522 matches
-
ultimul goal pe care, În pofida intervenției oportune a lui Zarlenga și Parodi, l-a transformat, ca centru-half, Renovales, din pasa istorică a lui Musante. Sensibil la adeziunea mea la Unșpele din Obor , personajul a tras o ultimă dușcă din bombilla golită, spunând filosofic, ca unul ce visează cu voce tare: — Și când te gândești că eu le-am inventat numele. — Alias? am Întrebat printre gemete. Musante nu se numește Musante? Renovales nu e Renovales? Limardo nu e genuinul patronimic al idolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu-și mai lasă portițe de scăpare, promite, semnează, jură, arde totul în spate. Iar în al doilea rînd pentru că din Serviciu nu pleci cînd vrei. Pleci cînd poți și de fapt asta se întîmplă atunci cînd ești supt, uscat, golit, cînd nu mai ești decît o amintire a celui ce ai fost atunci cînd Mihail a considerat că ești îndeajuns de bun ca să intri în slujbă. El, Leonard Bîlbîie, n-a ajuns încă să stea de vorbă cu cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nimic toată lumea înțelegea ce voia să comunice, "bucurați-vă, beți, rîdeți, distrați-vă, sînteți la mine". Adevărul era că nu se zgîrcise. Stolul de chelneri se năpustea la intervale fixe cu băuturi noi, mai că smulgeau din mîna oaspeților paharele golite numai pe jumătate spre a le înlocui cu altele pline. Salonul zumzăia, se făcuse cald, chiar prea cald. Leonard Bîlbîie s-a apropiat "pe furiș" de Șerban Pangratty și i-a spus cu un ton conspirativ, inimitabil, tonul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
umblă? - E departe, în Parcul Domenii, pe strada Aviator Popișteanu 14. Stă la mansardă. Ajungi acolo cu tramvaiul 19. Cine era Megherel ăsta? I-am găsit pe amândoi întunecați, trași la față, străini unul de altul, tăcuți în fața unor pahare golite. Mansarda nu era terminată, casa era nouă, am bâjbâit până să-i găsesc printre frânghii, praguri false, ciment proaspăt, uși netencuite... - Bă, ce faceți voi aicea? am strigat eu după ce am dibuit ușa și am intrat. S-au uitat la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: "Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au fost înțepate. Fiecare crede în ce dorește. Într-un adevăr umflat sau într-un adevăr desumflat. Cum vedeți, se găsește însă un ac pentru fiecare balon..." Dar nu pot să mă duc. S-ar ține lumea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
drum anevoios, încorsetat de chingile celor mai stricte reguli și cerințe. Rafinamentul suprem îl constituie așa-numita "ascultare a tămâiei", monko, vibrațiile produse de parfum, asemănătoare, după vechii maeștri chinezi, cu cele ce propagă sunetul, deschizând urechii antrenate și minții golite de propriile reprezentări porțile percepției unei realități superioare. Calea Tămâiei încă se mai practică, în Japonia, de un grup foarte restrâns de inițiați. Totuși, raportarea japonezilor contemporani la parfumuri este, ca de atâtea ori la acest popor al paradoxului, ambivalentă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bineînțeles, cu aceleași înflorituri și despicări infinitezimale ale firului, Ioanei Sandi sau mai curând Mioarei, fiica doamnei Marga Pop, în acele zile când se reîntorsese pentru a pune ordine între lucrurile lăsate moștenire, mobile, tablouri, bijuterii, veselă și hârtii. Casa golită aproape cu totul de lucruri arăta mai mare dintr-odată și mai plină de lumină. Cele două ferestre-ușă, late și cu jaluzelele imense înțepenite, lipsite de perdelele fin brodate și de draperii, păreau două hăuri sau două răni ale zidurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
profund, sper că înțelegi: stau și aștept. Sunt sigură că va urma ceva, că va interveni ceva nou, surprinzător, care trebuie să mă găsească frumoasă, adică să mă găsească nu numai frumoasă, ci și golită de gânduri întunecate și chiar golită și de...“ „Iar după ce ai așteptat neașteptatul care a venit când ai vrut tu și a fost surprinzător pe cât ai vrut să fie, ce-ai mai făcut? Ai luat-o de la capăt? adică plimbări, sărutări, declarații de amor, îmbrățișări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Jim se hotărî să viziteze casele celor mai buni prieteni ai săi, Patrick Maxted și gemenii Raymond. După ce se spălă cu apă gazoasă, se duse În grădină să-și ia bicicleta. Peste noapte, piscina secase. Jim nu o văzuse niciodată golită și se uită cu interes la suprafața Înclinată. Lumea cîndva misterioasă a unor linii albastre mișcătoare, zărite printr-o cascadă de bule, stătea acum la vedre În lumina de dimineață. Plăcile de ceramică erau pline de frunze lipicioase și murdărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
