567 matches
-
ani. În acel moment în Transilvania existau doar trei licee cu predare în limba română: Gimnaziul greco-catolic din Blaj (1738), Gimnaziul greco-catolic din Beiuș (1828) și Gimnaziul greco-ortodox din Brașov (1850). În 1863 avea să se înființeze și Gimnaziul greco-catolic grăniceresc românesc din Năsăud. Gimnaziile din Blaj și Beiuș erau confesionale și aparțineau de cultul greco-catolic. Gimnaziul din Brașov era confesional, patronat de Mitropolia Ortodoxă de la Sibiu. Gimnaziul din Năsăud era național, adică deschis oricărei confesiuni, dar patronat de Biserica Română
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
1911-1913 s-a preocupat de noul local al gimnaziului, făcând demersuri către mitropolitul Ioan Mețianu. Vasile Boneu (n. 6 februarie 1854, Borgo-Suseni - d. 1926, Brad) a urmat școala elementară în satul natal (1862-1864) și la Prundu Bârgăului, apoi Gimnaziul greco-catolic grăniceresc românesc din Năsăud și Universitatea din Viena. După absolvire a fost repartizat la , unde a ajuns director. În 1884 Vasile Damian l-a chemat la Brad, unde a predat în principal istorie și geografie, dar și limba germană, științe naturale
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
nedecroșat, o navă dreptunghiulară spațioasă, compartimentată în naos și pronaos, și un turn clopotniță zvelt, cu fleșă ascuțită. Biserica a fost construită între anii 1821 și 1828, în timpul păstoririi preotului Ioan Maximilian, cu sprijinul a doi căpitani sârbi de la Regimentul grăniceresc din Hațeg, deservind până în prezent, fără întrerupere, obștea ortodoxă a orașului, conscripția din anii 1829-1831 o menționează ca atare. Lăcașul, renovat ultima oară în 1998, este acoperit integral cu tablă. Decorul iconografic inițial, executat în 1928 de Ilie Chidu din
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
consfătuiri cu alți doi fruntași de seamă ai năsăudenilor, Vasile Nașcu și Petru Tanco. Un prim rezultat al eforturilor celor trei a fost convocarea pe 2 august 1860 a unui număr de 105 reprezentanți ai celor 44 de comune foste grănicerești și pe membrii Comisiei administratoare a Fondurilor grănicerești într-o adunare, în urma căreia s-a decis trimiterea la Viena a unei delegații care să solicite împăratului rezolvarea cât mai grabnică a tuturor problemelor grănicerești aflate în litigiu. Însă trimiterea unei
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
năsăudenilor, Vasile Nașcu și Petru Tanco. Un prim rezultat al eforturilor celor trei a fost convocarea pe 2 august 1860 a unui număr de 105 reprezentanți ai celor 44 de comune foste grănicerești și pe membrii Comisiei administratoare a Fondurilor grănicerești într-o adunare, în urma căreia s-a decis trimiterea la Viena a unei delegații care să solicite împăratului rezolvarea cât mai grabnică a tuturor problemelor grănicerești aflate în litigiu. Însă trimiterea unei delegații a năsăudenilor în capitala imperială a provocat
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
ai celor 44 de comune foste grănicerești și pe membrii Comisiei administratoare a Fondurilor grănicerești într-o adunare, în urma căreia s-a decis trimiterea la Viena a unei delegații care să solicite împăratului rezolvarea cât mai grabnică a tuturor problemelor grănicerești aflate în litigiu. Însă trimiterea unei delegații a năsăudenilor în capitala imperială a provocat împotrivirea autorităților din Bistrița - direct interesate și ele de drepturile de proprietate ale foștilor grăniceri - fapt ce l-a determinat pe vicarul Moisil să reacționeze energic
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
