422 matches
-
o severă și desăvârșită conduită religioasă. Amin. Apoi, dimineața târziu, prin intervenția discretă, insesizabilă, ocrotitoare și plină de gingășie a Sfântului Duh, coborât cu dragoste paternă asupra lor, consecința ingurgitării agheasmei zăvoiene și-a făcut în sfârșit efectul și întreaga hărmălaie și babilonie au încetat; eroii noștri fiind complet "anesteziați" și intrând într-o pauză reparatorie de durată variabilă. Acum dormeau duși după cum i-a prins somnul: pe scaune, pe băncuțele de lângă perete, cu capul pe masă, pe sub masă, pe linoleum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tata meșterea ceva la televizor, când a și zburat de-acolo, n-am mai apucat să văd când a prins-o și pe aia mică de-o aripă. Mama m-a împins repede pe scări, acolo era întuneric și era hărmălaie, am dat nas în nas cu alți copii de prin vecini, alungați și ei din case de un vuiet nimicitor. Și mama tot striga în spatele tatei: „Nicule, unde-i fata?“ În fața blocului era tot negrul acela cenușiu, nici urmă de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Liberă, iar noi, fetele, le ceream să ne ajute. Adică, sub o acoperire perfect valabilă, aceea de a contribui cu modestele noastre mijloace la bunăstarea boborului, induceam apropierea fizică dorită de noi, conștient sau nu. Era o vraiște și o hărmălaie de nedescris. Iar vigilentul nostru maistru nu avea suficiente mijloace intelectuale și lingvistice ca să ne pună la treabă. Argumentul suprem era scăderea notei, care ne mai liniștea un pic. Cu alte cuvinte, în loc să șteargă diferențele dintre noi, orele astea nu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și se duse drept în mijloc, gîndind că toți sunt cu privirile pe el. Copiii însă nu prea îl luau în seamă. El striga din răsputeri, dar și ceilalți urlau, se agitau și își vedeau de treaba lor. Era o hărmălaie de nedescris, ca în pauză. La un moment dat veni un coleg de clasă și-l întrebă : „Cine e afumat ?“. „Nuuu ! - răspunse Dănuț cu disperare, realizînd că pînă atunci fusese înțeles greșit - A FUMAT ! EL A FUMAT !“... Degeaba însă, dezastrul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fără prea multă tocmeală și fără discriminare. Bunica, deși îi certa adesea, era mai îngăduitoare. Într-o zi cu soare torid, ei, băieții, se jucau prin șură, prin ocolul și adăpostul oilor, pe după casă, alergau, se hârjoneau și făceau o hărmălaie cât o întreagă ceată. La un moment dat se lăsase o liniște suspectă și baba l-a trimis pe moșneag să vadă ce fac „împelițații de copchii”. Ce se întâmplase? Viitorul inginer dăduse foc la o grămăjoară de buruieni uscate
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
curtea școlii, când vreunul dintre noi se trezea fațăn față cu băieții de la B, cu care ne aflam tot timpul în conflict, și trebuia dat semnalul de adunare a „găștii“. Nu se dovedea prea eficient, pentru că în pauze era o hărmălaie de nedescris, pe care nimeni no putea aco peri, dar noi îl încercam cu obstinație. Poate că dacă ar fi fost Tarzan, cu vocea lui penetrantă, iar fi reușit din prima. Dacă, totuși, adunam „gașca“ (adică vreo câțiva băieți din
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
festival care contează și va conta, dacă va avea bani să continue, tot mai mult este Festivalul Internațional de Film Transilvania. Un festival internațional de lungmetraj, deocamdată singurul de acest fel din România. Deși se desfășoară la Cluj - departe de hărmălaia și agitația Bucureștiului, deseori sterile -, deși la prima ediție - când totul pare mai greu, adesea imposibil - a reușit să dea clasă celorlalte festivaluri autohtone prin calitatea selecției, organizarea ireproșabilă, seriozitatea angajării și, nu în ultimul rând, prin ecourile superlative în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
