496 matches
-
ajungi, te așteaptă o epuizare nervoasă sau ceva și mai rău. Cunoști vreun negru care să aibă ulcer? Bineînțeles că nu. Fii bucuros că trăiești într-o cocioabă și mulțumește Fortunei că nu ai o rudă albă care să te hăituiască. Citește-l pe Boetius. — Cum? Ce să citesc? — Boetius îți va demonstra că a te strădui nu are până la urmă nici un rost, că trebuie să înveți să accepți. Întreab-o pe domnișoara O’Hara despre el. — Da’ ție ț-ar place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un blestem elizabetan elaborat și apoi se repezi din nou să maltrateze febril mănușa. Cum îndrăznea mama lui să se gândească la o căsătorie? Numai cineva naiv ca ea putea fi atât de lipsit de lealitate. Bătrânul fascist îl va hăitui cu persecuțiile lui până când nu va rămâne din el, Ignatius J. Reilly, cândva intact, decât un fragment neputincios dintr-o ființă umană. Fascistul acela bătrân ar fi depus mărturie pentru domnul Levy, sperând ca viitorul său fiu vitreg să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de la pămînt... Acum lasă-mă să-mi adun forțele, să-mi strîng gîndurile Într-o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pămîntene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfîrșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care-i sfîșie pe miei, la libelulele care-și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor cînd ne aduc pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
veștejit. CÎnd va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate-ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său. Johan sau Jan Valtin (cred că așa se numea), Într-un acces de jelanie, căuta să-și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu-i firav și zîmbetu-i stins. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se opri. — Meeks, tu ce vrei? Meeks se legănă în scaun. — O friptură la Dining Car și, poate, o vacanță la Arrowhead. — Și? — Și nu mă dau în vânt după misiunea asta, nu-mi place nici ideea că o să mă hăituiești cu privirea până la sfârșit și mi-a plăcut că l-ai înfruntat pe Dudley Smith. Mal surâse. — Zi-i mai departe. Te temeai de el, dar l-ai pus la punct. Mi-a plăcut. — Sunt mai mare în grad. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apoi spuse: — Drace, ce vești proaste? Danny se apropie de ei, ca să le surprindă reacția. — Din ziare. Un avocat pe nume Charles Hartshorn s-a sinucis. Se spunea acolo că a lucrat pentru CASL și se insinua că a fost hăituit de polițiștii fasciști ai Procuraturii. Reacții curate. Claire își perie mantoul și zise: — Am auzit. Charlie era un bun prieten al cauzei noastre. Loftis păru tensionat, însă doar un pic. Poate că făcuse sex cu avocatul. — Marele juriu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se păru deodată dureros de feminină și de atractivă. Sânii ei mari și moi Îl chemau să-și pună capul Între ei. Părul ei Încărunțit și scurt Îi atrăgea vârfurile degetelor. Știa exact cum să alunge expresia asta de vulpe hăituită de pe chipul ei și s-o Înlocuiască imediat cu una de fetiță alintată. Gândindu-se la asta simți că penisul Începea să i se Întărească sub pantalonii lui Uri. La Fima, tandrețea, generozitatea, compasiunea pentru o femeie anunțau Întotdeauna Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
multe și efervescente ale orașului Tokyo. În întunericul acesta nutritiv își trăiesc secundele, minutele și orele indivizi ale căror vieți sunt marcate de traume soft: un cântăreț de jazz indecis, o frumoasă tânără mereu adormită, o intelectuală temătoare, o prostituată hăituită de „gangsteri“ chinezi, un salariat corporatist, a cărui viață se reduce la muncă obsesivă și rare - totuși concentrate - răbufniri comportamentale. Ca într-un show multimedia, simțim în pagină răceala metalică a unei camere de luat vederi ce surprinde mișcările personajelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
