482 matches
-
al forurilor superioare, a inaugurat un program de Ťreeducareť demn de ficțiunea sadiană. Ceea ce regizorul surprinde excelent în film este caracterul ritual al acestei inițieri, punctată ce-i drept de intempestive brutalități și caracterul ocult al acestei societăți paramilitare posedînd gnoza ei și, așa cum unul dintre seniori numește sardonic un anumit l'esprit de finésse. Acest l'esprit de finesse este cu adevărat înspăimîntător, nu utilizarea forței brute, ci programul savant de dezalcătuire a ființei umane, transformarea ei într-un deșeu
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
etică, haosul: "Vreau să știi ceva despre haos: este corect (fair)" îi spune unui Harvey Dent mutilat după ce i-a ucis iubita, pe Rachel Dawes (Maggie Gyllenhaal), și oferind măsura sa ca instrument al sorții. Noul său discipol îi profesează gnoza dînd cu banul pentru a împărți dreptatea, - așa cum o face Anton Chigurh din No Country for Old men ( 2007) al fraților Coen, chirurgical, aseptic, implacabil, cu sistem filozofic - și enunțînd o altă frază memorabilă: "Singura moralitate într-o lume crudă
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
2003), descoperă că micul roman Craii de Curtea Veche, despre „decăderea și moartea unei lumi”, e „foarte actual” politic în România. În cartea despre Culianu și Eliade (2002), acuză, ipotetic, Securitatea de uciderea celui dintâi, „poate chiar un amator de gnoze și ezoterisme să fi ordonat sau coordonat asasinarea lui Culianu”. Eliade, notează în marele eseu monografic despre Ionesco (2006), era „un om esențialmente nereligios și un naiv politic”. Iar dacă Ionesco respinge legionarismul, o face pentru că e „om de convingeri
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
concisa a sfârșitului lui Ioan Petru Culianu. Exclus. E vorba doar de istoria unor personaje din românul lui Liviu Cangeopol, Zâmbetul, portret al țărmului la asfințit. Profesorul asasinat se numește Armând Stoler și, absolut întâmplător, a scris o carte numită Gnozele dualiste în Occident. Liviu Cangeopol este mai degrabă cunoscut că publicist decât că autor de ficțiune. Originar din Iași, adoptat de melting pot-ul american, debutează editorial în volum alături de Dan Petrescu (Ce-ar mai fi de spus) și colaborează
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
o trăsătură distinctivă recunoscută de specialiști se regăsește chiar în termenul din care se trage numele curentului: gnosis. Se poate considera drept gnostic orice credincios care are convingerea că misterul divin poate fi descifrat printr-o cunoaștere inițiatică, printr-o gnoză aparte înzestrată cu virtuți mîntuitoare. Asta înseamnă că, prin cunoaștere, nu numai că putem pricepe taina dumnezeiască, caz în care taina, cunoscută fiind, nu mai este taină, dar în plus cunoașterea aceasta este o chezășie a mîntuirii noastre. Așadar, nu
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
E grăitor în această privință un citat din cartea lui Culianu: "Pe vremuri credeam că gnosticismul e un fenomen bine definit, care ține de istoria religioasă a Antichității tîrzii. Aveam să învăț în curînd că fusesem un naďf. Nu doar gnoza a fost gnostică, ci și autorii catolici, și neoplatonicienii; Reforma a fost gnostică, comunismul a fost gnostic, nazismul a fost gnostic, liberalismul, existențialismul și psihanaliza au fost gnostice; biologia modernă a fost gnostică, iar Blake, Yeats, Kafka, Rilke, Proust, Joyce
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
comunismul a fost gnostic, nazismul a fost gnostic, liberalismul, existențialismul și psihanaliza au fost gnostice; biologia modernă a fost gnostică, iar Blake, Yeats, Kafka, Rilke, Proust, Joyce, Musil, Hesse și Thomas Mann au fost cu toții gnostici. De la interpreți reputați ai gnozei am aflat că știința este gnostică, însă și superstiția este gnostică. Puterea, contraputerea și lipsa de putere sunt gnostice; stînga e gnostică și dreapta e gnostică; Hegel e gnostic, dar și Marx e gnostic; Freud e gnostic, dar și Jung
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
ale îndurerării: "Că vitele la iarmaroc/ Suflam prin țarcuri doctrinare/ Imbecili de nenorocire./ Preamărim absurdul baroc/ Sub ziarele patrafire./ Pe-ncovoiata-ne spinare/ Ne arde litera de foc./ Orbi, orbi în oarbă alinare,/ Orbi în pustiu de mîntuire/ Orbecăim prin gnoze culinare,/ Prin vid geros de rugăciune/ - Milă din stelele potire,/ Vezi-ne stelele nebune,/ Vezi-ne țopăind pe capșa,/ Supți, castrați de divin și spune/ Milă, te faci pedeapsă?". Precum o probă a catastrofei unanime ni se înfățișează transpunerea ei
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
