784 matches
-
Limbă și literatură” (1964), contribuție urmată de monografia dedicată cronicarului (1968), carte căreia i se vor alătura altele, despre Miron Costin (1973, 1995), Grigore Ureche (1979) și Radu Popescu (1987). Pe V. l-au atras cu precădere textele cronicarilor moldoveni, „hățișul” versiunilor și al redacțiilor, descurajant de controversate. A început cu Ion Neculce, căruia cei mai mulți exegeți i-au recunoscut doar harul de povestitor, punându-i la îndoială pregătirea cărturărească. „Subiectul” este cercetat cu o minuție caracteristică tuturor lucrărilor sale. Monografia Ion
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
ș.a. Câteva contribuții i s-au tipărit în publicații din străinătate: „Cahiers Benjamin Fondane” (Paris-Ierusalim), „Wissenschaftsstrukturen in Rumänien vor und nach 1989. Funktionsmodelle und Entwürfe” (Tübingen). O documentare impresionantă și, nu mai puțin, o judecată aptă să pună ordine în hățișul de date vădește „schița istorică” Teatrul românesc la Timișoara, realizată pentru Institut für Donauschwäbische Geschichte und Landeskunde din Tübingen. Este coautor la Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), pentru care a redactat sute
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
în contratimp cu programul de pregătire al copiilor, pregătirea nesfârșitelor examene, nu ne-au permis să le susținem în dezvoltarea lor așa cum ne-am fi dorit, mai ales în învățământul primar, perioada cea mai importantă din viața lor de școlar. Hățișurile vieții ne-au determinat să ne mutăm într-o altă localitate, când una din fetițe începea clasa a IV-a, iar cealaltă clasa a V-a. Am considerat că le oferim o școală mai bună, în oraș, că vor avea
ATRIBUȚIILE FAMILIEI ÎN PROCESUL EDUCAȚIEI MORALE ŞI ŞCOLARE A TINEREI GENERAȚII. In: Arta de a fi părinte by Teodora Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1416]
-
sublim și ilar au rolul de a compune o lume în care totul e răsturnat, în care nu funcționează reguli, criterii. O lume în același timp încordată într-un crâncen efort al ieșirii din sine, al autodepășirii, o lume străbătând hățișurile unui timp presupus a fi al unei geneze, dar care duce (cum avea să se dovedească mai târziu) la o fundătură istorică. Deocamdată se speră în evoluții benefice. Temeliile vechii societăți au fost sfărâmate, oamenii trec dintr-o existență în
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
culegere de interpretări și note compuse înainte de 1989, textele etalează o erudiție ostentativă, corpul lor fiind saturat sau chiar supraîncărcat de trimiteri și referințe: „o tehnică de înșelare a cenzurii”, explică P., „de rătăcire a ochiului «prea ager» într-un hățiș menit să pună la adăpost afirmațiile prea dure îndărătul unor nume prestigioase, ca și cum impresia de consens astfel creată în jurul acestor afirmații le-ar mai fi atenuat cumva, prin supradeterminare culturală” (e de remarcat că o „justificare” asemănătoare producea un alt
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
senină. Dacă mai înainte își obliga poezia să intre în mit și legendă, aici o lasă liberă, primind-o în propria-i intimitate. Mai demult crea tablouri de legendă, în care personaje hieratice, eterate, se mișcau controlat („Păduri întrepătrunse de hățișuri,/ pe trunchiuri verzi reptile care dorm/ nutresc otrăvuri dulci sub învelișuri/ și arborii exală cloroform,/ se înfășoară simultan pe gleznă/ din plante lipicioși miriapozi”), de data aceasta tinde să se exprime confesiv, în exclusivitate pe sine, încercând să privească un
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
Piatra Neamț. Ulterior a fost jucată la București și pe scene din țară și din străinătate. Piesa este o parabolă despre alegerea drumului în viață, dar nu individual, ci prin simbolicul cuplu El și Ea, aflat pe un traseu plin de hățișuri, în căutarea fericirii. El - arhitect în devenire, Ea - doctoriță la țară pierd ultimul autobuz și sunt nevoiți să pornească spre șoseaua națională pe jos, bâjbâind în întunericul nopții. Din acest moment, într-o formulă compozițională care, în secvențe scurte, suprapune
OPROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
alunecă sub imperiul schimbării. Pandantul filosofic al acestei translații va fi tot cel recomandat de Veacul de Mijloc: sentimentul deșertăciunii și caracterul iluzoriu al întreprinderilor omenești. Dar ansamblul de măsuri pe care scriitorul și filosoful înțelege să le adopte în hățișul de relații cu lumea și cu ideologia ei denotă modernitate. Apelul la înțelepciunea celor vechi ține de tehnica umanistă a cercetării tradițiilor Antichității. Uzând de seriile de maxime și sentențe - așa cum face în capitolul Cartea să începe pentru cinstea icoanelor
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
