60,329 matches
-
am o zi bună. În afară poate de pantof. Cine o să mi-l repare? N-o să pot umbla prin ploaie cu așa o gaură în talpă. În tot cazul, ploaia și un baston sunt o proastă combinație. Și cojocul din hârtie de ziar pe spate, tocmai bun să te ia morticica. Trebuie să aștept sfârșitul potopului ca să pot să ies.(...) Soba începe să se răcească, simt o mie de frisoane cum îmi urcă pe spinare. Ar trebui să mai pun un
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
mai puțin. Dacă cititorii i-ar fi cumpărat cartea postată pe net până la ultimul capitol, King nu ar fi făcut decât să câștige foarte mult timp și bani cam de 5-6 ori mai mulți decât din vânzarea volumului tipărit pe hârtie. Valoarea lui King este una exclusiv a circulației și, prin urmare, prezintă toate capriciile acesteia. Nimic mai mult. Canonul literar românesc e o pușcă, dar poate ucide este, în schimb, un eseu de 3 pagini, pe cât de concis pe atât
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
într-un spațiu al alterității absolute, în trecutul reconstituit în topografia mentală, într-o realitate butaforică a cărei materializare este gândul și umbra. Joel & Clementine par personajele unei fotografii arzând care, pentru a scăpa, încearcă să se strecoare dincolo de marginile hârtiei. Sunt urmăriți de programul de ștergere, totul în jurul lor dispare bucățică cu bucățică, casa, patul, biblioteca, strada, totul se surpă, iar ei aleargă tot mai mult înspre trecut până când vor fi prinși inevitabil în ultimul loc rămas, la limita memoriei
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
o istorie perceptibilă mental, ci numai vag emoțional, Joel & Clementine se vor întâlni din nou. Vor reacționa parcă în virtutea predestinării și povestea lor de dragoste va reface traseul inițial. Ștergerea memoriei se va "șterge" ea însăși treptat. Litera aparține etern hârtiei, emoția va rămâne veșnic în carne, iar palimpsestul va ieși la suprafață și memoria va fi restaurată. Deși ei n-o vor ști. Cine nu își cunoaște trecutul este condamnat să-l repete, spune celebrul dicton aplicat aici la modul
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
unui scriitor pe deplin conștient de faptul că scrie literatură. Așadar, avem de-a face cu o operă mai elaborată din punct de vedere stilistic (fapt explicabil și prin numărul mare de versiuni "orale" care au precedat așternerea ei pe hârtie, după cum autorul însuși mărturisea într-un interviu). Oricum ar fi, în astfel de cazuri rafinamentul stilistic trece, cumva, pe planul al doilea în fața caracterului de urgență al mărturisirii. Nu mai este un secret pentru nimeni că mai toată literatura de
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
de dolari hotărâți prin tratatul de pace. Dolari grei, aceia. Căpățânosului ce nu-i intră în glavă gaura de cincisprezece mii de miliarde de lei, căreia i-ar greși suita de zero-uri când ar fi să o pună pe hârtie, i se va mai da un pumn în creștet, o mai nouă lovitură de patruzeci de mii de miliarde de lei? - totul este până-ți faci mâna. Educația cetățenească nu a ajuns încă acolo unde insul prestator al unor activități
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
un memorialist mediocru", pierdut într-o "perfectă ariditate și insensibilitate față de lucruri" (p. 45, taxat aspru ca "simplu notes prozaic" încă o dată, la p. 257). Logica inutilității unei astfel de experiențe a scrisului non-fictiv merge mai departe: "Înseamnă zilnic pe hârtie cine nu poate transforma experiența în ficțiune artistică. Dacă jurnalul e un caiet cu note, el devine inutil după ce notele au fost folosite; dacă este o culegere de observațiuni inutilizabile, asta dovedește sterilitatea" (p. 45). Demonstrația e ca și făcută
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
triumfă minciuna de a declara că diaristul scrie doar pentru sine când se vede bine că scrie pentru un public scontat. Orice încercare de autoanaliză arată că "evenimentele intime importante sunt indescriptibile și că cei care țin jurnale pun pe hârtie fapte exterioare fără însemnătate" (p. 255). Într-o însemnare din 1946, G. Călinescu se arată sceptic și față de dezvăluirile corespondenței: "Râd și de valoarea ce se pune pe corespondență. În ea pot fi falsificații, scăpând oricărui control viitor posibil, cu
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
