2,290 matches
-
o săgetă un fior. Fața acelui cavaler o zărise în loja Filarmonicii din Viena când apăruse ca din senin și apoi dispăruse asemenea. Repetarea întâmplării o puse pe gânduri. Nu știa ce să mai creadă. O urmărea o fantomă, avea halucinații!? Sau era vorba doar de vreun poet rătăcitor...!? Auzise că poeții sunt mereu solitari și cutreieră pădurile, plaiurile înflorite, munții cu izvoarele și mările înspumate. I-ar fi plăcut să-i recite versuri cu pletele răsfirate în adierea vântului sau
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
apărea atât de luminos, încât după ce îl luă, hotărî să se reașeze pentru a-și reveni complet. Nu voia să zăbovească mult acolo, simțea nevoia să plece cât mai iute. Privind pe cărare la vale, i se păru că are halucinații. De o parte și de alta, vedea cum poteca era mărginită de flăcări mici, cu irizații extraordinare, de o frumusețe uluitoare. Chiar și rucsacul pe care îl luase în mână avea acea margine de foc. Oare visa ?! Cu greu porni
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
vază fiind tratat de măria sa Muntele regește, cu alai de stele și torțe. Treptat, treptat, ochii începură să vadă mai bine,mai clar. Cobora fără grabă când, iată în stânga lui văzu cu uimire o despicătură în stâncă. Oare avea vreo halucinație ? Știa muntele ca pe propriul buzunar și nu își amintea de această intrare în peretele stâncos, dar cărăruia de foc îl adusese acolo. Deasupra intrării erau câteva ramuri de jnepeni, cu multă iarbă mai lungă, păioasă și rugi ce mascau
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
o casă în care cresc violete și crini și că nu ți pasă în ce culori se îmbracă trecutul iar eu trebuie ochii sa întind spre a ma convinge că ești reală poate îmi vindec naivitatea de boală credința în halucinații morgane și vindecarea de patimi o întâlnesc licărind pe marginea unui lac privindu mă sfios din oglindă undelor ascunse în adâncuri nimic nu ne sperie văd nici frigul de afară nici cel din năuntru vrem și atât fulgul de nea
EXTRAS DIN CHEMAREA UNEI DORINŢI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380511_a_381840]
-
a iubi, declanșau în el fioruri, pasiuni, dorințe, năzuințe, credințe, fulgerări, azururi serafice atât în plan personal cât și social, moral, religios, cultic, politic. Romantismul său are un caracter atipic, eminescian. Extraordinara putere de sentiment și închipuire, până la vrajă și halucinație; e sugestionant și antrenant. De aici rezultă sinceritatea operei lui Eminescu, această calitate primordială a operei de artă-firește, e vorba de sinceritatea estetică, nu științifică, adică frăgezimea și intensitatea conținutului. Romantismul lui Eminescu e melancolic, pesimist. Nu orice romantism e
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
că el este destinat a se elibera din închisoarea sa materială. Se poate spune că, în linii mari, desprinderea spiritului de trup este experiența fundamentală care stă la baza credințelor despre nemurirea sufletului. Este această experiență o simplă superstiție și halucinație sau, dimpotrivă, un fenomen extrem de real ? Dacă în veacurile trecute desprinderea spiritului de trup a fost considerată întotdeauna ca ținând de domeniul religiei, în ultimele decenii s-au înmulțit relatările venite din partea unor oameni normali din punct de vedere psihic
GREUTATEA SUFLETULUI DIN TRUP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381398_a_382727]
-
ea-i, de fapt, o lume orbitoare, diafană, atotputernică în toate însă, devreme ce-i din stranie substanță-alcătuită, ceva mai fină parcă (și ne-ndoios mai pură decât materia noastră, dar mult mai rece, deși iradiind căldură). Ea este ca o halucinație a crinilor sălbatici ori ca un vis al norilor de gheață... În lumea-aceasta stranie îți poți găsi chiar raiul infantil pierdut; în ea îți afli orice dor ucis, poienie din vis și remușcările din adevăr, palate mari de simfonii
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
sunt morale“. Caracterul fantastic al întâmplărilor e mereu dublat de unul fabulistic, malițios și realist. Ambiguitatea e și mai pronunțată prin introducerea în povestire a unei zoologii fantastice, cum ar fi dracul, cu scopul, desigur, de a spori nota de halucinație a protagoniștilor prinși în jocul confuz al existenței ce se împletește cu legenda, la limita dintre proiecția onirică și percepția reală. Descoperim voluptatea prozatorului pentru stilul senzual, catifelat. Cuvintele au o încărcătură concisă a semnificației, fraza este îmbibată de materialitatea
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
viitoare, tot astfel misterul fuzionează cu sublimul, spiritualul cu visceralul, angelicul cu demonicul, realul cu visul, aparența cu esență, moartea cu viața, ficțiunea cu istoria. Protagoniștii au când carnația ființelor celor mai palpabile, când transparența himerelor. Ei pot fi simple halucinații ale naratorului, dar și proiecții alchimice și oculte ale unor experiențe magice. Viziunile spagirice sunt, de altfel, foarte frecvente în această proză, deși nu rigoarea hermetică triumfă aici, cât imaginea ei intuitivă, uneori genuină. Sensul adânc al acestor proiecții ar
