1,450 matches
-
sunt concordanțe. Timpul e o apă numa, / Dumnezeu în valu-i - spuma, / Întrebări și taine grele / Și nici un răspuns la ele... Dumnezeu e unic (singur) și veșnic (bătrîn): Și-i singur și el și bătrîn, și cunoașterea Lui e nesfârșită „cât” hăul (Și gîndul lui e o genune) și a rânduit să nu aibă rost (și nici nevoie) să țină cont de asalturile pământene. Și Dumnezeu, uitînd de noi, / S-a rătăcit demult prin stele. Iar, de dincoace, - Te, de-o viață
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
o “calc” fără a-i putea “râde-n față” (era precis o “hâda” fără față !), mi-o imaginasem oriunde dar nu atât de aproape încât să-mi ia “piuitul” - ca pe un uriaș “val de pământ lipsa”(!) dispărut în rărunchii hăului de sub noi, un fel de “crăpătura” în măruntaiele pământului care ne suporta și (tot)ne suporta dar ne mai și “clatină” ... Aveam să aflu că falia Sân Andreas este cea mai mare structura geologică de pe glob, ea devenind cel mai
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
mare parte activităților curente ... Un vaier prelung, o “mugitura” demențiala și fără asemănare din adâncuri țintuiește timpul și devastează spațiul, timpanele oamenilor asurzesc de-a binelea, ecoul amplificat în megafofoanele nevăzute ale aerului rătăcește de-a valma vituperând totul, toate hăurile și toate zările pământului se vor “curată” printr-o “pălitura” cosmică nemaivăzuta și nemaisimțită de oamenii locului, parcă o “asmuțire” astrala spinteca și mărunțește totul, plantele, animalele, oamenii, tot ce este suflu în formele lui cele mai nearticulate, orătănile, lighioanele
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
Tragedie și triumf » este realizat în tonuri cenușii, reflectând faptul că dimensiunea personală a vietii personajelor are că principala caracteristică întunericul, neputința, tenebrele. Noaptea este în armonie cu starea sufletească a acestora. Conștiința lor pare înclinată să se scufunde în hăul obscurantismului și să rămînă acolo cât mai mult. Ieșirea din neant devine chinuitoare. Sentimentul fricii, așa cum îl trăiesc protagoniștii cărții, declanșează în mintea cititorului o serie de întrebări existențiale. Ar mai fi de remarcat mulțimea de persoanje secundare, gravitând în jurul
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
mai la nord de Santa Barbara, pe șoseau de coastă de la nord la sud, pe fâșia pacifică californiană a Statelor Unite. Mișcările lor languroase și băloase, mirosul stătut de hulă oceanică aflată în agonie și care-și epuizează freamătul furtunos în hăurile și crevașele stâncilor marine fac să exale putreziciunile cine știe căror organisme, pe care începem să le simțim abia acum din plin. Aproape că trăim o promiscuitate olfactivă, declanșată de acești “coioți” ai Pacificului, undeva în zona Fisherman ‘ Warf, la
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului PUSTIURI MARI SE PIERD Pustiuri mari se pierd în zare S-aude muzica sferelor în mișcare Într-un ochi-a pământului se-oglindește... O stea pâlpâind ce-acum se-odihnește Zorii stufoși prin hăuri se-arată, Luna-i pe cer și nu se dă plecată! Zăpada-n noaptea neagră-a adormit Înfrigurată-i Luna și-n ceruri s-a pitit. E dimineață și mi-ar prinde bine ... Pare ciudat...o incursiune-n mine, Toate
PUSTIURI MARI SE PIERD de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368607_a_369936]
-
E un joc meschin În care cel slăbit se prăbușește Un amalgam cu gust pelin Ce-ncet încet te schingiuiește ! Încerci să mergi pe drumul tău Orbecăind , năuc , în întuneric Dar iar te-mpiedici de ce-i rău Și cazi în hăul luciferic ! Sunt obosită ! Asta-i tot ! Aș vrea să caut vieții antidot . Dar mă izbesc de-un zid de piatră, De mine-n lanțuri ferecata! Aș vrea să pot să rup acea strânsoare Să mă înalt din nou spre al
UN JOC MESCHIN de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368641_a_369970]
-
mare, și oamenii întind câte o năpatcă să prindă vreo sirenă și câteva fecioare, abia acum mi-e viața ca un crin, abia acum respir neguri de ceață cobor în beci, să mă îmbăt cu vin să adorm apoi în hăurile de gheață. Referință Bibliografică: abia acum / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ABIA ACUM de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368728_a_370057]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CORABIE E VIAȚA Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 230 din 18 august 2011 Toate Articolele Autorului Corabie e viața, vâslaș abil destinul, Te urcă sus pe val sau te aruncă-n hău, În cartea vieții-i scris ce-a hotărât divinul, Degeaba te forțezi să ieși din drumul tău. Voi vârfuri ce semețe atrageți temerarii Deasupra lumii mereu încremenite, Mai drepte stați în vânturi ca stejarii, De mici și mari, la fel
