561 matches
-
s-a văzut foarte clar peste tot în drumul meu prin această țară minunată. Pe de-o parte mă încânta vegetația specifică zonei de climat mediteranean, cu plantațiile de măslini, smochini, sau chiparoși, dar pe de altă parte întâlneam dealuri golașe cu stânci pleșuve care mă făceau să-mi aduc aminte de pădurile bogate de pe la noi, de iarba mare și fragedă din poienile noastre și de toate florile care înmiresmau aerul curat cu parfumuri îmbătătoare. În fine, am ajuns și la
O călătorie în Grecia, anul 2008. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
de produse finite pentru terapia medicală, cosmetică și alimentație naturistă. În prezent, numeroși pacienți și o bună parte dintre medici se orientează, fără rezervă, spre „redescoperirea” efectelor certe ale plantelor medicinale. În viitorul apropiat se impune ca dealurile rămase Încă golașe și erodate, colinele necultivate și luncile cu exces de umiditate să capete o 8 eficiență maximă, parfum și diversitate coloristică. Treptat, Întreaga floră Înconjurătoare va trebui să devină „aurul policolor și parfumat al Naturii”, În care se vor regăsi izvoarele
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
complexul monahal Montserrat, neuitând să-mi amintească că a fost impresionat, la noi, de mănăstirile din Bucovina. A ales duminica, să ascultam corul de copii de acolo. Sanctuarul se găsește la 40 de km de Barcelona, pe crestele unor munți golași, sălbatici, sculptați de vremi, ireali altfel. Rocă stilizată, fasonată de ferestrăul Îngerilor, cum zice un poet catalan, personalizată: un monah, o santinelă, o păpușă, un cap de mort, un deget, un clopot. Wagner s-ar fi inspirat din Montserrat pentru
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
teatru era încă mult de lucru. Toamna târziu, terminarăm și într-o dimineață de sfârșit de noiembrie, două care mari încărcate cu gospodăria meșterului plecau de la Național spre bariera Păcurarilor, luând drumul spre Târgul Frumos. Ziua era cenușie, peste dealuri golașe, pe deasupra întinderilor uscate se învăluiau stoluri de ciori și în înălțimi alergau nouri destrămați. După-amiază începu să fulguiască ninsoare și vântul se coborâse mai jos. Amurgise când am ajuns la Târgul Frumos. Toată iarna am vegetat, meșterul se ținea întruna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pentru un început de decembrie, se derulase surprinzător de călduță! De jur-împrejur, alei mărginite de garduri vii mă petreceau alene cu un galben-ruginiu copt și târziu; copacii mă privesc de sus fără a-și zbengui prea tare coroanele pe jumătate golașe; în cuiburi de ciori, rămase pustii, domnește acum liniștea absolută; câinii se gudură pe lângă mine așteptând ceva bun de mâncare. Încăierările sunt inerente dar și inutile în același timp în acest context: așteptări mari, câștigul zero. Nu am ce să
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
prins puteri și au început să se deosebească între ei. Tata mi-a zis să le dau fiecăruia câte un nume. Într-o duminică după-amiază, l-am rugat să vină să-i observe. I-am analizat împreună. Unul avea gâtul golaș, altul avea cârpă pe căpșor, alții aveau deja pene în codițe (ridicate), unii erau albi peste tot, alții porumbaci. Cei mai mulți însă erau roșcați: I-am numit Golașul, Albul, Roșcatul, Moțatul, Codatul, Pintenatul, Împiedicatul, Încălțatul... N-a rămas niciunul fără nume
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
rugat să vină să-i observe. I-am analizat împreună. Unul avea gâtul golaș, altul avea cârpă pe căpșor, alții aveau deja pene în codițe (ridicate), unii erau albi peste tot, alții porumbaci. Cei mai mulți însă erau roșcați: I-am numit Golașul, Albul, Roșcatul, Moțatul, Codatul, Pintenatul, Împiedicatul, Încălțatul... N-a rămas niciunul fără nume. Cel mai drag mi-a devenit cel cu gâtul gol. Era și tare blând. Îl luam în brațe și nu se zbătea. Parcă înțelegea că-l simt
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
răzleți spre care tindeau gândurile mele în diminețile de primăvară, când mergeam la liceu, și mă întrebam cum era pe acolo. De câte ori nu-mi dorisem să ajung la acei copaci, să calc pe tăietura cu aspect de stâncă golașă, care se dezvăluie în partea dinspre Gâdinți a dealurilor care păreau un zid! ÎN NEAMȚ - 1984 Primul drum, într-adevăr lung cu bicicleta, a fost în Neamț, în 1984. Plecarea, într-o dimineață înnourată, prin Săbăoani. Alesesem traseul cu grijă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