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
și realitate? Viața mea este pierdută în oceanul evenimentelor care se petrec de când a apărut vorbirea articulată. Sufletul meu este țintuit pe un pat de suferință nevăzut.Conștiința mea este zguduită de priveliști exterioare și de propriul meu destin până la halucinații apăsătoare. Destinul meu este chinuit de seisme mai mult sau mai puțin înțelese. ********************************************** Pentru mine revolta împotriva convenționalismului unor absurde canoane este crezul care îmi creionează viața. Timiditatea mea neștiută de ceilalți o port cu mine, apăsătoare mereu. Uneori timiditatea
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
Iaca pe Ancuța, spunea ea, asta e Mărioara, el e Nicolae. Ancuța nu avea cap, o bucată din șira spinării ieșea din gulerul bluzei. Marioara avea numai craniul. Nicolae avea țeasta capului spartă, fără creier. Și femeia se silea, în halucinația ei, să dovedească cu fotografiile aduse de acasă că aceia și nu alții sunt copiii ei". Înmormântarea a avut loc în a doua zi de Paști și a fost susținută financiar de autorități. Multe zile au răsunat strigatele de jale
REMEMBER: PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374940_a_376269]
-
avatar care apare în poezia Domniei Voastre cu numele... Eugen DORCESCU: Nu am nicio îndoială că, artisticește, desigur, Litovoi a venit, cu adevărat. Dar să nu ne pierdem cumpătul, nici simțul realității imediate! Repet: deopotrivă existențial și artisticește. Nu o halucinație, nu un vis, cum zicea, despre întâmplarea sa, Radu Stanca. Nu, chiar s-a ivit, neguros, intangibil, dar a umplut casa cu aura lui... Ah, ce noapte a fost aceea! Mirela-Ioana BORCHIN: S-a făcut văzut, la modul ideal? V-
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
cumătru` care-n grotă morăie? Pe sub nas, cu fițe multe,-o căprioară-i face semne: E din nou Fata Morgana înaintea lui, pesemne. Vulpea-și târâie scheletul, e aproape leșinată, Doar în vise întrevede, uneori, câte-o poiată; Are, clar, halucinații: drept în față-i o găină! Se repede, dar copacul e prea dur și... iar leșină. Se ridică-aproape moartă, clătinându-se din oase, Și încearcă să-și abțină vorbele-i morocănoase, Când... zărește, ca prin ceață,-un iepuraș ce... măcăne
PĂDURE FLĂMÂNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375402_a_376731]
-
amintesc cu exactitate fiecare moment petrecut împreună. Am impresia că acum îmi va face bine. Nu știu cât de lucid pot gândi , lacrimile mă îneacă și mă doboară mai rapid decât frigul. S-ar putea să fi făcut febră și să am halucinații, căci m-am trezit dintr-odată în sala de clasă, acolo unde a început totul. În aceeași zi, la aceeași oră . Vorbeam cu prietenele mele...și atunci l-am auzit. O voce interesantă, surprinzătoare, profundă. M-am întors, din pură
O NOUA SANSA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372025_a_373354]
-
îmbătrânește și-și scotea perii albi, că avea un câine negru cu care se plimbă singuratic pe străzi, ca mânca o dată pe zi, preferând vegetalele, ca aspiră la asceza, lăsându-se învins de păcat, că era un isteric și avea halucinații, că făcea grădinărie și pescuia, ca în tinerețe era foarte îngrijit cu îmbrăcămintea, că avea încălțăminte ascuțită la modă, că se frigea cu fierul roșu pe cap, ondulându-și părul, ca citea și scria noaptea la lumină candelei, ori în
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
Ondină din întunecatul Nord, și de ce nu, Venera coborâtă din pânzele lui Rafael pe care-o cântase în ultima lui poezie. Și Eminescu, confuz, s-a roșit, a rămas uluit câteva clipe, și-a șters ochii să n-aibă cumva halucinații și i-a răspuns stingher: -Sunt încântat, doamnă, uimit chiar, de prezența grațioasei dumneavoastre persoane! I-a luat mâna în mâna lui, o mână rece, de ceară, i-a ridicat-o și i-a sărutat vârful degetelor: -Veronica Micle! - s-
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
Noul An? El-călugărul, el-poetul El-profetul, visătorul Vizionarul, rugătorul Neistovit, smerit Cu brațele spre cer Neîncovoiat de chemarea țărânii Pulberii care-l dorește Fruct desfătării. El, la miezul nopții În puterea întunericului Înfruntă chipul nimicului Monoton. La miezonoptică Printre clarviziuni și halucinații El-călugărul, el profetul, visătorul, vizionarul, poetul Intră în nepieire. În vremea asta, Râuri de șampanie Stele scânteind în pahare Timp tatuat cu efemer ... La ușa cui bate La fereastra cui colindă Domnului Doamne Flori de măr! Referință Bibliografică: Cine sunt
CINE SUNT ŞI CUI RĂMÂN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347503_a_348832]
-
