455 matches
-
astăzi striptease. Unde e soția lui? S-o cheme nea Ovidiu! Aplauzele erau pe atât de dulci pentru Mișu, pe cât de chinuitoare fusese așteptarea lor. - Mai ai ceva de adăugat, Nexus? - Ar fi... ar fi că... dacă tu ai aruncat halterele, atunci mai aruncă-le o dată! Al doilea ropot de aplauze nu-i mai făcu lui Mișu atâta plăcere. - Și voi vreți asta? - Da! urlă toată lumea (microbiștii săriră din nou din paturile lor, iar agenții F.B.I. își puseră mâinile la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
seamă. Uite că reușise, nebuna! Planul lui ad-hoc era să o trezească pe Mariana, să o trimită pe scenă și ea să se prăbușească acolo, live. Impactul ar fi fost mai mare și toată lumea ar fi uitat de povestea cu halterele. Altfel, povestea părea făcută și Mișu ar fi picat drept laș. Tot ce putea să spere Mișu era că Mariana nu murise deja. - Mariana! îi trase el o palmă, în timp ce strângea repede pastilele. - Ce se întâmplă? deschise ușa crainica mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
whisky-ului lui Mișu și nici a morții, nu putu să-l vadă pe Sorinel. Nimeni nu putu să-l vadă pe Sorinel. În afară de Mariana, care murea încet. Sorinel ieși strâmb din portret. Tot din semiprofil. Se împiedică puțin de haltere - dar ăstea nu erau ale lui. A lui era Mariana, fiica muribundă a Americii. Dansul deveni mai viu. Ochii Marianei ardeau și fata simți un junghi puternic în abdomen. Sorinel se apropia de ea, mereu pătrunzător, mereu din semiprofil. Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
deplin întreaga rușine a familiei, împărțită cinstit cu jumătatea lui, dacă pastilele sale nu și-ar fi făcut efectul exact în același timp. Fuga lui Mișu în culise fu interpretată de toată lumea drept o manifestare a stânjenelii și povestea cu halterele fu dată uitării. Horațiu, Romeo și Nexus, din toată treimea ființei lui, ar fi vrut să fie departe, la picioarele Contesei, unde nu existau rușine și pârț și televiziune. Cele câteva grame se întoarseră în portretul inodor al lui nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
doarmă și să nu se mai trezească niciodată. Asta spera și Mișu. Mișu nu mai putea să stea în țară. Chiar dacă Nexus ajunsese la pușcărie, putea să apară oricând un alt nebun care să-i ceară să mai arunce o dată halterele. În America avea totul pregătit: cei de la sala de fitness îi cereau mereu poze pentru publicitate. Îi închiriaseră și un apartament de lux. Penthouse, spuneau ei, iar Mișu spera să fie cum crede el. Până și Smith părea liniștit în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
plin de muci, care îi întinsese bicepsul pentru un autograf. Zeul halterofililor îi fusese alături. Mișu zâmbi ușurat și-și mâzgăli numele pe brațul puștiului. Apoi îi întinse o hârtie de o sută de dolari. - Ce-ți cumperi de ei? - Haltere! țipară băieții în cor și o luară la fugă spre un viitor promițător. * - Fecioară sau Balanță. - Nu! În nici un caz Balanță! Doamna Popa nu vroiavoia ca fata ei să fie Balanță, știa ea ce știa. - Cred că mai degrabă Fecioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Aerul acesta curat, deși fără nici o legătură cu New York-ul, îi trezise un dor cumplit de casă. Dar încă nu putea să plece: avea pistele lui. Și Gabrielescu, singurul lui ajutor, își luase concediu și plecase la Mamaia. Povestea cu halterele părea că se terminase odată cu plecarea lui Mișu, dar agentul, obișnuit să vadă dincolo de aparențe, era convins că Horațiu și Contesa sunt mult mai implicați în această afacere. Și dacă Mișu (așa cum fusese informat) se afla în mod indirect la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Un marker verde fosforescent strălucea pe crucea de marmură a Marianei: „Cu scârbă, spermă și căcat, Nexus”. * PASAJ RETRAS Dragă Roxănica, A fost o dată o țară mare și bogată care se chema America. Numai că zmeul cel rău a aruncat halterele peste nouă mări și nouă țări și a făcut praf împărăția cea minunată... FINAL PASAJ RETRAS Popa nu mai putu să scrie. Lăsă pixul jos și se scărpină între degetele de la picior. „Omagiu Contesei”, încercă el să scrie altceva, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și proaspăt martor al lui Iehova. Cel puțin a făcut din