strigă să avem noi grijă de armadillo cât timp el va pleca în căutarea unei bucăți mai mari de tablă (articol greu de găsit prin zonă având în vedere că toate casele erau făcute din lemn sau stuf). După multă hărmălaie, armadillo se dovedește mai puternic decât Cristian și în curând nu mai vedem decât vârful cozii, și acela pe punct de dispariție. Pe principiul că doar n-o să meargă vertical în jos, luăm decizia unanimă de a-i tăia calea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
apucăm să-i vedem trupul mișcându se rapid în altă direcție, mai săpăm o groapă mai încolo, apoi încă una, încă una și tot așa... Remarc în treacăt că armadillo este complet silențios, un fel de „tace și face” iar hărmălaia asurzitoare este provocată integral de țipetele și gâfâielile noastre. Spre lăsatul serii ne declarăm, în sfârșit, învinși și reușim să facem un pas înapoi să privim detașați ceea ce pare un teren de luptă semănat cu tranșee de forme dintre cele
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
vizuală, olfactivă sau tactilă este invocată ne avertizează asupra delimitării unui câmp de observație. Din zona acustică putem selecta acele zgomote care ne situează în zona dizarmonică a bruiajului, fluierele și clopotele legate de călătoria cu tre- nul, fluierăturile gardiștilor, hărmălaia linșajului etc. Din zona vizuală întreg episodul sosirii la hotel este alocat privirilor focalizate asupra Naratorului. Există aici chiar un exces în zona vizualului, o supraexpunere care gene- rează o expresivitate particulară a scenelor. Există și efecte cinematice rafinate. Imaginea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ai născut. Simt sentimentul întoarcerii acasă, deși aici nu mai am pe nimeni. Mă bucur că m-am născut în Rm. Vâlcea pentru că miroase ca nici unde altundeva. Acum artiștii, ca niște copii, primesc materialele dăruite de sponsori. Este o hărmălaia duioasă și, deși Ecaterina este disperată că lucrurile se vor bulversa, eu simt că va fi o zi reușită, totală, care va ridica ștacheta acestui loc binecuvântat de Dumnezeu. Dacă nu păcătuiesc prin bucurie vreau să spun că sunt fericită
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
administratorii, le ia în primire. E foarte veselă. Dar nu merge nimeni să descarce produsele. Batalionul civil, pestriț și gălăgios care a montat corturile a plecat pe șapte cărări. Ultimul cort a fost montat într-o liniște deplină după atâta hărmălaie. De vină era nu atât oboseala cât generosul foișor care i-a adăpostit rând pe rând pe oamenii noștri pentru a-și reface puterile cu un gât sau mai multe de tărie pentru că pe aici nu se prea bea vin
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Munch, aveam să-mi amintesc strigătele mele din zilele și nopțile acelea: mama, mi-e foame! Apelul la masă al celor 8 copii dura cam un sfert de ceas, fiecare fiind răspândit pe te miri unde, iar masa era o hărmălaie de nedescris, cu noi înfulecând la repezeală, sub privirea îngăduitoare și veselă a tatii și cea atentă și mustrătoare a mamei, care din când în când, mai folosea câte o ustensilă de bucătărie polonic sau făcăleț ca să ne mai potolească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în alertă. De la sărbătorile de iarnă, motanul cel mare, nu numai mai inteligent, ci și mai sensibil, se sperie când aude soneria de la ușă (nu și cea de la telefon însă!), deoarece atunci a fost precedată și urmată de tropăiturile și hărmălaia colindătorilor de bloc. * Motanul cel mare are aproape vârsta prieteniei dintre Dani și Alina (patru ani). În complicitate cu Dani, ni l-a adus chiar Alina, din curtea bunicului ei din Militari. Avea vreo două luni și mama lui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să privească spre tovarășii lor de la Berlin (lumea și-a dat seama de aceasta în ajunul mobilizării din 1914-1915), dintre care unii erau dotați cu voci magnifice de bariton și de bas, demne de Scala. Știau să orchestreze cîte o "hărmălaie" asurzitoare, chiar pînă la a provoca suspendarea ședinței. În frunte se aflau: Treves, roșcovan, Turati, suflet generos, cap tulbure, Modigliani, barbă revărsată, și mai ales Ferri, avocat viclean, scuturîndu-și pletele rebele sub o pălărie largă cu boruri drepte; fizionomia sa
