411 matches
-
o realitate oarecare, fiind definit ca „lucru observat care permite să se tragă concluzii cu privire la existența sau la adevărul unui alt lucru de care este legat” (Le Robert 1996). Dicționarele de filosofie și logică pun accentul pe dimensiunea ontologică și gnoseologică a semnului înțeles ca „formă materială dotată cu semnificație sau care ajută la precizarea semnificației” (Enescu). Din perspectivă psihologică semnul face apel la inteligență fiind un element sensibil care permite cunoașterea sau recunoașterea unui lucru. Semnul exprimă o idee sau
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
prezent în orice formă de cunoaștere, și, prin corelație - pentru a formula în termeni kantiani - examinând condițiile posibile, respectiv structurile transcendentale ale gândirii umane. Accentuând caracterul necesar al fondului aperceptiv în orice mod de cunoaștere, Gadamer se distanțează de viziunea gnoseologică tradițională a iluminismului, conform căreia cunoașterea ar reprezenta un proces activ de identificare a subiectului cu un obiect distinct de sine, subliniindu-se autonomia reciprocă a celor doi termeni. Astfel, după Gadamer, întrucât fiecare investigator își inițiază activitatea pornind de la
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
genuri diferite de cunoaștere după criterii cum sunt facultățile cognitive angajate în proces sau după mijloacele obiective angrenate precum și după specificul cognitiv impus de obiect. Vezi: Epistemologie Termenul provine din limba greacă veche unde însemna „care examinează”. Scepticismul este concepția gnoseologică ce refuză să accepte idei considerate în general adevărate.Îndoiala se aplică și asupra metodei obținerii adevărului postulându-se, limite ale cunoașterii umane sau chiar merge până la negarea posibilității oricărei cunoașteri. Scepticismul european a avut începuturile în perioada decadenței societății
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
considerate în general adevărate.Îndoiala se aplică și asupra metodei obținerii adevărului postulându-se, limite ale cunoașterii umane sau chiar merge până la negarea posibilității oricărei cunoașteri. Scepticismul european a avut începuturile în perioada decadenței societății elene. Originea istorică a indoielii gnoseologice grecești se află în perioada precritică a filozofiei elene anume în activitatea sofiștilor. Pyrrhon care a trăit în între anii 360- 270 î.e.n. a inițiat școala. Noua Academie a continuat scepticismul prin filozofii Arcesilaos care a trăit între 316-271 î.e.n.
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
mod mai sistematic arătând zece motive de îndoială. Agrippa prezintă cinci motive de îndoială cognitivă. Sextus Empiricus în veacul al doilea al erei noastre fiind și medic empiric a lăsat scrieri de valoare despre școlile sceptice antice. Dogmatismul este orientarea gnoseologică care consideră că există adevăruri absolute în cunoaștere și că de asemenea există o metodă sigură de a cunoaște. În antichitatea elenă s-a derivat din verbul ,dokein, care însemna a avea o opinie, a gândi, a imagina, cuvântul ,dogmata
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
Francis Bacon, intelectualul englez a devenit reprezentantul ei când este vorba de disputa empirism-raționalism. Istoria filosofiei se referă în primul rând la John Lock și René Descartes, personalități tutelare ale celor două curente antitetice, care nu rivalizau ca simple doctrine gnoseologice, ci ca veritabile paradigme de raționalitate alternative. Mai puțin cunoscut și comentat este rolul său pe domeniul filosofiei limbajului. Acesta poate fi considerat inițiatorul paradigmei moderne a limbajului-instrument de "organizare" a experienței, și implicit de "decupare" ontologică a lumii, viziune
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
propune în lucrarea lui fundamentală să dea o "cercetare asupra originii certitudinii și întinderii cunoștinței omenești, asupra temeiurilor și gradelor credinței, părerii și asentimentului". În legătură cu problema originilor cunoștinței, Locke ia o poziție contrară raționalismului. "Teoria ideilor înnăscute" este o teorie gnoseologică idealistă potrivit căreia în conștiința omului ar exista de la naștere, independent de experiență, anumite idei (ex. ideea de număr, de mișcare, de întindere). "Teoria ideilor înnăscute" a fost susținută sub diferite forme de Platon, Descartes, Leibniz și de alți filosofi
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
vizate. Astfel, el stabilește faptul că știința este înainte de toate cunoaștere, mai precis o relație de cunoaștere între doi termeni, și anume subiectul și obiectul, fără de care nu ar putea fi identificată existența însăși. Așadar: “Știința trebuie întemeiată nu numai gnoseologic, ci și ontologic”. Herseni apelează la o reducție fenomenologică a realității sociale, dezvoltând o dialectică fenomenologică. El identifică, astfel, două structuri ontologice „diferite”: societatea și individul, pe care le numește „corelative”, care funcționează și se dezvoltă pe baza principiului interacțiunii
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
„” este a opta poezie-elegie de Nichita Stănescu din volumul 11 elegii, apărut în 1966. Poemului i s-a acordat o atenție sporită din partea criticii, textul cucerind, în special prin invocarea acelui ținut mitic - Hiperboreea. „În acest spațiu simbolic - gnoseologic - are loc, de fapt, o nouă naștere a ființei ca ființă cunoscătoare; nu o naștere «absolută» ca până acum, ci ulterioară zămislirii propriu-zise, din «neant»: sinele «știutor» este (re)născut viu”, afirmă Cristian Moraru. ("Nichita Stănescu - sistemul poetic", postfață la
Elegia a opta, hiporboreeana () [Corola-website/Science/309932_a_311261]
-
revendicată de Lupașcu este definită ca: „știința primă a dinamismelor contradictorii din orice experiență” , ceea ce implică urmări notabile în problema cunoașterii. Logica cunoașterii sau experiența științifică se constituie în urma unor observații capitale: Acestea sunt principalele idei care au anticipat metoda gnoseologică și epistemologică edificată de Lupașcu, menită să confirme valabilitatea unei abordări non-identitare și contradictoriale asupra realității. Metoda pe care Lupașcu și-a întemeiat întreaga construcție filosofică constă în formularea unui postulat și a unui principiu pe baza cărora se fundamentează
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
informației -Logica inductivă ••• Logica evidenței și confirmării ••• Logica probabilistă În măsura în care reflecția logic filozofică asupra unui domeniu dat se maturizează, gândirea logică a obiectului trece în aplicații științifice ale logicii. Ceea ce rămâne constant în sfera logicii filozofice sunt temele ontologice și gnoseologice. 1. Enescu Gheorghe 2. Țuțugan F. 3. Petre Botezatu 4. Petru Ioan 5. Anton Dumitriu
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]