658 matches
-
așa de îngrozitoare, atunci de ce mai ești prietenă cu ea? a luat-o Susan tare. Julia s-a încruntat puțin. —N-am spus că ea e îngrozitoare, am spus că arată îngrozitor... E o diferență. Ca om, e teribil de haioasă. Deși nu pot să-l înghit pe bărbată-su. —E și el aici? Susan și-a sucit gâtul ca să se uite împrejur. Da. Îl vezi pe tipul ăla gras, cu claia de păr blond? Ăla e. Julia s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
au dispărut și iată că de doi ani de zile sunt angajat ca reprezentant farmaceutic. Deci chiar vinzi droguri! a remarcat Julia cu o expresie foarte serioasă. Asta a fost bună! a râs bărbatul bătându-se pe picior. Ești foarte haioasă! — Scopul meu este să produc plăcere, a zâmbit Julia. Își adusese aminte când îl cunoscuse pe Paul - știa și numele lui. Întâlnirea avusese loc în perioada când ea și Jade erau în facultate. Dar, la vremea aia, Julia nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
câștiga titlul din Premier League, apoi, preț de vreo jumătate de oră, Susan discutase cu un bărbat încântător, pe nume Paul, și cu Deborah, fosta soție a lui James. Lui Susan i s-a părut că Deborah era o tipă haioasă, deloc cu nasul pe sus și incredibil de drăguță, adică o persoană departe de personajul plictisitor, o adevărată piatră de moară din punct de vedere social, pe care îl descrisese Julia. Deborah fusese foarte interesată de Susan și de viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că, de fapt, nu-i place să alerge, era deja departe de casă. După ce și-a uscat mâinile, Fiona și-a studiat „ridurile de râs“ din colțurile ochilor. Trebuie să mă abțin să mi se mai pară că totul e haios, s-a gândit ea tristă. Ca să pună capac la tot, lumina de deasupra capului îi accentua toate imperfecțiunile feței. Dar Fiona nu era excesiv de îngrijorată. Știa că dacă voia putea să se aranjeze și să arate foarte bine, iar relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Eddy spuse pe un ton vesel: Deci, ne-am apucat să ducem chinezi. Ei, la dracu’, mereu am zis că dac-aș ajunge lefter aș transporta gălbejiți. Atîta că n-ai fost niciodată lefter, Ă? Da, acum chiar că era haios. I-am mai dat trei pahare ca să Îl țină tare, și asta pînĂ la zece și jumătate. MĂ distra și-mi mai lua gîndu’ de la ce urma. Nu mă gîndisem c-o să aștept atîta. Planul era să plec după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să-l stropească pe alt chelner. MĂ uitai În jur după un loc În care să mă ascund. Și al doilea chelner era indignat, dar bărbatul Îl mai stropi de două ori, plin de veselie. Unora Încă li se părea haios ce se-ntîmplă, printre ei numărÎndu-se și forțoasa. Dar chelnerul Înghețase pe loc clătinînd din cap. Buzele-i tremurau. Era bătrîn și doar eu Îl știam de zece ani la Chicote. — No hay derecho, Îi spuse demn. Dar oamenii continuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În Valencia exista un număr fenomenal de Împușcături și că Înainte cu sute de ani de apariția Republicii oamenii se tăiau Între ei cu niște cuțite mari, cărora În Andaluzia li se spunea navajas, și că dacă vedeam o moarte haioasă prin Împușcare la Chicote, În timpul războiului, puteam să scriu despre ea la fel de bine cum aș putea scrie despre o asemenea Întîmplare petrecută În New York, Chicago, Key West sau Marsilia. N-avea nici o legătură cu politica. Ea spunea că n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
degetelor mari erau amîndouă negre ca pulberea aruncată de reculul mitralierei. MÎna În care ținea paharul Îi tremura. — Uite-te și tu la astea, și Își Întinse și cealaltă mînĂ, care tremura și ea. Două asemenea, spuse cu aceeași intonație haioasă. Apoi mă Întrebă serios: — Ai fost și tu acolo? — O să facem un film din asta. — Ai filmat bine? — Nu prea. Pe noi ne-ai văzut? — Unde? — Atacul de la fermă. La trei și douășcinci după-amiaza. — A, da, am văzut. — Ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În joc? O să mă uit cum joci tu, i-am spus și-l strigai pe chelner să ne-aducă nota. — Unde mergeți voi? ne Întrebă Manolita de la capătul mesei. — În cameră. Venim și noi mai Încolo. Tipu’ Ăsta-i foarte haios. — MĂ tachinează la modul cel mai fioros, spuse