1,498 matches
-
fior, mai puternic, îi străbătu șira spinării. Hienele rareori îndrăznesc să atace omul direct. Așa i s-a spus întotdeauna, dar, de asemenea, i se povestiseră teribile întâmplări despre hiene flămânde care, în disperarea lor, nu ezitau să atace în haită. Și el nu avea o pușcă, nici un cuțit, nici măcar un simplu băț cu care să se apere de fiare. Își petrecuse ore întregi în sălile de fitness și cheltuise mulți bani în dorința lui nemăsurată de a deveni expert în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sălile de fitness și cheltuise mulți bani în dorința lui nemăsurată de a deveni expert în „autoapărare“, dar nu se întrebase niciodată la ce i-ar servi „centura neagră“ și atâta „karate“ dacă ar trebui să se înfrunte cu o haită formată din cele mai respingătoare animale, cu un șarpe ce se târește fără zgomot sau cu un minuscul scorpion. Căută o piatră mare, dar faptul c-o simțea în mână nu-l făcu să se liniștească, ci, mai curând, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
continuu o bură albă, scămoasă. Oamenii nu s-au trezit, dorm care Încotro pe saci de ciment, pe ziare. În vagonete sticle goale de lapte, de vodcă, cutii ruginite de conserve. Turturele rapace ciugulesc din Încheieturile metalice fărîme de hrană. Haite de cîini dau ocol de la distanță acestor resturi promițătoare. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Parcă au trecut milioane de ani de cînd Își dezvelește aici la marginea orașului trupul nerușinat și sfidător, milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de stil Își făcuse din plin efectul. „CÎnd deci noi - adică ei - vom stăpîni mapamondul, vom socoti de datoria noastră ca acest cuvînt - libertate - să fie exclus din dicționare, Întrucît Încarnează o forță vitală, din care pricină gloata devine o haită de fiare Însetată de sînge.“ Este adevărat că aceste fiare adorm de fiecare dată cînd se Îmbată cu sînge și atunci pot fi ușor ferecate În lanțuri. Armata fanatizată, Înarmată cu o astfel de Învățătură, o pornea cu inima curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
scoate mușuroaie. Pagube provoacă în livezi iepurele de câmp, în păsările de curte vulpea și dihorul, în oi și turme, lupul. Cu vreo 50 de ani în urmă, lupii erau numeroși, atacau oile din gospodării, intrau în sat, umblau în haite pe dealuri, erau un pericol și pentru oameni. Acum sunt puțini, la fel și vulpile, și din cauza dispariției mediului lor de viață, dar și ca urmare a vânătorilor organizate. Mai bine reprezentate sunt păsările: ciocănitoarea, huhurezul, pițigoiul, cinteza, privighetoarea, ciocârlia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
puțină vreme cu mine, În drum spre locuința mea de la Santa Maria Novella. Dante aruncă o ultimă privire piezișă spre piață, apoi se Întoarse către filosof, În timp ce cutele de pe frunte i se netezeau Încet-Încet. - Da, poate că e bine ca haita asta de câini să se muște Între ei după pofta inimii. Să mergem, Îi răspunse, pornind-o la drum cu pași mari. - Respectă-mi vârsta mai Înaintată. Nu mă pot Întrece cu furia tinereții dumitale, zise Arrigo, care Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să-ți spun de orașul meu. Orașul asta plin de câinii nimănui, am auzit că au mâncat de vie o femeie într-un cimitir, când au găsit-o, în balta de sânge, nu mai avea o pulpă, îi luaseră scalpul, haitele... orașul ăsta plin de muște mari, grase, verzi, câinești, am ascultat un dialog stupefiant la un telefon public, vorbea un italian cu maică-sa: „mamma, e una miseria unica, mamma!”, ei?, mai iubești Capitala? ... Eu sunt născută aici, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
avea acest sentiment față de colegiile mai mici - să ne simțim superiori, mai elegant Îmbrăcați, mai Încrezători, să facem figură bună... — O, nu că aș avea ceva Împotriva strălucitoarei diviziuni pe caste, recunoscu Amory. Îmi place să există În vârf o haită de motani În călduri, dar, naiba s-o ia, Kerry, vreau să fiu și eu printre ei. Numai că, deocamdată, Amory, nu ești decât un mic-burghez asudat. Amory a păstrat un minut de tăcere. — Nu va dura mult, a comentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trece cu vederea. Rainer este acela care rămâne în urmă și se oftică. # Se țin deoparte nu pentru că ar evita lumina zilei, ci pentru că lumina îi evită din motive lesne de înțeles. Atât în curtea școlii, cât și în clasă. Haita de lupi se adună mereu pe la colțuri. Manifestă o atitudine degajată de supraoameni, ceea ce le‑ar plăcea și altora să manifeste, numai că aceia nu reușesc să fie decât suboameni, care trebuie să existe, ca să se poată remarca realizările supraomenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
