1,522 matches
-
de gospodar a domnului Arsu. După o primăvară blândă și generoasă, ajutați și de hărnicuțele albine, tinerii și viguroșii caiși își umpluseră crengile cu acele boabe de smarald pe care le ajutau să crească, pompând în ele seva lor de grijulii „părinți”. Că visul oricărui pom este să facă fructe cât mai frumoase și cât mai gustoase care să poarte sâmburele menit să-i prelungească viața în timp. De altfel, acesta este misterul vieții: pomul să dea fructul, acesta să ducă
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
făcuse lehamite de mine. Dar bietul meu înger păzitor, căruia îi dădusem mult de lucru în noaptea asta, reuși să se descurce. Pe ulița unde eram și plângeam, el îi îndrumă pașii unui om bun la suflet. Era un tătic grijuliu care își întovărășea copiii (doi băieți și o fetiță), plecați și ei cu colindatul. Ceata lui își permitea să mai întârzie sub supravegherea sa de tată cu multă minte. Când m-a auzit plângând, s-a îndreptat spre mine : -De
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
e frig? Și tot strângeam...tot băteam din picioare...La un moment dat i-am spus Lisandrei că rămân în urmă să-mi leg șiretul la ghetuțe. Văzusem un copac și intenționam să mă ascund după el. Dar Lisandra, foarte grijulie, spuse : -Nu te las singur! Vrei să te pierd? Iaa, să vadă mămica! S-a aplecat la picioarele mele, a verificat și a spus : -Nu s-a dezlegat nici un șiret! Hai cu mămica! Ce era să fac? Am mers. Dar
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
se întoarce acasă. De fapt, nimeni din ... XXI. NUIAUA FERMECATĂ-3, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1807 din 12 decembrie 2015. Bineînțeles că Tudorel, ca un adevărat cavaler, i-a oferit Lunei-Lunișoarei brațul. Mergea atent și tacticos pe lângă ea, grijuliu ca să nu-i calce vreun fir de rază. Ce-au mai râs stelele când l-au văzut la braț cu Lunișoara!...Au început să cânte și să joace, aruncând în calea lor pulbere argintie de stele. L-au pudrat pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși! Citește mai mult Bineînțeles că Tudorel, ca un adevărat cavaler, i-a oferit Lunei-Lunișoarei brațul. Mergea atent și tacticos pe lângă ea, grijuliu ca să nu-i calce vreun fir de rază. Ce-au mai râs stelele când l-au văzut la braț cu Lunișoara!...Au început să cânte și să joace, aruncând în calea lor pulbere argintie de stele. L-au pudrat pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
acolo? Deschide. Nu putea șovăi. Poate că era nevoie de autoritatea lui pentru binele public. Se grăbi să-și pună bereta cu văl lung și să-și tragă pe degetul arătător inelul de aur cu stema crinului, apoi Își netezi grijuliu cutele hainei ce imita toga romană, precum văzuse la statuile din Santa Croce, și ridică zăvorul. — Ce vrei, nemernicule? Întrebă pe un ton aspru. Dinaintea lui apăru un bărbat scund și bondoc, cu o cămașă din zale de fier care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ale unei mari săpături În formă circulară, care tindeau să se restrângă pe măsură ce cobora, o pâlnie de Întuneric Înfiptă În pământul umed, ca și când o fiară uriașă și-ar fi săpat o vizuină, nevoită fiind să scape de lumină. Se mișca grijuliu, atent să se țină pe stânga, În timp ce ecoul propriilor pași Îi revenea amplificat de acustica stranie a acelui loc. I se părea că În jurul lui mișună o gloată, un murmur de glasuri care se jucau de-a prinselea În prăpastie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai mirosea a vopsea, speriat de tonul său imperios și de veșmintele sale. Parcă nu se aștepta nici la plată, dar Dante i-o azvârli grăbit pe bancă, Îndepărtându-se. De cum dădu colțul, poetul Își lepădă bereta și o Înfășură grijuliu În bucata de postav, Împreună nu măciulia aurită. Apoi, cu bocceaua strânsă sub braț, Își continuă drumul cu capul descoperit, sub văpaia soarelui. Dar după ce făcu nici măcar o sută de pași, o slăbiciune neașteptată, Însoțită de amețeală, Îl sili să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înregistrarea exactă a străzilor și a hotarelor e importantă pentru comerț, la fel ca atâtea alte cunoștințe. Dar să nu spui nimic despre ceea ce ai văzut, adăugă meșterul colorist, de această dată smulgându-i harta din mână și Împăturind-o grijuliu. — De ce cunoașterea formei