487 matches
-
tare, conducea hoarda; pedeapsa orice nesupunere, dar și asigura bunăstarea supușilor. Ca la maimuțele de astăzi. - Și ce v’a făcut să renunțați la acest Eden? - Ceva de genul „nemulțumitului i se ia darul“. Adică am preferat postura unui evadat hăituit de poteră. Culmea e că ne hăituim singuri. Am evadat de sub controlul Naturii, iar asta Înseamnă și de sub controlul numărului nostru, iar asta În situația În care tot atâta Soare coboară pe Pământ, ba chiar - imperceptibil - tot mai puțin. - Aha
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și asigura bunăstarea supușilor. Ca la maimuțele de astăzi. - Și ce v’a făcut să renunțați la acest Eden? - Ceva de genul „nemulțumitului i se ia darul“. Adică am preferat postura unui evadat hăituit de poteră. Culmea e că ne hăituim singuri. Am evadat de sub controlul Naturii, iar asta Înseamnă și de sub controlul numărului nostru, iar asta În situația În care tot atâta Soare coboară pe Pământ, ba chiar - imperceptibil - tot mai puțin. - Aha! Mie Natura Îmi reglează numărul după câtă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cătanelor împărătești, am fugit în Făgăraș. Am muncit, pe ici, pe colo, ca un câine de pripas, ascuns cu nume schimbat. Mi-am luat muiere, o făgărășancă blândă și bună ca pita când o ridici de pe vatră. Trăiam săraci, urgisiți, hăituiți de stăpânire. Îmi era totuși mai ușor pentru că aveam lângă mine un suflet cald. I-am făcut o cămașă și o catrință nouă. Și atunci am văzut că am o nevăstuță mândră ca un păun. Câtăva vreme am lucrat amândoi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
În găoază, da’ vă știam pe voi acolo, vere, pe tine și pe părințelu’, care-mpreună cu voi nu mi-e frică de nimenea și de nimic pe lumea asta. * E mare Timișoara asta. Ori unde eram prea obosit și hăituit de tot felul de presimțiri frământate laolaltă cu atâta vorbărie, mi se părea că nu se mai termină, că nu mai ajungem odată la Pepino ăla. Nu mai pridideam tălmăcind și răstălmăcind și punând la cale istoria vieților noastre, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
războiul ăsta și-am mai citit și altă dată despre el, dar poate nu Îndeajuns de atent, de vreme ce abia acum Îmi dau seama că pe mine nu m-a chemat nimeni să mă alătur. Poate că asta așteptam, În vreme ce ei hăituiau prin Întunericul demisolurilor și hangarelor poporul dintr-un singur ins pe care-l formez, spre uneltele mele specifice: barosul, lopata, târnăcopul, ciocanul de bătut tuburi, coșul cu floricele de porumb, găleata cu nămol de la Techirghiol... Cam asta-i tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i puțin lucru că poporul Îi va iubi și pe ei dimpreună cu omorâții lor, chiar dacă uneori va mai crâcni și-i va arăta cu degetul, cum că ei au pus la cale toată porcăria asta. Au omorât și au hăituit poporul cu gloanțe și gaze și bastoane pe spinare, dar jertfa n-a fost zadarnică de vreme ce i-a așezat În drepturi pe aleșii poporului, care vor face de altfel permanent lumină În această chestiune, arătând ce a Însemnat moartea unora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din ei pastramă și mici. - Doar n-oi fi atât de neroadă, am spus, ca să crezi poveștile astea cu teroriștii. Ei sunt teroriștii. Ăștia care au dat comunicatul și care s-au ales. Ei ne-au Împușcat și ne-au hăituit și-acuma tot ei taie și spânzură și vă țin ca pe proști aici ca să-și facă jocurile, să emaneze și să se instaleze ca aleși ai poprului... - Știu. - Atunci hai cu noi. Ce rahat de Revoluție mai faci aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu pământ pe jos, bătătorit de tălpile și de trupurile noastre perpelindu-se În focul dorinței, dar uite că n-am avut parte prea mult timp unul de altul. Ne-au gonit de acolo, ne-au zburătăcit și ne-au hăituit cu gloanțe și gaze și jeturi de apă, ne-au alungat din tinerețea noastră și din țarcul de verdeață și răcoare și astfel am ajuns aici. Patul de o singură persoană al Ortansei era atât de jos, Încât lesne ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aleși ai poporului, deși poporul Îi confirmase și le consolidase poziția cu un vot aproape unanim. Căci ei se doreau iubiți necondiționat și le era frică și de cea mai neînsemnată cârtire, drept pentru care iarăși au omorât și au hăituit poporul cu lătraturile vorbelor lor, omoară-omoară-omoară, vă revine vouă misiunea, ca detașament de avangardă a clasei muncitoare, dragi mineri, omoară, toată scursura și pegra societății adunată acolo sfidând normele democrației și ale statului de drept și transformând centrul orașului Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