cerșetor. Fața Îi era ascunsă de glugă, straiele sărăcăcioase și Îndelung peticite. Întindea, din când În când, o mână zbârcită și tremurândă, dar primea rareori câte un bănuț. Marii dregători care treceau prin fața palatului Îl priveau cu dispreț, patrulele Îl hăituiau cu picioare În dos. Cerșetorul cădea În noroiul străzii, dar reușea să se târască Într-un loc mai ferit. În acea dimineață, ciudatul personaj se Întorcea pentru a patra oară după ce fusese alungat. Se așeza În același loc, nu privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu nave turcești. Iar pe Dunăre n-ar putea intra, căci fluviul e Înghețat. Spre Mediterana? Evident... dar de acolo? Mai departe, spre coastele Franței, sau ale Spaniei? Spre Africa? Sau... spre Veneția? Tu ce ai alege dacă ai fi hăituit de nave ale Imperiului Otoman? Ce ai alege dacă ai fi sub pavilionul Moldovei, știind că aliata Moldovei este Veneția? - Veneția! exclamă Amir. Firește, Veneția! Singurul loc În care ar găsi protecție! Singurul loc În care, mai mult decât protecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
după întruparea Lui, au fost schimbați de El? O mie, o sută de mii, un milion? O sută de milioane? Câți, neodihnindu-se de sfințenie, au ajuns, prin har, la ea? Doamne, de ce-mi dai să întâlnesc doar oameni hăituiți de viață? Oameni rămași, undeva, într-o fundătură? Ce-mi dai a înțelege prin aceasta? Știu că nimic din ceea ce este omenesc nu trebuie să ne sperie, să ne trezească repulsie, să ne încovoaie sufletul. Știu asta. Și totuși, Eli
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
Nici ușa și nici fereastra de vise nu-l va mai putea aștepta la fel ca ninsorile răvășite ale sufletului. PUTERILE LUMILOR ÎNDOLIATE Pe un peron pustiit de iluzia descărnată de aer, mi am pierdut sufletul în goana de tren hăituită de secunda tăcerilor. Cui să-i spun de acea dispariție a visului dacă-n țipătul purificat de saturația vitezelor nu reușeam să-mi adun măruntaiele nopților? Orice plecare e o conjunctură de ardere, orice pleoapă închisă e un vers aprins
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dragoste scoasă din legea oamenilor care îmi surâd. Dar un adevăr cine poate să-l asculte, Nu se compară cu altul... El privește cu ochii lui mândri până unde poate vedea singurătatea. Pentru ce mi-a mai rămas, Un orb hăituit în noapte ce a simțit corsetul nechibzuinței sugrumându-i carnea gonită pentru iertare. Doamne, ce mi-a mai rămas, Convinge-mă că sunt vie și pot păși pe o lumină spre adevăr și n-am să uit cum de îmi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aș mai putea să ies din casă. Viața mea ar fi extrem de trepidantă. M-aș ascunde încontinuu de câte-un bărbat gelos, care ar umbla după mine cu pistolul încărcat. Ca să mă omoare. De fapt ar fi nasol. Aș fi hăituit zi și noapte. Evident că ar exista femei care ar înțelege că nu pot fi doar al lor. Femei mai puțin posesive. Care m-ar ajuta să scap de urmăritorii înnebuniți de gelozie. Și femeile astea m-ar ajuta să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
grind, pentru a ronțăi apoi, marinată în oțet, puțină carne tare și fibroasă. Dar cea mai ciudată vânătoare la care asistase graful era cea practicată de un trib din Ceylon, care nu folosea forța armelor sau șiretenia capcanelor. Indianul neînarmat hăituia animalul, fugind după el zile și nopți în șir, până ce dihania cădea moartă de epuizare. Lupta era perfect echitabilă și rezultatul ei niciodată bănuit, căci în multe cazuri omul era cel care ceda primul, murind la capătul puterilor și oferind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ideia de a se lansa În politică. În ce fel de politică? În politica pură. Politica, aia, pe care o fac toți politicienii de pe fața pământului, și-n al cărui ring se hărcătesc și se-ncaeră și se latră și se hăituesc reciproc, de la ciolanul puterii, toți infestații, cu microbul scabian și rabian, al morbului politic. Zis și făcut. Au hotărât, de comun acord, de bună voie și nesilite de nimeni, să se arunce, cu toate puterile, În valurile campaniei electorale, care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai moare uitat și singur. Și tot așa cum prinsese în plasă un înger după altul, ăsta nu e primul lui experiment. Nu suntem primul lui lot de cobai. Și - până când una dintre petele alea nu se va întoarce să-l hăituiască - ne-a spus, nu vom fi nici ultimul. 7 Dimineața începe cu strigătele unei femei. Vocea care strigă e a Sorei Justițiare. Între strigăte se aude zgomotul unui pumn lovind în lemn. Se aude o ușă de lemn care bubuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de la pământ... Acum lasă‑mă să‑mi adun forțele, să‑mi strâng gândurile Într‑o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pământene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfârșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care‑i sfâșie pe miei, la libelulele care‑și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor când ne aduc pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
