată chipul pe geamul din fereastră. De ce mă‐neacă, oare, plânsul ca o imensă bucurie? Mă simt de parcă‐aș fi un pui
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în umbra parfumată a buduarului să vin, Să mă-mbete acel miros de la pânzele de în; Cupido, un paj șăgalnic, va ascunde cu-a lui mână, Vioriul glob al lampei, mlădioasa mea stăpînă! " Și uscat foșni mătasa pe podele, între glastre, Între rozele de Șiras și lianele albastre; Dintre flori copila râde și se-nclină peste gratii - Ca un chip ușor de înger e-arătarea adoratei - Din balcon i-aruncă-o roză și cu mînile la gură, Pare că îl dojenește când șoptește
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]