924 matches
-
Veronica ajunse acasă târziu, trecu în fața oglinzii și începu același ritual; întâi își scoase pantofii, apoi ciorapii, după care rochia și ce mai urmă... Se privea în oglindă și nu se recunoștea; se roși și se rușină de propria ei goliciune. Se făcuse așa de frumoasă! Se roșise la față, se-mbujorase, corpul ei luase formele acelei fete de care-i vorbise Eminescu în visul lui. Își trase pe ea un copot și se-așeză la masă, avea o poftă de
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
definea cuvîntul poetic ca „suprema mărturie spirituală a unei reconcilieri a omului cu sine însuși și cu moartea”. Citindu-l pe acest mare poet contemporan, un alt gigant al literaturii spaniole, Juan Goytisolo, încerca să-l definească în acești termeni: „Goliciunea universului de dinaintea creației omului, perindarea repetată a ciclurilor solare prin fața ochiului timpului sînt evocate [de Sánchez Robayna] pornind de la conștiința extincției privirii, fără nici un pic de melancolie. Străin de orice retorică și de orice sentimentalism, Andrés Sánchez Robayna concepe și
ILINCA ILIAN, EUGEN DORCESCU ÎN SPAŢIUL POEZIEI HISPANICE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347308_a_348637]
-
o carte. - Merită doar pentru cultura românească, este o moștenire lăsată peste ani nației tale. Acum depinde și cât de valoroasă este cartea pe care o scrii. - Bine atunci. Dă-mi o cămașă sau un pulover care să-mi acopere goliciunea în care am venit în camera unui bărbat. Mi-ar fi rușine să mă întâlnesc cu cineva pe scări sau în lift. Cam ce ar gândi despre mine? - Poate ce-am gândit și eu când te-am văzut la ușa
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
nevinovăției. Mă bucur că pot fi sărutată Sub fiecare pas, alergare spre mâine De buzele pământului, buze de rouă... Nouă sunt! Adevărata femeie care A învățat să plângă, îmbrățișată de pleoape vii Mii și brațe sute, de bărbați nemișcați În fața goliciunii mele, abur de păcat. Păcat că nu am mușcat mai devreme...! Chiar sunt o femeie frumoasă ce cresc Și iubesc generații la rând Pe rând, fără să-mi pese că dimineața - Speranța amenință cu zorii ei amorțiți Redeschiderea porților Paradisului
de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348887_a_350216]
-
propria ei conștiință și atunci a înțeles că, până în momentul când deschisese pleoapele, cei din salon îi contemplaseră... moartea. Că nemișcarea lor fusese dictată de convingerea că nu mai era nimic de făcut. Iar ea, le văzuse în întreaga ei goliciune, neputința. Și mai observase cum în umbra ei, ținându-se la o oarecare distanță, aștepta neauzită, spaima. Grupul de medici și asistente - acum știa cine sunt - se precipită spre ușă și, în scurt timp, se simți luată și purtată pe
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
tot ceea ce a însemnat creația magnificului pictor spaniol. Geniul său pictural va lumina minți, va crea școli prin care se vor ridica doritori de imagini imaginate, oameni purtând iubirea și dând frâu senzualității prin culoare și forme. Pasional și predestinat goliciunii, diurne sau nocturne, iubit de lumea care se voia să trăiască în preajma lui, Picasso își trăia viața intens. Îndrăgostit la vârsta de 23 de ani, de tânăra Fernande Olivier, artistul va cădea de acul săgeții lui Cupidon, în mrejele aprinse
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
el se duce, ea apare și lasă-n urmă prafu-n vânt... Iar dacă timpu-i circular, de hora morții n-ai scăpare - atâta doar că ce-a trecut pe viitor va fi călare. NOAPTEA DINTRE ANI Ornată cu beteală pizmăreață, ce goliciunea și-o răsfrânge în delicate cupe de șampanii, fereastra nopții dintre ani se-ntredeschide plictisită de-atâtea repetări abrașe, și-i plânge ochiul ațintit spre viitorul tăinuit de-a omului etern ispită, dar gol, uscat și-ncremenit e ochiul-far pentru trecut
STIHURI DIN LUMINĂ (X) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348398_a_349727]
-
de nimic și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol. Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc ca să te îmbogățești, haine albe ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale și doftorie pentru ochi ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de rîvnă dar și pocăiește-te. Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude
DESPRE BOGĂŢIE, SĂRĂCIE, BANI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348414_a_349743]
-
în eternitate, se cred nemuritori ... -Cesare Povese spunea că nimic nu poate consolă o moarte. Toate marile discursuri ce se rostesc despre necesitatea ei, despre valorile ei, despre prețul acestei treceri, nu fac decât să o arate în totală ei goliciune, si mai îngrozitoare. - Mai întotdeauna numai după ce moare omul i se scot în evidență calitățile. Până atunci îi obstrucționează intențiile bune. Astfel ajungem la Jean Rostand care spunea că nu se poate iubi perfect decât ceea ce să pierdut pentru totdeauna
