1,009 matches
-
Prefectule! în timp ce bagaudul, lovit de moarte, se ghemuia la poalele zidului, alți adversari se iviseră deja lângă Sebastianus, luptându-se cu el ca să-i taie calea către turn. Deși copleșiți de numărul adversarilor, prefectul și tovarășii săi continuară să-i hărțuiască pe bagauzi, care se dovedeau destul de nepricepuți în folosirea armelor, și îi împinseră tot mai în spate, spre poartă, în speranța că vor reuși s-o închidă la timp. Deodată, însă, huruitul răsunător - cel din urmă - al lanțului și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și călcați în picioare. împreună cu ei, în furia devastatoare a acelui asalt fură măturați și nu puțini nefericiți legionari. Valul bagauzilor, cu neputință de stăvilit, atinse și depăși poziția în care mai devreme se aflase linia romană, dar continuă să hărțuie dușmanul, năvălind în câmpie. în acel moment, însă, forța sa de șoc slăbi, în vreme ce barbarii, primind întăriri de la ultimele lor dispozitive, începeau să strângă rândurile și să opună o rezistență mai mare, încercând, în cele din urmă, chiar un contraatac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
De această dată, era vorba de pădurile din Belgica, pe care armata lui Atila le traversa, mergând către sud-est, în drum spre Vesontio, cetate păzită de gepizi, iar de acolo la Rin. Dușmanul se mulțumea să o urmărească de la distanță, hărțuind-o doar cu mici acțiuni împotriva ariergărzii ori cu vreo ambuscadă pentru câte o patrulă izolată. Cei mai vânați erau turingienii, care acopereau flancul stâng al armatei, căci francii salii le călcau pe urme și îi atacau fără încetare, pedepsindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit de hăitași. învățase în ocnă semnele secrete pe care vagabonzii și cerșetorii le fac cu cioburi de cărămidă pe porțile curților și acum se slujea de acest cod. O cruce însemna bunăoară "Oamenii care locuiesc aici dau de mâncare cerșetorilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
câteva ori, dar i-am spus să plece. M-am gândit o vreme. — Dacă situația e așa cum ai descris-o tu, am zis eu, mie mi se pare foarte limpede ce ar trebui să faci în continuare. Băiatul te-a hărțuit și trebuie oprit. Trebuie să mergi imediat și să-i spui directorului și băiatul va fi pus la punct. Sheba s-a uitat la mine, îngrozită. — Oh, nu! a zis ea. Nu, nu. N-aș putea... — Dar băiatul a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Dar pesemne că ei îi trebuie acel altceva. Muiere căreia i-a dat Dumnezeu de toate, casă bună și bărbat bun - nu mai dorește decât pe cel cu coarne și cu coadă! Amândouă - și maică-sa și nevastă-sa - îl hărțuiesc de patru zile. Când vine mai ales acel ceas de arșiță al după-amiezii și Ana suflă pripit pe nări și dă la o parte întruna învălitoarea, nana Floarea prinde a se tângui cătră cineva care nu-i de față: —Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să reconstituim una din serile noastre în patru. Ce-ar fi să trec pe la voi pe-acasă, am zis. — Dar întotdeauna ieșim să luăm cina, a zis el. Și mă gândisem că eu refuzam să accept realitatea. M-a tot hărțuit până am acceptat să trec de câteva ori pe la ei ca să-l țin de mână în timp ce plângea și depăna amintiri. În seara asta, însă, încercând să merg mai departe, ieșeam în oraș. Doar la Diego, însă. Era un mic restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de femei înnebunite s-o întâlnească pe Candace? Candace trebuia să ajungă la douăsprezece. Promovasem evenimentul în presa locală și era anunțat din sfert în sfert de oră la megafon, dar până acum nu apăruse nimeni. —Trebuie să începem să hărțuim oamenii, a zis Teenie. Îi plăcea cuvântul, „a hărțui“. — Dacă n-avem ditamai coada, am pus-o. —OK, să-i hărțuim... N-am mai apucat să termin pentru că, deasupra mulțimii gureșe, s-a auzit deodată un țipăt. Părea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trebuia să ajungă la douăsprezece. Promovasem evenimentul în presa locală și era anunțat din sfert în sfert de oră la megafon, dar până acum nu apăruse nimeni. —Trebuie să începem să hărțuim oamenii, a zis Teenie. Îi plăcea cuvântul, „a hărțui“. — Dacă n-avem ditamai coada, am pus-o. —OK, să-i hărțuim... N-am mai apucat să termin pentru că, deasupra mulțimii gureșe, s-a auzit deodată un țipăt. Părea să-l fi scos un copil mic. Ne-am uitat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
