467 matches
-
bine despre ce e vorba, întinzînd mîna după paharul de rachiu plin ochi. Mi se pare normal, dacă vă gîndiți ce viață dezordonată duceau cu toții, cu excepția, bineînțeles, a domnului Președinte. Tocmai de-asta l-au găsit pe el să țină hățurile, știa să facă pe prostul cînd era nevoie și să lase de fiecare dată un semn de întrebare în urma sa. Poezie, nu alta, artă adevărată, dom’ Roja, uite-așa îi magnetiza pe toți cînd își începea discursurile, diatribele, perorațiile în fața
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
moștenite de la surorile mai mari, alunecate sub șolduri și care scărpinau, măturând cu degetele încîrcite ale unor târnuri de nuiele, bătăturile curților. N-aveau ele timp de întîlnire, deși tocmai timp de întîlnire ar fi avut. Genel trase mașina, de hățuri, în fața unei vilișoare cu portița deschisă. Cu ormamente și nu știu-ce-uri turcești. - Ma-mare... - strigă către curte lighioana de taximetrist - m-a rugat vecina de la un coleg s-o ajut să-și mute căruța asta cu boarfe până la strada PERONE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unul dintre cei mai atractivi și fercheși suferinzi, dintre cei după care, cu cea mai adâncă ardoare, își deschideau venele pacientele sanatoriului. Afost singurul care s-a împrietenit cu Regele Bolilor Nervoase. Când se întîlneau pe coridoare, se zvârcoleau sub hățuri, se înfoiau și făceau unul la altul: Mîîîr! Mîîîr!... Într-o pauză de tratament, Regele și-a deznodat, cu gingiile, curelușa cu care fusese priponit în cârlig, s-a apropiat, s-a înseninat și i-a întins Sinistratului gustarea lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cercetau coapsele În lumina soarelui. Sosiseră cu avionul de la Hamburg cu două zile În urmă și deja fuseseră implicați Într-o Încăierare la discoteca de la Clubul Nautico. Acum doamna Shand Îi consemnase În apartament, unde putea să-i țină În hățuri la propriu. Înălțîndu-și borul pălăriei, Îi urmărea cu aerul de proprietăreasă al unei matroane care supervizează momentele de răgaz ale celor pe care Îi are În grijă. — Doamnă Shand, dacă nu i-a omorît Frank pe soții Hollinger, cine-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
indiferent și tenace. Calul i se neliniști și începu să tresalte. Se cabră odată cu el, dar nu era ceea ce așteptase. O porni sforăind în galop, până când se- nălță și îl aruncă dintr-un salt, făcându-l să se despartă de hățuri. Plonjă ca o săgeată lansată din arc și căzu pe spate în desișul unor bețe și țepi de gherghin sălbatic. Îi vâjâia capul, dar nu simțea încă vreo durere în corp, ci o amorțire ușoară, care îi urca dinspre degete
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-o plătea, că avea pâinile cu socoteală! Când stătea soarele sus, proțap, trecea pe la Tarapana înapoi, cu căruța goală. Tabla droaștei zdroncănea pe drumul prost al 169 Filantropiei. Sluga lui domn' Bică se oprea sub un salcâm, la umbră, lega hățurile de un cui bătut anume în capră, se dădea jos, își ștergea frumos fruntea de sudoare și se așeza pe trotuarul de pământ. Scotea tașca în care ținea banii, și-i număra. Căuta un creion bont și o hârtie în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
într-o sâmbătă. Prin mahalale, ieșiseră femeile cu împărțitul pentru sufletul morților. Lângă o poartă, pungașii dădură cu ochii de o fetișcană, năltuță și făcută bine, care mai mult alerga decât mergea. Coadele părului îi săltau pe spate ca niște hățuri. - Ia privește, Treantă, a zis Nicu-Piele. S-a uitat ăl bătrân. Bună bucățică! Lunganul o apucă de braț: - Und' ti-i drumul? Copila avea în mină o oală cu sfinți de cocă. - Mă duc să-mpart, a răspuns. - Mie nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o șuviță subțire de sânge, ca arniciul. Stere n-a scos un cuvânt până acasă. A sosit în goana cailor, pe crucea căruței, în fruntea căruțașilor. Din Grivița, trecuse el înainte și uscase gloabele în bătăi. Cu o mână ținea hățurile, cu alta codirișca de piele cu plumbi în vârf. Pocnea să audă toată mahalaua că se întorcea de la drum cu marfă nouă. Muierile ieșite la pompă priveau după el cu mâna la gură. Copiii se feriră din calea cailor și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ciolan, apucat de bătrânețe, moțăia cu