generale de opt ani. Intrarea în biroul Inspectorului școlar a produs o impresie stranie șefului, celor doi inspectori metodiști și dactilografei. Eram tuns, îmbrăcat cu hainele tatii, care cădeau foarte nepotrivit pe mine și cu alura încă obosită, a omului hăituit de fiarele pădurii sălbatice. S-au ridicat toți în picioare, ca în fața unei somații, gata să ridice mâinile sus. Sunt Maxim Virgil, am spus pe un ton blând ca să-i liniștesc, dar am adăugat: Vin din temniță! Am continuat apoi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Chasidică! Majoritatea acestor evrei erau asimilați și se aflau de zeci de ani în fruntea politicii de maghiarizare forțată. Ei nu se simțeau (ca și coreligionarii lor din Bucovina) prea fericiți de sosirea oficialităților românești corupte din Regat, care îi hăituiau pe evrei. În 1923, prietenul lui Iorga, dr. Constantin Angelescu, ministru al învățămîntului, oferea (pe baza principiului "dezbină și stăpînește") mai multe școli evreiești decît ungurești în Transilvania. Evreii au reacționat prompt, trimițînd o petiție: "Noi sîntem unguri de credință
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
propriul nostru suflet unguresc. Mentalitatea și starea noastră de spirit sînt legate de cele ale Sfinților Ștefan și Ladiszlau, din comunitatea morală din care facem parte. Nu ne dați pe mîna lui Zorobabel al Ierusalimului!" Iorga comenta: Dacă le vom hăitui sufletele, acest lucru va constitui mai mult decît un act sălbatic: va fi ceva sub demnitatea noastră națională". Continua apoi cu o oarecare amărăciune: "De ce nu manifestă evreii români din Regat, care au trăit poate printre noi mai mult decît
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
viața mea. Șterge-o, dacă n-ai nimic împotrivă. — Fac parte din viața ta, și o știi prea bine. Da, ești speriat, Charles. E interesant, e o revelație, cât e de ușor să sperii oamenii, să-i năucești, să-i hăituiești și să-i înspăimânți până-și ies din minți, să le faci viața un iad. Nu-i de mirare că dictatorii prosperă. M-am așezat, dar nu puteam mânca sau bea în prezența ei. Rosina și-a scos singură un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
este însoțit de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) și adverbe întrebuințate prepozițional: alături cu/de, față cu/de, pe lângă, dintre, între, ca (și), cât (și), decât: „Dintr-odată, mai mult decât setea m-a chinuit teama că voi fi văzut, voi fi hăituit, prins și sacrificat.” (O. Paler, Galilei,95), „Ceva dureri era însă un fel de a vorbi, le avu la fel de mari ca la început, toată noaptea.” (M. Preda, Cel mai iubit..., III, 168), „De astăzi dar tu fă ce vrei, / De
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de vietatea care a murit La ceas oprit de lege și de datini.” (N. Labiș, 39), „Mi-e silă să mă cert cu oameni pe care nu-i stimez.” (G.M. Zamfirescu, 319), „Și mă leagă în această clipă o fraternitate hăituită de statuile oarbe prin fața cărora am trecut prea grăbit.” (O. Paler, Caminante, 297), „În clipa în care i-am dat suferinței un sens, ne-am ridicat deasupra ei.” (O. Paler, Galilei, 152) - sau de funcția de atribut a propoziției: „Hai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și cuvintele lui fuseseră dintr-acelea care te fac să pornești în marș și să te bați cînd le auzi. Iar ei porniseră și luptaseră. Și biruiseră... Mortul străbătu astfel, triumfător, străzile Parisului, prin care, în viață fiind, fusese adeseori hăituit în chip jalnic de cei ce-l persecutaseră. Aceiași oameni care rîseseră batjocoritor de nebun își plecau capetele descoperite în fața înțeleptului și a dascălului."316 Filosofia lui Rousseau a stat la baza Revoluției franceze. La 11 ani după trecerea sa
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
cum erau vânați oamenii în amiaza mare și nu am ripostat așa cum ar fi trebuit, convinsă că nu voi reuși să fac altceva decât să fiu călcată și eu în picioare. Am îndrăznit totuși să spun câteva cuvinte în vreme ce era hăituit un tânăr. Am întrebat ce a făcut și am înțeles că era bătut și târât la poliție pentru că un străin îl întrebase ceva și el răspunsese în limba engleză. Dar ce a spus am întrebat-o pe „femeia de bine
