722 matches
-
ofițerul de serviciu dacă este vreo treabă pentru dânsul, lua apoi la cutreierat orașul. Îmbătându-se prin bufete, nu bea niciodată atât cât să cadă pe stradă. Mergea doar șovăind pe trotuar, cu capul gol indiferent de vreme și cu grumazul șiroind de apă. Cu o expresie de beatitudine, Neculai apostrofa pe toți cei care îi ieșeau în cale. În autobuz nu scotea niciodată bilet : băga sub nasul taxatorilor un pumn de tichete consumate și, odată suit pe platformă, tuna triumfal
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
foame, și ai scos apă din stînca, atunci cînd le era sete. Și le-ai spus să intre în stăpînirea țării pe care jurasei că le-o vei da. 16. Dar părinții noștri s-au îngîmfat și și-au înțepenit grumazul. N-au urmat poruncile Tale, 17. n-au vrut să asculte, și au dat uitării minunile pe care le făcusei pentru ei. Și-au înțepenit grumazul și, în răzvrătirea lor, și-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
o vei da. 16. Dar părinții noștri s-au îngîmfat și și-au înțepenit grumazul. N-au urmat poruncile Tale, 17. n-au vrut să asculte, și au dat uitării minunile pe care le făcusei pentru ei. Și-au înțepenit grumazul și, în răzvrătirea lor, și-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robii lor. Dar Tu, Tu ești un Dumnezeu gata să ierți, îndurător și milostiv, încet la mînie și bogat în bunătate, și nu i-ai părăsit, 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
se întoarcă la Legea Ta; dar ei au stăruit în îngîmfarea lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orînduirilor Tale, care fac viu pe cel ce le împlinește, Ți-au întors spatele cu îndărătnicie, și-au înțepenit grumazul, și n-au ascultat. 30. I-ai îngăduit astfel mulți ani, le-a dat înștiințări prin Duhul tău, prin prooroci, și tot n-au luat aminte. Atunci i-ai dat în mîinile unor popoare străine. 31. Dar, în marea Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
inspirația, muza, ar veni doar într-un fel de vis... ... tic-tac, tic-tac, tic-tac... Îmi simt capul greu ca o cărămidă. Nu știu de ce, dar am impresia că abia m-am întors dintr-o călătorie lungă și obositoare. Că simt pe grumaz întreaga greutate a vieții mele, dar și a atlor vieți. Oricât aș încerca să mă debarasez de toate acestea, să renunț la ele, să le dau uitării, apare ceva - fără nume, dar cu o forță și existență destul de precise - care
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și pe împăratul Eglonului. 24. După ce au adus pe acești împărați înaintea lui Iosua, Iosua a chemat pe toți bărbații lui Israel, și a zis căpeteniilor oamenilor de război, care merseseră cu el: "Apropiați-vă și puneți-vă picioarele pe grumajii împăraților acestora." Ei s-au apropiat, și au pus picioarele pe grumajii lor. 25. Iosua le-a zis: "Nu vă temeți și nu vă spăimîntați, ci întăriți-vă și îmbărbătați-vă, căci așa va face Domnul tuturor vrăjmașilor voștri împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
lui Iosua, Iosua a chemat pe toți bărbații lui Israel, și a zis căpeteniilor oamenilor de război, care merseseră cu el: "Apropiați-vă și puneți-vă picioarele pe grumajii împăraților acestora." Ei s-au apropiat, și au pus picioarele pe grumajii lor. 25. Iosua le-a zis: "Nu vă temeți și nu vă spăimîntați, ci întăriți-vă și îmbărbătați-vă, căci așa va face Domnul tuturor vrăjmașilor voștri împotriva cărora vă veți lupta." 26. După aceea, Iosua i-a lovit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
parii de lemn răsunau sub lovituri, lanțurile grele zornăiau. Pe o bucată de pămînt bătătorit și prăfos se fixau deja stîlpii cortului În care avea să fie expoziția. Un elefant Înainta gînditor pe teren și, la semnalul omului cocoțat pe grumazul său, Își lăsa capul În jos, Își legăna de cîteva ori trompa cenușie, brăzdată, iar apoi o Încolăcea grav În jurul unui stîlp de cort, mare cît catargul unei goelete de curse. Apoi elefantul se retrăgea Încet, tîrÎnd stîlpul uriaș ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