majore) ale recuperării înțelepciunii pierdute la Cădere. Atunci cînd a început surghiunul nostru omenesc pe pămînt? Nu. Atunci cînd a început surghiunul nostru pe pămînt ca îngeri căzuți în trufie. Căci nu omul este în exil aici, pe pămînt, zice gnoza, ci scînteia îngerească din el. Omul este făcut din pămînt, dar cu scînteie angelică în lutul din care e făcut. Cei trei magi împărați, aflați aici, la porțile Răsăritului, în vremea cea mai decrepită a Căderii și sub pana cea
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
a constata că în literatura noastră antimodernul radical a fost Mateiu Caragiale. Antimodernismul său nu este polemic și ideologic. Este organic. Tradiția de la care se revendică nu este conservatoare, jucînd spre slava unei aristocrații istorice, ci inițiatică și creștină. Nici măcar gnoza nu-i este imputabilă ca fiind de sorginte eretică, dat fiind că "teoria" despre surghiunul îngerilor pe pămînt nu a fost niciodată condamnată dogmatic. Mai dificil pentru o lectură care s-ar dori riguros respectuoasă din punct de vedere dogmatic
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
o melancolie castrată de principiul nostalgiei. Antimodernul Ulise nu mai are un acasă al său. Este aruncat într-un timp viitor pe cerul căruia singura stea fixă ce se mai poate vedea (cu cel de-al treilea ochi al vechii gnoze) este Răsăritul de după Asfințit. Nietzsche a numit asta "ultra-omul". Mateiu a numit asta Curtea Veche. Filosoful a preferat un concept al revoluției. Poetul a ales o imagine a restaurației.
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
ciudată, masochistă satisfacție ca, hiperconcentrîndu-se și ultrapurificîndu-se, să rămână, de fapt, singură. Mai întîlnești și azi poeți care se laudă că n-au cititori, de parcă acesta ar fi semnul irefutabil al valorii. Poezia a căzut astfel în capcana artei "mari", gnoză universală care și-a uitat vechiul și adevăratul ei statut: de meserie și de divertisment. De fapt, acest dispreț elitist față de "vulg" subminează azi nu numai poezia, ci o întreagă clasă intelectuală incapabilă să înțeleagă și să trăiască lumea de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
legi la fel de dure, de neînțeles și de inflexibile ca și cele ale lui Moise sau ale credințelor aztece. Nu există o poezie mai puțin liberă decât cea suprarealistă, în care totul e subordonat unui atotputernic sistem semiotic, până la urmă unei gnoze. Gellu Naum n-a fost un mare poet în felul lui Nichi-ta Stănescu, de exemplu. Sau al lui T. S. Eliot, sau al lui Celan. El a fost oracolul unei mari religii. Cu numele uneia dintre scrierile lui, el a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Oh, how delicate, doctor Lavoisier. Dacă voiai să studiezi teoria cinetică a gazelor, de ce să reconstruiești atât de meticulos mica eolipilă, un cioculeț pe o sferă care, Încălzită, se Învârte vomitând aburi, când prima eolipilă fusese construită de Heron, pe timpul Gnozei, ca mecanism pe care se bazau statuile vorbitoare și alte minunății ale preoților egipteni? Și ce era oare aparatul acela pentru studierea fermentației putrede, 1789, frumoasă aluzie la bastarzii rău mirositori ai Demiurgului? Un șir de tuburi de sticlă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe sfârșite, ci prin ceea ce Înflorea În acest timp În bazinul mediteranean . La Roma pretorienii tăiau beregata Împăraților lor, iar În Mediterana Înflorea epoca lui Apuleius, a misterelor lui Isis, a marii reîntoarceri a unor spiritualități cum au fost neoplatonismul, gnoza... Vremuri fericite, când creștinii nu luaseră Încă puterea și nu-i trimiseseră la moarte pe eretici. O epocă splendidă, locuită de Nous, străfulgerată de extază, populată de prezențe, de emanații, demoni și cohorte Îngerești. E o știință difuză, dezlânată, veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
faraonul Akenaton. Există cineva care posedă papirusul acela, zicea Bramanti, dar să nu mă Întrebați cine. În matca Marii Frății Albe se formaseră Hermes Trismegistul, a cărui influență asupra Renașterii italiene era la fel de greu de negat ca și aceea asupra Gnozei din Princeton; Homer, druizii din Galii, Solomon, Solon, Pitagora, Plotin, esenienii, terapeuții, Iosif din Arimateea care a adus Graalul În Europa, Alcuin, regele Dagobert, sfântul Toma, Bacon, Shakespeare, Spinoza, Jakob Boehme și Debussy, Einstein. Amparo Îmi susură că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Garamond se aplecă În față cu un surâs insinuant: „N-o să-i neglijați pe gnostici...” „Bineînțeles că nu, chiar dacă despre acest subiect mai aparte circulă multe lucruri de duzină, nu prea serioase. În orice caz, orice ocultism sănătos e o Gnoză”. „Asta spuneam și eu”, zise Garamond. „Și toate astea ar cam fi de-ajuns”, zise Belbo, pe un ton ușor