La prima serie a scris, alături de Caragiale și Bacalbașa, ambii într-o permanentă vervă acidă și persiflantă, Alceu Urechia, care își semna textele cu pseudonimul Iodoform. Este probabilă și participarea altor umoriști ai vremii, dar e greu de pătruns în hățișul de pseudonime și inițiale întrebuințate. Situația va fi, din acest punct de vedere, mai limpede în cazul seriei din anul 1901, la care, desigur, Caragiale este principalul autor, dar alături de el colaborează - unii cu regularitate și sub diverse semnături, alții
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
din aparatul exterior (similară din punct de vedere organizatoric, dar subordonată). Așadar, locțiitorii din aparatul exterior (din penitenciare) erau răspunzători direct În fața comandantului (directorului) de penitenciar, dar mai cu seamă În fața organelor similare din aparatul central. și peste tot acest hățiș administrativ dicta directorul general al DGPCUM (al aparatului central). Multe dintre documentele oficiale Înscrise În fluxul schimbului birocratic dintre aparatul central și cel exterior trebuiau contrasemnate de el. După cum se poate observa, modelul birocratic propus se regăsea la ambele nivele
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
cei responsabili să fie pedepsiți legal pentru principalul delict, cel „de a se fi Înțeles cu ei Înșiși”, după formula unui procuror. Imposibil, de asemenea, de aplicat retroactiv interdicția cumulului. La fel de dificil, pentru procurorii puțin pregătiți să se descurce În hățișul noilor dispoziții juridico-financiare, să distingă faptul evident condamnabil de actul fondat pe ambiguitatea legii (mai ales evaluarea financiară a contribuțiilor materiale ale Întreprinderilor publice la SRL-uri). Legea care interzicea cumulul a avut meritul de a clarifica situația: numeroși directori
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
fi dedicat? Știau doar că, oricare ar fi fost natura acelor lucrări, umbra stăpânului imperiului era acolo. După fiecare deflagrație, sfărâmături de stâncă țâșneau deasupra crestei, apoi o luau la goană în jos, pe pantă, când ca să se înțepenească în hățișul de la marginea pădurii, când ca să sfâșie luciul neted al apei. Unele blocuri rămâneau nemișcate la doar câțiva metri de gardul de uluci care le apăra casa. Când vedeau un nou obuz de piatră, bărbatul și femeia tresăreau, desfăceau instinctiv brațele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
miresme, se ivea câte o notă mai rară: prezența acelei femei cu păr alb. Sosirea ei coincidea când cu retragerea ultimelor zăpezi spre culmi, când cu deschiderea florilor mari și purpurii care, cocoțate pe tulpinile lor înalte, păreau că luminează hățișurile. Când sosea, copilul simțea lumina intensificându-se peste tot ce vedea și respira. Acea misterioasă fericire a fost în cele din urmă asociată cu mica punte suspendată, pe care femeia o străbătea pentru a petrece câteva zile în casa lor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
bătu ușurel cu palma gâtul călduț, auzi, în chip de răspuns, un suflu scurt, tânguitor. Mergeau la pas de-a lungul unei păduri care, la căderea nopții, părea nesfârșită și de unde se ridica mirosul ultimelor bucăți de gheață ascunse prin hățișuri. Nikolai știa că peste câteva clipe calul avea să-și repete jocul, privirea aceea întoarsă spre călăreț, insensibila încetinire a mersului. Va trebui atunci să-l certe cu blândețe, cu glas scăzut: „Ho, leneșule! Uite că nu vrea decât să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dublate de reflexe alburii. Nevăzut încă, cineva sau ceva stătea la pândă... Vulpoiul făcu un salt iute într-o parte, trăgând iapa după el. O pată neagră, o zdreanță de blană zbârlită, țâșni aproape sub picioarele lor și dispăru în hățișuri. Urmărind fuga acelui animal, Nikolai coborî privirea și văzu. În colțul poienii, în lumina tulbure de dinaintea nopții, capetele acelea care ieșeau din pământ și, mai aproape de tufișuri, dezordinea trupurilor întinse pe jos. Într-un prim elan, Nikolai făcu stânga-mprejur
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ridică, auzi un hohot scurt de râs. Soldații din compania sa, își zise, care, profitând de oprire, se spălau sau își spălau rufăria. Hohotul răsună din nou, dar prea sacadat pentru a putea fi vorba de râs. Pavel dădu ocol hățișului de sălcii, trecu peste un trunchi gros, pe jumătate scufundat și, dând la o parte o cascadă de ramuri, îi văzu. O femeie răsturnată pe nisipul malului, cu capul spre apă, un bărbat care-i astupa gura cu amândouă mâinile
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