zâmbet batjocoritor aproape ca de maniac. Avea o expresie cinică a feței, care îi reflecta firea. În conversația de zi cu zi a lui Becker era mai multă blasfemie împotriva frumuseții divine a vieții decât ai fi găsit în mijlocul unei haite de hiene flămânde. Gândindu-ne că era încă prea devreme pentru afacerea cu masajul, am hotărât să încercăm mai întâi la departamentul cu materiale deocheate, așa că de la Alex am mers cu mașina în sud, la Hallesches Tor. Wende Hoas era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai 2017 Toate Articolele Autorului Tristețe...Ce mai faci ? Dorești să mă alinți câteodată ? N-ai să mai poți să mă găsești, căci viața mea e minunată. Durere...Știu că-ți este dor să umbli-n mine cu-a ta haită, dar de când prin speranțe zbor nimic în mine nu se vaită. Regrete...În zadar ați vrea să vă-nsoțesc în lumea voastră. Am uitat tot ce-n viața mea avea ca spațiu doar o glastră. Trăiesc intens. Trăiesc plenar, având speranțe
TRĂIESC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364346_a_365675]
-
căci erau o povară Doar cârciumi la tot pasul, biserici cu duiumul Poporu-ngenunchiase, le poruncea nebunul! Un credincios din țară rămas fără zăbun, Se ruga să-l ia Domnul în ziua de Crăciun. Pe străzi fum de tămâie și o haită canină Chema apocalipsa mai repede să vină. Își rotunjeau averea popimea și tâlharii, Pe străzi umblau bezmetici bătrânii și orfanii Când am venit în țară deja nu aveam mamă Plecarea mea în lume nu a fost fără vamă! Când am
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
ponderat, Pîcă insă, după câteva „vodci, romuri sau coniace” la bord începea să facă spectacol: „Cu bețivii mei să fiu aș vrea/ Pe la crâșme să mai dăm o raită,/ Cu parale toți la teșcherea/ Eu în capul lor vătaf de haită//”. Noi, eram în extaz! Învățasem cu toții poezia pe de rost! Apoi recita, fără frică, epigrame, catren după catren... avându-l ca subiect pe Alexandru Graur, Adrian Păunescu, pe Ceaușescu, pe Ceaușeasca, sau pe cine știe ce alte figuri „luminate” ale Epocii de
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ceas de reculegere Vreme rece ... în curând va ninge soarele un bec uzat - se stinge se zgâiesc avizi pe bulevarde ochii indiscretelor mansarde vânturile haite hămesite stele timorate-n nori pitite luna a plecat în croazieră două portocale-n frapieră te doboară magistral plictisul la final nici nu apare bisul crede-mă minciuna e enormă oastea nu mai are uniformă înfrumusețezi un vechi arhanghel azi
CEAS DE RECULEGERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361481_a_362810]
-
dar strânse-n pumn ele scurtează al judecății maraton... Știind că omu-i pentru semeni un lup cu șanse practic nule ca ura să și-o ostoiască cu beregățile fudule, cruzimea și ferocitatea strategic le-am utilizat drept hrană lupilor din haite, pe care-n câini i-am preschimbat. Și iac-așa, dragi camarazi, politica devine artă când părul lupului se schimbă în ton cu noua noastră soartă. Ni se impută durități și jertfe multe, foarte multe, de parcă noi am fi creat
BALADA TICĂLOŞILOR CU ŞTAIF de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363912_a_365241]
-
se zguduiau. Adrian privea absent spre culmile încastrate în ceață ce parcă vuiau, și verdele întunecat al brazilor. Un sentiment straniu îl încerca. Forțele răului se avântau în noapte. Abia îi zărea pe cei ce năvăliră în adăpost. Păreau o haită de lupi pornită după pradă. Însă Adrian știa că lupii nu atacă oamenii decât dacă sunt flămânzi. Cei îmbrăcați în uniforme și în haine civile nu erau lupi; erau oameni cu suflete de hiene. Uitaseră ce-i omenia și libertatea
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
după un adăpost. Tocmai am auzit urletele fioroase ale fiarelor sălbatice și te-am zărit neputincios în fața lor cum îți adulmecau frăgezimea cărnii. O ură nebună m-a cuprins, căci era o luptă nedreaptă, și plin de furie am sfârtecat haita de lupi, hrănindu-mă cu sângele lor... Tânărul îl privește înmărmurit. PRINȚESA: (către cavaler) Niciodată n-am știut de istoria asta. CONTESA: Conte, poate că Paloș este curios să afle câte ceva despre tine... CONTELE DRACULA: Am ales această libertate a