CORABIE E VIAŢA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364741_a_366070]
-
la Concursul de proză ,,Porțile Nordului” de la Baia Mare, 2014 Doamne, dă-mi vis! Și iarăși apare pământul despicat. Mă lovesc de pereții lui plini de denivelări colțuroase gata puse pe spargerea creierului și-mi ajunge inima pe limbă. Rostogolirea în hău o fac pentru a nu știu câta oară, nu din dorința mea și de fiecare dată pornirea înspre acolo este aceeași, fără a avea vreun strop de năzuință în a încerca durerea în singurătatea nopților. În amintirea unei fericiri evident
DOAMNE, DĂ-MI VIS! AUTOR LILIOARA MACOVEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349531_a_350860]
-
Centrul de Cultură Urbană și Arhitectură Suceava. Dacă ansamblul arhitectural secular a rezistat timpului, utilajele nu s-au păstrat Dacă ansamblul arhitectural secular al Uzinei de apă Suceava a rezistat timpului, utilajele nu s-au păstrat. Așa cum consemnează arheologul Florin Hău, „vechea instalație de deferuginare a apelor cu zbaturi de lemn a fost distrusă, păstrându-se doar în arhive schița constructivă și funcțională. Nu s-au păstrat nici electropompele și nici motoarele electrice de punere în funcțiune, care, începând cu anul
CENTRUL DE CULTURĂ URBANĂ ŞI ARHITECTURĂ SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349571_a_350900]
-
ea într-o germinare continuă izbucnind într-un moment al slăbiciunilor tale. Atunci, când aura ta se rupe și lumea neagră a adâncurilor năvălește în interiorul tău, învăluindu-te în valtrapurile negre ale maleficului, cazi răpus. Este o cădere grea din hăul căreia cu greu și cu mare voință te poți ridica. Așa este pasiunea amorului din care gelozia, cu negrele ei umbre, te poate doborî, ucigând fără milă frumusețea deplină a iubirii. Unii au convingerea că dacă iubesc cu toată ființa
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]
-
lui, care fuseseră și ele mutilate. M-am scuturat, cu un fior de groază, și am plecat mai departe. Am intrat într-o peșteră în care am crezut că mă rătăcesc cu desăvârșire, trecând printre nenumărate crăpături în stâncă și hăuri deschise. Într-un târziu, m-am așezat un pic să mă odihnesc, și am fost înconjurat de o mulțime de ciumați. Aveau pielea neagră, cu bube, ganglioni inflamați și sângerânzi, privirea pierdută și scoteau gemete cumplite de durere. Atunci am
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
copii , cu sfori și bețe și făceam ascensiuni în zona unde peretele era mai mic , zise Constantin. - Aici ar fi un loc bun pentru o tiroliană , am răspuns eu gândindu-mă deja la senzația care te-ar acapara , plutind pe deasupra hăului. De cealaltă parte a văii , un alt perete mai mic își ițea către soare gresia sfarâmicioasă. - Aici , îmi zise amicul meu , am găsit odată o rocă de mărimea unui pumn în care sclipeau vinișoare aurii și verzui. Credeam atunci că
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
al sanctuarului teatral, magia acelorași timpi inefabili ai trecerii. Am avut, într-o măsură sau alta, șansa de a simți rostogolindu-mi-se acolo, cu o iuțeală de fulger parcă, una câte una, clipele drămuite ale propriei mele vieți în hăul imens și destul de colțuros parcă al vămilor nemiloase ale timpului, un timp calculat cu exactitate de către regizor și actori, deopotrivă, într-un spațiu cu o istorie personală sălășluind, în integralitatea sa, printre faldurile somptuoase ale cortinei roșietice de catifea și
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
Va fi Templul curând rezidit, Că munți de păcate... niciodată n-acopăr ce cu sânge El a sfințit. Vivat Ierusalime ! Să trăiești, să-nflorești... Că mare-I Regele tău, Va dovedi Armaghedonul, că oștile toate nu fac din tine un hău! Noi venim la tine cu flori, te iubim în multe culori, oraș pământesc; Noi credem Cuvântul Sfințit, cu dor așteptăm Ierusalimul ceresc ! SHALOM Shalom în curțile tale domnești, sub ziduri regești, De la noi, că venim înspre tine cu gânduri frățești
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
