527 matches
-
nu știu... — Ultima șansă. La secție ai ascuns ceva, iar Fulgușor a lucrat cinstit. Tu te-ai dus la motel, la Kathy Janeway, și ai atins-o cu zece dolari. Ce altceva mai ascunzi? — Uite ce e... — Hai, dă pe goarnă. — Ce să dau? — Noua afacere a lui Duke și dușmanii lui. Și cine a fost peștele lui Kathy. — Nu știu cine a fost peștele ei! — Atunci vreau celelalte două informații. Cindy Își șterse fața, mînjindu-se cu ruj și fond de ten. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să o declare deșteaptă, puternică și fortificată chimic. Nu a dat din ea nimic, În afara unor firimituri legate de Pierce Patchett. Cine știe cum o fi reușit! Patchett știa că nu va putea să-și ascundă toate păcatele. Lynn a dat pe goarnă povestea ei de damă de companie, iar Patchett probabil că Își ținea avocații cu arma la picior, În caz că amănuntul ăsta ducea la o punere sub acuzare. Ziua redeschiderii cazului a fost un adevărat balamuc: Dudley Smith la Gaitsville, În timp ce dulăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mușcă o unghie pînă Îi dădu sîngele. — Nu putieți. — Ba bine că nu. Sharon Kostenza este arestată, așa că nu poate să vină să vă scoată pe cauțiune. Pierce Patchett este sub supraveghere și prietena dumneavoastră Ava tocmai a dat pe goarnă cele citite aici. Ea a vorbit prima și nu vreau decît să umpleți și dumneavoastră cîteva goluri. Un ușor suspin. — Nu puot... — De ce nu? — Pierce a fost atît de drăguț cu... Taie-i macaroana scurt. — Pierce e terminat. Lynn Bracken
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bat niciodată suspecții, pentru că asta ar Însemna ca polițistul să se coboare la nivelul infractorului“. Vrei s-auzi răspunsul meu? Nu ciripesc niciodată, pen’ că sticleții sînt toți niște bulangii care tre’ să-i facă p-alții să dea pe goarnă ca să se slobozească și ei. — Ai terminat? Replica standard a lui Bud White. — Nu. Tac-tu și-o ia la buci de la Moochie Mouse. Speriat, dar a făcut-o. Un cot În trahee. Dintr-odată Yorkin rămase fără aer. Ed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Gelder. Linie de legătură Între heroină și pornografie. — Chester, de unde știi toate astea? Yorkin rîse. — Eram În zbor, iar Pierce trăsese pe nas niște heroină albă, din aia normală. Pur și simplu a Început să trăncănească și să dea pe goarnă, de parc-ar fi vorbit cu un cîine. — Deci Patchett și pornografia s-au dus? Și nu mai e interesat decît să distribuie heroină? — Nexam. Tipul care i-a adus lui Pierce heroina acum cinci ani a făcut o pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fost cu tine mereu alți tipi, deci cum poți să...? Dublu e managerul meu de turnee Încă din patruș’nouă! Călătorește mereu cu mine. Dom’le, tre’ să mă crezi! — Unde este? Nu știu! — Prietene, amici, alți perverși. Dă pe goarnă!. — Jigodia aia nenorocită n-are prieteni pe care să-i știu eu. Doar pe macaronarul ăla jegos, Johnny Stompanato. Dom’le, tre’ să mă... — Te cred. Dar tu mă crezi c-o să te omor dacă mi-l sperii și spală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
femei. Bud Își trase scaunul mai aproape. — Ei bine, iubițelul tău, aici de față, este un cunoscut asociat al unui cunoscut codoș de poponari pe nume Bobby Inge. Dacă măcăne ca rața, e rață. Așa că mac, mac și dă pe goarnă cine v-a prins lăbuțele-n menghină? Exley, sever: — Domnilor, cunoașteți numele vreuneia dintre prostituatele lui Patchett? Billy Începu să se dea bărbat: — Ăsta-i un nenorocit de nazist și refuzăm să răspundem la Întrebările lui. — Căcat! CÎnd te bălăcești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care - În virtutea unei șmecherii cu vapori — cânta dintr-o trâmbiță. L-am făcut pe Belbo să se Întoarcă la amintirile lui: „Și cum era Întâmplarea cu don Ticho Brahe acela, sau cum se numea, care v-a Învățat să sunați goarna?” „Don Tico. N-am aflat niciodată dacă era un supranume sau numele lui de familie. Nu m-am mai Întors la oratoriu. Ajunsesem acolo din Întâmplare: slujba, catehismul, multe jocuri, și câștigai o iconiță cu fericitul Domenico Savio, adolescentul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e pe cale de dezvoltare o anumită zonă a orașului, mai ales În suburbii, vînzarea