mine un om, își spuse Popa, scobindu-se în buric pentru ca doamna Popa să nu observe că el suferea încă. Se întinse în pat, sub portretul de nuntă și halterele care fuseseră repatriate odată cu rămășițele lui Mișu și probabil a încă zece americani. Doamna Popa gătea varză pentru parastasul Marianei. Doamna doctor dădea în cărți. Domnul doctor o consulta uluit, pentru a mia oară, pe Roxănica. Domnul Popa îi privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și vorbească de la două luni. Domnul Popa simți băluțe pe ureche, apoi un miros dulce de lapte și cereale cu miere, și auzi ca prin vis o voce subțire, dar fermă: „Sunt eu, Sorinel. Am venit să-mi dai înapoi halterele”. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Maria Manolescu redactat.doc PAGE 83
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mi-e frică de meseviștii ăștia, ce dacă ei au mortăciuni. Nu mi-e frică, ce-am eu cu ei. Eram la Craiova și făceam sport și erau doi frați Niță, ochelariști, și în momentul în care eram cu o halteră de nu știu câte zeci de kilograme și eram cu ea la piept, au vrut să mă bată. E, l-am bătut pe unul, ăl mai tare, și de atunci nu mai am treabă cu nimeni. Erau niște olteni proști. Nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pare ușor iritată. Bine, dacă chiar crezi că ai nevoie de așa ceva. Iar eu, Samantha, trebuie să discut cu tine mai încolo în cursul zilei de azi despre termenii și condițiile angajării tale, spune Eddie. Stă în fața oglinzii, ținând o halteră. Ca să știi în ce te-ai băgat. Râde în hohote, apoi, cu un ușor icnet, ridică greutatea deasupra capului. Pântecul i se zguduie de efort. Și imaginea nu e prea atractivă. — Păi... să mă duc să-mi văd de... treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mulaj, fă-l din două părți și gata, din trei ar fi prea greu, N-o să uit. Cipriano Algor rămase câteva minute privindu-și fiica desenând, apoi se duse în olărie. Se va măsura cu lutul, va ridica greutățile și halterele noii reînvățări, își va exersa mâna amorțită, va modela câteva figuri de probă care nu vor fi nici măscărici nici bufoni, nici eschimoși nici infirmiere, nici asirieni nici mandarini, niște figuri despre care oricine le va privi, bărbat sau femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu familia, cei doi frați ofițeri. Balerina cu maică-sa și cu pisicile. Ședința de partid a surdomuților, nunta surdomutilor, meciul de volei al surdomuților. Chipurile, mâinile, hainele, furia, râsul, lacrimile surdomuților. Grupele de defilare, grupele de tricotaj, grupele de haltere, orgia și beția și rugăciunile surdomuților. Da, forța imaginilor persista, într-adevăr. Profesorul privea, hipnotizat, fără curajul de a-l deschide, carnețelul gros și îngust pe care îl sustrăsese din prima mapă, mapa purtând titlul ÎNCEPUT. Se încovoiase, electrizat, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Bergmann era înfășurat cu izolirband, îi confecționase și un pat de armă și mâner, arăta ca o adevărată mitralieră, făcuse rost și de o curea cu care și-o atârna de gât, avea un buzdugan la cingătoare făcut dintr-o halteră, pe antebrațe cele două apărătoare bătute-n ținte de aramă îi ajungeau până la coate, pe lângă buzdugan mai atârnându-i la șold și un ditamai cuțit cu mâner negru, eu până atunci nu mai văzusem așa ceva, arăta foarte războinic, ajungând lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scenariul acestei mahmureli, m-am apropiat iar de masă și m-am oprit cu mâinile în buzunare la câțiva pași de scaunul lui Dave. El s-a uitat la mine. Până și fața îi era musculoasă, de parcă ar fi ridicat haltere cu urechile. — Ne mai vedem noi, i-am spus eu. — A? — Camera 101. —Poftim? — Lasă. Să știi că mi-a plăcut filmul tău. Mi-a spus ceva. Ne mai vedem noi, Spunk. Stăteam în căldarea roșiatică, fierbinte a străzii, admirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cele necesare scrisului. E nevoie de un Caligraf întreg la minte, sănătos; sunt hrănit mai bine decât oștenii, îndopat aproape, iar noaptea sunt scos la aer pe terasă. Fac gimnastică, alerg pe loc, ridic de câteva zeci de ori o halteră adusă anume pentru mine, privesc stelele. Locul e marcat cu o flamură albă, semn că acolo se află cel care, cândva, cu o mână sigură, va scrie semnele magice ale împăcării. Până atunci, când se va întocmi actul, existența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
