1,208 matches
-
pentru cină. Singura problemă era Ana Maria, fiica cea mare, studentă în anul III la Institutul Politehnic din Galați, Facultatea de Chimie Alimentară. Ca de obicei, la începutul fiecărei luni, în prima sâmbătă, sosea cu personalul în jurul orei șaisprezece în halta Letea. Deoarece fata nu avea cheile de la apartament cu ea, mama, ca să valorifice timpul în mod judicios, în drum spre spital, o va aștepta la coborârea din tren. Trebuie precizat că familia Gârleanu locuia într-un modest apartament cu trei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
oră, năvăleau la tren de pe platforma industrială din apropiere, mulțime de navetiști, care așteptau un alt personal în sens opus. După coborâre, voind să traverseze terasamentul ca să scurteze drumul, uitând de faptul că la aceeași oră trebuia să treacă prin haltă și un Rapid, nu a făcut decât un pas greșit; piciorul i-a alunecat între șine, chiar în momentul când s-a schimbat macazul, strivindu-i laba piciorului. Nu a mai avut nici timpul necesar și nici puterea să se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
același itinerar: Robend Lugosh Brandul de Sus. Nu era o garnitură de lux, nici vorbă, dar era o cursă extrem de utilă, fiind folosită de navetiștii din toate localitățile de pe traseu. Iar Dodo Buddenbrook oprea trenul în fiecare gară, în fiecare haltă. Era un tren sigur, care, deși mergea încet, ajungea întotdeauna la timp la destinație. Pasagerii, aproape mereu aceiași, se cunoșteau între ei, formând o adevărată familie mai mare. Ba, din cunoștințele acelea, din acea adevărată familie mai mare s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
itinerar, a luat-o agale pe jos pe calea ferată dintre localitățile Robend Brandul Mic, prin Lugosh. Nu era nici o primejdie să se plimbe pe acolo, pe unde trenurile nu mai circulau. S-a oprit în fiecare gară, în fiecare haltă (unele sunt gata să se prăbușească, altele au fost transformate în birturi sau magazine alimentare). S-a bucurat când mai întâlnea câte unul dintre puținii foști navetiști ce pierdeau vremea prin acele locuri. La Lugosh, ca pe vremuri, și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
același itinerar: Robend Lugosh Brandul de Sus. Nu era o garnitură de lux, nici vorbă, dar era o cursă extrem de utilă, fiind folosită de navetiștii din toate localitățile de pe traseu. Iar Dodo Buddenbrook oprea trenul în fiecare gară, în fiecare haltă. Era un tren sigur, care, deși mergea încet, ajungea întotdeauna la timp la destinație. Pasagerii, aproape mereu aceiași, se cunoșteau între ei, formând o adevărată familie mai mare. Ba, din cunoștințele acelea, din acea adevărată familie mai mare s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
itinerar, a luat-o agale pe jos pe calea ferată dintre localitățile Robend Brandul Mic, prin Lugosh. Nu era nici o primejdie să se plimbe pe acolo, pe unde trenurile nu mai circulau. S-a oprit în fiecare gară, în fiecare haltă (unele sunt gata să se prăbușească, altele au fost transformate în birturi sau magazine alimentare). S-a bucurat când mai întâlnea câte unul dintre puținii foști navetiști ce pierdeau vremea prin acele locuri. La Lugosh, ca pe vremuri, și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
nu a fost un factor semnificativ, deoarece numai trei dintre respondente au cetățenie americană. Interesant este că, deși cercetătorii migrației globale moderne/postmoderne (Pozzettaxe "Pozzetta, G.E.", 1992; Ongxe "Ong, P.", Bonacichxe "Bonacich, E.", Chengxe "Cheng, L.", 1994) consideră America o haltă lungă, dar temporară într-o călătorie cu mai multe etape pe piața multinațională a muncii, toate în afară de trei respondente participante la acest studiu au declarat că intenționează să rămână definitiv în Statele Unitexe "Statele Unite". Motivul rezidenței temporare, care inspiră loialitate
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
Paleologu, “ambasadorul golanilor” de după 1990. „Cel care fusese dus cu birja de bunica sa la înmormîntarea lui Marghiloman și prevenit nu cumva să-l tragă pe rege de fireturi și de mustăți a schimbat, cu zîmbetul pe buze, într-o haltă a istoriei, OrientExpress-ul cu bou-vagonul mărfarului de Periprava. Spre cinstea lui, deși acolo făcuse pactul cu diavolul, după eliberare dintr-o pușcărie mai mică într-una mult mai spațioasă, deținutul Paleologu nu s-a borșit și nici n-a
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