gazului propan să fie Înfloritoare. Dar cînd se ajunge la un anume punct cu dezvoltarea, pătrunde gazul din oraș prin conducte și gata cu noi! Sunăm goarna și mărșăluim spre alte zone promițătoare dar Încă nedezvoltate. Alergăm pe la autoritățile locale și centrale pentru a culege date, a obține aprobări, angajăm alți negustori ș.a.m.d. Ei bine, datorită creșterii uriașe a orașului - e În plină efervescență acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu intervine dacă alarma unei mașini sună mai mult de zece minute? La Zürich așa ceva se întâmplă“. Să plâng sau să râd? Te-ai gândit vreodată că dacă va suna alarma aeriană de-adevăratelea în București într-o bună zi, goarnele acelea mari și negre de pe clădiri, ele nu vor putea fi auzite din cauza cacofoniei alarmelor mici, de mașini? Mirel 5 decembrie 2005 Mă enervează: - oboseala pe care o am în oase, dată de sculatul devreme și culcatul târziu; - mirosul hainelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
am întrebare. în țara mea locuiesc un coșmar cu ieșire la mare. [când a început... ] când a început, viața mea a început de sus. ca o promisiune. ca un răsărit de soare la apus. zeii, congestionați la față, suflau în goarne. în parcări, toate mașinile cântau în cor, din alarme. când eram eu mic, țara mea era mare. se întindea de la mine și până hăt, la hotare. unde avea vecini niște oameni care vorbeau altă limbă, niște străini. cu cât creșteam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
toți îi sunt vecini niște oameni care vorbesc altă limbă, niște străini. îmi amintesc că, atunci când a început, viața mea a început de sus. ca o promisiune. ca un răsărit de soare la apus. zeii, congestionați la față, suflau în goarne. în parcări, toate mașinile cântau în cor, din alarme. dar timpul, ca tot timpul, a trecut. nimic nu mai este acum ca la început. zeii ori au murit, ori au plecat nimeni nu știe. mașinile, și ele, au ruginit. pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
să prânzesc. Nu-i totu lapte și miere pentru creștinu dă vrea să mă trag dă șireturi cu vipurili. Când m-am Întors dă la târguit, Capitano sforăia cât Îl ținea chimiru. Da când am suflat a doua oară dân goarnă - care relicvă am salvat-o dă la o lichidare judicioasă la Studebaker - omu s-a săltat urlând dân culcuș și a băgat cu zoru la raft două cești dă mate fiert și niște pilituri dă brânză. Atunci am vizionat, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să se mulțumească c-un etui Bausch dă biciclete, și cu stilou Plumex. Ca să nu mai vorbesc dă inelu vechii case Poplavski. Ei, grăsuțo, iepisodu ăsta dă stradă a fost presto dat uitării. Steagurile lu Boitano care unduie, sunetele dă goarnă care Înviorează pă peste tot masa populară, formidabilă. În Plaza de Mayo, ne-a chemat la luptă marea descărcare electrică care-o semnează doctoru Marcelo N. Frogman. Ne-a pus pă roate pen’ce-a urmat: discursu lu Monstru. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cunoscut ca un cal breaz. Dar de dus, în România tot nu se duce. — E adevărat, nu se prea duce... — E greu și pentru voi! — Pentru cine? Pentru voi, scriitorii români. Vai de cozonacul vostru! Cotidianul, 13-14 iunie 2002 De la goarnă la poezie Nu-l cunoșteam, nici nu auzisem de el, când mi-a dat telefon, nu mult după zguduitorul an ’89, la Paris. Voia pur și simplu 200 de franci. - De ce? - Pentru țigări. În general nu mă las tapat, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
București, la Salonul cărții, pe terasă. La „Motor”. Nu mai țin minte cum era deghizat în anul acela: în costum de la 1900, cu papion și joben sau în clovn. Oricum, avea cu el nelipsita trompetă sau, mai bine zis, o goarnă care probabil servise cândva pentru a suna deșteptarea în cine știe ce amărâtă cazarmă din Vaslui („Plecat-am nouă din...”). Scotea din ea tot felul de sunete guturale, într-un scop foarte clar și vechi de când lumea: să atragă atenția. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