mai ocrotită sau în siguranță decât acolo. "Nu te voi părăsi niciodată.Tu ești pulsul inimii, rostul existenței mele!"perdeaua genelor umbrea privirea lui magnetica! "Oh, Doamne, iți mulțumesc!"ridică o rugă în gând. Îi era teamă, să nu fie halucinație sau vreo festă a destinului, adică realitatea să-și ceară drepturile. O ajută să se ridice. O sprijini de umărul lui. Nu încetase nici o clipă să o dorească deși vremea trecuse. Sentimentul era la fel de viu și incitant ca la prima
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
însăși speranța-/ ne împiedică să le descifrăm/ și continuăm să trăim, mai departe, mechanic,/ asemeni unor zombie “( Poem de eclipsă). Realul și imaginarul par epifanii ale poemului. Visceralul devine transparent, ca un cristal, prin care se vede sinceritatea. Visul și halucinația sprijinându-se pe secvențe reale, prin care a trecut poetul, delirul verbal în marginea vedeniilor impregnează cotidianul de o mitologie apocrifă, trăgând peste realitate o perdea de iluzii, majoritatea deșarte. Premeditarea merge înspre amestecul voit de autoflagelare, de transcendență și realitate
SORIN GRECU-POETUL FERICIRILOR APOCRIFE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348360_a_349689]
-
O abordare aparte este și în „Călătorie inversată”. Într-o viziune fantastică inedită, un om face trecerea prin existența lumească în sens invers. Melanjul dintre real și fantastic are loc pe un fond profund realist. Finalul conduce spre ideea unei halucinații posibile. Implicațiile sunt totuși destul de profunde. Poți renunța atât de ușor la un copil pentru înfățișarea lui nepotrivită? Întoarcerea în timp nu ar fi un bun prilej de meditație și de revenire la firesc? Observăm, ca și la operele anterioare
CONSIDERAŢII CRITICE – ION CATRINA, DE LA ROMANUL FLUVIU LA NUVELĂ de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/345458_a_346787]
-
-l obsedeze ca în proza lui Edgar Poe despre „găuri”, tradusă de Eminescu în 1888 sub titlul Hai cu toții, frați iubiți. Microbofobia devine obsesie: „O, Doamne totul este incert, murdar, infectat ... / ce să mă fac ce să mă fac, Doamne”. Halucinația ia forme uriașe, încât Policarp Resteu sfârșește luat într-o ambulanță către ospiciu. Măsura originalității lui Ion Iancu Vale în poemele de largă respirație se găsește în Duminica muntelui și în Povestea celestului zbor a lui Lasămăverde și a nepotului
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
afla. Stejarii păreau niște pitici, iar soarele se ridicase câteva palme de la orizont. De acolo, de sus, își lăsă privirile în voie, în zare, pe deasupra pădurii de foioase. Admiră cu plăcere și satisfacție această priveliște minunată. Treptat își reveni din halucinație. Se retrase și se deplasă în partea opusă, unde era altă ferestruică. Spre surprinderea sa privirile i se opriră pe peretele abrupt al muntelui ce se ridica impunător. „Oare nu-i îngropată vreo comoară între aceste ziduri de peste un metru
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
zilei, și (4) fie (4a) alterare cognitivă acută/subacută (de exemplu deficit de memorie sau dezorientare), sau (4b) modificare a comportamentului, a dispoziției, sau a afectului (de exemplu neliniște, inversarea ciclului somn/ veghe) Psihoză Caracterizată prin (1) tulburări iluzionale și/ sau halucinații fără conștientizare și (2) absenta delirului Criză epileptică Convulsii primare generalizate sau convulsii parțiale/ focale Alopecia necicatrizantă Observată de un medic* Ulcere orale Observate de un medic* Lupus cutanat subacut SAU discoid Lupus eritematos cutanat subacut observat de un medic*
ANEXĂ din 9 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282705]
-
crize epileptice debut recent (în ultimele 10 zile). Se exclud boli metabolice, infecții, medicamente, crize epileptice cauzate de leziuni nervoase ireversibile anterioare. 8 psihoză afectarea capacității de a funcționa în activitatea normală din cauza tulburării severe în percepția realității. Include: halucinații, incoerență, asociații marcat imprecise, conținut sărăcit al gândirii, gândire marcat ilogică, comportament bizar, catatonic sau dezorganizat. Se exclud uremia și medicamentele. 8 sindrom organic cerebral funcție mentală alterată cu afectarea orientării, memoriei și a altor funcții intelectuale, cu debut rapid
ANEXĂ din 9 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282705]
-
de altă parte. Primul se referă la întreaga realitate material-spirituală ce privește ideea, spiritul, transcendența (într-un fel), lumea materială fiind considerată de respectivii gînditori ca un soi de măyă a filozofilor indieni antici, adică un soi de iluzie, de halucinație a simțurilor noastre, fără nici o consistență reală și care acoperă adevărata Realitate; al doilea, în schimb, răstoarnă, ca să spunem așa, interpretarea monistă a idealismului, considerînd că singura Realitate adevărată este, pînă la urmă, aceea a materiei, a "naturii" (sanscrită prakr
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]