neuitat! Pe lângă austera chilie a lui Daniil, direct peste munte am luat-o spre Sucevița, scurtând considerabil traseul. Un timp am beneficiat de drumul (era, totuși un drum) de munte neasfaltat, acceptabil. Prin pădure, printre brazi înalți, rari, și stânci golașe, la un punct anume, șoseaua s-a sfârșit, dispărând și indicatoarele turistice - săgețile sau copacii marcați. Trebuia să ne descurcăm cumva; am sprijinit bicicletele una de alta pe roți, și am plecat în direcții diferite căutând indicii despre traseul nostru
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
numai că am dat peste o căldare cu supapă care m-a udat tot. Eram obișnuit să urc pe serpentine, încît acea cabană știută de mine "Pasul Oituz”, a apărut neașteptat de repede. Acolo, fascinat de priveliștea sălbatică a stâncilor golașe, îndulcită de căpițele de fân și țarcurile din leațuri lungi, împrăștiate, din cauza diferențelor de altitudine, când pe culmi când în jos, atât de departe că abia distingeai omul pe care-l bănuiai cosind, miam odihnit ochii și mintea. Iar
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
am oprit puțin pentru a vizita imensa instalație pentru obținerea sării din apa lacului. Prin Nevada. Reno, orașul divorțurilor Am intrat la amiază În statul Nevada. Toată după amiaza nu Întâlnim nici o așezare omenească. Păduri de conifere, coaste abrupte, multe golașe, ochiuri de verdeață pe care pasc vitele. Doar o baracă de scânduri, un fel de 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 114 mic bufet, În fața căruia doi cowboy și-au legat caii cu șeile pe ei. Sunt
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Vasile Bodnărescu; organ de presă: Cuvântul țărănimii. Și-a încetat activitatea la 12 decembrie 1926, integrându-se organizatoric în Partidul Național Țărănesc. *** BUCOVINA MEA... Bucovina o privește fiecare în felul său. Unii îi admiră „Piciorul de deal”, crestele împădurite ori golașe”, „buza pădurii”, „verdele crud”, „aerul blând, visător, mereu proaspăt”; ordinea „chezaro-crăiască”, „mobilele și detaliile din case”,”bucătăria cu ingredientele culese chiar de la Cernăuți”,”apa cristalină, mereu proaspătă”, „laptele cu miros de floare rară”, „schitul ori biserica voievodală vizitate”, „copiii, fetele
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu boruri largi. Pașii cadențați se aud pe drumul cu piatră ca și zgomotul bastonului ce mi l-am procurat cu mai multe zile înainte. Relieful este sărăcacios, cum am spus deja, iar deasupra lanurilor de grâu se ridică dealuri golașe cu un pământ albicios, calcaros. Din când în când depășesc câte un pelerin și observi ușor că oboseala începe să-și spună cuvântul pentru toți; față de primele ore ale dimineții acum mersul tuturor devine mai greoi, puțin nesigur și mai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mai puțin evident decât cel al vieții. Orice formă de viață, cea mai umilă plantă ori animal, păpădia ori albăstrița ori sclipirea metalică și multicoloră a gușterului din iarbă, nu sunt altceva decât negentropia acumulată de ele, În raport cu entropia mediului golaș. Își poate imagina cineva muntele altfel decât acoperit de păduri? Dar, nu numai lumea vie, dar și cea pe care noi, desigur superficial, o numim moartă, a mineralelor, poate fi pragmatizată, de fapt revelându-i frumusețea ascunsă, prin entropie. Maiestuosul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mare și stâncă. Dar și ca protagoniste ale luptei cu alte elemente entropizante. În mediul negentropic al acelor vremuri Îndepărtate, totul era la superlativ: vânturile, ploile, frigul, căldura. Diferențele de temperatură, cu și fără participarea apei, au fisurat stânca Încă golașă. Bioxidul de carbon și apa au lărgit aceste fisuri, creând canioane și grote, a căror prăbușire a redus semeția inițială a stâncii. Curând, pentru bioxidul de carbon a intervenit un nou pretendent: viața vegetală. Poate stânca ar fi răsuflat ușurată
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
stâncii. Curând, pentru bioxidul de carbon a intervenit un nou pretendent: viața vegetală. Poate stânca ar fi răsuflat ușurată, dar treaba e, de atunci, cu totul alta. Succesiunea ecologică proprie vegetației are loc și astăzi, cu o frumusețe sălbatică. Stânca golașă e acaparată În primul rând de licheni, capabili să trăiască doar cu apa din atmosferă, dar care secretă acizi ce dizolvă substratul calcaros. Din urmă vin mușchii, care pot trăi la fel, dar și valorificând primordiul de sol ce rămâne
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
trece pe partea dreaptă și continuă să urce treptat, având în dreapta valea Arpașului. La un moment dat se ajunge la un loc mai periculos numit „la custuri”, unde se urcă circa 30 de metri foarte abrupt, în serpentine, pe stânca golașă, ici și colo fiind nevoie de sprijin cu mâna. De la custuri poteca continuă circa 30 de minute până ce poți zări deja cabana Podragu, dar din acest punct încă mai ai de mers circa 45 de minute ca să ajungi la destinație