anunțat din sfert în sfert de oră la megafon, dar până acum nu apăruse nimeni. —Trebuie să începem să hărțuim oamenii, a zis Teenie. Îi plăcea cuvântul, „a hărțui“. — Dacă n-avem ditamai coada, am pus-o. —OK, să-i hărțuim... N-am mai apucat să termin pentru că, deasupra mulțimii gureșe, s-a auzit deodată un țipăt. Părea să-l fi scos un copil mic. Ne-am uitat toate trei una la alta. Ce se întâmplase? — Cred că tocmai a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
n-o să mai aibă nici un rost. Fratele tău a venit să-ți aducă o veste bună, urmarea intervențiilor făcute de el la palat. S-a potolit pe dată la aceste vorbe și mi-a ascultat explicațiile fără a mă mai hărțui cu vorbe în doi peri și cu strâmbături batjocoritoare. Când trebuie să mă examineze? — Foarte curând. Fii mereu gata. — Sunt sănătoasă. Nu vor găsi nici urmă de pată. — Nu mă îndoiesc că așa este. Totul va fi bine! Părăsind acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și asta e cu adevărat important: trebuie ca stăpânul nostru să apară ca un rege, nu ca un corsar. Am tăcut, scormonind după un pretext care să mă facă să scap de o corvoadă atât de primejdioasă, însă Harun mă hărțuia întruna. Glasul lui părea că vine drept din propria mea conștiință. — Nu ai dreptul să șovăi. Un mare imperiu musulman e pe cale să se nască în Orient, iar noi, în Occident, trebuie să-i întindem mâna. Până acum am suportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-și sfârșească zilele pe rug. Blond, colțuros, remarcabil și încăpățânat, Hans, după fiecare lecție, scotea din coșul pe care-l căra după sine un pamflet sau o broșură, pe care se apuca să le traducă și să le comenteze, hărțuindu-mă necontenit ca să afle ce gândeam. Aveam invariabil același răspuns: — Oricare mi-ar fi sentimentele, nu-mi pot trăda binefăcătorul. Hans își exprima părerea de rău, dar nu-și pierdea deloc curajul, iar la lecția următoare, revenea la atac. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de la bun început în tabăra dușmanilor lui, iar când câțiva proști li se închină, asta e deja pentru tine un motiv să-i detești. Și de data asta Abbad spunea adevărul. Văzând că nu încercam să mă apăr, m-a hărțuit: — Pentru ce să-i fii ostil lui Soliman? Îmi vorbea cu o naivitate atât de înduioșătoare, că nu m-am putut împiedica să zâmbesc. În aceeași clipă a intrat în încăpere Maddalena. A auzit fraza prietenului meu, pe care acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ceva ce ne afectează? De exemplu, despre Maimuța de la Cinema. Scrie ceva despre Maimuța de la Cinema? — Ce maimuță? o întrebă uimit tatăl ei. — Poftim, ești complet pe dinafară cu problemele locale! În ultima lună, a făcut valuri în afara cinematografului, a hărțuit doamnele, le-a tras de sari până și-au scăpat cornetele cu alune. Și băieții ăia de la universitate se duc special - nu ca să vadă vreun film, doar ca să stea afară și să vadă cum li se trag jos hainele fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din nou cu putere prin vene. Ammaji și Pinky ieșiră mai puternice în după-amiaza târzie și se opriră la o înghețată la Hungry Hop Kwality Ice Cream. În momentul acela, Pinky zări Maimuța de la Cinema! Maimuța de la Cinema, cea care hărțuia de atâta timp doamnele din oraș ca să-i dea cornetele cu alune. Iat-o chiar acolo, înaintând în salturi către ele! Hai Rama, cum de li se-ntâmplase să uite? Cum de putuseră să meargă la film fără niște însoțitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cer scuze. Nu e treaba mea. Sunt doar surprinsă, atâta tot. Mi-am dat seama că, din păcate, nu-mi datora nici un fel de explicație. De la Sărut, nu-l văzusem decât seara, când ieșisem În oraș. Într-o seară era hărțuit de un grup de bancheri Îmbrăcați În kaki, nemulțumiți că erau neglijați la coadă. De-abia-mi aruncase o privire, zâmbise slab și ridicase cordonul, ca să trec. Hai s-o lăsăm baltă deocamdată, da? Am avut o zi groaznică, Încercând s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