-ilor. Îi învinsesem, credeam eu, prin K.O. pe Man diargues, Jean Paul, Hoffmann, Tieck, Nerval, Novalis, la puncte pe Kafka și prin abandon (în runda a șaisprezecea) pe Dimov. Fiecare carte pe care o citeam pe atunci era o halteră ridicată, fiecare poem era un extensor, orice plimbare - un șir lung de flotări, orice privire (cum priveam pe-atunci un capac de stilou sau o ascuțitoare de pe masă atât de intens și de impersonal încât totul dispărea îm prejur, iar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la opt centimetri deasupra capului meu, aceasta întrebă, arătând spre mine cu poșeta de plastic: - Poate să conducă? - Sigur; nimic nu face o mașină să meargă mai bine ca niște păhărele de băutură. Manevrând sticlele de vin ca pe niște haltere, Vaughan le făcu semn femeilor să urce în mașină. Când a doua (păr negru scurt, șolduri înguste de băiat) deschise portiera pasagerului, Vaughan îi dădu o sticlă. Ridicându-i bărbia, îi vârî un deget în gură. Scoase gogoloiul de gumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am simțit ca și-a dat seama că mi-am călcat legămintele matrimoniale - chiar atunci, și acolo, cu ea. 1948 lăsă locul lui 1949. Am transformat garajul în sală de antrenament cu pară de box, sac de antrenament, corzi și haltere. Am revenit la forma fizică de altădată și am decorat pereții garajului cu afișe ale tânărului Bucky Bleichert din perioada ’40-’41. Propria imagine întrezărită prin ochii împăienjeniți de sudoare m-a adus mai aproape de ea și m-am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Se Înțepeniseră ca niciodată până atunci, Într-un fel al lor, neștiut. Au fost chemați cei mai puternici oameni din zonă, dar nici unul nu a reușit să le miște măcar. Nici Victor Prisecaru, zis „Decuseară”, care-a făcut doi ani haltere și are un fizic impresionant. Nici Relu (”Pompelul”), karatistul, nici Țuțu, fratele Lisavetei, o matahală de om, care se laudă că „trage toată ziua la fiare”. Ușile nu au cedat sub nici un chip, iar oamenii au fost nevoiți, În cele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
arată de parcă ar fi apărut pe ecran cu susul În jos. Ea Îl Înfățișează pe cel de-al treilea preceptor al nostru, stând În cap. Era un leton masiv, foarte atletic, care mergea În mâini, ridica greutăți uriașe, jongla cu haltere și, cât ai zice pește, umplea o Încăpere mare cu mirosul de transpirație al unei Întregi garnizoane. Când socotea că se cuvenea să fiu pedepsit pentru vreo mică poznă (Îmi amintesc de pildă că am dat drumul de pe palierul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
crescător pe dracu’... Trec de o sută patruzeci fără haine și dezbrăcat și de aia zic că e nevoie de unul ca mine care să pună umărul la greu, să miște ceva,să împingă la progres, c-am împins la haltere de mi-au sărit ochii. Dumneata, așa sfrijit cum te arăți, la ce ești bun? S.LABOU La sărituri, domnule, la sărituri din groapă. Și cum nația a ajuns la fundu gopii și-n mai josu Europei, e nevoie de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
o fi ...de necaz. Dumneata ești de-a dreptu glumeț. Dânsul are 3 hectare de baltă moștenită de la o bunică de-a doua de-a unui verișor dea unuia venit din Australia, așa că are pește și acum se antrenează cu halterele. Cu ce? Cu greutățile. În general,un primar are foarte multe greutăți. Dar eu vă rețin cu prostiile astea și dumneavoastră aveți treabă. Nu-i așa că aveți treabă? Da. Am treabă cu primarul. Pot să intru ? De intrat puteți, că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
satisfăcătoare. Mai există un motiv pentru care nu trebuie să te culci pe-o ureche: inteligența funcționează din anumite puncte de vedere ca mușchii: dacă n-o antrenezi se fleșcăie.” Cum să nu te-apuci de jurnale de cinefil? De haltere, de IQ, de revista Elle, de vieți sexuale automate? De sentiment? INTRODUCERE „ CÎnd visează că scrie nu are puterea să viseze că nu poate să scrie. CÎnd visează că nu scrie nu are puterea să viseze că scrie.” Spinoza. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]