487 matches
-
vieții, ADN-ul de pildă, s’au Înconjurat cu o membrană, laolaltă cu oarece enzime dar și cu o „picătură“ din marea primordială. Și, cam În felul virusului utilizau, pentru propria-le multiplicare - culoarea vieții - substanțele prebiotice care Încă mai hălăduiau În marea din jur. Care mare devenea astfel, zi după zi, mai degradată, mai ostilă. Unirea face puterea, iar prima celulă simplă, abia descrisă, s’a „cârdășit“ cu alte lucruri, tot acoperite de o membrană, devenind nucleul unei noi celule
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
timpului dând Înapoi vreo două-trei sute de milioane de ani, poposind Într’o lume cu mult bioxid de carbon, de vreo trei ori mai mult și cu un efect de seră, deci un aer sufocant, pe potrivă. În jur nu hălăduie decât insecte și un fel de batracieni ce se chinuie să devină reptile vestiții dinozauri și care se simt ca peștele În apă. Nici un mamifer. Natura vrea Însă altceva și știe că’n astfel de condiții nu poate; trebuie să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
propos: Mare prostie faceți adunând vagabonzii din drum și-i țineți apoi pe mâncare, deci pe cheltuială. Vin alții să ocupe locul gol de lângă tomberon. Nu-i mai simplu să vă descotorosiți de gunoaie În mod civilizat? Atunci vagabonzii vor hălădui doar la vărsătoare și, când veți avea grijă și de ea, o trimiteți În șomaj pe Brigitte Bardot. Dar - poate că vreți să-mi faceți probleme - nu vă văd În stare de așa ceva. Chiar legea supremă a lumii - cum Îi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
istorie. Era anul 476. Ca specie, am făcut la fel. O specie slabă, fără blană, colți, gheare, sortită dispariției, ca un fel de experiment nereușit al Naturii; dar isteață, deasupra celorlalte, cam telurice. Așa ne-am aliat cu câinele. Căci hălăduia de multă vreme pe lângă sălașele noastre vremelnice, mulțumindu-se cu oasele aruncate. Până Într’o zi, când starostele lor a hotărât: toată haita de câini a hăituit ditamai mamutul, aducîndu-l În fața sulițelor vânătorilor. Isteață manevră, căci nici omul nu putea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
intrat În sălașul omului. Deja În așezarea de la Cernavodă, de acum 5 milenii, el Își lasă oasele, dreptu-i cam ciuntite, semn să ai noștri strămoși procedau cu el precum chinezii, dar și excrementele, semn că el nu era vânat, ci hălăduia printre colibe. Carnea de câine nu e atât de competitivă; mai ales că nici nu-și vinde pielea cu una cu două, și-și cunoaște prea bine „aliatul“. Mai dulce e aceea de porc, oaie, capră... Și așa, câinele și-
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu pretențiile noastre gustative, precum salamul cu soia al „ciuruitului“, ba chiar și de astăzi. În care Înlocuiesc doar proteina animală cu aceea vegetală. Numai că, imediat ce intervine și ideea de profit, supraviețuirea devine Înșelăciune. - Mai e ceva, Cristi. Eu hălădui, cu pisicile mele, prin pârloage care au fost cândva ogoare. Și cred că, atâta vreme cât aveți ce cultiva și n’o faceți, n’aveți dreptul să falsificați nici măcar gustul spre a acorda o alternativă la cutumele voastre, darmite doar să opriți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
silvestris, și ea ca și mine, posesoarea unui biocâmp excedentar, motiv pentru care caută numai locuri deficitare. Unul e bradul, altul e molidul, ca plante cam vechi. Și În ei pândește ea vreo veveriță care tot prin astfel de arbori hălăduiește, și din același motiv; nu numai pentru că acolo găsește conuri... Precum eu pândesc șoarecele, și el un excedentar energetic, adică ce mi place să bag În burtică, șoarecele fiind bună rubedenie veveriței. Înțelegi, cred, că trebuie să te Înconjori de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu mai ajungi acasă... Ai dreptate, Moti. Și am să te completez: așa cum pe Terra au trăit până acum vreo 80 de miliarde de oameni, astăzi fiind numai 6, iar În antichitate doar 250 de milioane, pe aceeași Terra au hălăduit undeva Între 10 și 30 de milioane de specii, astăzi existând doar cele aproape două milioane de care vorbeai tu; dar, cu cât coborâm În adâncurile istoriei naturale, există tot mai puține. Se vede treaba că, În Înțelepciunea sa, Natura Își
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