revistele Life și Esquire, iar În casa unui doctor american citi În Întregime În oglindă, o lume liniștitoare, mai puțin stranie decît propria lui lume. Dar sertarele cu jucării din camerele de copii Îl făceau să se simtă și mai golit. Răsfoia albumele cu fotografii, pline cu imaginile unei lumi dispărute, cu baluri mascate și Întreceri sportive. Sperînd Încă să-și vadă părinții, stătea la ferestrele dormitoarelor, În timp ce apa se scurgea din piscinele suburbiilor vestice, acoperind pereții albi cu valuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe alții se lasă, De bun-simț nici că le pasă. Întrebarea ce mă doare: Cum de nu mai pot eu oare Să le fac pe fiecare, Cum făceam la tinerețe? Greu mai e la ... bătrânețe! O DRAGOSTE PIERDUTĂ Cu sufletul golit c-al unui cerșetor Te caut mult iubire, sunt pasăre în zbor, Dragoste sublimă trăit-atunci cândva Aștept din nou chemarea-ți, de ești pe undeva. Și goală eu mă simt pe dinăuntru-n mine Și ochii-mi plâng prelung într-
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
e ziua mea de curățenie, dar am lucrat În tură dublă la spital. Se opri și privi prin Încăpere, mutând de pe canapea pe masa de călcat o uniformă de asistentă medicală pe care o dezbrăcase. Sticla de gin pe jumătate golită fu mutată rapid Într-o parte. Deasupra căminului era un fals tablou În ulei, unul dintre cele pe care le scot fotografii. Un bărbat, o femeie și o fetiță cu păr deschis la culoare. Un soț, o soție și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
70. Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, Editura Meridiane, București, 1982. 71. Nu se știe dacă sunetul produs de nuca de cocos lovită de țăruș avea vreun rol magic în cadrul acestui ceremonial, dar se știe că acest fruct (găurit, golit și lovit cu un băț) era un străvechi instrument magic de percuție și că toba făcută din fructul lemnos al baobabului era încărcată de virtuți cosmogonice în miturile și riturile dogonilor (10, pp. 417-418). 72. Romulus Vulcănescu, Etnologie juridică, Editura
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de Înaltă clasă de ale lui Mick Matsoukis. Ieșită din fire, Margaret și-a ridicat mâinile și le-a lăsat să cadă pe brațele scaunului Împletit din ratan, un soi de castron ori o nucă de cocos tăiată pe jumătate, golită și Înclinată astfel Încât nu-i Îngăduia nici să stea ca lumea și nici să se Întindă, iar picioarele abia Îi atingeau podeaua. Nu mai fusese niciodată atât de tulburată ca acum, când se gândea la Adam, așa că a Încercat să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
steril, în parte sub formă de conuri albe, în parte turtite și întinse mult în lungime, pe care zi de zi era descărcată piatra spălată, sterilul: vagoneții-platformă mergeau într-un funicular pe role. Ajungeau sus pline ochi, rulau la vale golite. Scârțâitul lor care ba creștea în volum, ba scădea mi-a rămas în urechi, astfel că și astăzi încă, ori de câte ori trenul mă duce de la Ratzeburg prin Lüneburg și Hanovra la tipografia editorului meu Steidl din Göttingen, caut cu privirea colinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atât de tare când vii...“ În puținii ani care i-au mai rămas, mama nici măcar nu a început vreodată o frază, nu a scăpat niciodată vreun cuvânt din care să se fi putut înțelege ce s-a întâmplat în prăvălia golită, jos în pivniță sau altundeva în casă, unde și de câte ori a fost violată de soldații ruși. Și că, pentru a-și proteja fiica, s-a oferit în locul ei am aflat doar după ce murise prin sugestii făcute de sora mea. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
noi stăteau în jurul gropii vecini și colegi ai tatălui. Nu sunt sigur dacă ploua, dacă era zăpadă sau doar rămășițe de zăpadă. Nu știu cine venise, cine nu venise. Nici un cuvânt n-a rămas de la înmormântarea cu preot și un singur ministrant. Golit, așa eram, sau mă simțeam golit. Încercam să lăcrimez, dar în zadar. Dar parcă asta ar avea vreo însemnătate. Iar atunci când sora mea, plângând - deja afară din cimitir - a întrebat: „Ce se alege de mine acum? Eu ce mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