putut fi pusă în practică datorită influenței cercurilor maghiare. Eforturile vicarului - care îndeplinea și funcția de inspector al școlilor din zona fostului regiment de graniță - pe plan educațional și cultural s-au centrat în primul rând spre redobândirea fondurilor școlare grănicerești. Din bogatele venituri obținute din aceste fonduri, vicarul plănuia să aducă Năsăudul la nivelul Blajului, făcând din capitala districtului „o formidabilă fortăreață de cultură și viață românească”. Vicarul s-a preocupat totodată de asigurarea cărților necesare atât școlarilor cât și
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
împotriva turcilor. Astfel, au trecut în ținutul Aradului cca. 70-80.000 de sârbi împreună cu episcopul lor din Ipec Arsenie Petrovici. În felul acesta biserica ortodoxă din regiune este pusă sub ierarhia bisericii sârbești. Colonizații primesc mai multe privilegii în schimbul serviciilor grănicerești. Însă conviețuirea cu administrația feudală a regiunii nu se dovedește în totalitate viabilă. Astfel, între 1751-1752 la Pecica izbucnește revoluția căpitanului Pero, în urma înnăbușirii căreia emigrează un număr de cca. 32.000 de sârbi emigrează în stepele din dreapta Nistrului. Un
Pecica () [Corola-website/Science/299642_a_300971]
-
15 octombrie 1831, Năsăud - d. 1 decembrie 1908, Baden, Austria) a fost un Feldzeugmeister imperial austriac și adjutant general al cancelariei militare a împăratului Franz Joseph al Austriei, de origine română și confesiune română unită. provenea dintr-o celebră familie grănicerească năsăudeană. Bunicul său, Grigore Pop (n. 1762, Bichigiu - d. 1851, Năsăud), a fost primul ofițer român în Regimentul nr. 2 Românesc de Graniță de la Năsăud. Bunicul a avut patru feciori: Ion, Matei, Gavrilă și Leon, tatăl viitorului general, Leonida. Leon
Leonida Pop () [Corola-website/Science/323526_a_324855]
-
Zenta și în urma victoriei imperialiștilor, statul major din Viena a hotărât organizarea Regiunei de graniță dintre Tisa și Murăș (Țiucra, Pietre rămase, p. 349). Zona de graniță care despărțea Imperiul Otoman de Imperiul Austro-Ungar a fost împărțită în două circumscripții grănicerești: Regiunea Tisei cu sediul la Seghedin și Regiunea Mureșului cu sediul la Arad. Circumscripția de Arad se compunea din 23 stațiuni; dintre acestea, orașe erau: Arad, Nădlac, Pecica; sate: Apatfalva, Uj-Csanad, Sajteny, Szemlak, Glogovatz sau Orod, Mondorlok, Csicser, Szabadhely, Paulis
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
Orod, Mondorlok, Csicser, Szabadhely, Paulis, Șoimoș; puste: Bașaraga, Șionda, Nagy-Bereg, Mezohegyes, Palota, Csiga, Kiralyhegyes, Pitvaros și Szekesegyhaza (Țiucra, Pietre rămase, p. 349). Astfel apare clar că în secolul al XVIII-lea Cicirul era parte a graniței militare formate din regimentele grănicerești sârbești, căci angajați ca soldați mobili au fost locuitorii sârbi de pe malurile Mureșului și a Tisei. În apropierea Cicirului, pe câmpul dintre acesta și Sâmbăteni, administrația austro-ungară a lăsat o urmă datând din secolele XV - XVI - “iarcul”, un canal lung
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
s-a născut la 28 august 1887 în satul Vad, Comitatul Făgăraș, azi în comuna Șercaia, din județul Brașov. Părinții săi au fost "Gheorghe" și "Ana Cocișiu". Studiile le-a făcut la școala din localitatea natală, Vad, apoi la Școala Grănicerească din Ohaba (sat vecin cu satul natal al lui Toma Cocișiu), la liceul românesc din Brașov și și-a încheiat studiile la Institutul Pedagogic Greco-Catolic din Blaj, pe vremea aceea, în comitatul Alba de Jos, făcând parte din prima promoție
Toma Cocișiu () [Corola-website/Science/314574_a_315903]
-
76, decorat cu Ordinul Maria Terezia, apoi general de corp de armată în România Mare. Fiul fostului grănicer român și al soției acestuia, Ana, născută Pop, mătușa lui Leonida de Pop, viitor general austro-ungar, și-a început studiile la școala grănicerească din satul natal. Absolvind această primă școală cu rezultate meritorii, s-a înscris la Gimnaziul romano-catolic din Sibiu, unde și-a desăvârșit cunoașterea la perfecție a limbii germane, limbă care-i va fi deosebit de utilă în viitoarea carieră militară. După
