525 matches
-
atât de moale-i... și fața ei se poliește într-un mod ciudat. Dar nu-mi dă cât lumea pace... mereu mă gâtuie... mă sărută - și zice c-o iubesc. Altfel... e chiar frumoasă... Bărbia se rotunzește ca un măr... gurița câteodată parcă-i o cireașă... și ochii! Numai de nu i-ar apropia de ai mei... îmi atinge genele și mă-nfioară. Atunci nu mai văd ce frumoasă e... o negură îmi întunecă ochii... aș omorî - o... Ce știe ea că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se poliește într-un mod ciudat. Dar nu-mi dă cât lumea pace... mereu mă gâtuie... mă sărută - și zice c-o iubesc. Ba pe dracul Altfel... e chiar frumoasă - să spun dreptul. [... ] Bărbia se rotunzește ca un măr galben... gurița câteodată parcă-i o cireașă... și ochii, ah ochii! Numai de nu i-ar apropia de-ai mei... îmi atinge genele și mă-nfioară pîn-în tălpi. Atunci nu mai văd ce frumoasă e... o negură îmi întunecă ochii... atunci aș omorî
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sculasem și-o priveam. Brațele mele se întinsese asemenea unor aripi, ea o văzuse-n oglindă, căci se întoarse și, aruncîndu-se de gâtul meu, buzele ei încrețite și setoase căutau gura mea. Apăsai o sărutare lungă și înfocată pe acea guriță {EminescuOpVII 232} mică asemenea unui boboc de roză și, luîndu-mi pălăria, zburai ca nebun pe treptele cele de marmură cenușie a palatului tătine-său. Ajunsei în umila mea locuință de vis-a-vis și, nebun de instincte stârnite cu nendurare în pieptul meu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
frumoasă ce se numea Rodope și că acea femeie ești tu... - Și mie îmi pare c-ai fost odată un om tânăr și că acest om a fost nebun și că acela ești tu... Adio, copilul meu! Mai vrei o guriță?... - Ș-o mie, Rodope!... O, perdelele! Câte ascund ele... - Va să zică de azi înainte sunt o bătrână matroană de patru mii de ani... o respectabilă mumie, zise ea ridicîndu-se și făcând o mutră întunecoasă. Adio... Apoi sări ușoară ca o gazelă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acestor nerozii dulci de care ești în stare să spui o mie pe zi... și fiecare gentilă, fiecare interesantă... Câte enigme i-ai dat tu asară de ghicit, de-și sfarmă capul cu ele... Tu nu știi puterea ta, tu guriță de roză ce ești! sau ești șirată, te faci că nu știi! Elli râse cu glăsciorul ei de argint... - O, eu știu că sânt frumușică, zise ea înecată de plăcere, știu că plac... dar zău, ți-o jur, Cezara... nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rog! Cezara, pentru D-zeu... - Spune că-ți pare bine dac-ar veni... - Nu... zise ea afirmând cu capul. - Zi că-l iubești. - Nu! zise ea plecîndu-și capul pe piept și jucîndu-se cu colțul șorțului... - Mă duc, mă duc... o guriță, îngerașule... Elli o sărută cu gura plină, cu gratitudine... Cezara ieși și-nchise ușa cu cheia după sine... Angelo și-ntoarse jîlțul spre ea... - O, d-le! zise ea speriată și toată pudoarea, toată inocența, plină indignație, imputare, o lume
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ea speriată și toată pudoarea, toată inocența, plină indignație, imputare, o lume de simțiri contrazicătoare îi jucau în față... El îngenunche la picioarele ei... - Te-ai supărat? întrebă el cu blândețe. - Da! - Să ne-mpăcăm dar, vrei? - Da! - C-o guriță, așa-i[? ] {EminescuOpVII 270} Ea clătină din cap... Dar el șezu lângă ea... îi prinse capul cu mâna, îi întoarse fețișoara ei roșie, care se uita cine știe unde, drept în fața lui ș-o sărută... El simți că și ea-l sărutase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a sărutat... Ea-l respinse c-o mână de la ea. - Tu nu mă iubești... știu, Elli... nu mă săruți măcar... Ochii ei se împlură de lacrimi. - Nici nu mă crezi măcar, zise ea încet. - Atunci sărută-mă. Ea-și lipi gurița ei de buzele lui... de i se părea că i s-a lipit un fruct copt și dulce de gură... el îi supse o sărutare... - Ce dulce știi tu a săruta, Elli... - Ah! n-am învățat de la nimeni... Asta vine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ce aduce la om fapta care i-au dăruit firea.” Finalul acestui spiritual discurs erotic pare a exprima Și o opțiune pentru partea pămîntească a Amorului. Oricum, iubirea se naște prin vedere și trofeele ei sînt: „ochi și gene și guriță, obraji rătunzi, albi și rumeni, pepturi, sînuri cu mici țîță sînt a sale vînătoare...” Mai este Însă ceva. Dar despre acest misterios lucru nu vrea să vorbească. Sau vorbește, comunicînd că nu vrea să vorbească (cunoscută figură retorică): ...și Întru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Căci te-așteaptă cu dor mare, Ca să-i duci a mea suflare. GÎndule, mergi și-i vestește Că iubitul ei sosăște, Spune-i să se descernească Și să nu mă mai bocească. Du ochilor drept vestire A plînsului contenire, Du guriței bucurie De sărutări cu trufie. SÎnul, peptul dezvălește, ȚÎțișoare rumenește, Rădică di pi picioare Orice feli de-nvălitoare Și spune cu Îndrăzneală C-oi să fac mare năvală.” Este prima oară, după știința mea, cînd un poet erotic Îndrăznește să vorbească