colegi ai tatălui. Nu sunt sigur dacă ploua, dacă era zăpadă sau doar rămășițe de zăpadă. Nu știu cine venise, cine nu venise. Nici un cuvânt n-a rămas de la înmormântarea cu preot și un singur ministrant. Golit, așa eram, sau mă simțeam golit. Încercam să lăcrimez, dar în zadar. Dar parcă asta ar avea vreo însemnătate. Iar atunci când sora mea, plângând - deja afară din cimitir - a întrebat: „Ce se alege de mine acum? Eu ce mă fac acum?“, fratele nu a știut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și mă opream ca în copilărie, privind îndelung, doar doar voi fi zărind-o.... Și parcă o zăream, cu bățul nelipsit care era ca și crescut de mâna ei, cum bate cu palma în sticla oglinzii, rotindu-și haotic privirile golite, întreabând tremurat, dar puternic: -Cine-i?...Cine-i acolo?..I- aș fi răspuns acum: -Sunt eu...cea mică, însă știam că glasul meu nu mai poate răzbate până la dânsa. Din ochii goi ai oarbei se prelingeau prin labirintul ridurilor șuvoaie de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de ridurile unsuroase ale cerșetoarei mele de amintiri? Dacă e să le pui pe amândouă înapoi în tablou, cu rama zâmbind insipid și monoton privitorilor, amândouă deposedate de prieteni, de rude, de contextul lor de culori și sunete, cu pielea golită astfel de nuanțe, le poți confunda ușor sub numele generic de „babă” - mirosind a singurătate și delăsare. Și totuși, viața nu e un tablou pe care să-l poți privi obiectiv; ea are infinite nuanțe în care ei se împotmolesc
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
situație ne aflăm? Au trecut atâția ani și noi n-am știut nimic! - Cum a fost posibil!? - E înfiorător, Alex! Pare de necrezut și totuși... De când mi-a mărturisit că a comis această fărădelege, nu-mi mai revin. Mă simt golită de parcă mi s-a scurs tot sângele din corp, mi-e sufletul strâns ca un ghem în care nu mai pătrunde nici o licărire de lumină, nu știu pe unde calc, am impresia că îmi fuge pământul de sub picioare... - Extraordinar... netrebnica
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care, turnat deja de un timp în pahare, își juca năbădăios mărgelele ca flăcăii la hora satului. Gustară din bunătățile puse pe masă de Ina, ciocniră câteva pahare de țuică fără să le numere, privind cu jind la sticla aproape golită. Discutară nimicuri prezente pe frontispiciul zilei. Timpul curse o dată cu țuica ce se lăsase cu tot plumbul tăriilor în picioare și le înflăcără obrajii celor doi. Se priviră reciproc. Jan gata de plecare i se adresă lui Alex: - Să știi că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din trupuri, mi-am speriat, cumva, propria slăbiciune.“ V. din spital, capăt deodată concretețe și-aș vrea să-l apuc pe Doctor de păr, să-l trag la o parte. Îmi lovește cu un ciocănel genunchii trupului întins și trupul golit răsună. Hei, prietene, degeaba dezbraci formele cu ochii căci în goliciune se ascunde misterul. În nici un caz n-ai să găsești viața din ființă tăind-o cu lama în secțiuni subțiri sau, înfingîndu-i cum îmi faci mie, în adînc, prin
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și plutește peste ei călcîndu-le gîtlejurile în picioare. Doctorul umple paharele mereu. Vorbim. Ne contrazicem spunînd același lucru. Îi povestesc despre ciudata pasăre care mă urmărește. Rîde cu poftă iar eu mă molipsesc și rîd alături de el. Cîntăm și, odată golită sticla, aruncăm paharele spărgîndu-le de podea. Ne despărțim veseli iar eu mă plimb îndelung spre marginea orașului ca să mai risipesc alcoolul din mine. Descopăr că nu e pază și intru în abatoare parcă vrăjit de mugetele animalelor și de urletul
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
uite cine-l ispitise, tocmai Mișu, din cauza căruia se afla în pușcărie! Sorinel luase pentru a doua oară, de data asta post mortem, calea Americii: portretul lui Zelea se zgâlțâia neliniștit la două ore de zbor de New York. Cu sufletul golit, nea Ovidiu sărută mâna aspră și cam păroasă a Maicii, îl pupă pe frunte printre gratii pe Horațiu și plecă împleticindu-se, sub efectul ultimei minuni de doi litri. Maica se uită lung la Horațiu. Privirea ei, chiar și din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]