adânci de durere de jale. Iată, descopăr acum cum inima mea a crescut cu jalea în ea. Rob îi Lucaci în lanțuri. Și vocea Andreei mă chinuia, stârnea uragane de durere în mine. Dar, generoasă, nu mă lăsa acolo, în hău, nu mă părăsea. Nu fi mierlă supărată/ Nu-i robia ne-ncetată." Am avut multe bucurii în viață, dar nu cred s-o fi întrecut vreuna pe cea a descoperirii unei cântărețe autentice, profunde, de-o sensibilitate care o va duce
ANDREIA BOTIŞ ŞI DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348627_a_349956]
-
jerfă Spre Domnul Salvator! Insomnie Oștiri de gânduri mă-mpresoară Și parcă simt al lor tumult... În liniștea pierdută-n noapte Le rătăcesc sau...le ascult... Mă pierd în iureșul de șoapte Ce s-au țesut în jurul meu... Privesc în hăul ce se cască Și mă cuprind păreri de rău... Desprind o pleoapă obosită Și-o lacrimă se-avântă-n zbor... Pornesc cu ea prin constelații Să caut Sublimul Salvator! O geană caldă de lumină Am prins în pumni...și mă trezesc... Sunt
OMAGIU DIVIN 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349373_a_350702]
-
industria cosmetică din orașul Cluj, unde, însă, omenescul are aceleași manifestări izvorâte din calități și defecte. Ca-ntr-un joc de biliard, interesele și, mai ales, sentimentele se ciocnesc, bila cea albă, exponenta calităților fără apărare în fața răului, căzând în hăul sinuciderii. Acțiunea se desfășoară într-o normalitate absolută, faptele derulându-se una după alta și reclamându-se una pe alta. Într-o societate așezată, a cutumelor stratificate, cum este aceea din inima Transilvaniei, iresponsabila nestatornicie amoroasă a doctorului Luca declanșează
DESLUŞIREA DESTINELOR UMANE ÎN ROMANELE „PUTEREA DESTINULUI” ŞI „DINCOLO DE TIMP” DE RODICA ELENA LUPU de ELIZA ROHA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349864_a_351193]
-
randez-vous cu lumea, într-o formulă de descătușare prin demontarea cunoașterii în entități unitare de trăire. Cu aceeași senină delicatețe cu care scrie și poezie ne dezvăluie setea de absolut, așteptări, împliniri, eliminând denivelările, șlefuind înălțările și acoperind cu iubire hăurile disperării și urii. Căci pentru Rodica Elena Lupu iubirea este răspunsul la toate întrebările, refugiul pentru identificarea soluțiilor lumii. Restul - doar arhitecturi, socializare, logos și iluzii(...) Referință Bibliografică: DESLUȘIREA DESTINELOR UMANE ÎN ROMANELE „PUTEREA DESTINULUI” ȘI „DINCOLO DE TIMP” DE RODICA
DESLUŞIREA DESTINELOR UMANE ÎN ROMANELE „PUTEREA DESTINULUI” ŞI „DINCOLO DE TIMP” DE RODICA ELENA LUPU de ELIZA ROHA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349864_a_351193]
-
și le stăpânea cu mâna, să nu fugă peste ale mele. Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor, am hotărât să renunțăm la pescuit, să strângem sculele și să plecăm spre oraș. Bătrânul se mișca precum melcul, la cât doream eu să părăsim marea de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
tău abis? Mă fac poet de-odată doar pentru un amor, Spune-mi că mă iubești, ca apoi eu să mor. Vreau stele să mă-ngroape în fericirea mea, Fiind tu printre ele, mai luminoasă stea; Să mă arunc în hăuri, în râuri de planete, În spumă de luceferi, în goană de comete... Statuie de Tanagra, ca să te văd doresc, Să-ți spun o taină mare: să-ți spun că te iubesc. Dar uit, privind la tine, în negrul înserării, Căci
IUBIRE IMPOSIBILĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349892_a_351221]
-
mor, cum moare floarea-n glastră Cănd este neudată și fără de speranțe. Așa aș fi,Seleno, în cercurile voastre. În lumea mea eternă, sunt pasăre în zbor, Un vultur între piscuri, în uragan un nor, Un om minuscul, muritor, în hăuri ireale, Coral strălucitor în gropi prea infernale. Și răsărit de aștri răsfrânge-se în mat... "Nenumărate capete ale unui nenumărat". Alerg prin timp cu vântul și nu te mai găsesc. Ce mare-i lumea asta! Ce mult eu te iubesc
IUBIRE IMPOSIBILĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349892_a_351221]
-
de pe vremea studenției de la Viena, aducându-i un ultim omagiu. Studenți Școlii Normale, șase la număr, au luat pe umere sicriul și l-au dus lângă groapa săpată proaspăt sub un tei; patru dintre ei l-au coborât ușor în hăul pământului. Maiorescu cu câțiva prieteni au aruncat primii bolovani care au sunat straniu peste cutia de brad, care-i purta rămașițele pământești ale poetului. Așa s-au terminat ultimele clipe legate de viața poetului. Ca o ironie ă sorții, înmormântarea
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]