capul în piept, dărunat de osteneală. Numai Dumitru ridica pleoapa lui vânătă și îl grăbea pe ăl de mâna sania: - Dă-i bice, că ne-apucă viscolul... Către bariera Bucureștiului, omul a tras de hățuri: - Hooo! Eu aici vă las! Lăutarii s-au scuturat din amorțiri și-au privit norii de deasupra. Caii sforăiau speriați. - Mă duc, m-apucă ninsoarea și rătăcesc drumul. Voi luați-o drept înainte și-o să dați de fortu Cățelu, treceți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a fi distant, agresiv zeflemitor, modul dezlănțuit În care cei mai mulți mănâncă, beau și stau la masa de joc Îi recuperează ca bărbați În accepția clasică. După cum a ști să Încaleci un cal, să-l cravașezi În galop, a putea ține hățurile unui car de curse constituie și pentru antemergătorii dandysmului, ca și pentru viitorii mari dandy ai lumii, nu doar un lucru necesar, ci și de bon ton. Privită din acest unghi, fascinația paradoxală a efeminaților pentru modelul războinic ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pasul cu moda; artistul nu se supune legilor: el le impune. Și atunci când nu se ocupă cu nimic, și atunci când reflectează la o capodoperă fără să pară ocupat; și atunci când strunește un cal cu zăbală de lemn, și atunci când ține hățurile celor patru cai Înhămați la o brișcă; și atunci când nu are nici douăzeci și cinci de centime, și atunci când aruncă cu bani de aur În dreapta și-n stânga, el este Întotdeauna expresia unei Înalte gândiri și domină societatea. Când dl Peel intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
foarte umblate. Una dintre ele, înțesată de librari și de scribi publici, se deschidea spre spațiul din fața Marii Moschei; o alta îi adăpostea pe negustorii ce vindeau tot felul de încălțări și de conduri; o a treia era plină de hățuri, șei și chingi; cea de a patra era pentru noi un loc de trecere consacrat. Acolo se găseau lăptarii, ale căror prăvălii erau împodobite cu vase din majolică mult mai de preț decât produsul dinăuntru, care se vindea. Nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să vorbești cu mama lor așa cum vorbește unchiul tău cu Salma? — Da, fără îndoială. — Ai să vii des la ea? Ai s-o întrebi dacă e sănătoasă? Ai să-i asculți păsurile? — Da, Mariam, da! Ea trase atunci brusc de hățuri și catârca se ridică în două picioare. M-am oprit. S-a uitat fix la mine: — Dar atunci de ce nu-mi vorbești niciodată? De ce nu vii să mă întrebi dacă plâng noaptea? De toți ceilalți bărbați trebuie să mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
puțin, să cred. Și aș vrea să fie astfel. Cu o speranță amestecată cu frică, rușine, cu mult dezgust de mine însumi. Pare simplu totul, acum, dar știu că nu este deloc așa. Oricând pot uita de mine, pot scăpa hățurile, frâiele și pot s-o iau de la început. Numai că de data aceasta nu mai există nici un început. Este continuare doar - după o întrerupere oarecare - a drumului spre ruină. Ciudat e doar că mi se pare totul atât de simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șuba asta beste tine. Ești în stare să te ții? Am tăiat niște bușteni, am luat și gheață, din drum, de la lac, da’ tre’ să ascut târnăcobu’. M-au trecut sudorile. Când vorbea, îi ieșeau aburi din gură. A apucat hățurile, iar calul și-a mișcat vioi fundul. Sania s a întors pe urmele ei, ca pe niște șine. Pădurea a rămas în urmă, iar nesfârșirea albă a câmpului însorit s a deschis înainte. Sclipea toată de picături, ca marea. N-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
matale cine ți-a ras mustățile? N-am mai răspuns. Nimic nu se potrivea cu nimic. Petre îmi mai arunca din când în când o căutătură, tot mai piezișă. Vedeam că face eforturi mari de gândire. Brusc a tras de hățuri, eu am venit în față ca împins, iar el a sărit jos cu o iuțeală care dovedea un lung exercițiu. Eram într-un pâlc de pomi cu zăpadă prinsă pe trunchiuri, ca un mușchi alb. Pe jos, un trup care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o pătură în brațe, iar apoi ore întregi de învârtit în cerc, aiurea, ca și cum ar fi vrut să și bată joc de urmăritori, asta îl consumase pe bravul vizitiu mai mult decât putea să-i spună șefului. A tras de hățuri de zeci de ori, pân-a amețit calul. A mai fost fuga după un trecător pe strada Brezoianu, și-n fine, la urmă de tot, intrarea în dărăpănătura de lângă biserica Sfântul Ștefan, de-i mai zice și Cuibul cu Barză
