2,606 matches
-
a valorilor lumii, o sciziune radicală în raport cu speranța și candoarea. Dar nu întotdeauna. Ontologia fără teleologie, dorința de a dialoga și abaterea de la dialog nu se contrazic. Rostul vorbirii nu este acela de a produce sens, ci forme, forme perisabile, grotești, iluzorii, pentru ca apoi să se dezică de ele, în căutarea durabilului și a siguranței. O gândire poetică tributară metaforismului romantic, de care în același timp se dezice prin parodie, face ușor sesizabilă evoluția sensibilității din adăpostul pleoapei spre exteriorul mecanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ieșire. Apoi cercul se transformă în cub: Și se învârtește, se învârtește Ruleta nebună și nimic nu vrea să spună Acel monegasc În carul său cubic. (L. vorbind) Și cubul se transformă astfel în anarhie, într-un teatru absurd ori grotesc, zgomotos și deșănțat, aflat sub zodia arbitrarului și a luxurei. Dar poate cea mai traumatizantă experiență a poetului este cea oferită de scena goală, teatrul gol, vidat de paiațe și de zgomote, de culori și de forme. Vidat de aplauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
stările creatoare, se ocupă de persuasiunea și de elocința propriului discurs). Este nevoie de un mare curaj în falsitate, de o moarte eroică în adevăr. Măștile suferă din cauza inadecvării la real. În funcție de gradul acestei inadecvări, se ajunge la comic, absurd, grotesc. Jankélévitch afirmă undeva, în Ironia, că adevărul trebuie rostit gradual, nu brusc, ca o brută. Impresia de artificial, de inuman în opera Comedi-anțului provine și din faptul că el rostește adevărul brusc, ca o brută (astfel, artificialul ajunge să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
atârnat un petic dintr-o maramă veche. Aveam sentimentul că oglin-da aceea nu este ca toate oglinzile și ne-am apropiat să ne privim în ea. Într-adevăr, chipurile noastre nu s-au văzut așa cum erau, ci lățite în mod grotesc.40 Uneori poetul întoarce spatele realului cu atâta franchețe, încât schelăria iluziilor lui, lipsită de orice pregătire, de orice suport, se clatină din temelii: Existența mea era o amară alegorie de carton, un spectacol fără grație. (Meridian) Școlarul Durerii încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spuse pe jumătate, cu adevărurile în derivă, din această teamă de Unul poetul se refugiază în pluralitate. Cum altfel ar fi posibile atâtea virtualizări ale eului, atâtea expulzări ale lui, sub diverse forme, în lumea străină, atâtea măști sinistre, paiațe grotești, personaje anacronice care devin obositoare prin circularitate, prin repetiție, prin clișee verbale și gestuale care trădează o anumită degenerescență, o învechire a măștii care își adaugă și mai mult fard, să pară mai tânără. Toată această îmbulzeală de chipuri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să chiuie apocaliptic, arătându-și colții și scuturând coama. Arabella se topea de râs. Și râdea și el, și se bălăcea într-o tuse penibilă, din care ieșea congestionat ca o sfeclă, gâfâind, ștergându-și sudoarea cu batista lui unsuroasă. Grotesc înseamnă, ca și pentru Baudelaire, ciocnirea idealității cu diabolicul. Doar că, în cazul poetului român, ceea ce s-ar fi vrut sublim eșuează în macabru. "Bufoneria transcendentală" (Fr. Schlegel) este o luare în derâdere a râsului: Eu am râs de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ci este o armă îndreptată cu cinism împotriva adversarului. În teatrul "baroc și bălțat" personajele se pot defini prin modul în care râd: Arabella râde frivol, zgomotos și fără sens (râsul ei fiind provocat de un spectacol macabru); doctorul râde grotesc, detracat și la cererea Arabellei; naratorul râde tăcut și o singură dată. Râsul "o singură dată" este un râs al morții, al presimțirii dezastrului, al nonsensului existențial. Râsului tăcut îi corespunde vocea mută: ... de fapt, ne plac mai mult vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nici o clipă în altă parte. Prin vorbire, orice trăire a viului este apropiată morții, asimilată unei iubiri supranaturale și sfâșietoare, de proporții urieșești. Trăirea viului devine astfel poetică, imposibil de exprimat altfel decât oximoronic, amestecând viața și moartea, sublimul și grotescul, speranța și disperarea. Orice ai alege, alegi ambele variante existențiale, care se dovedesc a fi doar aparent ireconciliabile, într-o luptă care se preface că te-ar putea pierde. În realitate, te menține veșnic, agonic între viață și moarte, tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