-și permite, imitându-l pe Cărtărescu, să afirme că valoarea literară e impusă de piață, fără să-mi dau seama că de fapt era ironic, se juca, mai mult: era în plină farsă, la televizor ca și pe terasă. Oare goarna m-a împiedicat să ajung la poezia lui? Ar fi o scuză facilă. Pe vremuri, „golănia” unui Ion Nicolescu nu mi-a ascuns dadaismul poetic al aceluiași (ce-i drept, bietul de el, a sclipit scurt și s-a stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
vede cât de colo că e un „domn” - delirant, dar nu fără măsură -, adică un adevărat poet. Dar ca să vezi asta, în primul rând trebuie să-i citești poezia. Cum să trec de la gorană la poezie, dacă nu vedeam decât goarna și nu-i citeam poezia!? Poate că singura mea scuză e pur și simplu faptul că nu-mi oferise nici un volum al său, așa cum îmi ofereau nenumărați alți colegi, în general, mai puțin înzestrați. Ce să fac, așa am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
și harnicul poet-editor, a prezentat cu ocazia Salonului cărții, la „Lăptărie”, volumul antologic al lui Paul Daian intitulat (parcă pentru mine!) Softwin. I-am cerut. Mi l-a dat. L-am citit. Iar înțelegerea mea a evoluat: de la omul cu goarna la poetul zguduitor. Ca să mă răscumpăr - în ochii mei, în primul rând - pentru întârzierea și încetineala acestei receptări, de mai multe zile în șir stau cu volumul sub nas, recitesc și traduc în această limbă nu prea primitoare care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
un trei orizontal cu cocoloașele stufoase, înălțate spre cărarea din mijlocul frunții teșite. În dimineața aceea fermecătoare de toamnă târzie, se auzeau din vale, tot mai aproape, țăcănitul mitralierelor, comenzi răgușite și scurte, înjurături și vaiete. Iar peste toate, o goarnă, vibrând limpede și puternic, cu ecourile repetate până peste culmile înfășurate în aburi gălbui, pe celălalt versant al muntelui de pe care noi ne retrăgeam, fără să uităm burdufele cu brânză, dezgropate din ascunzătorile ciobanilor goniți din zona de foc. Avioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
căpitanului său, care căzuse în timp ce, rămas în picioare între mormane de cadavre, cu bidonul de apă dus la gură, o mitralieră ascunsă îi perforase fruntea cu un lanț de găuri, de la o tâmplă la cealaltă. Auzeam cu toții, parcă, glasul de goarnă cu care trompetul adunase iar rândurile decimate, pentru un asalt al tranșeelor germane. Era impresionant tabloul deținuților așezați, pe rogojină, în jurul său. Pâlpâitul lumânării arunca un dans de umbre și lumini pe chipurile ascultătorilor. Nenea Mihalache îi sorbea cuvintele. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și purități abstracte care se dizolvă În lumina solară sau se pierd Într-un râs batjocoritor sub razele lunii. Copacii și norii erau sculptați cu o clasică severitate. Zgomotele campestre se armonizaseră, formând o melodie monotonă, metalică, asemenea sunetului de goarnă care-ți tăia răsuflarea, asemenea frumuseții unei urne grecești. Vremea Îi insuflase lui Amory o dispoziție atât de contemplativă, Încât le-a dat mult de furcă unor automobiliști, obligați să Încetinească dacă nu voiau să-l calce. Era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că puștiul îl omorâse pe Niles și era suficient de isteț ca să considere că oamenii lui Cohen erau răspunzători pentru omor, căci îl văzuse pe Danny când interoga o gorilă de-a lui Dragna, Vinnie Scoppettone, iar acesta dăduse pe goarnă adevărul despre împușcăturile de la Sherry’s: fuseseră băieții de la LAPD. Dar Mal n-a mers mai departe cu reconstituirea, ci l-a idealizat în continuare pe Upshaw ca pe un polițist tânăr și inteligent, care ar fi avansat în grad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul gornistului, o decorație pe care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Eu zbor, iubiților! Dar pe fereastră nu pe tavan...Miauuuuuuuu! (Iese din scenă). CORTINA ACTUL III (Cortina se ridică încet. Decorul reprezintă iatacul Domniței. Aceasta doarme în patul ei. Iepurașul alb stă lângă ea. De afară se aud strigăte și goarne de alarmă. Iepurașul sare speriat.) Iepurașul: Domniță, domniță... Domnița: (trezindu-se buimacă) Ce e iepurașule, de ce mă trezești din somn? Iepurașul: Nu știu ce se întâmplă afară...Mi-e frică, auzi ce strigăte, ce sunete de goarnă... Domnița: (alarmată și ea) Dar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]