lumii trebuie ținută secretă? De ce să rămână ascunsă Înfățișarea lumii create? E tot una cu a ascunde chipul lui Dumnezeu, Îl provocă Dante, uimit de purtarea lui. — Căile pământului nu sunt doar nervii care leagă marele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și rugător. Îi cerea Încuviințarea, se străduia s-o convingă, era limpede. Nu Înțelegeam de ce: după vorbă, după port, Eva nu părea altceva decât o simplă infirmieră, asistentă șefă, În cel mai fericit caz. De unde până unde atunci atitudinea prevenitoare, grijulie, ca să nu spun direct temătoare a profesorului? - Știți foarte bine că n-aveți voie să faceți eforturi În perioada aceasta, sunteți slăbit... - Da de unde!!? Mă simt excelent, de mult n-am mai fost Într-o formă asemănătoare. Și chiar dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
surprinde Înăuntru, violându-i intimitatea, de parcă asta ar fi fost de natură să-mi agraveze și mai tare situația. În plus, nu mă părăsise nici o clipă convingerea că sunt supravegheat. M-am strecurat afară cu spatele și am Închis ușa grijuliu să nu produc vreun zgomot oricât de mic, și când am ajuns din nou pe coridorul pustiu am răsuflat ușurat: scăpasem dintr-un mare pericol. Nu realizasem În ce consta el, dar acesta era sentimentul care mă Încerca În acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
câteva foi de hârtie și șoptea privind În gol: - Nu se poate... nu e posibil... nu pot să cred... - Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o, mai mult ca s-o scot din transa care o paralizase subit. În loc să sune grijuliu, așa cum intenționasem, vocea mea degaja mai degrabă vinovăție. Și chiar mă simțeam vinovat, deși eram perfect conștient că nu comisesem nimic rău și că n-am nici un amestec În lovitura pe care Eveline o recepționase În plin, făcând-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
căutând bucățile de carne se înălța spre uriașul tavan boltit sprijinindu-se pe pilaștri de marmură construiți cu sudoarea poporului. Cu glas scăzut, cuviincios, invitații schimbau între ei impresii, informații, solnițe, ardei iuți. Lângă bi-vel-vornicul Drăguțescu, mărunțica sa nevastă mânca grijuliu, abia deschizându-și gurița spre a primi lichidul călduț, delicios, din lingură. înghiți cu gingășie și-și întoarse frumoșii ei ochi spre soț: — Ce frumos a vorbit Vodă! - șopti ea privindu-și bărbatul cu dragoste. — Tacă-ți fleanca! - murmură printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-o, nici nu m-aș fi putut gândi singură la așa ceva... A izbucnit în plâns. M-am dus în bucătărie, de unde am luat ceva de ronțăit și m-am întors cu niște șervețele, pe care i le-am dat. înțelegătoare, grijulie, asta-s eu. Le dau celor interogați cele necesare ca să plângă. — Atunci cine s-a gândit la asta? am întrebat. O crezusem din prima. Trebuia să îmi dau seama că Harriet nu ar fi făcut niciodată așa ceva de una singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de o sută de ruble, care mă luase prin surprindere și de care mă bucuram atât, mă făcea dependent de Iag într-un mod umilitor. Ascultând, cu o atenție exagerată, povestea despre tătuțu’ care nu mă interesa deloc, îi făceam, grijuliu, loc lui Iag care tot cădea spre partea mea și, opunându-mă în sinea mea, dar și supunându-mă unei ticăloase porniri, care nu numai că nu ținea de voia mea, dar chiar mă scârbea, realizam cu o claritate ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ai început să te dezbraci. Mă uitam la ține, la felul cum, stând în fața mea în lenjerie intimă, iartă-mă, nu prea curată, îți împătureai metodic pantalonii. Te priveam cum te apropii de lavoar, cum iei prosopul, cum îl pui grijuliu sub pernă și cum apoi, după, fără să te rușinezi, ba chiar fără să te întorci cu spatele, te ștergi cu prosopul și-mi spui să procedez la fel. Apoi te-ai întors și ai aprins o țigară. Oare, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ce crezi că exprimă fața lui? Vezi pe acest chip un semn cât de mic de efort, de luptă sau de încordare? Ia să-i iei candelabrul din mânuță. Ai să vezi atunci că, privindu-i fețișoara, nici cea mai grijulie doică nu-și va putea da seama dacă pruncul acesta vrea să doarmă sauă o oroare, o adevărată oroare! — Ei, dar ce mutră ți-ai dori să aibă? strigă vesel Zander din