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
care o ador și-o venerez, făcând din ea al vieții mele crez și-nnobilând cu ea a mea ursită. Singur Te-au părăsit speranțele în stoluri, speriate au zburat în patru zări. Ai rămas singur printre întrebări ce vin în haite și îți dau ocoluri. Ți-ai căutat dorințele, dar tristă viața ți-a spus că-n lume s-au ascuns. De unul singur cauți un răspuns, dar doar tăcere grea în jur persistă. Din vise-ai vrut să scoți orice
ÎNNOBILARE SINGUR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363416_a_364745]
-
prin tot pustiul care, Ar vrea să năvălească peste noi... De supărare iarna asta, Ne-a tatuat cu riduri pe’amăndoi. Să facem nuferi din fulgii de zăpadă, Să acoperim și inima cu ei Dezastrele să le lăsam iar pradă Haitelor flămănde, de tigrii si de lei. Îngenunchiem în mijloc de pustie Și cerem îngeri, îndurare și curaj, Iar neaua patură în iarnă să ne fie Să alunge viscolul și ridul din obraz ! foto: sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Să
SĂ ALERGĂM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363503_a_364832]
-
FRĂMÂNTĂRI AMARE Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Frământări amare Nu dispera în frământări amare Nu irosi din bruma de speranță Nu venera icoane trecătoare Sfârșește-ți ziua în exuberanță Când haite se adună să sfâșie Un veac și un pământ năpăstuit Îmbracă iar cămașa ta de ie Și-o sabie cu vârful ascuțit Cu versul tău lovește fără teamă Nevolnicii care te-au prigonit Nu suporta o viață de cazarmă Și
FRĂMÂNTĂRI AMARE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362329_a_363658]
-
americane. Poate sunt ascunși printre cei din țară și care lucrează tăcuți, neștiuți de nimeni. Dar și unii și ceilalți trebuie să fie cuprinși de dorul patriei care plânge, căzută sub loviturile ticăloșilor interni și ale dușmanilor externi, furată de haite naționale și internaționale, țară asupra căreia se abat norii arctici de pustiire. Să-i doară și să nu mai rabde suferința ei, supusă atâtor amenințări. Să-și aducă aminte cu toții, că într-un astfel de moment, Avram Iancu doar atât
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
când altul rău îi calcă bătătura. Grăbiți, mulți oameni toarnă case, ce-s una peste alta, iar bieții câini lipsiți de curți, își blestemă și soarta. Se-adună greu și pun de o ședință, să hotărască toți: de-acum în haită doar, să umble, s-alerge după hoți, Căci vechiul lor stăpân lovește cu piciorul, doar vreun bătrân pribeag să le mai ducă dorul... Sunt blânzi cu toții, nu atacă și nici nu latră către om, îl recunosc și nu-l confundă
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
și stau ca prințișorii pe perne, nu pe fân... Ei sunt blamații zilei, sunt neam de boschetari și n-au statut ori lege, nu-s câini comunitari... Dar vor o viață blândă și lume liniștită, căci nu sunt ei doar haita ce trebuie hulită... Și vor ca, pentru dânșii, domnii parlamentari, sa facă legi mai bune... „a la” comunitari! NOAPTE Frigul pătrundea prin vegetația în care-și făcuse culcușul. Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
în palmă băltește și-o sorb și simt cum răceala-i s-așterne-n albastrul ce-o cheamă. Devin sloi de gheață și simt din adânc chemarea din lupi alergând prin pustiuri. Mă cheamă prin ierburi s-ațâț foc de dor, când haita șireată-și dispută amurg de poveste. ENIGMATICA MARE Ascult ... și parcă tot ce-a trebuit să fie spus s-a spus, când s-a îndeplinit înnourarea, când marea a-nghițit răsărit și apus, când oamenii înfașă amintiri și-n zeci de
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DECEMBRIE Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Despre această ultimă lună în care soarele desenează cu dinții flori de gheață pe ferestre și urlete de haite înfometate pe discul lunii, în care plutoane întunecate de corbi punctează imaculatul somn al câmpiilor și crengi pustii și negre sunt scuturate șuierând de vifor întețit și de datini cu origini în veacuri pierdute, Despre această ultimă lună în care
DECEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368495_a_369824]