1,373 matches
-
mai sus de ținutul Romanului. Lăsase, totuși, ordine limpezi. Din acele ordine, strigate de comandanții de detașamente, căpitanul Înțelese frânturi din realitatea războiului. Trupe suplimentare erau trimise spre Orhei și Cetatea Albă. Două regimente de ieniceri porneau spre Cetatea Neamțului. Grosul armatei era convocat peste două zile pe malul pârâului numit Valea Albă. Acolo, se pare, voievodul blocase trecerea cu trunchiuri de brazi și bolovani și Își Întărise pozițiile cu fortificații din lemn pentru arcași. Căpitanul cunoștea bine locul numit Valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
frământări sociale și care tinde să conteste valorile spiritului. Să le înlocuiască cu ce? Cu nimic! Se poate trăi mai bine și mai liniștit și fără ele. Din partea unei culturi occidentale trecute de apogeu, spiritul primar a fost servit de către grosul acelor intelectuali numiți "de stînga" (dar care n-au aderat niciodată la partidul comunist), în fond nihiliști, printr-un tir neîntrerupt împotriva tuturor valorilor zise burgheze, a tuturor noțiunilor care consacrau o viziune despre lumea stabilă și o morală nezdruncinată
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
opera sa desvă-luie. Vreau să spun că n-o luminează câtuși de puțin din vreun unghi nebănuit și nici n-o întunecă. Ceea ce e strălucit la acest povestitor rămâne, așa cum se cuvine, inexplicabil, iar ceea ce e slab se explică din gros prin etalarea intențiilor morale. Părintele "cade" în greșeala trufiei când ne arată cu degetul ideile creștine care i-au călăuzit existența și creația. "Așa cum se întîmplă cu orișicine care a cutezat sa turbure pe contemporani cu visurile și cu scrisul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
bine să citam un text la întîmplare: un funcționar are niște bilete cîști-gătoare, motiv pentru care își dă demisia. " După zece minute omul care a scuturat în fine jugul nesuferitei robii intră la bancherul unde au fost depuse biletele en gros. ― Mă rog, unde se-ncasează câștigurile de la loteriile care s-au tras alaltăieri? ― Fondul e depus la casa de depuneri, dar poate cineva să le-ncaseze și prin noi. Aveți vreun bilet cîștigător? ― Am... două câștigătoare, răspunse fără afectare d.
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
palmă de loc; de-abia așteaptă să fie împroprietărit cu lot de folosință. Una peste alta existau vreo sută de cereri la GAC: ale slariaților, ale țiganilor și ale altor soiuri de calici. Se pregătise inaugurarea gospodăriei din Dobrina, deși grosul pămîntului nu era în cereri, ci la cei ce nici nu voiau să audă de colhoz. Directoarea îmi porunci: - Îți iei clasa și cureți terenul de lîngă biserică. Acolo urmează să se facă inaugurarea. În timp ce copiii smulgeau cînepa, azvîrlind-o cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fusese cu adevărat un canton forestier: de multă vreme Încoace acolo se adăposteau de ploaie porcarii pe care Îi prindea furtuna În apropiere. În pereții găuriți Își făcuseră cuibul niște viespi uriașe, cât degetul cel mare, care scoteau un zbârnâit gros și Înfiorător când zburau. Nu mulți ar fi avut curajul să intre În dărăpănătura aia, mai ales că șerpii colcăiau În voie și-n odaie și-mprejurul ei. Când auzi de Canton, Blondul puse piciorul În pământ și descălecă bicicleta. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întorsături de condei, scria: Declarație. Ceva mai jos, În dreapta, se lăfăia un motto: „Cercând cu degetul amar muiat În tină / să-i pipăi trupul Celui Bun de Sus. / Mi se-arătă-n suiș, de gânduri / pe Cruce răvășit, Iisus...”. Apoi se revărsa grosul. „Cu aur, smirnă și tămâie Îmi plămădeam versul În trudnicu-mi sălaș, căci În acea noapte ce se anunța plină de har și nicidecum un ciob de-Apocalipsă, daruri biblice se revărsaseră asupra mea, păgânul, dar umilul. Din pana cea măiastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cenușie. „Să trăiești, să trăiești!” răspunse popa cu graba și ușoara bâlbâială a celui care e luat pe nepregătite. „Ți-au dat drumul, Mihăiță, tată? Auzisem că s-ar fi Întâmplat nu știu ce și că te-au băgat pe tine la gros.” „Vorbește lumea prea multe, părinte. M-au chemat să dau niște declarații și atâta tot. Nu l-am omorât eu pe amărâtu’ ăla, Dumnezeu să-l ierte. Nu eu!” Își urmă vorba mai apoi, cu toate că preotul nu-l Întrebase nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