doi care-au trecut În goană pe drum pe doi cai furați, fugeau mîncînd pămîntul de parcă-i fugărea tot iadul... da, totul mi-e la fel de limpede În minte acum ca și atunci, și cum arătau... doi soldați zdrențăroși, plecați peste grumazul cailor, pe care-i biciuiau din răsputeri, cu cravate la gît, iar capetele cravatelor fluturau spre spate Întinse și țepene de parcă fuseseră scrobite și călcate - asta ca să-ți dai seama cît fugeau de tare - și ce mai țipau și zbierau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai deasă a triburilor dace, oferă pacea lui Traian, acesta îi răspunde că să se predea el și armata sa în deplina lui voie. Supunere necondiționată sau moarte, iată alegerea pe care Traian o punea Dacilor. Deși unele triburi plecară grumajii lor sub jugul roman, partea cea mai deosebită a poporului, acea care -1 aruncase în această cumpănă, alesese fără preget de pe urma alternativă. Asaltul întâi dat de Romani nu izbutește, mai ales din cauza bolovanilor celor enormi aruncați de Daci în capetele
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cu bucăți mari de gheață și câțiva butuci. Totul era liniștit, încremenit chiar, albul din jur, soarele, o tăcere cum n-am mai auzit, fiindcă și tăcerile se aud. Animalul și-a cufundat botul într-un sac agățat de propriul grumaz și a început să mestece. Coada o avea legată într-un imens nod lucios. — Sus, băiete, că te brinde noabtea în zăbadă. Cin’ te-o fi lăsat să mori aci, că nu-i bicior de om, cât vezi cu ochii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sberietoare, și-n cabu’ gol. Când nu înțelegi nimic, nu-ți rămâne decât să taci. Vorbea el, dar parcă avea tot timpul gura plină. Bărbatul a aruncat toporișca în sanie, lângă un târnăcop și-o lopată, a dezlegat sacul de pe grumazul calului și mi-a întins o mână roșie și aspră. Îi lipsea jumătate din degetul arătător, care se încheia cu un moț, ca o pungă strânsă la gură. Suie sus, că te duc înapoi în oraș și mă cinstești cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Un îngrijitor îi deschise porțile fără ca măcar să-l privească ori să-i spună vreun cuvânt. Avea chef să se răzgândească, dar credea că se face de râs, după ce insistase atâtea zile. Se îndoi cu tot corpul în față, lipit de grumazul animalului încălzit, și armăsarul îi simți frica. Păși în afară și se duse spre câmp ca spre un tărâm neștiut. Dintr-odată, Omar avea totul sub ochi, de la o înălțime de-un stat de om, și lumea îi părea diferită
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și- atunci Zet o înghiți brusc, ca pe o măciulie din iarbă. Omar se înspăimântă încă o dată, gândind că veninul și acul au să-i țâșnească în cerul gurii, însă armăsarul rămase placid ca un rege cu glezne fine și grumazul de sticlă mată, în care o insectă se pecetluise de vie. Cu alte cuvinte, Veterinara și calul veneau spre el dintr-o stare nelămurită a lucrurilor. Dar dacă el nu era decât un smintit care se încăpățâna ca detaliile să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a sbura, Ori de-i merge de la mine Ia-mi și sufletul cu tine, Ce mai trebuie să fie Dacă n-am tovărășie Și la ce să mai trăiesc Singurel să pătimesc? Ea roșește la obraz I se prinde de grumaz Și îi zice - abia - abia: - Vino la urechea mea Și spune-mi orice vei vrea; Și eu ți-oi spune ceva, Dar dă-mi pace... nu mă strânge, Te iubesc de-mi vine-a plânge, Dac - ai ști cât te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ce frumoasă ești tu, ce dragă-mi ești! A cui ești tu, fata mea? 319 {EminescuOpVI 320} - A mamei pădurilor - răspunse ea suspinând - mă vei iubi tu acuma, când știi a cui sunt? Ea încunjură cu amândouă brațele ei goale grumazul lui, și se uită lung la el, în ochii lui. - Ce-mi pasă a cui ești - zise el - destul că te iubesc. - Dacă mă iubești, să fugim atuncea - zise ea lipindu-se mai tare de pieptul lui - dacă te-ar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ea, ea-și întinse un braț și-i cuprinse mijlocul. - Hai scoală, zise el desmierdînd-o - e ziua-n amiaza mare. Ea se sculă, își netezi părul de pe frunte și-l dete pe spate, el îi cuprinse mijlocul - ea-i înconjură grumazul - și astfel trecură printre straturile de flori și intrară în palatul de marmură al împăratului. El o duse la împăratul și i-o arătă spuindu-i că-i mireasa lui. Împăratul zâmbi, apoi îl luă de mână pe Făt-Frumos, ca și când ar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vine amețeala. ― Numai atît? Nu mergeți cu lingurița... " Sigur că nu, zâmbi Melania Lupu. Ești o nebună, draga mea, și băiatul acesta, poți