rânduri, deși aparțin prozei de început a scriitoarei, anticipează romanul de maturitate Concert din muzică de Bach, în care prințul Maxențiu își analizează starea de boală, chiagurile de sânge din batistă, moartea iminentă, care parcă îl atrăgea ca un spectacol grotesc prin care îi poate impresiona pe ceilalți, sub falsa dorință de a fi lăsat în pace, de a fi izolat de ei. Aceeși izolare de ceilalți pretinde și Manuela, care nu vede lumea exterioară, nu vrea să comunice cu cei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Îmi verific telefonul. E curios cum înainte îmi imaginam că, atunci când o să am timp, o să fac aia și aia, o să fiu liber, o să colind așa, de capul meu, și o să mi fie bine. Ce tâmpenie! Mă bălăcesc în libertatea mea grotescă și scălâmbăită cu nimic de făcut. NIMIC DE FĂCUT. Intru în librării și răsfo iesc cărți. Nu am răbdare. Aș citi, aș sta să citesc, dar nu am răbdare. Ideea de a cumpăra o carte și de a mă duce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vărsături, fapt despre care mama nu a aflat niciodată). Am învățat... Doamne, câte am învățat... Câte ședințe nocturne de psihoterapie cu tenori răgușiți, costumiere înșelate, actrițe înnebunite de ideea celor două-trei kilograme în plus... A fost frumos, într-un fel. Grotesc și bulversant, poate, pentru respectabilii posesori ai unei copilării ca la carte. Frumos, pentru mine, însă. Și neașteptat. Sau poate că ar fi fost frumos, într-un fel, dacă nu ar fi trebuit să am grijă și de ea. Problema
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că prea eram fără apărare în fața naturii mume, și multe altele am mai făcut, nedemne de amintit aici. Arăta destul de bine noua noastră așezare încropită așa, la repezeală. Un singur lucru strica tot fasonul - tocmai în mijlocul orășelului nostru, se înălța grotesc și zdrențăros un cort de campanie prăfuit. Acum nu mai știu nici eu ce să cred. Unii susțin că înăuntru sălășluiesc doi împărați. Dar parcă mai poți da crezare cuiva în ziua de astăzi, când circulă atâtea zvonuri și cele mai multe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de bufonerii, lucruri șocante, nerozii și gafe cu câte o delicatețe înnecată într-un flux de conceptualism. Se va spune că autorul, neîndrăznind să exprime pe propria răspundere certe sminteli, adoptă artificiul comod de a le pune în gura personajelor grotești și absurde, luând, așa în glumă, ceea ce din întâmplare gândește serios. Este un procedeu deloc recomandabil, deși foarte folositor. Multora nu li se va părea acest roman un atac la ridiculitățile la care a ajuns știința prost înțeleasă și mania
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
De bunăvoie ne oprim să-l analizăm pe don Fulgencio care este, din întâmplare, cheia romanului, dar autorul însuși ni l-a descoperit, descoperindu-și alte lucruri, care mai bine ar fi rămas ascunse, când la ultima întâlnire, pe care grotescul filosof o are cu Apolodoro, îi vorbește de erostratism 6. Puțin putem spune despre stil. Nu mai mult decât că se prezintă ca niște pete pe un ten uscat și adesea neîngrijit, că acest fel de a scrie povestirea la
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
înainte, Apolodoro, fă copii, fă copii; caută nemurirea în ei... doar dacă din întâmplare....!" Și ajuns la acest punct al solilocviei, privirea și inima sa, ce spectacol teribil! Într-un colț al străzii zace un sărac epileptic, făcând cele mai grotești contorsiuni, strâmbându-și gura și ochii, mișcând mâna ca și când ar cânta la chitară, înconjurat de cinci copilași care cer de pomană. Hai, Frasquito, cântă malagueñas!23 Și Frasquito se face că ar cânta și clipește din ochi și strâmbă gura
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
e decât un pas, un pas spre interior, cel care face ca sublimul să se sublimeze, încă mai mult, să se convertească în sublimat corosiv. Dacă aveam zeii și aveau să trăiască cu oamenii, ar fi rezultat ființele cele mai grotești. Și își adaugă Apolodoro: Ce ridicol, ce sublim trebuie să fiu! Demisionez... demisionez... și așa ridiculitatea mea se va sublima... demisionez... Dar mai-nainte, fă copii, Apolodoro!". Ajunge acasă, intră în cameră, deschide o carte și în fața paginilor, demonul familiar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