Ioan Boeriu () [Corola-website/Science/300113_a_301442]
-
Alboin să ajungă la Milano la 3 septembrie, dacă se presupune că ar fi pătruns în Italia abia în luna mai a aceluiași an. Longobarzii au pătruns în Italia fără a întâmpina rezistență bizantină la frontieră (de la "milites limitanei", formațiuni grănicerești). Resursele militare bizantine aflate la dispoziție era mult reduse și de loialitate dubioasă, iar forturile de graniță fuseseră abandonate fără luptă. Săpăturile arheologice din regiune nu au detectat urme de confruntări violente, ceea ce confirmă narațiunea lui Paul Diaconul, care relatează
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
din Colun și Fofeldea, Nicolae Grecu din Săsăuș, fiind restaurată în urmă cu o jumătate de secol. Prima atestare documentară a bisericii din Țichindeal datează din anul 1350 când apare în actele diplomatice sub numele de Chechendeal. Era un punct grăniceresc. Primii coloniști ai localității au fost secuii, dar într-un document din 1402 se arată că satul era lociut de coloniștii sași. În arhiva Vaticanului se găsește un alt document în care se confirmă existența acestei localități administrată de un
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
Graniței Militare din Transilvania (în ), instituită în anul 1764 de autoritățile imperiale drept cordon sanitaire la frontiera sudică a Principatului Transilvania. În cel de-al treilea deceniu de domnie al împărătesei Maria Terezia, Curtea de la Viena a decis înființarea regimentelor grănicerești în Transilvania. Pentru ducerea la îndeplinire a misiunii a fost însărcinat la data de 5 iulie 1761 generalul de cavalerie Adolf Nikolaus von Buccow, al cărui proiect a fost aprobat de împărăteasă în 16 aprilie 1762. După înființarea Regimentului II
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
1761 generalul de cavalerie Adolf Nikolaus von Buccow, al cărui proiect a fost aprobat de împărăteasă în 16 aprilie 1762. După înființarea Regimentului II de graniță românesc cu sediul la Năsăud din anul 1764, s-a început constituirea Regimentul I grăniceresc român, operațiune ce a durat până în anul 1766 și a fost condusă de generalul Ziskovic. Hotărârea de înființare a fost luata în 24 februarie 1765, hotărâre ce a stat la baza întocmirii unor conscripții amănunțite ce prevedea stabilirea numărului de
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
Deoarece "compania colonelului" și-a avut sediul la Tânțari, unele surse documentare consideră această locație ca sediul inițial al regimentului și numai ulterior acesta a fost mutat la Orlat în anul 1770. Ultima sursă indică drept sediu al Regimentului I grăniceresc român, chiar orașul Brașov. O companie cuprindea pe grănicerii care locuiau într-una sau mai multe localități, comandantul acesteia, de regulă cu gradul de căpitan, locuind în localitatea de reședință. Compania era formată din patru plutoane, având următoarele efective: Numărul
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
celor "amestecate"(parțial), de 60, pentru ca o altă sursă să indice doar 79 de localități militarizate. În 1851, la data desființării regimentului sediile garnizoanelor au fost: Funcțiile ofițerilor: Funcțiile speciale ale civililor: Anterior anului 1851, an ce marchează desființarea regimentelor grănicerești din cadrul Graniței Militare Transilvănene, fiecare comună grănicerească a fost chemată să se pronunțe în ce privește folosirea pe viitor a "Fondului de montură". Majoritatea dintre acestea au optat pentru transformarea lui într-un "Fond Școlastic" din care să se înființeze și să
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