paria pe oricât, te crede schizofrenică. Surâsul ei te obsedează. Îl vrei pentru tine, să-i atingi grumazul, să-i simți răcoarea evantaiului. Femeia trebuie să fie a ta." ― În momentul de față, una din aripi se află în renovare. Muzeul fiind închis, furtul va fi descoperit destul de târziu. ― O clipă! o întrerupse tânărul. Unde aveți de gând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu-l vedea nimeni și se bucura. Buzele se mișcau mut. " Va fi a ta, fetițo! Nu cunosc pe nimeni care să aibă un drept mai mare. Ai luptat pentru ea și trebuie s-o câștigi. Vei mângâia din nou grumazul acela alb, plin de viață." Mâinile îi tremurau ușor și le ascunse la subsuori. " Ești nepermis de emoționată, draga mea, acum când totul depinde numai de lu-ci-di-ta-tea ta. In fond, nu-ți cer mare lucru. Să te stăpânești și... da
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
civili cu puști mitralieră și brasarde tricolore la mâneci somă Mercedesul negru. Automobilul își mări viteza. Rafala pulveriză parbrizul și șoferul căzu peste volan. O șuviță de sânge se prelingea pe tâmpla lui Werther von R. Ultima imagine ― femeia cu grumaz alb și evantai ― se suprapuse peste celelalte. Zîmbi: " Nimeni... Pentru totdeauna... A nimănui..." Oamenii deschiseră portiera. Trupul colonelului se prăvăli pe caldarâm. CAPITOLUL I DUPĂ TREIZECI DE ANI Mihai Panaitescu pătrunse în holul întunecos inhalând aerul cald. Se împiedică izbindu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu surâsul încremenise. Simțea în ceafa răsuflarea precipitată a lui Panaitescu. Bărbatul gâfâia cu gura căscată. Nu-și putea desprinde privirea încinsă de la silueta elegantă, înveșmîntată în negru. Grigore Popa duse mâinile la spate. Ar fi mângâiat cu degetele bătrâne grumazul alb pe care-l simțea cald, viu. ― Ești sigur? se interesă bătrânul. Tichia îi alunecase spre ceafa, descoperindu-i creștetul ca o ghiulea. Rembrandt, Goya... Mi se pare de domeniul fanteziei. Matei netezea marginile pânzei râzând nervos: ― Ei, bravo! Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cunosc părerea dumitale despre doamna Melania. ― Despre mine? ― Foarte originală, tanti. Te asigur! ― Luați loc, domnule Matei, șopti bătrâna. Situația s-a agravat. Trebuie să discutăm... ― N-am nimic de discutat! Eu unul m-am săturat până în gît! își reteză grumazul cu degetul: Sânt obosit, vreau să dorm! Grigore Popa își măcina neputincios mânia, fălcile îi tremurau, abia reuși să articuleze. ― Ce porcărie! Nici cel mai josnic calomniator n-ar fi insinuat... ― Vreau să dorm! urlă pe neașteptate Matei. Gata! Recreație
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu vă închipuiți câte subtilități, câtă gingășie străină europenilor ascunde această limbă! Începu să declame cu ochii în tavan. Avea expresia pe care o iau copiii urcați pe scenă, la serbările de sfârșit de an. ― "Trestia fragedă și tânără îmbrățișa grumajii lui Ansije Karambe." Abandonă tonul elegiac: Karambe e numele de familie. Reluă melodios: "Peste templu, răsărise luna. Luna roșie ca un bujor..." ― Încântător, aprecie grăbit Cristescu. Bătrâna nu se lăsă: ― Ai senzația unui pastel delicat. Numai vechea poezie chineză dispune
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu mă așteptam să se lase atât de ușor păcălit. Începu să rîdă: Se credea foarte viclean și când te gândești... A tras singur moartea de mânecă. Băgă mâna în tainiță și scoase cele două pânze. Mângâie cu vârful degetelor grumazul alb al femeii cu evantai. ― Nu-i curios? Sânt poate două secole de când a murit și surâsul ei are încă puterea să ucidă. Hm, prea multă cianură pentru un surâs... Oftă și le făcu sul. ― Știu unde le vei ascunde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am luat de jos cartea. Am recunoscut ultimul rând citit: "Humanitas, Felicitas, Libertas erau cuvintele înscrise pe monedele din timpul lui Hadrian". Ba chiar am zâmbit amintindu-mi de visul lui Caligula, ca întreaga omenire să fie redusă la un grumaz întins cuțitului. Humanitas. Apoi am continuat testul: m-am plimbat puțin prin cameră, mi-am încălzit un ceai, am deschis fereastra, am făcut gimnastică și am respirat aerul înviorător. Deodată m-a pufnit rîsul: " Nu rezolv nimic așa. Pot foarte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]