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Eminescu mai târziu a siluit limba sau a scociorât forme cu atâta sistemă. Budai n-a avut nevoie să umfle comedia ca Tassoni, pentru motivul că țiganii sunt de la sine o caricatură a societății umane. Fanfaronada, poltroneria, milogeala, spiritul de hărmălaie și orbească înfuriere sunt aspecte tribale obișnuite, și poetul n-a avut decât să le condenseze într-un limbaj de-o țigănie maximă, în care e formulat chiar "idealul" de nație liberă: Noi țiganii să avem țărișoară, - Unde să him
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Gh. Gheorghiu-Dej) avea telefonul la secret. M-a Întrebat Într-una din zile: „Cum ți se pare aici?”, la care i-am răspuns: „Parcă-i iadul pe pământ!”. La ora 12, când oamenii trebuiau să ridice actele, era o hărmălaie de nedescris! Aveam salar de 500 de lei. În jumătate de lună cât am stat acolo, am făcut venit (la mașina de scris) de 7.000 lei. M-au transferat apoi la Ministerul Justiției, intrarea B, pe Bulevardul 6 Martie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de-a viața, de a privi dintr-un unghi fantezist ceea ce semenii săi privesc cu toată gravitatea. Prin simpla juxtapunere a mesajelor pe care ei le lasă, în mod curent, pe un robot telefonic, autorul cărții evocă, de pildă, simpatica hărmălaie a vieții de fiecare zi: "nu uita să achiți imediat ceaseul/ vezi că diseară apar la talk-show/ îți eliberez fiica dacă ieși cu-n milion de parai/ ia-mi și mie de la castel un furou// lasă iepurele la fezandat încă
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
pe mal, dimineața. În acest timp oamenii lui făcuseră gălăgie. Porus află că Alexandru a trecut fluviul noaptea. El nu știe dacă a trecut cu cea mai mare sau cu cea mai mică parte din armată apa. El, judecând după hărmălaia de pe celălalt mal, crede că Alexandru are puțini oameni după el, așa că trimite o grupă de 2000 de care de luptă și pedeștri cu fiul lui, numit tot Porus. Pe glodul format noaptea, carele înaintează greu. Alexandru le surprinde distrugând
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
lungul stâlpilor de beton. Apoi totul recăzu În Întunericul de mai Înainte. Numai urletele câinilor răzlețiți, rămași fără case, din cartierul demolat, se auziră la fel de puternic. Câteva geamuri se deschiseră, oarbe În noapte. Locatarii mutați În blocurile noi, treziți de hărmălaia canină, Încercau să scruteze Întunericul. Unii fluierară prelung, alții huiduiră, dar fără nici un folos. De la parterul blocului, de sub treptele unde se adăpostise Hamilcar, o voce de femeie se auzi În noapte. Oare Hamilcar al nostru ce-o face? Recunoscu glasul
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
lacrimile. Domnul Georgescu nu se mai sătura privind umbrele stranii ce desenau alte umbre prin ferestrele de la parter. Hotărî că e bine să coboare. În bloc toată lumea dormea. Nici un zgomot nu tulbura liniștea ce acoperea Întreg cartierul. Câinii Își Încetară hărmălaia, lumina electrică tot nu venise, așa că Își luă lanterna, uitând că de multă vreme nu mai avea baterii. O aruncă furios. Zgomotul izbiturii se răspândise Într-o stranie Împletire cu spațiul prin tot blocul, de parcă ar fi tras un foc
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
pe mal, dimineața. În acest timp oamenii lui făcuseră gălăgie. Porus află că Alexandru a trecut fluviul noaptea. El nu știe dacă a trecut cu cea mai mare sau cu cea mai mică parte din armată apa. El, judecând după hărmălaia de pe celălalt mal, crede că Alexandru are puțini oameni după el, așa că trimite o grupă de 2000 de care de luptă și pedeștri cu fiul lui, numit tot Porus. Pe glodul format noaptea, carele înaintează greu. Alexandru le surprinde distrugând
Bătălia de la Hidaspes () [Corola-website/Science/326966_a_328295]