însă acum fundalul este amenajat ca scena unui teatru de păpuși. Fotoliile în care stau Charles și Emma sînt așezate alături, cu spatele la public, și din ele cei doi urmăresc reprezentația cu marionete. Marionetele sînt destul de grosolane și "vocile" lor sînt grotești.) REGINA-PĂPUȘĂ: Am leacul care-mi trebuie! Sînt vindecată / Căci dragostea ta astăzi mă-mbată / Amor e un spițer vrednic, de treabă / Doar eu știu cît de rău am fost bolnavă. Și-un strop gustînd din leacu-i fermecat / într-o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Nu? EMMA: Da! Da! ești fermecător. BĂRBATUL: Am experiență. Știu ce minunat este să te plictisești, să vrei să mergi la baluri la care nu vei merge dar să te duci în schimb la teatre de păpuși ori alte spectacole grotești, cu regi și prinți care se spintecă între ei. EMMA (cu capul pe umărul lui): Spune... BĂRBATUL: Știu cît de bine este să visezi că ești posedată de diavol și cît de minunat să crezi; tot datorită celuilat, că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
maistru. Iar ăla va face ochii cât cepele și Îi va răspunde mah mur: — Unde, mă? — La Biblioteca Județeană. — Bă, puiule, mie nu-mi place cultura, dar oi fi fost, poate va zice, am o gagică acolo - și va râde grotesc, amenințător. Fii cuminte, Vasile Moare, poate că Îl va apostrofa Căreală. Și sigur va ieși din atelier să fumeze și să se Întrebe de unde naiba știa Vasile că Într-adevăr, Înainte să se Îmbete ca un porc, trecuse pe la Biblioteca
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
noapte, cu timiditatea novicelui, nesigur pe el și complexat, sau pentru că refuza să creadă că cei doi ar fi putut forma un cuplu, peste intimitatea căruia să fi dat tocmai el, Într-o cârciumă sordidă, să-i surprindă În postura grotescă de a se certa țigănește la un pahar? Ori pentru că, subliminal, se considera trădat, și de Cristian, și de Ionela, pe care Îi vedea ca pe niște complici, bătându-și joc de el, Vasile Moare, care Încă mai visa că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
prăbușit, monument desăvârșit al singurătății. Ajuns În dreptul lui, i se părea că stă lângă propria-i statuie, Încoronarea gloriei de scriitor la care atâta visa. Cu ultimele puteri a scos un urlet Înfiorător, apoi a Început să râdă În hohote, grotesc, eliberând din el tot delirul - și În timp ce râdea s-a urcat În carlingă, apoi a Început să imite zgomotul motorului. Zbura. Zbura spre țara de unde vin călătorii prin viața asta. — La revedere, tovarăși fraieri! a strigat el către adunătura de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
la care nu v-ați imaginat vreodată că veți asista într-o instituție cu rol hotărâtor în educație. Ca și cum nu ar fi fost suficientă degajarea totală și fără rezerve de tot ce înseamnă animalul sălbatic dintr-un om, peisajul acesta grotesc transformă noțiunea de junglă în ceva palpabil. În tot acest context, rareori câte un profesor! Cum, “de ce”? Dv nu ați auzit de profesori loviți, umiliți sau jigniți? Nu ați auzit de cariere distruse de “fecioare” care au dat profesori în
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
ajunge să spun că m-am abandonat celor 33 de texte care urmează cu o voluptate cvasierotică. M-au încântat, cu forța de impact a unui cadou dulce primit în copilărie, tăietura frazelor, percuția cuvintelor, combina ția de sensibilitate și grotesc, fantezia luxuriantă, rafinamentul obținut din simplitate și stil, ineditul expresiei, jongleria lexicală, umorul-dinamită, amprenta personajelor și trimiterile, nu puține, care te obligă pe tine, cititor, la nițică gimnastică mintală. Urmarea? Am încercat să mi-l închipui pe Dan Alexe scriind
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
împreună, i-am amintit. — Am dormit împreună, dar n-am făcut nimic, iar acum mă conduci înapoi la iubitul meu, pe care a trebuit să-l mint doar ca să te consolez pe tine toată noaptea, iar pe deasupra mai și plângi grotesc. Un bărbat adevărat plânge în hohote, ca mine, când e nefericit. — Ești nefericit pentru că ești arogant. Zi-mi dacă e adevărat că miros. — Miroși divin și ai un buric delicios. I-am luat mâna și i-am pus-o la
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
sunt trist și vreau să plâng, îmi amintesc de asta. La oraș, am ieșit primul din compartiment cu sacul pe umăr, am sărit atletic pe peron, am făcut câțiva Karma de trei parale pași eleganți, exagerând noblețea coapselor, ca prin grotescul afișat să îmi justific, subliniind-o de fapt, tul bu rarea, și m-am întors s-o aștept să coboare. Tocmai se lăsa pe peron... căznit... ținându-se cu ambele mâini de bare, un rucsac mic, roz în spate... Și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]