1,935 matches
-
tot mai greu de respirat și priorul simțea cum spaima Începe să-l domine. O apucase pe acel drum fără vreo certitudine a reușitei și o senzație de sufocare tot mai puternică punea stăpânire pe el. Din spate, auzea răsuflarea greoaie a tovarășului său. Fu cuprins de teamă: dacă pasajul nu avea nici o ieșire sau dacă fusese astupat, ar fi fost oare În stare să facă el cale Întoarsă? Dacă Cecco se istovea și se prăbușea, trupul său avea să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe dânsul se mai domoli un pic. - Pânzeturile negustorului Fabio dal Pozzo. Trebuie să le sechestrez. Dă-te la o parte, știu drumul. Apoi, fără să mai aștepte reacția omului Încă zăpăcit, Dante pătrunse În labirintul de rafturi din scânduri greoaie de stejar, călăuzind carul pentru morți pe culoarele Înguste, până În punctul unde era depozitat fetrul venețianului. În magazia ticsită până În tavan, aerul era aproape irespirabil din pricina căldurii. - Ajutați-mă să Încarc baloturile de jos. Cu cea mai mare atenție. Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ele vidul. Era atât de frig în ziua aceea, încât mustățile tuturor se umpleau de zăpadă în timp ce suflau aerul ca niște tauri. Băteau din tălpi pentru a face sângele să le circule din nou în picioare. Pe cer, niște gâște greoaie zburau în cercuri. Păreau să-și fi pierdut drumul. Soarele se înghesuia în mantaua lui de cețuri, care se scămoșa tot mai mult. Până și tunurile păreau să fi înghețat. Nu se mai auzea nimic. — Poate că au făcut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
distrusă. Ani întregi nu i-a mai rămas decât comerțul urât mirositor cu piei de iepuri, cârtițe, nevăstuici, dihori și vulpi, încă sângerânde, de abia jupuite cu briceagul. Mai bine de treizeci de ani trecuse pe străzi cu căruța ei greoaie, strigând mereu: „piei de iepuri! piei de animale! piei de iepuri!“, căpătând astfel mirosul de carne crudă al cadavrelor și expresia animalelor sacrificate, pielea lor violacee, ochii lipsiți de orice strălucire, ea care altădată fusese drăguță ca o inimă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
culeagă pasărea care a căzut și care se mai zbate puțin, Pescărușul, secundele trec, dar femeia nu se ridică, nu ajunge până dincolo de gard, la vila ei ca un vapor, o casă mare pe dinăuntru și mică pe-afară. Pasărea, greoaie, nu se mai ridică de jos, de pe scările de la intrarea în casă, nu-și mai ia zborul ras-linie cu grădina, probabil murise, nu mai mișca. Loredana se uită lung spre ea, dar nu se ridică de pe fotoliul din nuiele împletite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
privirea ciudat de Încremenită. Făcând un pas Înapoi, ca să-i permită cuiva să treacă, a răsturnat bolul cu măsline, care s-a făcut țăndări pe podea. — Ce ghinion! a murmurat el. Să bem ceva. Wilson, dând dovadă de o diplomație greoaie, a Întins mâna și l-a bătut pe spate. Ai băut destul, bătrâne. Amory s-a zgâit la el prostește până când Wilson s-a săturat să mai fie scrutat. — Destul pe dracu’ a zis În cele din urmă Amory. Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
le este prea cald ori prea frig, care sunt prea obosiți ori prea Îngrijorați. Și-a imaginat Încăperile În care trăiau toți oamenii ăștia, unde modelul de pe tapetul de pe peretele coșcovit de ani Îl constituiau aceleași flori ale soarelui repetate greoi pe fundaluri galbene sau verzi, unde erau căzi de baie din cositor și coridoare Întunecoase, precum și spații indescriptibile, lipsite de verdeață, În dosul clădirilor,; unde până și iubirea se deghiza În seducție; o crimă sordidă după colț, o naștere clandestină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
barbă. Încă nehotărâtă, se aruncă cu fața în perna pufoasă pe care se odihnise atât de puțin capul chelios al lui Popa. Nu avea nici măcar puterea să plângă. Simți o mână rece care-i urca pe picior și o respirație greoaie. Iată că moartea venise singură. Și moartea se aruncă cu o sută zece kilograme peste Contesă. - Te-ai întors! Te-ai întors, te-ai întors, te-ai întors! Contesa era iremediabil, neașteptat, păgân, ridicol, târziu, cumplit, disperat, analfabet și amoral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