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
vedem goală-goluță... Am avut curaj, ne-am cățărat tiptil, atenți să nu ne prindă nea Matache, portarul, și să ne ardă una cu jordeaua pe spate. Am început pânda tăcută, pe întuneric, ca niște păsăroi tembeli, ce poposiseră pe crengile golașe ale teiului. Cam o jumate de oră a trecut fără să se întâmple nimic. Apoi becul de la dușuri s-a aprins. Inima ne bătea asurzitor, ochii ne erau ieșiți din orbite. Prin geamul din partea de sus, am zărit o fată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pornit la drum fără presimțiri sumbre, lăsînd În urmă bariera care marca limitele orașului Chuquicamata. CÎtă vreme ne-am aflat sub privirile locuitorilor din oraș, am avut un ritm incredibil de atletic, dar mai tîrziu, În solitudinea vastă a Anzilor golași, căldura aspră a soarelui care ne ardea cefele și greutatea prost distribuită a rucsacurilor ne-au readus la realitate. Nu eram prea siguri pînă În ce punct acțiunea noastră era „eroică“, așa cum o descrisese un polițist, dar Începeam să bănuim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Fiecare încearcă să intre în vorbă cu vecinii săi și astfel se înfiripă între noi prietenii și discuții amicale din ce în ce mai animate. Timpul se scurge pe nesimțite și iată-ne intrând pe valea Prahovei. Aici privirile ni se odihnesc peste stâncile golașe sau pe culmile împădurite ale Bucegilor, pe pajiștile înverzite, pe Crucea de pe Caraiman, pe turmele de mioare cu miei zglobii, peste pitoreștile localități, Câmpina, Sinaia, Bușteni, Predeal, Timișul de Sus, etc., până la Brașov. În acest minunat cadru natural mintea și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Iosif Celante și Iosif Iacob care au primit parohia Drăgești, localitate situată la cca. 40 Km de Oradea, către Beiuș. Parohia avea ca filii satele Calea Mare și Gruilung. Locuitorii erau săraci ca și pământul ce-l dețineau pe dealurile golașe din jur. Chiar și în acele condiții vitrege preoții veniți reușesc doar în câțiva ani să construiască clădirea conventului și noi biserici trainice din cărămidă în cele trei localități. Biserica parohială „Sf. Anton de Padova” devine sanctuar, și în 1948
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
E un proces ce se produce pe căi ocolite. Astfel, nu proteza dentară sau ochelarii exprimau absența tatei, ci șurubelnițele și caișii. Ochii îmi umblau atât de irațional prin rămurișul acestor copaci încât, privindu-i îndelung, crenguțele lor scurte, încă golașe, începeau să semene leit cu șurubelnițele micuțe ale tatei. Ajunsesem deja la vârsta maturității, și totuși lucrurile continuau săse amestece între ele la fel de viclean ca odinioară. Berlinul nu-i un ținut al caișilor, prea e rece aici. Nu am simțit
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
decupaj. În cărțile Hannei Krall, întâmplările sunt silite să se retragă în ambuscada trăirilor. Un alt exemplu e Alexandru Vona. El operează cu ficțiune. Carela el sună însă ca o relatare documentară. Frazelelui Vona au strălucire pentru că sunt atât de golașe. Sentimentul că te afli la tine acasă îl descrie astfel: „Când intru seara pe întuneric în odaie și recunosc scaunul deoarece știu că acolo trebuie să fie la ora aceea, dar nu l-aș recunoaște într-o odaie străină cufundată
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cel ce făcea lumea. Mi-a devenit limpede că lumea nu-i alcătuită din ceruri călătoare și porumbiști ierboase, ci veșnic din unul și același lemn. Tâmplarul se pricepea să-și așeze lemnul în calea anotimpurilor fugare - atât a anotimpurilor golașe, cât și a celor ierboase ale pământului. Aici, panopticul zilelor de deces ți se-nfățișa sub formă de material bine lustruit și cu canturi. O claritate în culori mate - de la un alb-murdar la un galben ca mierea și până la un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din această țară. Apoi însă, trenul a ajuns în Ungaria. Iar pe lângă șine lunecau acum fâșii de iarbă iernatică ungurească, pete de zăpadă ungurească, felinare ungurești. și când s-a luminat de zi - cer austriac, ciori austriece, tufișuri și plopi golași austrieci. Ținutul ce gonea pe dinaintea ochilor nu aspira la nici un fel de libertate. Tot ce vedeam creștea, lipsit de imaginație, pe românește. Trenul mergea înainte, dar, în ciuda depărtării crescânde, peisajul continua să rămână acasă cu sine însuși, n-avea nimic
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]