O, azi sunt bucuros ca un cristal/ Fără cusur mi-s hainele de înger./ Mi-e fiecare nastur triumfal încoronat de proaspete răsfrângeri." Nostalgia plecării, a evadării și cea a nerealizării apare în poemul "Cerbul": "Dar l-au predat în haltă conductorii/ Și a rămas cu iuți bătăi de pleoapă/ Să plângă adânc la marginile orei./ În umbra unui turn opac de apă." În "Julien ospitalierul" apare Julien, un fel de "Mopete" al lui M. Ivănescu și, ca acesta, eroul este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trebuie remarcată reprezentația mai puțin veselă, ironia mai aspră, satira mai acidă; totul stă sub semnul neputinței care accentuează profilul tragic al poeziei soresciene: "Altfel nu-mi explic de ce nu oprește nici o dată/ În nici o stație,/ De ce nu face o haltă,/ Am putea să-l dăm jos pe criminalul ăsta ramolit" ("Halebarda"). O caracteristică a poeziei lui Sorescu este teatralitatea. Poemul "Lada" vorbește despre tragicul existenței ce își găsește izvorul în nesiguranța, în idealitatea în care trăiește individul: Și-mi mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
președinte al Consiliului Țărilor de Jos, a sfîrșit prin a vorbi despre "creștere zero". Raportul Clubului de la Roma a fost publicat în țările anglo-saxone sub titlul de Limits of the Growth (Limitele creșterii), apoi în țările francofone sub cel de Halte à la croissance! (Stop creșterii). Prefața sa era semnată de Armand Petitjean. Textul său de prezentare m-a impresionat într-atît încît i-am scris pentru a-l cunoaște. Armand Petitjean a îngrijit mai apoi colecția Clubului de la Roma24. Clubul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
propriei persoane (Maurul din Verona), monomaniaci sau obsedați de câte ceva, un tablou clinic, așadar, în care irealul prevalează asupra realului, instinctul supraviețuirii prevalează asupra morții. În sfârșit, iată-i pe acești înverșunați deznădăjduiți în trenul de repatriere, via Odessa. În halta Jmerinka li se alătură o garnitură cu 600 de italieni proveniți din România, arătând aproape ca niște turiști care au părăsit în grabă o țară sovietizată. Dezamăgirea ce va urma va șterge granițele între foștii deportați și refugiați, cei 1
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
proveniți din România, arătând aproape ca niște turiști care au părăsit în grabă o țară sovietizată. Dezamăgirea ce va urma va șterge granițele între foștii deportați și refugiați, cei 1 400 de italieni trebuind să aștepte două luni în respectiva haltă. Încărcați în cele din urmă în trei vagoane de marfă, vor fi duși spre o destinație necunoscută, nu fără a fi opriți într-o localitate oarecare, Starâie Daroghi, și încartiruiți în Casa Roșie din mijlocul stepei. Aici, unii deportați își
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
om. Împrumutând sonuri diverse, meditațiile lirice din carte se grefează în special pe luciditatea halucinantă a situării, perpetue, într-o zonă a neliniștii în fond benefice, din moment ce generează versuri precum cele din Pledoarie pentru stare de fapt : "Aștept într-o haltă,/ populată cu lumi paralele,/ învierea morților și viața veacului ce va să vie.// Îmi strivesc memoria/ de prima lepădare/ și desenez pe zar strigătul cocoșului.// Navetist de o veșnicie pe drumul Damascului,/ vreau să ies la pensie/ în plină zi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1996; Intrarea în apocalipsă (ediție bilingvă, română și franceză), Editura Cogito, 1997; Arta nostalgiei (poeme cuantice), Editura Cartea Românească, 1997; Întotdeauna ploaia spală eșafodul, Editura Axa, Botoșani, 1997; Clipa zboară c-un zâmbet ironic, Editura Dyonisos, Craiova, 1999; Dintr-o haltă părăsită, Editura Augusta, Timișoara, 2000; Pornind de la zero (antologie de versuri), Editura Cartea Românească, București, 2000; Între două lumi, antologie de versuri în română, spaniolă, franceză, engleză, Editura Cogito, Oradea, 2001; Nimic nu tulbură ca viața, Editura Dacia, Cluj, 2004
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iau uneori razna, iar dacă nu răspund așteptărilor, sunt pur și simplu cuplate, răsucite, mutilate pînă ce ajung să exprime imaginea dorită. Verbe ca "boomeranguise", " zazôuble", "chachapoule", printre altele, structurează un imaginar baroc, dezlănțuit și megaloman, în care, punctînd închipuite halte necesare, autorul interpelează batjocoritor lectorul și, simultan, se întoarce autoironic asupra sa : "puteți să vă interesați la cititorii care vor fi ajuns pînă la această pagină despre incredibila epopee pe care Yann Moix tocmai mi-a consacrat-o aproape integral