celălalt colț al camerei și o porni spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Pop va înțelege că lucrurile nu sunt de loc atât de simple cum voia el să creadă. Se întoarse spre Maricel care își făcea de lucru pe lângă el: Spune-mi cât am de plată! S-a întâmplat ceva? întrebă acesta grijuliu. Vă supără cumva zlătarii de alături? Dacă doriți, le spun să plece. Nu s-a întâmplat nimic. Vreau să plec. Cum să-ți dai afară clienții din cârciumă? Nu cred că poți să faci așa ceva. Eh, pentru dumneavoastră... Hai, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se Întinse. La semnul său lucrătorii se apropiară și bătură cuiele. Petru Îi șopti ceva unui Învățăcel, care se duse să verifice cuiele, dînd din cap. Petru ridică o mînă tremurîndă, iar groparii traseră de frînghia care susținea coșciugul, coborîndu-l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărîna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într-o tobă uriașă. Curînd, pe locul unde fusese adîncitura de la poalele unui palmier uriaș, se ivi o movilă aidoma dunei de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în mână, adună firimiturile care îi căzuseră pe masă. O făcea cu concentrare, ca să mențină gândurile la distanță, ca să le lase să intre doar unul câte unul, după ce le întrebase ce aduceau înăuntru, căci cu gândurile, oricât ai fi de grijuliu, niciodată nu e destul, unele ni se prezintă cu un ușor aer de ingenuitate și ipocrizie și apoi, dar prea târziu, își dau pe față răutatea. Se uită din nou la ceas, zece fără un sfert, cum trece timpul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai multe decât știm. În felul acesta Îi vom insufla teama și, În același timp, certitudinea Înșelătoare că se află În siguranță. Iar Între aceste Scila și Caribda Îmi voi Întinde plasa. O porni spre scară. Pe trepte, Își netezi grijuliu cutele hainei și Își potrivi bereta, așezându-și atent vălul peste umărul drept. Apoi Începu să coboare, trecând prin fața oamenilor așezați la masă, și se Îndreptă spre pata de lumină pe care o zărea dincolo de poartă. Fu nevoit să Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În drum spre Roma: În Cetatea Eternă s-o găsi, cu siguranță, mai mult loc pentru tine și isprăvile tale și un aer mai prielnic pentru corupți. Cecco Angiolieri se așeză pe o piatră de la colțul răspântiei, după ce Își potrivise grijuliu ciorapii violeți și Își ridicase vesta așa Încât să i se vadă bine nădragii. - Și ar trebui să știi că legile Florenței interzic hainele nerușinate și lubrice. Cum naiba te-ai Îmbrăcat? Îl Încolți poetul. Celălalt, Însă, nu părea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi sunt hainele? Cecco se uită și el În jur. Într-un colț al Încăperii, Într-un coș de răchită, erau niște haine Îngrămădite la Întâmplare, murdare de sânge. Dante se apropie repede, apucându-se să le examineze. În timp ce verifica grijuliu țesătura, simți ceva moale Într-un buzunar interior. Era o foaie Împăturită, cu câteva semne trasate pe ea. Recunoscu un octogon, schițat În grabă cu pana, cu niște cruciulițe pe unele din vârfuri. Iar alături cuvintele: „Templum lucis, haec arca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
neclare, și mai ales de rațiune, care suscitase imaginea acelui om. Dar dacă Brandan nici măcar nu se cățărase până la Înălțimea și, Într-un fel misterios, printr-un truc infam asemănător cu acela, sfruntat, al Fecioarei, Îl Înșelase? Începu să coboare grijuliu. Ajuns jos, alergă spre ușă și pătrunse În sacristie, dar și aceasta era pustie. Într-o parte a Încăperii, pe lângă perete, se ridica o scară din piatră, care probabil că ducea la vechile chilii ale călugărilor. Se avântă pe trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
celor mai bogați negustori din Florența, ori din Franța, pe timpul călătoriei sale la Paris. În câteva minute, cu frenezie, cercetă Întreaga Încărcătură, fără a lăsa deoparte nici un balot. Mai existau Încă șapte plăci, identice cu prima, fiecare dintre ele protejată grijuliu cu pânze de fetru și ascunsă În lâna neprelucrată. Aceea era comoara pe care o așteptau? Desigur, trebuie să fi costat enorm, Însă el bănuia că valoarea lor trebuie să fi fost cu totul alta decât una comercială. Un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]