profesorul lor de istorie, fost soldat, evreu și ciung, pe care era greu să ți-l închipui în rolul celui care-și face mâinile greblă ca să strângă banii... A doua zi (fuseseră azvârliți, ca de obicei, fără sprijinul artileriei, în hățișul de piatră al unui orășel polonez), îl observă iarăși pe Marelst și încercă să înțeleagă. Avură mulți răniți, din cauza ricoșeurilor din străzile înguste. Pavel căra în spate un soldat a cărui tunică era umflată de sânge, ca un ciudat burduf
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Asta se petrecuse pe același drum, mai îngust pe atunci și desfundat de șenilele tancurilor. Aburul călduț, care urca din câmpurile scăldate în soare, se contopea cu adierile scurte, ce veneau dinspre locurile acoperite încă de zăpada îngrămădită la adăpostul hățișurilor. Locul era gol: nemții se retrăseseră, noaptea, grosul trupelor rusești era reținut de lupte mai la nord și avea să-și facă apariția pe drumul acela abia către seară. Nu se vedeau deocamdată decât cei doi nori de praf, două
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Studiile lui fac impresia unor bogate dosare de istorie literară, subiectele fiind tratate până la epuizare. Această pasiune prezintă un pitoresc necontestat, dar și un mare inconvenient. Spiritul lui iubitor de detalii, de filiații duse până-n pânzele albe, devine prizonier al hățișului de informații. De multe ori, se găsește în cazul aceluia care, din cauza mulțimii arborilor, nu mai poate distinge pădurea. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Petru Maior, Cernăuți, 1893; Procesul episcopului Ioan Inochentie Clain, Caransebeș, 1896; Grillparzer în liceul român, București, 1899; Despre
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
Milton Îl putea Împiedica. ― Hei! strigă el, punându-și mâinile În șold. Ce dracu’ ai impresia că faci, Mike? Părintele Mike nu-i răspunse. Ridică privirea și, din reflex preoțesc, Îi surâse binevoitor lui Milton, dezvăluindu-și dinții albi În hățișul des al bărbii Întunecate. Dar deja se retrăgea, călcând pe pahare de plastic și pe alte gunoaie și strângând servieta la piept ca pe o parașută Împachetată. Făcu trei sau patru pași Înapoi, arborându-și zâmbetul acela blând, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
înalții funcționari ai statului și-au desfășurat acti vitățile oficiale din intimitatea propriei locuințe. Republica nu le-a pus niciodată la dispoziție decât un personal cu totul insuficient. Principele însuși beneficiază doar de 24 de lictori. Cum altfel să controleze hățișul administrativ din întregul imperiu decât punându-și sclavii și liberții la muncă în folosul obștii? Și, în mod inevitabil, aceștia ajung să exercite o influență reală asupra vieții publice. Alături de el, Iulia Caelis urmărește cu atenție ce se petrece la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
moarte să-l lase pe băiat în pace. Fără să-și dea seama un surâs firav îi înflorește pentru o clipă pe chip. I-ar putea încă patrona începuturile. L-ar îndruma cu sfaturi folositoare cum să se ferească de hățișurile vieții politice. Ar fi fără discuție acceptat imediat, că doar poartă un nume vestit. Și apoi lumea știe cât de viteaz a fost în Orient alături de Gaius... Oftează. Ce mult se bucura când îi vedea cât de bine se înțeleg
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trecătoare, am mers printr-o regiune Împădurită. Pe marginea drumului zăceau saci plini cu cărbuni și printre copaci se vedeau colibele cărbunarilor. Era Într-o dumnică și drumul cobora și urca, dar ducea Întruna mai jos, trecând printre sate și hățișuri. În afara satelor erau podgorii. Câmpurile erau maronii, iar butucii de viță - deși și neîngrijiți. Casele erau foarte albe și bărbații, Îmbrăcați de duminică, jucau popice pe uliță. Rezemați de unele din zidurile caselor creșteau perii, cu crengile ca niște candelabre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
măturici roșii de sorg și, conducând Încet, avându-l alături pe fiul său adormit, apropiindu-se de destinație, știind În ce oraș se va opri la căderea nopții, Nick observa atent pe care câmpuri există soia sau mazăre, unde erau hățișurile și unde fuseseră tăiate, unde erau poziționate barăcile și casele față de câmpuri și desișuri - vâna În minte În timp ce trecea, măsurând fiecare loc deschis din punct de vedere al posibilităților de hrană și ascunziș, gândindu-se unde ar putea da de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era mai Încolo? Ei bine, În mod evident, ceva și mai și. Fără să pună la Îndoială autoritatea noului lider, Începură să-și croiască drum prin vegetația deasă a junglei, pășind În urma lui Pată Neagră care tăia o cărare În hățiș. Bennie se lovi peste frunte. —Walter ne-a spus că o să mergem puțin pe jos. Halal eufemism! Precum niște școlari cuminți, Îl urmară cu toții pe Pată Neagră În pădurea tropicală. Nici măcar nu știau cum Îl cheamă. Și totuși, l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]