virginității unei mirese, punându-l astfel Într-o amarnică Încurcătură pe ginerică În noaptea nunții, când acesta nu a izbutit - poate și din pricina emoției și a băuturii - să rupă fecioria improvizată a soaței și s-a Încurcat În hățișul prea grosului catgut, rezolvând, până la urmă, problema manual, după ce i-a aplicat miresei două palme sănătoase În chip de anestezie; războiul de țesut la care au lucrat zeci de generații de femei din neamul Comanilor s-a prefăcut brusc Într-o pulbere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi părăsit Muntele Komaki pentru a ataca provincia lui natală, Mikawa. — Chemați-i imediat pe Sakai, Honda și Ishikawara, ordonă el calm. Le ordonă celor trei generali să păzească Muntele Komaki în absența lui. Avea să-și conducă el însuși grosul forțelor, pornind în urmărirea armatei lui Shonyu. Cam tot atunci, un samurai de țară venise să dea raportul în tabăra lui Nobuo. La vremea când Nobuo aduse omul să discute cu Ieyasu, acesta convocase deja o consfătuire a statului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
--Acum s-au lămurit lucrurile și cu Ulița Făinii. --Târgul Făinii mai apare în documente și sub numele de “mahalaua Făina”. --De unde ai aflat asta, dragule? --Din mărturia hotarnică făcută la 2 august 1776 de Postolachi Bâgu și Neculaiu Grosul, vornici de poartă, trimiși de Grigorie Alexandru Ghica voievod “ca să mergim la mahalaoa Făina să alegim și să hotărâm un loc de casă a dumisale Neculachi Avram lipțcanu ce l-au cumpărat de la Irimie lipcanul” - cum spun ei. --Știai că
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
veșnic rușine, sau măcar cel puțin un veac, de aici, încolo. Au existat și un număr de reprezentanți ai acestei branșe, care au fost și sunt cu capul pe umeri, dar aceasta nu înseamnă, decât că excepția confirmă regula și grosul gloatei acesteia nenorocite, așa zisă cu carte, au demolat în inconștiența lor, și ceea ce se mai putea demola în România, speranța într-un viitor mai bun, pentru urmașii noștri și chiar pentru ai lor. Orice asemănare cu anecdota țiganului, care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
babalâcul acesta, de i-a lăsat mască pe toți. Imediat ce a redevenit președintele PNȚ, Maniu a luat legătura cu Corneliu Zelea Codreanu, precum și cu Gheorghe I. Brătianu (care nu mai avea decât o aripioară slăbănoagă și bine jumulită de PNL, grosul fiind la Tătărăscu). La 25 noiembrie, împreună au semnat un „pact de neagresiune”, al cărui principal obiectiv era înfrângerea guvernului liberal Tătărăscu în alegeri, iar partidele se angajau să nu se atace reciproc, adică să-și folosească ghioagele, pe spinarea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a împiedica încheierea acestui tratat. Înainte de a ataca Rusia, împăratul urmărea să o slăbească, prin menținerea armatei ruse la Dunăre. Trupele mareșalului Marmont așteptau deja în Dalmația desăvârșirea programatei alianțe franco-turce, ca să lovească apoi Rusia de la sud, în timp ce Napoleon, cu grosul armatei franceze, ar fi atacat-o din nord, prin Polonia. Un plan grandios pe care Franța risca să îl rateze dacă reprezentantul ei de aici, din București, nu ar fi reușit să zădărnicească acțiunile acelui influent negustor care se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fund), dacă n-ar da din degetul-mare; dacă nu i-ar bate pula Încolo, Încoace, ca o limbă de clopot, răsturnat; ca un pendul (și el) - ca și pendulul, ca și limba de clopot căpătâiul i-i uite-așa de gros: ca o măciulie; ca o măciucă - ca o ghioagă. Și eu Îl văzusem - și aveam să-l văd mereu. Băietanii care mă călăuzeau prin stuhării, sălciiș, răchitnă, mlaștini - ca să mi-l arate, ei mie, pe Cazimir, cel care face pluta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
organizeze. Jupân Foloștină cu trei profesori din consiliu, pe care toată școala-i știa ca tovarăși de-ai lui de mânării și furăciuni, puși pe jaf și pricopseală, de n-ar mai fi avut loc nimeni de ei, își luau grosul ce le-a fost de mare folos mai apoi, ca să-și pună pe picioare afaceri cu firme și buticuri și sereleuri familiale, iar firimiturile de la masa lor îmbelșugată rămâneau să fie legumite de ceilalți salariați ai școlii și de către copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ea să aibă prioritate absolută, indiferent de ora din zi sau din noapte la care Îi convenea să le facă. Toate acestea costau mulți bani, firește, dar afacerea continua să merite, acum că sporurile și serviciile extra Începuseră să constituie grosul facturii. Deodată, fără veste, robinetul din care se ivise, În mod constant, generosul izvor de suferinzi terminali se Închise. Părea că