englezul. Se ia de erorile mele În vorbirea spaniolei. La naiba, leche nu Înseamnă lapte? Ăsta e unul dintre sensuri. Înseamnă și ceva animalic? — MĂ tem că da. — Știi, este o limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Întrebă celălalt. Noi stăm mereu să lucrăm la camera asta, a dracu’. — Piloți americani, i-am spus. Și-un amic de-al meu, care-i tanchist. — Distracție bine? Îmi pare rău să nu fiu acolo. — A fost În regulă. Destul de haios. — Tre’ dormit și tu. Trebuie toți sculat devreme. Tre’ să fim proaspeți mîine. CÎt mai aveți de lucru la camera asta? — Uite, din nou. Ale dracu’ arcuri. — Lasă-l. O terminăm noi. După aia dormim toți. La cît ne scoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
odată trecut pericolul atacului, rămĂsesem gol pe dinăuntru. — Sigur nu sînteți ruși? ne Întrebă soldatul. Au apărut ruși pe-aici astăzi. — Așa e. Dar noi nu sîntem ruși. — Tu ai față de rus. — Nu. Te Înșeli, tovarășe. Am o față destul de haioasă, da’ nu-i chiar de rus. — El are față de rus, spuse arătÎndu-l cu degetul pe un operator. — Tot ce se poate. Și totuși nici el nu-i rus. De unde ești? — Extremadura, spuse mîndru. — Și-n Extremadura sînt ruși? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu veselie. De-aia m-a dat jos din mașină. N-are deloc simțu’ umorului. I-am zis că pe frigu’ Ăsta ar trebui să se-ncotoșmăneze, ca să nu-i Înghețe fața pe dedesubt. Nici măcar nu i s-a părut haios. Știți, Willie Sawyer Ăla n-o să fie niciodată un tip de gașcă. — Blackie, uite una din partea casei. Nu pot să te duc acasă, că eu stau puțin mai jos doar. Da’ poți să dormi la mine, În spate. — Ești foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ce bună-i. — Unde-i Wemedge? se auzi glasul lui Untură, care Înota În larg. — Tipu’ Ăsta, Wemedge, e unu’ din Ăia care nu Înoată? se auzi și vocea joasă, de bas, a lui Bill. Nick se simțea bine. Era haios să se strige așa la tine. Își scoase Încălțările din pînză, Își trase cămașa peste cap și scăpĂ de pantaloni. Sub tălpile goale simțea nisipul de pe scînduri. Alergă foarte repede pe scîndura flexibilă a trambulinei, apoi degetele de la picioare i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
erau și reacțiile astea. Și totuși nu erau mereu cele bune. De data asta nu se mai lăsĂ pînĂ la fund, ci se Îndreptă și Înotă pînĂ aproape de apa caldă de la suprafață, trecînd de porțiunea unde era răcoroasă. Ciudat, ce haios era să Înoți pe sub apă și ce plictisitor să Înoți la suprafață. În ocean, da, e haios să Înoți la suprafață. Acolo te ține apa. Da’ ai și gustul Ăla sărat, care-ți face sete. Apa proaspătĂ de lac e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lăsĂ pînĂ la fund, ci se Îndreptă și Înotă pînĂ aproape de apa caldă de la suprafață, trecînd de porțiunea unde era răcoroasă. Ciudat, ce haios era să Înoți pe sub apă și ce plictisitor să Înoți la suprafață. În ocean, da, e haios să Înoți la suprafață. Acolo te ține apa. Da’ ai și gustul Ăla sărat, care-ți face sete. Apa proaspătĂ de lac e mai bună. Exact cum e acum, În noaptea asta călduroasă. Ieși chiar sub marginea docului și urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
văzuse și se opri pentru o clipă, strîngînd În brațe două pături. În Întuneric, păturile o făceau să arate de parcă ar fi fost gravidă și ar fi avut o burtă uriașă. Nick fu șocat, Însă după aia i se păru haios. — Sal’, Butstein, spuse. Ea scăpĂ păturile pe jos. — Of, Wemedge. Nu trebuia să mă sperii așa. MĂ temeam că n-o să vii. — Draga de Butstein, spuse Nick. O strînse tare-n brațe, simțindu-i trupul lipit de al său, corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se lipi și mai tare de el. — Te iubesc așa de mult, Wemedge. — Draga mea, drăguța de Butstein. Întinseră păturile și Kate le netezi. — A fost foarte riscant să iau păturile. — Știu. Hai să ne dezbrăcĂm. — O, Wemedge. — E mai haios așa. Se așezară pe pături și se dezbrăcară. Lui Nick Îi era puțin jenă să stea așa. — Wemedge, Îți place cum arăt fărĂ haine? — Doamne, hai să ne-nvelim odată. Se băgară Între păturile aspre. Se simțea fierbinte cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