periodicitate proiectată de un număr pe an, într-un tiraj limitat de 1000 de exemplare, așteptat cu emoție de prietenii fideli, admiratorii constanți și cititorii marelui poet, acest prim număr al Caietelor Athanor, elegant și curat în toate ale sale, hârtie, literă, tipar impecabil se arată de acum înainte a fi locul ideal și prilejul fericit pentru noi al unor întâlniri de excepție și cu efecte benefice, în timp, pentru cultura noastră, cu texte rare, inedite, manuscrise și fotografii din arhiva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
le echilibreze poziția. Există apoi toate formele de debilitate mintală. Va să zică, îi vizitez cu regularitate, încercînd să le stîrnesc interesul. Ultima oară am făcut un lucru magnific: am adus un desenator și i-am pus la îndemînă coli mari de hîrtie. În fața tuturor acestor copii am spus povestea cu "Pierrot și secretele nopții", iar în timp ce vorbeam, desenatorul, trecînd de la o pagină la alta, ilustra cu un cărbune ceea ce povesteam. După ce am încheiat le-am oferit copiilor o tavă cu bucăți de
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
un scriitor mai mare decît Romain Gary. Să izbutești să creezi un autor imaginar pe care să-l faci să scrie opere superioare operelor identității tale de bază, e un lucru formidabil! Nu mai pun în discuție faptul că, potrivit hîrtiilor, nu se numea nici măcar Gary, ci Kacev. Iar el a luat premiul Goncourt de două ori, o dată ca Romain Gary cu "Les racines du ciel" și a doua oară ca Émile Ajar cu "La vie devant soi". Eu plasez foarte
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
geniilor adevărate, le plac locuințele mici-mici, anume, spre a fi amplificate prin proporțiile, prin grandoarea spiritului lor inventiv, capabil de strategii colosale... Urmează o mărturisire intimă. Ezit, dar vârsta, precum și gândul ispititor al posterității mă îndeamnă să o pun pe hârtie. Fiind o mică, o infinitezimală zgaibă de culoare, nu chiar întregind, însă făcând eventual să tresară un pic fizionomia Subiectului. Paralel cu locuința criticului, se afla o căsuță modestă, în care locuia singură o tânără nepoată a lui Călinescu, pe
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
clipa în care bănuiala, asemenea unei stări de nebunie, pune stăpânire pe Othello, de pretutindeni - din plafonul scenei, din culise, din balcoane - e aruncată scrisoarea falsificată de Iago ce pentru soțul trădat dovedește vinovăția Desdemonei. Întreaga sală e acoperită de hârtiile azvârlite cu o frenezie de neînchipuit. Gelozia întunecă mințile maurului și cuprinde lumea: teatrul materializează domnia ei paranoică. O vedem, de asemenea, pe Desdemona nemaiavând decât un picior: "De ce?" l-am întrebat odată pe Zholdak. Pentru că ea spune că bănuiala
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
nu a ajuns. Eu încremenisem. - E curat, i-a spus el celuilalt, dîndu-i să înțeleagă că m-a percheziționat complet. Dar celălalt a venit mai aproape, mi-a întors pe dos buzunarele de la pantaloni și a scos de acolo niște hîrtii ferfenițite. Și cinci sute de ruble. - Parcă ăștia-s bani. Nici de amendă nu am! am rostit eu încet, în timp ce el lumina bancnota cu lanterna. Milițianul a apreciat asta (vocea mea). Pasămite, nu-i beat chiar de tot. Mi-a
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
de degradare, prin evoluție, a acestui motiv originar. Dacă ne uităm bine chiar la modul în care și-a pus pe perete lucrările se va vedea că și aici există modalități de manipulare a obiectului. Pe de o parte, e hârtia aproape neadministrată, pictată și prinsă în pioneze; un fel de sălbăticie, de eboșă de atelier, dar și o stare placentară a pânzei, iar, pe de altă parte, există produsul foarte bine administrat, dus până la calofilie, constrîns la un fel de
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
o face și condus de temperament. Om liniștit în manifestările lui exterioare, retras, deferent, luând parte ca observator tăcut, totdeauna, la întrunirile literare, cel mult asumându-și acolo, cu discreție, postura de "scrib", C. Stănescu își decomprimă pe coala de hârtie firea activă și vocația polemicii. Este mereu ofensiv în textele sale, mobilizat de un imperativ al participării și al intervenției prompte. Se petrec în preajma noastră lucruri pe lângă care nu putem trece apatici. Se cuvine să intervenim, să luăm poziție față de
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
de săptămână că ne adunam cu toții la un restaurant, unde era mare bucurie, nu mai eram amici și inamici, ci toți prieteni, ne destindeam. Nu au durat decât 8-10 zile aceste manevre, și, la sfârșit, ni s-au dat niște hârtii unde spuneau că putem face față unui eventual război. Marina, după aceste manevre, a avut ideea să se înființeze o escadrilă. Eram în timp de pace atunci, în '38, și s-a gândit să avem și o escadrilă de transport