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Fața ei era prea albă, ochii săgeți sloboza, Sprîncenele lungi și dese drept În inimă rănea. SÎnul ei cu frăgezime omora pre om de viu, Părul despletit pe spate, ca aurul de gălbiu. Sfatul Înalt și subțire, cu dulci Îndoituri, Gurița chiar ca mărgeanul și obrazul numai nuri. Ah, cine poate să scrie cîte ochii au văzut? Și Îndată la picioare cu vaiete am căzut.” TÎnărul cade cu vaiete la picioarele dumnezăoaiei și-i Închină cu umilință viața. Fata se arată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sexual al jeluitorului Îndrăgostit, năvala pe care o proiectează În drum spre casă. Mai sînt și alte semne ale ispitei trupului. O poezie (Asară, de-un vac trecut) pare a fi scrisă după o altă năvală de origine profană: „Ochi, guriță, piept și sin, Voi, la care eu mă-nchin, Și tu rai ascuns pre tare, Pomeniți necontenit CÎt zbucium și vînzolit Ați răbdat cu luptă mare. Cum sîmțăm că să bătea Inima ei supt a mea Cu răsuflări Îndesite, Pept
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iau și plîng ziua toată. Și de-o perd din ochi, leșin simt că-mi vine, De-o găsesc, Înviu ș-alerg după tine. SÎmtu-te că vii, tremur peste fire, De te văz, mă perd și-mi ies din sîmțire. Gurița deschizi, ceriul să deschide, De mînă mă iai, foc sîmt că m-aprinde. În brață-ți mă jîi, fulgeră văzduhul, La sînu-ți mă strîngi, caz și Îmi dau duhul.” Este, poate, poezia În care se concentrează toate forțele infernului amoros
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
umbrite, nepătrunse nici de soare Unde turturice geme și suspină pîn’ce moare. Acolo de sub o stîncă o Încîntătoare Izvorînd de cristal apă, focul inimii alină Și lîngă care o grotă umbra sa făgăduiște, Unde amorul șade cu degetul la guriță semn că tace și păzește.” Același poem este localizat și de Gheorghe Asachi: Soția la modă. Poemul are un caracter mai apăsat programatic: „iar eu zic: c-o moldovancă, să rămîn tot moldovan!”... Junele boier se plînge altuia de soția
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
50 de kilometri de Bârlad, la Plopana, al cărei paroh era, popa Crișan, ne impresiona prin fragmentele sale de roman, care vădeau justa înțelegere a m ediului rural.” Emil Tudor, membru al Academiei Bârlădene (Din Academia Bârlădeană - Întoarcere către adolescență) Gurița Bârladului Revistă umoristică, Bârlad, 1923 (I. Hangiu: Pr esa literară românească 1789‐ 1948, Editura pentru literatură 1968). * 347 Idealul Idealul, revistă lunară, literară, politică și socială, apare în perioada 1 ianuarie ‐ septembrie 1923 și cu intermitență până în 1926. Este scoasă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
310 Dragostea ............................................... ...........312 Duh nou............................................ ................313 Duh parohial ............................................... ......317 Editura “Sfera” ............................................... ...317 Echinox ............................................... ..............319 Elanul ............................................... ................320 Făt Frumos ............................................... ......322 469 Făt-Frumos ............................................... ........325 Făclia ............................................... .................326 Florile Dalbe ............................................... .......329 Freamătul...................................... ....................334 Freamătul...................................... ....................337 Gazeta Unirea......................................... ...........338 George Lazăr ............................................... ......339 Graiul nostru......................................... ............343 Gurița Bârladului ..............................................3 46 Idealul ............................................... ................347 Indus T.............................................. ................348 Ion Creangă ............................................... ........348 Istoria Bârladului ..............................................3 55 Însemnări medicale....................................... .....356 Îndrumări pedagogice, anul I 1933.....................357 Justiția Tutovei........................................ ..........358 Labirint ............................................... ..............359 Lumea elevului ............................................... ...360 Lumea elevului, revistă editată de școala cu clasele
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