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ZECEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348431_a_349760]
-
privit stelele întreaga bolta cerească, și ceva straniu mi s-a întâmplat, m-am umplut de o uriașă putere la nivelul minții și inimii mele. Aveam impresia că acea putere venea de sus de dincolo de imensă priveliște stelara. În locul acelei goliciuni sfâșietoare de mai înainte simțeam o pace și un sentiment nobil înălțător ce ma stăpânea. După ceva timp luminile sau aprins și am privit casele observând un contrast între unele case mari confortabile cu garduri bune și case mici cu
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]
-
pagube și iconostasul fusese distrus aproape în totalitate de la părintele Nicolae am suferit efectiv un șoc din care cu greu mi-am revenit. Nu sunt vorbe goale, este ceea ce am simțit și este greu de transpus în cuvinte sentimentele de goliciune ce le-am simțit în acele momente. Acum sentimentul este unul de împlinire după ce am refăcut tot ce a fost distrus în incendiu, ba chiar mai mult, a avut loc și evenimentul mult așteptat, Sfințirea Bisericii. Mara Circiu:Unde se
CANTECUL LEMNULUI de MARA CIRCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345041_a_346370]
-
nu-i dau pace: Gândul meu dus spre nicăieri / mi-apasă greu tâmplele ude / iar boabele ochilor umbriți / își caută-n freamătul timpului, / amintirile / Tremurul de ieri, / rămas aninat de-un colțișor / al sufletului trist, / unde mugurii abia plesniți / acoperă goliciunea / tristei primăveri / desenate-n contur de șotron / dă acum anotimpului / nesfârșitul ecou / al eternității scufundate / în teluricul „iubesc” (Un gând spre nicăieri). De la epitetizările de început, cu iz de pastel și elegie, nu rareori impregnate de locuri comune de genul
DESCĂTUŞĂRI: FĂRÂME DE AZIMĂ (VERSURI VECHI ŞI NOI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345064_a_346393]
-
atât la nivel individual cât și la nivel comunitar, duhul tradiției sale, va putea să ofere adevărul universalității sale ca replică la himera globalizării.” [8] Noi trebuie să luăm aminte la faptul că existențialismul contemporan trăiește această sărăcie și această goliciune a omului adică pierderea înțelesului omului ca și chip al lui Dumnezeu. Că fiecare existențialist este conștient sau nu, acest lucru depinde de fiecare persoană în parte, de modul în care mărturisește și trăiește fiecare, după cum fiecare rămâne sau nu
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]
-
a cerut Sfântului Teofil al Antiohiei spunând: „Arată-mi pe Dumnezeul tău”, Sfântul i-a răspuns: „Arată-mi pe omul tău și-ți voi arăta pe Dumnezeul meu”. Noi trebuie să luăm aminte la faptul cătrăiește această sărăcie și această goliciune a omului adică pierderea înțelesului omului ca și chip al lui Dumnezeu. Că fiecare existențialist este conștient sau nu, acest lucru depinde de fiecare persoană în parte, de modul în care mărturisește și trăiește fiecare, după cum fiecare rămâne sau nu
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]
-
de la bucătărie furau tot ce era de furat, inclusiv carnea din mâncare. Ce știau bolnavii ce mănâncă?! Și totuși știau ceva. Cel care a tras o femeie în tufe, nu trebuia să se mai dezbrace că amândoi sufereau de sindromul goliciunii, noroc că era vară. Dar și aceea care mi-a prins cordonul halatului din spate și nu mai puteam călca în ritm cu asistentul meu. Am făcut niște ochi mari cât roata morii către el, iar el m-a avertizat
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
această lume. Acum simt în adîncul meu un gol imens...care doare și strigă numele tău... el se surpa în fiecare zi mai mult și mă astupa sub pereții lui...fără formă. Te strig mereu în gînd... să-mi îmbraci goliciunea sufletului...rostul meu pe acest pamant îmi devine din ce in ce mai difuz. ...Aștept poate o minune, sau poate aștept să mă surp într-un interior fără conținut... Speranțele îmi dau tîrcoale; despletite, plutesc deasupra veșniciei, atingând cu o adiere hotarele existenței mele
GOLUL DIN MINE de DOINA THEISS în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345407_a_346736]
-
de care mă agățam în gînd... El, gîndul... nu mai vrea sä funcționeze...are nevoie de liniște însă nu pot sä îl ajut cu nimic.. el va dăinui peste granițe chiar și atunci cînd voi fi astupata de propria-mi goliciune... Poate odată, voi reuși să-mi semăn pe brazdele anilor, visele mele... Ele vor rămîne...atunci cînd gîndul mă va părăsi pentru a-și găsi liniștea.. Visele mele, mereu flamande, le hrănesc cu petale colorate...și cu roua lacrimilor , la