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
vreo Sărbătoare. Au fost 1 Mai, 23 August, ba până prin 1964 și 7 Noiembrie, dar bucuria, câtă va fi fost, nu era una a Sărbătorii, ci aceea trivială a veștii că "s-au băgat" ouă (câte 5 de căciulă!), parizer, hârtie igienică... Și iată că azi, determinarea "mobilizării" și, eventual, a bucuriei la 1 Decembrie, tinde să devină de aceeași natură: "se dă" fasole de la cazan, iar amărâților înfometați li se pune microfonul sub nas ca să-și declare admirația și recunoștința
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
din basme (feții moșului) și cărți cu indieni (fratele meu alb, față palidă). Formulele feții moșului și dragii moșului funcționează ca indici puternici de distanță ironică și autoironică: "și cîte și mai cîte, dragii moșului, dar nu avem noi atîta hîrtie cît codrii patriei ca să vă spunem tot ce știm" (Academia Cațavencu, 16, 2000, 3); "Eh, feții moșului... Am zis că vreau să aflu ce se întâmplă" (computergames.ro); "Numa' că, feții moșului, într-un mileniu nou, musai să găsim forme
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
culture populaire roumaine et ŕ șes secrets." Francezii au înțeles mai bine decât mulți români că "Bucătăria lui Radu" aparține mai curând culturii decât gastronomiei. Sarcofagul de hartie La rubrică să cu un titlu atât de bine găsit, Sarcofagul de hârtie, din revista ieșeana Timpul (nr. 6 din iunie 2004), A. C. încearcă să minimalizeze dezbaterea Literatura română în timpul comunismului organizată de Uniunea Scriitorilor (textele intervențiilor, transcrise de pe banda magnetică, au fost reproduse în România literară din 2 iunie 2004). Semnatarul (semnatara
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
problemele existenței. E și răzbunarea unui tineret care se vede batjocorit înainte de a intra în viață. E răzbunarea specialiștilor, masteranzilor și doctorilor întorși de la studii în străinătate fără să-și poată echivala diplomele. Pentru că în mentalitatea pesedistă un petec de hârtie pe care au iscălit "profesorii" Adrian Păunescu, M.Ungheanu sau chiar A. Năstase e neapărat superior unuia provenind de la universități de mare prestigiu. Pervertirea valorilor, iresponsabilitatea și incompetența s-au impus, ce e drept, cu binecuvântarea, directă sau indirectă, a
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
scriitorii frecventatori ai cenaclului se număra și un bibliofil de mare clasă, un personaj foarte rafinat și tot pe atât de bogat, cu care nu puteam concura: Dinu Nicodin. Dinu Nicodin îi procura lui Lovinescu, oferindu-i-le în dar, hârtii de mătase japoneză și alte coli de lux cultivate de bibliofili, dar îi dăruia din când în când, atât din propriile scrieri cât și ale criticului, volume somptuos legate în piele, ornate cu încrustări decorative, constituind așa-numite "legături de
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
însuși nu s-a putut niciodată bucura, probabil din pricina birocrației școlare care i-a încurcat diplomele, iar micii, berea și altele de-ale gurii servite din cînd în cînd cetățenilor orașului cu drept de vot nu pot fi schimbate pe hîrtie și tipar. l înTRIBUNA (nr. 41), poetul (și preotul) Th. Damian, stabilit din 1988 la New York, acordă un amplu interviu cu titlul (citat din spusele poetului) "Nu poți să vorbești despre Dumnezeu, dacă nu vorbești cu Dumnezeu." Așa este, dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12768_a_14093]
-
pentru toate volumele, cu fotografia autorului, într-o ținută sobră și elegantă. În partea de jos a cotorului este reprodusă semnătura clasică a scriitorului. Pentru ținuta grafică a copertei, în caseta tehnică este menționat misteriosul nume numai din majuscule PODALV. Hârtia folosită e una foarte fină, subțire, tip Biblie, cu o ușoară patină gălbuie. Tipărirea este realizată, în condiții speciale de profesionalism, la "Monitorul oficial". Edițiile, foarte frumos finalizate ca "obiecte" tipografice, nu sunt propriu-zis nici bibliofile, nici de lux, deși
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
birou, Țîța nu-și pierdea timpul, transcria un fragment de interviu: cu o mînă, singura pe care o mai putea folosi (cealaltă, umflată, o durea) apasă pe Start, lasă cîteva secunde, apasă pe Stop. Apoi, cu aceeași mîna, transcria pe hîrtie fragmentul auzit. Totul mergea destul de repede, nu avea nevoie să se întoarcă, poate ca si ținea minte ce discutase. Oricine a transcris interviuri știe că e un chin chiar și atunci cînd ai două mîini valide și un aparat perfecționat
Interlocutoarea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12773_a_14098]