caiet; călătorie; cale de acces; cărnoasă; căscată; cavitate; cavitate orală; cer; ciocolată; ciupercă; cîntă; clanț; cod; control; conversație; copil; curbă; dantură; deal; deschidere; deschisă; dinții; discurs; esențial; exprimare; ființă; film; fruct; frumos; frumusețe; gingășie; gînditor; gît; greșeală; groapă; gros; gură; guriță; gustoasă; hrănitoare; interes; intră; intrare; izvor; îmbucătură; kiss; largă; leu; leului; libertate; limbaj; lume; lumi; lup; mai; matur; maxilar; măsele; mesteca; a mesteca; mestecă; miere; mimică; minciună; pentru minte; miros; mîncare mîncat; moară; mor; mu-mu; mură; murdar; mușca; mutră; naș
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
numai două? Groparul: Ești dat dracului...! Octav: M-am adaptat... m-am dat pieței libere... și cea mai mare satisfacție a mea e că pun și eu umărul la macrostabilizarea economiei...! Groparul: Bravo..., te invidiez... mă mai sponsorizezi cu o guriță? Octav: Clientul nostru stăpînul nostru, da să știi că s-am îngroșat contul! Groparul: E, cînd o să crape, mă anunți... și punem altul la crescut... Octav: Ehehe, la muncă, pierde-vară ce ești! Că dă patronul peste noi... Groparul: Păi nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
picioare, / Num-a ședea la răcoare. / Dragul nostru trupușor, / Cum s-a face lutișor. / Dragii noștri ochișori / Cum s-or face mândre flori. / Oi! Săraca față albă / Cum te-i face țărnă neagră. / Din sprâncene, / Sânziene, / Din mânuțe, / Flori albuțe. / Din guriță, / Tămâiță."143 Omul, la rândul său, se îndepărtează de elementele naturii, trăind durerea însingurării: "Draga mamii, față albă, / Cum s-a face țarină neagră! / Dragile mamii sprâncene, / Cum or crește buruiene! Dragile mamii picioare, / Cum or crește lăcrămioare!"144 sau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
masă. / La anul și la mulți ani!"128; "Iar Adam când a greșit, / Dumnezeu l-a pedepsit: Du-te, Adame, de la mine, / C-ai gustat din poame verzi, / Din păcate nu te vezi! / Iar Adam a prins a plânge, / Din guriță-a prins a zice: / Raiule cu poame dulce, / De la tine nu m-aș duce. / Femeia care mi-ai dat / Pe mine m-a înșelat! / Iată floarea soarelui / Și cu lemnul domnului / Șed la ușa raiului / Și judecă florile: Florilor, pădurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mare / Li cara la cuci mâncare, / Ciocârlia li făce, / Rândunica li pune, / Perpelița li-așterne. / Dar haita de pupăză / S-a suit sus pe răsteie / Ș-a strigat la boi să steie. Da cucu / Mi-a propit plugu / Și din guriță grăia / Și polița curăția. / Ce ai, pupăză, cu mine / Că eu nu-nșir sfat cu tine. / Eu când s-a disprimavara / Și când oi prinde a cânta / Toată lumea m-asculta. / Da tu când îi pupăi, / Toată lumea te-a urî / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dimineață. Mai mult de două ore n-au făcut. Dar poate nu conta chiar atît de mult, că oricum și-a atins scopul, plecînd de-acolo și punîndu-l în dificultate pe prof, cu toată panarama creată. Cornel sorbea cîte o guriță, încercînd să se stăpînească, să nu arate că nu-i place lichidul ăsta care-l frige prin interior. Dar poate ar trebui să se obișnuiască, auzise că în el zac puteri supraomenești. Oboseala îi alungase somnul. 13 Dimineața au mîncat
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și floarea cînd Înfloare. Dimineața că-n pupește Peste zi că Înflorește Și, seara se vestejește. Dragostea, ca sentiment general. Exemplificăm : „În livada lui İon Toate păsările dorm, Numai una n-are somn Și umblă din pom În pom Cu gurița strigă İon. Vii la țața să te adorm Cu capu Ă pe pieptul gol. Nu e İon, nu e nimic C-a plecat după iubit Fi-ar iubitu Ă de cap Că nu s-a mai săturat De an de la
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
proporții a celor două coordonate avea ca rezultat o paletă variată de trăiri și atitudini: și dorința nerușinată, "pohta" de carne, adică sexualitatea frustă, și metafizica erosului, spiritualizarea nevoii de femeie și împlinire; și plăcerea vânătorii ("Ochi și gene și gurițe,/ Obraji rotunzi, albi și rumeni, piepturi, sânuri cu mici țâțe/ Sunt a sale vânătoare, și întru a sa trufie/ Mai are încă un lucru -care-l tac, că lumea-l știe", recunoștea, în Cine-i Amorul?, prea puțin pudibond după canoanele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de Caragiale cu accentuarea efectului fonetic din final iar în poezia Triumful amorului a aceluiași întîlnim o celebră sintagmă care face carieră într-o comedie a lui Caragiale: "Ci ia lasă gluma, dă-te iute jos / Și-mi dă o guriță, angel radios."; Mare farsor, mari gogomani e o pastișă după antidinasticul N. T. Orășanu; N. Davidescu catalogat drept denigrator recunoștea în proza Între două povețe reflexe din Demonul perversității de Edgar Poe... Încurcată moștenire, ciudat clironom, dar que voulez-vous, nous
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]