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fericire, la el cheia e în foarte bună stare, iar Agata n-avea motive să se plângă. Se avansa greu, era îmbulzeală, caii mergeau la pas, birjarii vorbeau între ei, de la capră la capră, de una, de alta, trăgeau de hățuri fără să se uite, încât, dacă n-ar fi fost zăpada murdară, multă lume ar fi preferat mersul pe jos. Mai câștigați erau cei care luau tramvaiul cu cai, avea culoar separat și doctorului Margulis îi păru rău că nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu sos și cu ciorbele, ca să nu ne obosim stomacele noastre delicate și ficații noștri fragezi -, imediat după dejun, deci, în loc să mă odihnesc, am pornit iar în oraș, cu Nelu, care era palid după boală și abia putea să țină hățurile. În ce mă privește simt că n-am astâmpăr! M-am dus la Universul să iau altă cutie cu Fântânile luminoase, una cu tot ce-i trebuie, ca măcar de Anul Nou să se poată bucura Jacques de ele. Eu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ziarului Indépendance, un domn, o, îl cunoștea, era conu Costache, mânios, cu bastonul ridicat amenințător. Iar de cealaltă parte, printre trăsuri, un băiat alergând speriat, gata să fie lovit de niște cai. Se mai vedea un vizitiu care trage de hățuri, cu gura deschisă. Nicu nu se mai văzuse niciodată în întregime într-o poză și era nemulțumit până la indignare. Arăta mic și jerpelit, iar frumosul lui chipiu roșu era, în fotografie, cenușiu. Și nu-și amintea să fi fost înspăimântat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să facem în cinci zile cea ce Dumnezeu nu a reușit nici în șase. Ne îngrijorează găurile negre ale universului, nu cele ale condiției umane. Stresul crește proporțional cu împuținarea iluziilor. Culoarea și ritmul progresului depind de raportul dintre bici și hățuri. Echilibrul e monoton. Progresul mizează pe risc și pe neastâmpăr. Fiecare epocă își crește cu mare grijă germenii care o vor devora. Singurul progres al unor oameni de-a lungul mileniilor este acela că sau mutat din copac în apartament
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dar goale pe dinăuntru, n-a scăpat de stigmatul sângeros și mult-temut al deziluziei amare. Uită-te la mine, privește-mă în ochi! Eu însumi sunt cea mai puternică dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este, de bună seamă, cea mai vitregă temniță, din care reușești să scapi numai prin puterea de invidiat a acelora deja răniți, măcar odată-n viață, din cauza lor. Numai astfel, poți să te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
problemă: nu este stăpână pe viața ei, nu a preluat frâiele destinului nărăvaș, pentru că, dacă-l lași fără zăbală, destinul își poate face rău de cap. Vorbește cu fata și zi-i să pună șaua pe destin, să nu lase hățurile în mâna altora... Acum, zicea Nineta, să dăm cuvântul științei... Nu era nevoie să-i văd chipul Ninetei. Știam că vorbește foarte serios și impune respect asistenței. Deschidea un cărțoi vechi pe care nu-l împrumuta niciodată la nimeni. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am găsit năpădit de ierburi. A fost nevoie de oleacă de muncă până să-l aduc la starea lui de odinioară... M-am culcușit precum o pisică și am început să citesc... Din când în când, mai scăpam gândurile din hățuri, dar mă străduiam să le aduc la ascultare. Încet-încet, soarele, care urcase în vârful cerului, mi se așezase drept inimă. Așteptam cu nerăbdare glas de clopot, care să vestească masa de prânz de la mănăstire. În scurtă vreme, ca prin vis
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
s-a schimbat. Soarele a ieșit învingător... Ajuns pe malul iazului, mi-am căutat un locușor unde soarele să-mi rămână prieten toată vremea cât voi zăbovi pe malul bălții. În timp ce studiam documentele, gândul scăpa din când în când din hățuri și nu se oprea decât în deal... Până când dangătul clopotului mănăstirii care anunța ceasul prânzului a ajuns la mine, am reușit să citesc ceea ce mi-am pus în gând. Cu desaga plină de cărți, am luat-o apostolește spre chilie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]