interioară, lichidul interstițial adică, cu o compoziție sacralizată, aceea a mării propriu zise din vremea nașterii primelor pluricelulare; asta ca să fiu simplistă... Așa vorbind, sunt tentată, eu, picătura de apă, să vă plâng, pe voi dar și pe alții care hălăduiesc pe sare, precum dacii lui Cristi pe oricare prunc: băgați În voi, iar amicul Cristi face din sarea brută un fel de nafură, sarea unei mări de odinioară, cu o compoziție cu totul deosebită, deci incompatibilă vremurilor de astăzi. Sunt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și al ardeleanului, și al munteanului, adunându-i laolaltă; pare-mi-se că prietenul Nicu nu prididește să promoveze acest lucru. Tot despre memorie fiind vorba, eu, picătura de apă, nu uit pe nimeni dintre cei Întâlniți pe unde am hălăduit: factori fizici chiar, precum vreo radiație, vreun câmp magnetic ori chiar electric; iar ființele Îmi Împrumută din biocâmpul lor. Și mi se pare firesc ca tot ce-am aflat de la toți să devină o influență, deloc neglijabilă, adresată altor ființe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
roșii... Iar eu am fost singurul, dintre frații mei, negru... Cristi mi-a spus Belzebut. L’am convins - ca să n’am probleme cu superstițioșii - să-mi spună Moti; dar el Îmi spune Motișor... Pe unde locuiesc eu, lângă Grădina Botanică, hălăduiesc mulțime de veverițe; toate roșcate. Le dă laba. Dar mai la vale, la Universitate, traversează ditamai bulevardul provocând scrâșnetul frânelor, niște veverițe - sunt animale antropofile - cam negricioase. Ca aceea care zburdă În curte la Radio Iași. Dar duceți-vă la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
program de lucru, care cuprindea: repararea casei, repararea bisericuței, amenajarea mormintelor, zidirea biserici demne de un punct de atracție, un local de școală, îngrădirea terenului, unde urma să se facă toate, căci total era paragină și vitele și paserile sătenilor hălăduiau peste acest loc sfânt. Așezarea într-o adevărată văgăună impunea numadecât și facerea unei șosele, pe unde din șoseaua națională să se poată ajunge în sat. Am început cu casa, care nu ne aparținea. Am vizitat pe propretară arătându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adevărată minunăție; de ce să-l iau în cătare? Poate lui Sardino n-o să-i convină, dar îl orânduiesc oarecum în aceeași categorie: face parte tot dintre visătorii ce nu-și poartă carabina în peisaj ca să împuște, ci mai mult ca să hălăduiască. De altfel, și zice: "simpla deplasare în teren reprezintă o ocazie de a mai ieși din cotidian". Rezon. Nu se mai vânează pentru carne, ca-n epoca de piatră, ori ca-n "epoca de aur", când măcelăriile erau goale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în țarnă, cu vitele. Jucăm țurca, mai spunem ba una, ba alta; și iaca așa, pe nesimțite, timpul curge ca nisipul într-o clepsidră. Nici nu-mi dau seama, când seara începe să-și presare cenușa și eu mă trezesc hălăduind încă aproape de pâlcul de copaci de la Giurgiu, hăt departe de sat. Și, ce-mi zic: ian s-o iau încet spre casă, că nu alta dar m-am prea îndepărtat de sat și m-apucă noaptea, care vine din urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de tout". Iată deci sistemul nervos, centru al cunoașterii, dar și un centru al forțelor, fiind la rându-i fântâna izvorând, un principiu de inspirație și de mișcare, o centralizare parcă secretă. Prin lumea infinită, conștiința umană e determinată să hălăduiască mereu precum și Bacovia e un rătăcitor în pofida aparentei sale claustrări. "Captif en ce moment sur la Terre, je m-entretiens avec le coeur des astres, qui prend part à mes joies et à mes douleurs", scrie Nerval, ca o unitate sufletească
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
viața culturală din nordul moldav și nu numai. Pe necunoscuți i-am contactat prin intermediari binevoitori care s-au convins că munca de cercetare a zestrei spirituale se află pe un făgaș rodnic. Orașul care prezenta interes era Fălticenii, unde hălăduiau muzele, multe la număr, râvnite chiar de mari așezări de pe cuprinsul țării. Încrederea se câștigă greu, prin muncă perseverentă, prin răbdare și respect pentru cuvântul dat. Urmăream mereu date noi din cultura zonei (după îndemnul profesorilor în liceu), utile întocmirii
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
fruntea cozii, să dea socoteală, să plătească măcar un impozit pe prostie, fără TVA, de exemplu, și să nu mai spună, asemenea lui Ceaușescu, că ei și-au luat un angajament față de țară și poporul român pe care-l văd hălăduind prin Europa cu buricul lipit de șira spinării. Actualul guvern, cu domnul Boc pe post de tirbușon șef, pentru scos România din criză, vrea să se îmbete la robinetul puterii, să-și protejeze clienții și să prăduiască „tot ce mișcă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