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-i răbdătoare din urmă vine Domnul Amărăciune (capul plecat înspre dreapta, obrazul de cretă Botta, Amărăciune, lavaliera, Milul Umilul) și părul paj al fetei de la Arhitectură suspendat la mansardă, oglindă se face, perie aspră, crâng fraged, perdea de atlaz până în halta mizeră unde igrasia își eternizează mirosul între nările unei femei încă tinere (stearpă, e înșelată acum de spasmul fals al coapselor ei strâmte) vai, ulcerul meu înflorește din spori de cenușă cărbunele alb-lăcrimos dă pe-afară primul vers cu litera
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
jamin și orașul începutului de secol XX. Benjamin notează, la începutul lucrării Berliner Kindheit um 1900: „Dagegen habe ich mich bemüht, der Bilder habhaft zu werden, in denen die Erfahrung der Großstadt in einem Kinde der Bürgerklasse sich niederschlägt. Ich halte es für möglich, daß solchen Bildern ein eignes Schicksal vorbehalten ist. Ihrer harren noch keine geprägten Formen, wie sie im Naturgefühl seit Jahrhunderten den Erinnerungen an eine auf dem Lande verbrachte Kindheit zu Gebote stehen. Dagegen sind die Bilder meiner
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
flori/ Spre a fi mai dulce somnul / Fericiților eroi (...)”. (Prima strofă din Imnul Eroilor) a. Bârzești În anul 1917 satul Bârzești era reședința comunei cu același nume din care mai făceau parte și satele Călugăreni (Tăcmănești) și Muntenești. În apropierea haltei Bârzești, mai precis lângă fosta cabină a paznicului de barieră, se află cimitirul militar constituit odată cu camparea pe dealul Mezat a unei părți a Regimentului 36 Infanterie „Vasile Lupu” din Oltenița. Până în anul 1977, aici mai exista o cruce mică
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
naturelle et explication", Revue européeene des sciences sociales nr. 56, Tome XIX, Geneva, Droz. 1990: Logique et langage, Paris, Ophrys. GUIRAUD P. 1969: Essai de stylistique, Paris, Klincksieck. HALLIDAY M.A.K. si HASAN R. 1976: Cohesion in English, Longman. HALTE J.-F. 1988: "Trois points de vue pour enseigner les discours explicatifs", Pratiques nr. 58, Metz. HAMON Ph. 1981: Analyse du descriptif, Hachette, Paris. HEMPEL C. G. 1965: Aspects of Scientific Explanation, New York, Free Press. HENAULT A. 1983: Narratologie, sémiotique
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
neînțelegînd de loc această mărinimie pripită, cînd străinul mai avea încă atîtea lucruri de văzut. De aceea strigă după el: Ei, domnul! Dar turla, turla... Mulțumesc, zise Léon. G. Flaubert, Doamna Bovary, pp. 117-118 (52) Cele două călăuze făcură o haltă la marginea platoului înghețat, așezîndu-se cu sacii, direct pe zăpadă. Georges, cu ochiul cunoscătorului, inspectează peretele înalt și scoate un fluierat de admirație. "Privește acest culoar, Pierre! Ce linie dreaptă! Văzut din față, pare de o duritate incredibilă. Trebuie să
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dintre acele mașini de lux, cu două axe articulate, de un rafinament și-o eleganță maiestuoasă, cu roți mari, subțiri, prinse cu brațe de oțel; avea pieptul generos, spatele bine arcuit și puternic... purta numele unei gări, cel de Lison, haltă în Contentin. Dar, din dragoste, Jacques, îl transformă în nume de femeie, Lisona, cum tandru o alinta adeseori. De bună seamă, își iubea mașina din toată inima. [...] Mai condusese și altele, mai ascultătoare sau mai îndărătnice, mai curajoase sau mai
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
plecam la vreo baltă. Hotărâsem să ne întoarcem duminică după masă, așa că aveam la dispoziție tot timpul din lume pentru toate. La sosire, ne-am dat jos din tren și am luat-o spre locurile de pescuit, la dreapta, înspre halta Ulmi. Am ajuns, ne-am instalat tabăra și ne-am pregătit lansetele pentru a începe pescuitul. Nădisem bine locul și rezultatele se lăsau încă așteptate. Se însera repede. Fiecare era ocupat acum cu observarea semnalelor, care nu erau altceva decât
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
peste tot și ne-am convins că totul e în regulă, Mitică și cu Mișu au luat-o înainte spre gară să ia bilete. Eu cu Gică am mai zăbovit un pic și urma să ne urcăm în tren în halta Ulmi, care nu era decât la o jumătate de kilometru de locul unde ne aflam. În fine, am plecat spre haltă. Gică o luase înainte, se afla cam la vreo sută de metri în fața mea. Mergeam cu ochii în pământ
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să ia bilete. Eu cu Gică am mai zăbovit un pic și urma să ne urcăm în tren în halta Ulmi, care nu era decât la o jumătate de kilometru de locul unde ne aflam. În fine, am plecat spre haltă. Gică o luase înainte, se afla cam la vreo sută de metri în fața mea. Mergeam cu ochii în pământ și ceva nu-mi dădea pace: un gând rău, o umbră de ceva neliniștitor, ca o piatră de moară îmi stătea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]