GOLUL DIN MINE de DOINA THEISS în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345407_a_346736]
-
kashtalena șo si-tumen? O chorimos amare ROMâne anavesko? Kurau-tume! Foame și sete Când înfometat am fost am mâncat foame, Când însetat am fost, am băut sete, Când mi-era somn, dormeam în nesomn, Când eram dezbrăcat, m-am înțolit cu goliciunea, Când mi-era frig, mă încălzeam cu zăpadă, Când eram ud, mă uscam cu ploaia, Când eram bolnav, m-am vindecat cu boala, Când mi-era foame, mâncăm cărți, Când mi-era sete, beam apă ploii Care cădea pe cărți
BOKH THAI TRUSH- FOAME ȘI SETE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375858_a_377187]
-
și altul, dincolo și dincoace de timp zboară imaginea ta, străbătând ore, trezind ecouri, ca o salcie sau ca o iederă care se agață de memorie, ochii tăi sorb din albastru curentul mării ce duce spre infinit, calci îmbrăcată în goliciune-ți, șerpuind, lâsând în urmă umbre transparente, sub un cer ce curge către corăbiile din zare. duminică, 8 februarie 2015 Referință Bibliografică: umbra ta / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1500, Anul V, 08 februarie 2015. Drepturi
UMBRA TA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376042_a_377371]
-
sunt clovnul mut în propria mea viață joc roluri într-un teatru de coșmar mă sperii când am adevăru-n față sau beau din cupa plină cu amar într-un spectacol frânt de-nțelepciune așez balanța pe un piedestal mă-nfioreaz-a lumii goliciune e val de nedreptate-ntr-un pocal aș vrea s-o schimb puteri am limitate în sală-s spectatori tot mai puțini se-opresc s-asiste roluri nesecate de soare de lumină pelerini cu alte roluri scrise pe-alte scene
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Mă duc până la baie ,vin imediat,îi spune,prelungindu-i curioziozitatea. Nu stă chiar foarte mult ,apare în câteva secunde în prag...complet dezbrăcată de haine,dar mai ales de inhibiții. Așteaptă imortalizată câteva momente ca el să îi admire goliciunea . Nu îi trezește chiar atât de tare interesul, nu are corpul chiar urât ,dar multitudinea de zbârcituri,normale pentru vârsta ei ,cu mult mai mare ca a lui ,îi provoacă oarecum dizgrație. - Cum mă găsești ? repetă obsesiv aceeași întrebare de
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
fetei simțită instantaneu pe spate, o surprinse ca o electrocutare pe Ana. Se înfioră brusc, corpul i se rigidiză și se întoarse rapid spre fată, cu ochii larg deschiși, cu o mimică întrebătoare și cu mâinile încercând să-și ascundă goliciunea. Nu o mai atinsese nimeni din copilărie, de pe când mijlocia se distra cu gemenele și cu simțurile lor. Această străfulgerare urmată de întoarcerea precipitată a Anei cu fața spre Cristina, le-a surprins pe amândouă privindu-se uimite una la
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
divine, am mers pe drumuri goale și murdare căutând viața și-am dat peste oameni. Nu am căutat să înțeleg omul, vocea strigată, mâna ridicată, ultimul cuvânt grijania, grijania...O imagine imprimată în ochi de copilă, care o găsesc în goliciunea drumurilor mele. Nu am căutat fericirea ca să pot zâmbi, știam că după surâs venea mereu plânsul. Am îngropat lacrimi în pământ, lângă urzici, le-am astupat cu iarbă apoi am mers înainte. M-am luat la întrecere cu viața și
...MIROS DE IUBIREA TA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/373076_a_374405]
-
goi de... conținut, lipsiți uneori și de formă, susceptibili de transfigurări colosale, ne tăvălim în mocirlă numită civilizație aspirând ineluctabil la mai mult, mereu... mai mult, până ne micim într-atât încât ne contopim cu nimicul din noi. Copleșiți de goliciunea celor din jur, uităm de propria nimicnicie și-n avântul obștesc pierdem războiul cu noi înșine. Ah! Ce plin e de sine ochiul celui care nu vede dincolo de propriul văzduh și ce gol, sufletul ... Citește mai mult Ne naștem
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
Citește mai mult Ne naștem goi,goi de... conținut,lipsiți uneori și de formă,susceptibili de transfigurări colosale,ne tăvălim în mocirlă numităcivilizațieaspirând ineluctabil la mai mult,mereu... mai mult,pana ne micimîntr-atât încât ne contopimcu nimicul din noi.Copleșițide goliciunea celor din jur,uitămde propria nimicnicieși-n avântul obștescpierdemrăzboiul cu noi înșine.Ah!Ce plin e de sineochiulcelui care nu vededincolode propriul văzduhși ce gol,sufletul... III. ȘTII?, de Brîndușa Maria Meruțiu, publicat în Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]