meu... ăă... pe asistentul meu? răsună vocea stridentă a Isabellei pe deasupra apei. M-am Întors și am văzut-o cum discuta cu unul dintre agenții de pază În uniformă, care ne urmăriseră cu atenție, ca să se asigure că nu ne hărțuia nimeni. —Doamne, mormăi Sammy, Îndepărtându-se de mine. Ce, nu poate să găsească singură baia? Trebuie să fug. Stai, rezolv eu, am spus și i-am strâns mâna. Isabelle, aici! E aici. Capul Isabellei se răsuci și, când ne văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Iar colțul dintre Beverly și Beaudry e la șapte străzi de casa lui Thomas Cormier - pe South Corondelet, numărul 343. Ceva nou-nouț și gata să sară la el. Danny zise: — Am zburat. Apoi închise. Renunță pe moment să-l mai hărțuiască pe Felix Gordean, aranjă și ascunse dosarele, se spălă și se îmbrăcă în Daniel T. Upshaw, polițist cu insignă, pistol și legitimație oficială. Ted Krugman era mort și îngropat, iar Danny se îndreptă spre Bunker Hill. *** Numărul 343 de pe South
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de Augie, de tăieturile zoot și tot restul. M-am dus la Charlie. El avea relații în justiție și voiam să știu dacă îi va obliga pe polițiști să investigheze ca lumea moartea lui Augie. Mi-a zis că fusese hărțuit de un polițist pentru uciderea unui anume Duane Lindenaur, chiar dacă polițaiul zicea că nu-l interesa moartea aia. Charlie a citit într-un ziar de scandal că Lindenaur și nu știu ce păcălici, Wiltsie, au fost ciopârțiți amândoi cu un băț zoot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
locuitorilor din Țara de Jos, incendierea satelor și a recoltelor și otrăvirea fântânilor. Dar nici asta nu poate stăvili urgia. Zi după zi ne retragem mai aproape de munți. Tabăra de pe malul Bârladului a fost ridicată și oștile Moldovei Încearcă să hărțuiască dușmanul care urcă pe Valea Siretului. Pentru cât de puțini suntem, pot spune că avem pierderi mari. Nu dau cifre, fiindcă nu-mi este Îngăduit. Vă pot spune doar atât: nu vom scăpa. Am văzut bătălia de la Vaslui, cunosc puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Extraordinar! - Dar nu singur... interveni Erina. Există un om care a făcut totul posibil și care se numește Ștefan Oană. - Sau care susține că s-ar numi așa. Refuz să mă gândesc că ar putea fi... Ajunge cu presupunerile. Vom hărțui oastea lui Eminek atâta vreme cât se va afla pe teritoriul Moldovei. Iar când acest pericol nu va mai fi, atunci... Căpitanul voise să spună că atunci cavaleria se va Întoarce ca să sprijine rezistența Înverșunată a lui Ștefan. Dar Își amintise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pierdut. Se bătuseră ca niște nebuni, mulți dintre ei căzuseră sub iataganele oceanului turcesc, dar acum nu mai vedeau nici o scăpare. Singura victorie a acelei veri toride și Însângerate fusese a căpitanului Oană, care oprise invazia tătară la Ștefănești și hărțuise armata lui Eminek până lângă Cetatea Albă. Dar căpitanul Oană nu mai era nicăieri. Erau doar ei, patru sute de Apărători, cu mâinile tremurânde de oboseală și cu sufletul Îngenuncheat. Așteptau un ordin, orice ordin, ca să-l ducă la Îndeplinire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
calitatea oamenilor mei. Însă lucrurile sunt mai complicate. Cel mai serios obstacol pe care îl au de înfruntat ofițerii mei este Curtea. Nu am parte de nici un fel de respect din această zonă. Ei se bucură în secret când localnicii hărțuiesc ambasadori străini și omoară misionari. Nici nu pot să vă spun cât de periculoasă e o astfel de purtare. Ea poate duce la izbucnirea unui război. Oamenii de vază din clan sunt orbi din punct de vedere politic. — Luminează Curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
grup se repezea înainte, luând locul celui dintâi, și imediat trăgea spre țărmul celălalt. Câțiva de-ai lui Hideyoshi se prăbușiră de pe picioare, în succesiune rapidă. Foarte curând, coloana de oameni în marș începu să șovăie. Cine-o fi acolo, hărțuindu-ne cu o armată atât de mică? Hideyoshi era surprins. Cu o expresie șocată pe chip, își opri, involuntar, calul. Generalii care călăreau în jurul lui și militarii din apropiere își puseră cu toții mâinile streașină la ochi, privind spre malul opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]