chiar foarte convins. Mă duc la Institut, așa cum am mai zis undeva înainte, căci mă chemase Cotescu. Intru în biroul lui, era o dezordine artistică acolo, tot felul de reviste de teatru și film, niște tablouri, o atmosferă stil, destul de greoaie față de bonomia maestrului, care se ridică îndată ce intru, îmi face semn să mă așez pe un fotoliu și, după ce spune iute ce are de spus, că să mă apuc de treabă dacă vreau să ies din cocleala vieții de văduv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pe doamna Witkowski, fiindcă nu știe de ce și crede, fără să aibă dreptate, că plânge din cauza ei. Bietul de tine, las’ c‑o să treacă, șoptește ea cuvinte de consolare, care pe el nu‑l consolează deloc. Plânge în hohote bărbatul greoi care a scos‑o la capăt cu atâtea lucruri, i‑a terminat pe mulți, iar acum el însuși n‑o mai scoate la capăt. Ce ghinion! Plâng, nu mă pot abține și sper că n‑o să mă vadă copiii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Din nou paharul. — ...Într-o bună zi nu-mi voi mai pune alte Întrebări, spunea Maestrul... Paharul gol de cocktail. — Eu nu mă Înțeleg nici pe mine Însămi... Paharul de cocktail cu picior lung, pe fundul căruia rămăseseră câteva picături greoaie de lichid transparent. — Dacă nu mă Înțeleg nici pe mine Însămi, cum o să-i Înțeleg pe alții? Atinse ușor piciorul paharului cu degetul arătător. — Idioții care-și Închipuie că Înțeleg totul nu fac decât să transforme lumea asta În ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Getta 2 era confecționată chiar din carne și oase. Evident, carne și oase sintetice, dar care nu erau cu nimic mai prejos decât carnea și oasele naturale. Avantajele noii alcătuiri săreau imediat în ochi: Getta 2 nu mai păstra forma greoaie, piramidală și dizgrațioasă a vechilor roboți, ci căpăta forma aerodinamică a unei femei în carne și oase. Materialul sintetic din care fuseseră confecționate carnea și oasele ei era, practic, etern. Se mișca agil, cu mare ușurință, fără tropotul mecanic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat. Aud cum se destramă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cât de rar! Ecouri fără nume, prin liniște buhavă Din acel trist și umed sfârșit de Făurar. Intrasem în penumbra stăpânitoarei unde Strivite-n vrăjmășia puterilor din jur, Nici sufletele noastre nu-și mai puteau răspunde Iar vorbele șoptite loveau greoi și dur. Hordii întregi de duhuri, lungi stoluri de destine Își împleteau în preajmă înfricoșatul rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se ivi, câți dintre noi vor fi recunoscut duhul unui nou Bateau ivre venit să campeze "sous l'oeil niais des falots"? Dacă poeții acelui cenaclu nu știură să recunoască și aplaudară un imagist mai mult, critica dibui și mai greoaie în labirintul unei poezii al cărui fir nu-l deținea. D-l Lovinescu, de exemplu, osândise poezia lui Philippide tocmai pentru frumusețea ei cea mai rară; declarase alegorie și procedeu unul din riturile rapsodice pe care, în lipsă de alt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
concludent, ca un rod. O ipoteză confirmată de altfel de toate legendele geometrilor-înțelepți. Platon a fost cel dintâi să dea focului o podoabă ce face mai mult onoare muzelor decât inspiratului. Cadența universală a semnului matematic consolidează ușor de pulsația greoaie a versului. * Primind invitația Universului literar să scriu aceste rânduri în marginea unui număr închinat omului care de 30 de ani înviază gândirea noastră matematică nu numai prin prețuitele-i lumini, dar și prin ascendentul aproape mistic al individualității lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
theorema aureum", "legea reciprocității cuadratice" cum o numim noi azi. Găsită inductiv de Euler, fusese insuficient demonstrată de Legendre. Gauss însuși o redescoperă inductiv în tinerețe. La 8 aprilie 1796, îi dă însă prima demonstrație, neatacabilă, printr-o metodă directă, greoaie, bazată pe împărțirea discuției în 8 cazuri. Această demonstrație a fost urmată de altele cinci, tinzând nu numai la simplicitate, dar la irearhizarea și articularea organică a ideilor. Teorema afirmă că numerele prime impare p, q sunt, în același timp
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