interogativ. Bramanti Își umflă obrajii, transformându-se subit din tapir În hârciog. „De-ajuns... pentru a iniția, nu și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și scriitura marțiană, Înțelepciunea secretă a plantelor, renașterea cosmică și psihanaliză, Marx și Nietzsche În perspectiva unei noi angelologii, Numărul de Aur și Pietrele de pe vârful Omul, Kant și ocultismul, misterele eleusine și jazz, Cagliostro și energia atomică, homosexualitate și gnoză, Golem și lupta de clasă, pentru a Încheia cu o operă În opt volume despre Graal și Sfânta Inimă”. „Ce vrea să demonstreze? Că Graalul e o alegorie a Sfintei Inimi sau că Sfânta Inimă e o alegorie a Graalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a scris Eliade XE "Eliade, Mircea" , ea scrie despre alte lucruri. Este clar că Eliade XE "Eliade, Mircea" a început să dispară, chiar și din scrierile discipolilor săi. „Ultimul Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" ” a fost foarte reticent: în Aborele Gnozei, Eliade XE "Eliade, Mircea" apare foarte puțin, ici și colo. Când am scris Cabala: noi perspective, am descris cum Israel Ba’al Shem Tov XE "Shem Tov" intuiește ideea stâlpului și l-am citat pe Eliade XE "Eliade, Mircea" - Zalmoxis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
sunet de clopot, în sufletul cititorului." Alex. Ștefănescu, Poezie și rugăciune, în România literară, nr. 29, 2000 "(...) Lucian Vasilescu se definește astfel (ca și Ioan Es. Pop) drept un poet esențialmente apocaliptic, care încearcă să readucă poezia la dimensiunile unei gnoze, s-o reinstaureze în metafizic, după ce a experimentat patosul deconstructiv al nimicirii lucrurilor și semnelor (...) Cei doi poeți au privit fără doar și poate neantul în ochi și, în definitiv, doar cine a privit neantul în ochi ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
istorică la Dan Brown. Între nefondata tradiție a „desfrânatei convertite” și noul mit feminist al „soției lui Isus Cristos”, avatarurile Mariei Magdalena par incalculabile. Ridicând-o însă pe această ucenică fidelă și smerită la rang de pereche a lui Dumnezeu, gnoza modernă comite în realitate un act de lez-divinitate la adresa lui Isus. Nu ridicarea Magdalenei contează, ci coborârea Mântuitorului. Sau, dacă într-adevăr se respectă scenariul gnostic până la capăt, atunci încă nu s-a făcut ultimul pas, radical: includerea Mariei Magdalena printre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
continuare. În aprilie 2006, spuneam, se lansa la Washington prima traducere a acestei apocrife, realizată de o echipă internațională, constituită din profesorii Kasser, Meyer și Wurst, coptologi (pentru că textul e scris în dialectul sahidic al coptei), paleografi și specialiști în gnoza antică. Iată ce scrie pe coperta a IV-a a acestei prime traduceri: avem de-a face cu „o evanghelie prezentată din perspectiva lui Iuda Iscariotul. Departe de a fi un răufăcător, Iuda apare ca un erou. În această interpretare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ei, pe care o numesc Evanghelia lui Iuda. Cât despre Epifanie, el îl preia și rezumă pe Irineu. Ereticii vorbesc despre Iuda ca despre un „instrument al mântuirii”, care L-ar fi predat pe Isus kata ten epouranon gnosin (conform gnozei supracerești) și ar fi îndeplinit agathon ergon eis sotherian (un lucru bun spre mântuirea șneamului omenescț). Din cele două mărturii - de fapt, reduse la una singură, cea a lui Irineu -, rezultă o imagine, într-adevăr, pozitivă despre Iuda, „cunoscător al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de sinteză. Să spun totuși că textul pare să fi fost zămislit în siajul mișcării eseniene. O dovedesc coincidența mai multor expresii („inimă rea”; „Fiul”, denumirea pentru Mesia), precum și a multor teme: locul de excepție pe care-l ocupă Cunoașterea (Gnoza), ascetismul, ezoterismul, tehnicile extazului etc. Autorii „Studiului introductiv” la volumul Ecrits intertestamentaires descriu astfel sâmburele metafizic al textului nostru: „Autorul vrea să dea un sens angoasei trăite de comunitatea credincioșilor din care face parte. Sigur, evenimentele din anul 70 sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sacrificiul pe care Tu Însuți Ți l-ai oferit prin mijlocirea celui care Te caută/ Primește-mă cu bunăvoință, arată-mi ștoate celeț, învață-mă și dezvăluie robului Tău cele pe care mi le-ai făgăduit” (XVI, 8-18). Prin urmare, gnoza primită de mistic în cursul călătoriei sale se află în strânsă legătură cu sacrificiul adus. Înainte, inițiatul trebuie să postească (în cazul nostru, patruzeci de zile) și să se pregătească printr-o tehnică specială pentru contemplarea Tronului. Nu intrăm aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]