niște domni. — Și pe cine-au omorît? Întrebă tata. — Pe un italian, spuse paznicul. — Pe cine? Întrebă micuțul pe un ton foarte jucăuș. — Pe un italian. — Cine l-a omorît? Întrebă micuțul privindu-l pe sergent cu ochii mari. — Ești haios, spuse paznicul. Nu, domnnule, răspunse micuțul. Sergent, tot ce-am Întrebat era - cine l-a omorît pe italianu’ Ăsta? — El l-a omorît pe italian, spuse celălalt prizonier privindu-l pe detectiv. El l-a omorît pe italian, cu arcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spus că o să țină minte cuvîntul Ăsta. Ajunsese să vorbească mai tot timpul În ceea ce credea el că e franceză și, dacă ar fi primit un ordin, ar fi răspuns În ceea ce credea el că e franceză. Era o chestie haioasă, Îmi plăcea. Era o zi frumoasă de sfîrșit de vară și urma să mai avem parte de foarte puține zile din astea. Ne Întinseserăm la adăpostul mașinilor lăsate În spatele unui morman de bălegar. Era un morman mare și foarte solid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
căldura verii, În creștere, acum că se depărtaseră de briza marină, Își făcea simțită prezența. Însă Își făceau propria briză conducînd peste o sută și, văzÎnd cum lasă În spate locurile prin care treceau, fata spuse: — Nu-i așa că-i haios să conduci cu viteză? Parcă ți-ai retrăi tinerețea. Nu-nțeleg. Cum adică? — Nu știu cum să-ți explic. Ca și cum ai micșora lumea și te-ai uita la ea prin telescop, așa cum faci cînd ești tînĂr. — Nu știu, nu prea mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bei mai mult decît e nevoie. PĂi nici n-o să beau. Da’ mă distrează. N-o să beau atunci cînd nu vreau neapărat. N-am știut niciodată cum e să conduci prin toată țara și să bei pe drum. Ar fi haios să ne oprim și să ne mai băgĂm nasu’. SĂ mergem pe coastă și să mai vedem locurile pe care le știm. Da’ vreau să ajungem În vest. — Și eu. N-am văzut niciodată partea aia. Și de Întors, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și coruptă, a edililor municipalității. Murise până și vibrația imperceptibilă, inerentă și perpetuă, de fond, a asfatului încins, engrama orchestrală ultimă, universal recognoscibilă, a spațiului conglomerat urban, dătător de oarecare siguranță personală ușor schizoidă, într-un refugiu în egală măsură haios și abject, al unei civilizații de la început și până la sfârșit insalubră și păcătoasă. Tăcerea anxioasă își înstăpânea cu repeziciune spleen-ul, ca o viitură prevestitoare, în aer, din ce în ce mai acaparantă, mai palpabilă, concretă, izolată și ea în singurătatea fără de leac, a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în Purgatoriu, în Xibalba, pe Întinsele Preerii de Vânătoare (sau cum naiba i s-o mai spune locului macabru, vorba lui Dănuț), pe tărâmul uitării și al caznei, de unde nu mai există cale de întoarcere până la Judecată! Păcat, ăia doi haioși îmblăniți, chiar că începuseră să-mi placă! oftează Poetul sleit, brusc debranșat de la tensiunea pipăibilă a încleștării. Păcat de ei, păcat și de Silică. Păcat, păcat, păcat... Cu sau fără arme, binevoiți să ne cărăm! îi zorește Fratele. Mi se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
despre Marin Preda și despre Cel mai iubit dintre pămînteni - la fel de imprudent. Nico vă povestește despre lucrurile pe care i le aduce tatăl ei, un antrenor de sport notoriu, cînd vine de la concursuri din Germania; vă arată inelul de argint haios, cu două turturele minuscule care scot un sunet delicat cînd Își mișcă mîna. Iar Mircea, despre niște chestii pe care taică-său, director de uzină agricolă, i le aducea din Franța, În copilăria lui - Încă mai păstrează stiva făcută ferfeniță
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e bine și ce-i rău Pentru asta-ți mulțumesc Și să știi că te iubesc! Brașoveanu Ana-Maria Școala Gimnazială Ruginoasa 1 Martie 1 Martie a venit, Primăvara a sosit, Să ne-aducă nouă-n dar, Mărțișorul năzdrăvan! Mărțișorul cel haios, Împletit în alb și roș, Agățat de mititei Și de toți colegii mei! Ghiocelul Vestitorul primăverii A ieșit de prin nămeți, Să aducă ajutorul Copilașilor deștepți. Ei oferă ghiocei Tuturor mămicilor; Să le spună ”mulțumesc” Și un mare ”te iubesc
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]