găsit găzduire în paginile acestei reviste. Chiar tezele de doctorat au fost selectate și au fost publicate aici doar cele care aveau deschidere spre universal, spre domeniul ecumenic. Poate pentru cititorii de rând și pentru unii preoți a fost mai greoaie prin limbajul utilizat, dar trebuie înțeles acest lucru ca pe ceva firesc în contextul misiunii pe care îl avea revista. 17. Viețile Sfinților, vol. II, Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, 2011, 560 pag., format A5, hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 30
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
printre fisurile cortinei uitată în căderea de prea multă vreme. Lumina nu mai avea permisiune de ani de zile de a intra în această cameră îmbătrânită de timpuriu. Aerul împlinea singurătatea camerei în greutatea unei cumpene lăsate să hotărască trecerea greoaie a orelor. Într-un colț, al unui perete de pe marginile căruia se scorojea ceea ce odinioară fusese un galben timpuriu, zăcea un masiv birou de lucru, peste care veșnicia timpului își făcuse culcuș. Peste tot cuprinsul său zăcea așternută pustietatea, învelită
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
monografia se va plăti prin contabilul-șef Pârvu Gheorghe la U.J.C.A.P. Cu o recomandată le-am transmis că lucrarea este finalizată. Pentru că birocrația față de o asemenea întreprindere culturală și editorială (fie ea și de interes zonal) era foarte greoaie, m-am prezentat la tovarășa Petrescu, secretara cu propaganda de la județeana de partid. Aceasta m-a primit cerându-și scuze că nu poate să dea aviz pentru monografie unei comune care stătea prost la indicatorii economici de bază, era codașă
O ISTORIOARĂ CU SCHEPSIS DESPRE MONOGRAFIA UNOR SATE DIN ARGEŞ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361527_a_362856]
-
dar mi s-au deschis ochii. Lumina se rotește în jurul meu și toamna pustie mă pătrunde prin toate încheieturile. Oare cât va mai rezista frunza? Posibil a doua picătură ce o va lovi să-i fie fatală... Alte picături ... Sunt greoaie. Lovesc solul și se dilată în mii de particule. Câtă energie are o picătură de apă! (O picătură îi cade pe frunte.) Aș, numai pe fruntea mea ai găsit loc ca să-ți iei avânt! (Se șterge apăsat ca și cum ar dori
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
privire absentă trecătorilor. Păreau a fi rămas încremeniți în așteptarea unui eveniment ce uită să se mai întâmple. Înfruntând zăduful zilei, pe trotuare continua să se scurgă șuvoiul de oameni. Cu multe spinări încovoiate, mulți pași șovăielnici și călcături legănate, greoaie. Cu toate acestea, nimeni nu părea să fi observat ce se întâmpla în jur. Și cum ar fi putut observa ceva, când plămânii tuturor se opinteau în încercarea de a absorbi puținul oxigen din atmosfera rarefiată, iar trupurile moleșite păreau
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
ceroasă, dacă nu cumva tot... tot... Aproape adormită, făcu un efort și imaginea unei morse înfigându-și colții în sol pentru a se putea sprijini mai bine în încercarea sa de a se cățăra, târându-și undeva mai sus, trupul greoi, i se agăță de retină. Așadar tot ei, dinții, erau salvarea. Poate că nu era deloc întâmplătoare închiderea cabinetelor stomatologice și fenomenul chiar se petrecea, așa, în plină zi, pe nevăzute. Rămase pe gânduri, neștiind dacă să se bucure sau
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
lume, dar cât mai departe de ororile și lipsurile locurilor în care au văzut lumina prima oară, însă fără să-și nege identitatea sângelui. A selecta între capitolele cărții pe cel mai interesant sau mai valoros este o aventură destul de greoaie și cel puțin la fel de riscantă, pentru că autorul reușește să surprindă cu întâmplări și fapte uluitoare în fiecare capitol, ca și cum fiecare personaj sau povestea ce-l însoțește, se află într-un permanent concurs cu alții și cu el însuși. Modul de
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de SANDA PANAIT în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362441_a_363770]
-
și într-o antologie. Poezia ei ritualică, de continuă sugestie, provoacă stări metaforice de o adâncă trăire lirică, implicit sentimentală, și nu în cele din urmă profund socială. Ridică-mi ochii către Tine Doamne Sau vino Tu sub pleoapele-mi greoaie În Bărăgan este festin de toamne Și mintea mea s-a-ntunecat a ploaie Și mi s-au stins cuvintele-n cenușă Aleanul mi-a încărunțit pe cale E noaptea-ndoliată după ușă Iar zorile scriu cântece cu jale Desprinde-mă
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]