altă sursă să indice doar 79 de localități militarizate. În 1851, la data desființării regimentului sediile garnizoanelor au fost: Funcțiile ofițerilor: Funcțiile speciale ale civililor: Anterior anului 1851, an ce marchează desființarea regimentelor grănicerești din cadrul Graniței Militare Transilvănene, fiecare comună grănicerească a fost chemată să se pronunțe în ce privește folosirea pe viitor a "Fondului de montură". Majoritatea dintre acestea au optat pentru transformarea lui într-un "Fond Școlastic" din care să se înființeze și să se susțină școli poporale în toate localitățile
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
locală a fiecărei școli susținute din "Fond", se prevedea alegerea unei eforii școlare subordonată direct "Comitetului administrativ al fondului școlastic"( CAFS ), prin care se repartiza sumele cuvenite acesteia. Într-un paragraf impus de către autoritățile politice superioare, "Statutele" precizau că școlile grănicerești ""vor sta sub supravegherea inspectorilor școlari regești comitatensi"". Adunarea reprezentanței generale din 8 mai 1871 alege pe viață în fruntea Comitetului administrativ pe baronul David Urs de Margina. Cunoscut în cercurile guvernamentale de la Viena și Budapesta pentru bravurile sale pe
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
timp au devenit focare de cultură nu numai pentru populația școlară a acestora cât și pentru cea a satelor înconjurătoare. De subliniat faptul că începând cu anul 1876, din cota cuvenită Companiei a VII-a a fost susținută și școala grănicerească din Scoreiu. De îndată ce "Fondul școlastic" și-a început activitatea, CAFS a început organizarea școlilor din subordinea sa. La baza organizării a stat actul numit ""Normativ privitor la organizarea învățământului în școlile centrale a(le) Reuniunii grănicerești din fostul regiment de
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
fost susținută și școala grănicerească din Scoreiu. De îndată ce "Fondul școlastic" și-a început activitatea, CAFS a început organizarea școlilor din subordinea sa. La baza organizării a stat actul numit ""Normativ privitor la organizarea învățământului în școlile centrale a(le) Reuniunii grănicerești din fostul regiment de graniță român I "" elaborat la data de 17 septembrie 1871 și aprobat de către Reprezentanța generală din 27 septembrie 1871. Cornel Lupea indică pe renumitul pedagog transilvănean Vasile Petri, fostul elev de la Năsăud al lui Moise Panga
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
din 27 septembrie 1871. Cornel Lupea indică pe renumitul pedagog transilvănean Vasile Petri, fostul elev de la Năsăud al lui Moise Panga, ca fiind principalul autor al "Normativului" deoarece în perioada 1871-1875 acesta a îndeplinit funcția de director suprem al școlilor grănicerești, concomitent cu cea de secretar al CAFS. Difuzat ulterior tuturor eforiilor școlare însoțit de explicații date atât de către Vasile Petri cât și de către David Urs, "Normativul" conținând 37 de articole, reglementa toate problemele școlilor grănicerești, începând cu caracterul lor, drepturile
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
de director suprem al școlilor grănicerești, concomitent cu cea de secretar al CAFS. Difuzat ulterior tuturor eforiilor școlare însoțit de explicații date atât de către Vasile Petri cât și de către David Urs, "Normativul" conținând 37 de articole, reglementa toate problemele școlilor grănicerești, începând cu caracterul lor, drepturile și obligațile elevilor precum și ale docenților, structura și durata învățământului, atributele Comitetului administrativ precum și ale eforiilor școlare etc. El a constituit o adevărată constituție a școlilor grănicerești rămânând în vigoare până în anul 1895 când școlile
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]