neamul nostru în trecut? Ci el cu mâna face semen Că nu nțeleg ce el a vrut. - Măria Voastră-nsetoșează De sânge negru și hain? El capu-și clatină, oftează: - De vin, copilul meu, de vin. Când eram vodă la Moldova Hălăduiam pe la Cotnari. Vierii toți îmi știau slova Ș-aveam și grivne-n buzunar. Pe vinul greu ca untdelemnul Am dat mulți galbeni venetici; Aici lipsește tot îndemnul. în lume mult, nimic aici. La voi în lumea ceealaltă, Fiind cu milă și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Aurel Leon, urmaș al altor memorialiști celebri , ca Nicolae Șuțu, frații Ionel și Alexandru Teodoreanu, se ocupă și de prolificul Artur Gorovei. Notațiile sale vorbesc despre lumea Cotnarilor și destăinuie nume de proprietari și situații inedite. Redăm „umbra” ce-a hălăduit cândva printre alte umbre celebre de acolo, pentru readucerea lor în me moria ce lor vii: Artur Gorovei „Deși viața lui se confundă cu Fălticenii, prima data l-am întâlnit la Cotnari, într-o toamnă parfumată de aromele viilor gata
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
sau false. (1983: 157) Aceste istorii primite și incertitudinea valorii lor ficționale sau reale stau în inima concepției antice despre poezie. Poetul este cel care (re)transmite cîntul și întîmplările auzite atît în tîrguri, cît și în locurile pe unde hălăduiesc creaturile mitilogice. Lumea apropiată a tîrgului și lumea îndepărtată a munților și a ființelor mitice care-i populează sînt, în aceeași măsură, spații de unde poți scoate la lumină întîmplări. Traducerea prin cuvîntul franțuzesc auteur este prea aproape de concepțiile noastre moderne
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
că încă n-a murit Creangă. Într-o curte de bălării, părintele a creat un spațiu de reverie. Doi lupi alsacieni foiesc într-o cușcă lângă piscină. Din piatră de râu, a meșterit un mic eleșteu pentru pește. Căpriorul Toader hălăduiește în alt țarc, cu două oi și o capră neaoșă. Biserica din Humulești datează de la 1897 și e construită lângă bisericuța unde prindea Nică bărzăuni cu ceaslovul. S-a mai păstrat doar altarul bisericuței lui Creangă într-un mic aghezmatar
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
moment, în cea de față mai apare o a treia: poezia. Mai precis spus, fiorul poetic, care conferă prozei autorului valențe poematice. Așa stând lucrurile, cartea de acum te ispitește nu numai la lectură, dar și la cutezanța de a hălădui tu însuți pe traseele bătătorite de autorul drumeț, în descoperirea cu priviri proprii a misterelor dealurilor albastre. Mistere care nu implică doar lumina și culoarea, ci și mustoasa informație de sorginte istorică și culturală aparținătoare de biografia neamului românesc. Geografia
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
mai reținută în manifestarea bucuriei. Ea doar ți se uită în ochi și țopăie, ca și cum ți-ar spune: „Vezi că a venit ora?”. Iar la ea ora vine mereu mai repede... Dacă Garçon nu se mai sătura să hălăduie pe străzile ora- șului, Nana are simțul măsurii vizibil mai dezvoltat. Pentru ea este suficientă și o jumătate de ora. Iar când se întoarce acasă, dă fuga la castronul cu apă. - Ai obosit? o întreb. - Da! îmi răspunde, răzându-mi
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
cu îmbrăcămintea de acasă. Ei primeau un costum special, un fel de salopetă. Adina, căreia de mică îi plă- cea să se cațere pe munții noștri, nu a reușit să parcurgă decât vreo trei sferturi din dificilul și ingeniosul traseu. Hălăduind eu prin acea parte mai mediteraneană a Franței, am putut vedea și trece peste sumedenie de poduri, de tot felul, une- le foarte vechi, din piatră masivă, altele foarte noi, construite după metode moderne și din materiale de dată mai
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
bazin cu apă, într-un timp limitat, și altele încă, toate deosebit de amuzante, chiar și pentru moșnegi ca mine. Numai că eu, care nu am fost chiar coa-da cozilor, am reușit să descopăr și ceva... în afara concursului: căprițele din fotografie. Hălăduind prin acea splendidă localitate, am întâlnit ceva ca-re semăna cu ce cunoscusem eu prin satele noastre: amabilitatea local- nicilor, participanți și ei, sufletește, se înțelege, la concursul nostru. De pildă, madame Margueritte l’Arbre, în curtea căreia erau ampla- sate
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]