familiile, cuprinse de remușcare, se anunțaseră unele pe altele, că s-a terminat cu practica aia de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a tăiat și după aia ajungem Într-o pădure virgină. — PĂi aia cum de le-a scăpat? — Nu știu. Poate era a cuiva care nu voia s-o vîndă. Au tot furat de pe margini, pentru care au plătit ceva, dar grosul e Încă acolo și nu există drum care să ducă la partea aia de pădure. — Dar de ce n-au urmat cursul pîrÎului? PÎrîul trebuie să aibă o gură din care izvorăște. Se odihneau Înainte să-nceapă partea mai grea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pădure, și fiindcă era ocupată de sarazini, templierii se aruncă la asalt, Îi alungă pe mauri, iar apoi, ca s-o spun În treacăt, fondează Coimbra. Și astea sunt doar câteva episoade. În sfârșit, o parte luptă În Palestina, dar grosul ordinului se dezvoltă În metropolă. Și ce se Întâmplă? Dacă cineva trebuie să meargă În Palestina, are nevoie de bani și nu se Încrede să călătorească cu aur și giuvaieruri la el, atunci le depune la templieri, În Franța, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îi arată regelui un vad, În schimbul a trei sute de monede bizantine de aur. Regele decide atacul, traversarea nu e deloc ușoară, mulți se Îneacă și sunt târâți de ape, În timp ce pe malul opus așteaptă trei sute de sarazini călare. În sfârșit, grosul armatei pune piciorul pe țărm și, după ordinele primite, templierii trec În avangardă, urmați de contele d’Artois. Călăreții musulmani o iau la fugă, iar templierii așteaptă restul armatei creștine. Contele d’Artois Însă se aruncă Împreună cu ai săi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vreo cincizeci la librării de mâna a doua sau reunite În consorțiu, cincizeci la revistele din provincie, vreo treizeci, să nu bată la ochi, pe la jurnale, În caz că le-ar rămâne vreun rând liber la rubrica de cărți primite la redacție. Grosul aveau să-l trimită În dar spitalelor sau pușcăriilor - și acum se Înțelege de ce primele nu vindecă pe nimeni și celelalte nu reeducă. În vară avea să vină premiul Petruzzellis della Gattina, creat de Garamond. Cheltuieli totale: drumul și cazarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puhoaie de omizi și de gângănii negre, cu multe picioare și cu puzderii de ochișori arzoi, de te iau boalele! Și mai e și-un gândac urât-urât, dublu sau triplu, în fruntea lor, care se cațără într-o clipeală, cât grosul, în zece! Ăsta iese din râpă într-un minut-două, cel târziu, să mor eu! Stăpânul Cernit! Prin hornul surpat! gândește Avocatul. Acela e Thamiel! Este Adversarul Suprem, Revoltatul! Răzvrătitul! Belial! Cel fără de Maestru! Spiritul lui Gog și Magog! Satan...! țipă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
atribuțiile mele asemenea cercetări, dar parcă în ultimul timp a slăbit disciplina socială cam pretutindeni. La țăran, ca la toți primitivii, reacțiunea se manifestă fatal în explozii de sălbăticie... Maiorul Tănăsescu, încălecînd un roib impozant, plecase în trap leneș înaintea grosului coloanei și chiar a avangardei, pe urmele patrulei de recunoaștere. Baloleanu îl văzu venind înapoi într-un galop furtunos. Se cutremură. În aceeași direcție se zărea conturul unui sat. Puse mâna pe brațul procurorului, să-i oprească sforțarea intelectuală: ― Un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
arzătoare. Pe șosea, între cele două ziduri de soldați, ca într-o poartă deschisă spre altă lume, se agitau într-o zăpăceală galbenă prefectul Baloleanu, primul-procuror și maiorul Tănăsescu, având în spate trăsura cu doi cai cu trupul nemișcat al grosului armatei în coloană de marș cu bateria de tunuri în coadă. ― Ce facem, ei, ce facem? strigă prefectul nervos cu manifestul guvernului mototolit în dreapta. Domnule maior, ce facem?... Domnule prim-procuror? ― Tâlharii au înnebunit de tot, făcu maiorul, învîrtindu-și calul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se prăbușeau fără să mai clintească. Dar goana țăranilor îl întărîta, ca și când i-ar fi socotit lași sau ar fi dorit o împotrivire ca să justifice gloanțele. Suduia neîncetat printre dinți, răcorindu-și puțin nervii, apoi iar comanda: ― ...stai!... ochi!... foc!... Grosul trupelor rămăsese la marginea satului pe loc, așteptând întîi curățirea terenului. Împreună cu ele rămăsese și prefectul Baloleanu cu primul-procuror, lângă trăsura lor. Baloleanu nu-și mai dădea seama cum s-au întîmplat lucrurile, dar se simțea profund jignit că maiorul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]