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
fapt că spusese câteva cuvinte în limba engleză și că îl arătase cu degetul femeia „de bine” și că în ziua aceea toți se temeau de toți și nimeni n-a reușit să-l scoată din mâinile celor ce-l hăituiau. Acum se recunoaște dezastrul care s-a produs prin inițiativa de a face ordine fără organe de ordine care să acționeze într-un cadru legal. Justificarea oficială a acestei barbarii continuă să fie un așa-zis complot legionar la care
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
români din Basarabia trebuiau să facă față, la ei acasă, nu numai rusificării forțate care a lăsat urme în sintaxa și lexicul lor (de care, firește, nu ei sunt responsabili), ci, mai ales, persecuțiilor unui regim semi-opresiv care i-a hăituit încontinuu, cu o ferocitate pe care colegii lor din România nu au simțit-o nici în cele mai apăsătoare momente ale dictaturii lui Ceaușescu. Mai mult, tema națională ce motiva legitim acțiunile lor publice devenise out of fashion în România
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
monarhist și, cu rare și temătoare excepții în sfera privată, nu era nimeni așa în România. Când însă, la începutul anului 1990, familia regală, revenită după patru decenii de exil să se închine la ctitoria regală de la Curtea de Argeș, a fost hăituită de mardeiașii lui Roman și Iliescu, umflată cu forța și expulzată brutal înapoi în străinătate, am devenit brusc atent. Am scris atunci, în Cronica ieșeană, un articol intitulat " Cine se teme de Maiestatea Sa?" ale cărui urmări le mai resimt
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ființe umane. Celulă cu celulă, ADN-ul ne-a mânjit, cum s-ar zice, din cap până-n picioare. În englezește, ADN se scrie oleacă pe dos: DNA. Ați văzut, probabil, cum tot felul de specialiști criminaliști din filmele polițiste îi hăituiesc pe criminali prin toate ungherele celulelor lăsate la locul faptei. Pe care, și pentru că vorbim de filme, îi cam prind de fiecare dată. În românește, DNA înseamnă altceva. Mai precis, DNA înseamnă, de fapt, ORICE altceva decât ceea ce ar trebui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Eliminarea foarte tânărului procuror de treizeci și ceva de ani fusese o sancțiune exemplară, aplicată cu scopul de a inhiba orice periclita liniștea regimului. Deși a trecut mai bine de un deceniu de atunci, țin minte discuțiile cu acest magistrat hăituit de mașinăria infernală pornită împotriva sa. Procurorul vorbea, făcea dezvăluiri, acuza. Nu mai avea nimic de pierdut. Ne-am văzut de câteva ori prin taverne dosnice din zona Obor. Rechizitoriile sale conțineau nume importante implicate în afaceri urâte și complicate
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
imprudența să-l întreb. Precizez că mă aflam singur cu el, într-o încăpere total improprie pentru anchetă, mai exact, în camera în care erau depozitate corpurile delicte. Omul s-a ridicat de pe scaun, orb de furie, și, privind parcă hăituit prin încăpere, a bolborosit: „Cu ce să-ți dau în cap?!”. Și, slavă Domnului, avea destule în jur. Nici acum nu-mi pot da seama cum de am avut puterea să-l întreb, cât mai calm cu putință: „Și cum
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
luni după răsturnarea regimului. Toate acestea s-ar fi putut întâmpla, teoretic, altfel... La vremea aceea, toate astea ni s-au prezentat, mie și multora din jurul meu, ca un miracol, ca ceva în același timp neașteptat și minunat. Obosiți și hăituiți de lupta zilnică pentru supraviețuire, ni se părea că Ceaușescu este etern, căci până atunci nimic, nici Gorbaciov, nici căderea zidului Berlinului, nu reușiseră să-l zgâlțâie din jilț. Dar iată că miracolul era posibil și cu acel posibil se
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
cum am descoperit tot atunci, în patru scurte vacanțe, cartierele Budapestei și nici de ce tot acel univers a reînviat acum sub ochii mei. Rareori am simțit cât de dement s-a aruncat marea istorie asupra noastră și cât ne mai hăituiește ea până în ziua de azi. Iar asta a ieșit la suprafață în romanul lui Attila nu dintr-o frescă, ci dintr-o țesătură de mici istorii nebunești și tragice, dintr-o puzderie de amănunte (cum ar fi un horn înfundat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]