veștejit. Când va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate‑ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său. Johan sau Jan Valtin (cred că așa se numea), Într‑un acces de jelanie, căuta să‑și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu‑i firav și zâmbetu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o gâlcă obrinti, În țărână se trânti, Înflori, crăpă în șapte Nori la fel: De sub nori și câmpuri - El, Subțirel, Văruit în alb de lapte, Strigoi, Rupt din veacul de apoi, Vrej de șoapte, Din bici ud și din țăpoi Hăituit de Miaza Noapte. ISARLÎK Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann La vreo Dunăre turcească, Pe șes veșted, cu tutun, La mijloc de Rău și Bun, Pîn' la cer frîngîndu-și treapta, Trebuie să înflorească: Alba, Dreapta Isarlîk! Ruptă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care a fost vestită În cele patru puncte cordiale, acolo unde visul Își face hrană din trupul meu, vis Încuibat În răceala osului de sub tîmplă. Aproape o zădărnicie dacă nu s- ar auzi plînsul, plîns de literă trufașă ce-mi hăituiește numele. Prin ce formulă matematică furișată-n trupul meu, și celebră ca sosirea unui Înger, Încreștinez În amonte, astăzi, mersul de fiară al lucrurilor!? Ce cuțit de argint scrijelește-,n mine, acum, tratatele hermetice-ale lepădării!? Plouă... Sus În cerurile lăuntrului
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
găsit în cobre arma de care aveau nevoie și în ură forță pentru utopia lor neagră și începuseră să se organizeze; vor fi învățat să urască tot ce se afla dincolo de mlaștină și gara a fost, poate, prima lor victimă; hăituiți, vroiau să hăituiască pe alții; ticăloșiți, vroiau să-i ticăloșească pe toți; și cum nu credeau decât în frică, o răspândeau; nu încercau, ca alte secte, să convingă, să-și facă adepți; se mulțumeau să supună, să înfricoșeze și, în loc de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
arma de care aveau nevoie și în ură forță pentru utopia lor neagră și începuseră să se organizeze; vor fi învățat să urască tot ce se afla dincolo de mlaștină și gara a fost, poate, prima lor victimă; hăituiți, vroiau să hăituiască pe alții; ticăloșiți, vroiau să-i ticăloșească pe toți; și cum nu credeau decât în frică, o răspândeau; nu încercau, ca alte secte, să convingă, să-și facă adepți; se mulțumeau să supună, să înfricoșeze și, în loc de adepți, să facă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
binecuvântat valea, făcând semnul crucii în văzduh și peste creștetul lui Petru. A rostit ca pentru sine: Aici va crește cea mai frumoasă livadă de meri." Apoi a urcat din nou în duba jandarmeriei. Precum un lup cu burta plină hăituit de vânători, mașina poliției, alergă spre Dorna. Farurile, două lumânări aprinse parcă pentru a înspăimânta bordurile, parcă pentru a resuscita indicatoarele, parcă... ochii lupului tânăr invidiau roțile Carului Mare. 69. De pe Bârgău, câteva obloane suprapuse închideau cerul. Norii au coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cât de canonic poți fi când știi să palpezi bătăturile din călcâiul îngerului, apoi, funcție de gravitatea leziunilor, să justifici imperfecțiunea crucii ce ți-a dislocat umerii. Doamne, câtă dependență de limite încape nimicul și câtă sfidare a dimensiunilor în sufletele hăituite de sine! (Omida se numără în numărul frunzelor, omul vegetează pe un cadran de ceas plin cu cifre.) Timpul lui Petru se întâmpla în virtutea semnului. Eternita-tea omului singur, la fel de importantă precum virginitatea îngerilor, nimic de pierdut, nimic de consemnat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]