1,021 matches
-
Primii refugiați veniseră cu fotolii și covoare, cu radiouri, patefoane, lămpi cu picior, mese de toaletă, Împrăștiindu-le În zona portului, sub cerul liber. Cei veniți mai recent aveau doar câte-un sac sau un geamantan. În toată bulibășeala asta, hamalii se repezeau Încolo și-ncoace, Încărcând vapoarele cu tutun, smochine, tămâie, mătase și mohair. Depozitele erau golite Înainte de sosirea turcilor. Doctorul Philobosian zări un refugiat care scotocea Într-o grămadă de gunoi, printre oase de pui și coji de cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spun la nimeni. ― Dar soțul tău? ― El știe că-l aștept pe vărul meu și pe proaspăta lui soție. ― N-o să-i spui nimic? ― Asta nu-i mare lucru, râse Lina. Nici nu mă ascultă. Sourmelina insistă să cheme un hamal care să le care bagajele la mașină: un Packard negru-maroniu. Îi dădu un bacșiș și se urcă la volan, atrăgând privirile. În 1922 șoferițele Încă mai erau o priveliște scandaloasă. După ce Își puse portțigaretul pe bord, trase șocul, așteptă cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
discuții în librăria editurii. Și ce librărie! Mă-ntreb dacă a existat cu adevărat. Pentru că, într-o epocă dezastruoasă ca aceea, pare un fel de utopie livrescă un loc în care vindea cărți Mircea Nedelciu, era magazioner Florin Iaru și hamal (hamal pur și simplu!) Dan Stanciu. în librărie era un spațiu de discuții, o măsuță pe o estradă, unde ne-ntîlneam și comunicam, autori din toate generațiile, fără să ne pese măcar de cablajul de dedesubt. Sau coboram, uneori și câte
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în librăria editurii. Și ce librărie! Mă-ntreb dacă a existat cu adevărat. Pentru că, într-o epocă dezastruoasă ca aceea, pare un fel de utopie livrescă un loc în care vindea cărți Mircea Nedelciu, era magazioner Florin Iaru și hamal (hamal pur și simplu!) Dan Stanciu. în librărie era un spațiu de discuții, o măsuță pe o estradă, unde ne-ntîlneam și comunicam, autori din toate generațiile, fără să ne pese măcar de cablajul de dedesubt. Sau coboram, uneori și câte zece-doisprezece
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Iliescu și cu mine eram încă foarte buni prieteni sau, cu alte cuvinte, pe când era lupul oier și ursul cimpoier... Nu doar Stanciu căra pachetele de cărți de la depozit la librărie sau încărca mașina editurii. Exista și un al doilea hamal, un ins înalt și spătos ca un haiduc, bărbos și mai mereu cu un fes pe cap. Era Călin Angelescu, despre care am știut multă vreme doar câteva lucruri, în principal că scria și el poezie, publicase chiar un volum
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sânge și mi-a schimbat viața. Ruleta are în principiu simplitatea geometrică și forța pânzei de păianjen: un ruletist, un patron, niște acționari sânt personajele dramei, în roluri secundare sânt distribuiți stăpânul pivniței, polițistul care își face rondul prin preajmă, hamalii năimiți să scape de cadavre. Sumele relativ neînsemnate pe care ruleta le băga în ei erau, din punctul lor de vedere, adevărate averi. Ruletistul este, firește, vedeta ruletei și rațiunea ei de a fi. De regulă, ruletiștii se recrutau din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care spălau și frecau toată ziua. Era o cucoană atât de lungă, încît abia puteai să-i zărești trăsăturile feței, pierdute ca într-o zare albăstrie. Lungă, subțire și lunatică, se mișca printre mobilele așezate în holul scării, dând indicații hamalilor care își târau de colo-colo chingile de cânepă. Nu am văzut-o niciodată decât în purpuriu. Chiar și în casă purta un halat de satin roșu. Avea părul foarte negru și fața mi s-a părut întotdeauna bântuită de-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
indispensabil, în ce condiții poate fi pus în serviciul producțiunii și în ce împrejurări posedă maximul eficacității sale. Natura muncii e în esență diversă. Fiece industrie cere din partea muncitorului punerea în acțiune a unor facultăți particulare. Lucrătorul cu mâna și hamalul (portefaix) nu dezvoltă, lucrând, aceleași facultăți ca învățatul și artistul. Aceștia nu se servesc decât de puterea lor fizică, pe când ceștilalți se servesc mai cu seamă de inteligențele lor. Aceeași diversitate se observă încă în funcțiunile între cari se împarte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din ochi desigur, căci erau de față doamna și copiii. Bineînțeles, cînd a trebuit să dea jos bagajele, Carlos Își dădu seama că nu poate duce toate valizele pe care le luase doamna și se duse să-l caute pe hamalul care În urmă cu cîteva clipe trecuse pe acolo cu căruciorul, chemați-l vă rog! Julius căscă atît de tare, Încît era gata-gata să cadă pe spate acolo, pe trotuar și, de Îndată ce-și recapătă echilibrul, Întrebă cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas, dac-ai ști prin cîte am trecut. Juan Lucas o luă de braț, liniștește-te, liniștește-te; ridică mîna și Începu să pocnească din degete și atunci totul se liniști ca prin farmec și ieșiră ca din pămînt hamalii cu cărucioare, dorind să-i servească care mai de care și gata să ducă Întreg bagajul domnului și doamnei. Apoi, ținînd-o tot timpul de braț, o conduse spre imensul hol luminat al aeroportului, mergeau ca pe covoare scumpe și moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Le lăsa deschise ore Întregi pe pat de parcă ar fi trebuit să se odihnească. Le golea și le dădea la curățat. Ar fi vrut să nu se mai termine niciodată mutatul ăsta. Era Încîntat cînd ieșea din hotel Înconjurat de hamali În uniforme care zîmbeau servil și depozitau pentru cîteva clipe pe trotuar geamantanele lui din piele de porc care semăna cu pielea canapelei de la Rolls Royce și așteptau să le poruncească să le așeze În portbagajul Mercedesului sau Jaguarului, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dormitor, Își invita prietenii pe care avea chef să-i vadă (pe Luis Martin Romero, de exemplu și cîteodată și pe Lastarria, fiindcă aveau să facă o investiție Împreună și o să-l pună la treabă) și pleca fericit dînd bacșiș hamalilor care se dădeau În vînt după el. Alteori trebuia să meargă pînă la una din moșiile lui și, În mare grabă, Își deschidea geamantanele pe pat și Începea să azvîrle de-a valma cămăși de mătase pentru ocazii și pelerina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să uite că pachetul pe care-l pusese alături pe canapea conținea cămășile conașului și nu era un copilaș drăguț, cum credea Păsărica din autobuz, care În fond era singura ființă fericită. Și uite că, Într-adevăr, cel puțin acum hamalii nu aveau de ce să fie fericiți: Carlos, zîmbind ștrengărește pe sub mustață, opri automobilul În fața intrării principale a hotelului și trei băiețandri din personalul hotelului se repeziră cu un aer respectuos spre portiera Mercedesului, crezînd că era doamna și că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pice bacșișul de sfîrșit de lună. Carlos Înregistră o victorie netă În pitorescul și zilnicul său duel verbal cu personalul hotelului, Îi lăsă pe toți trei cu buzele umflate; așezat la volan, rîdea cu hohote În sinea lui văzîndu-i pe hamali cum primesc pachetul cu cămăși și, nedumeriți, se uitau cum coboară femeia aceea săracă pe care se repeziseră s-o slujească. Seara trecută ei se Întorseseră În mare fugă și, ca Întotdeauna În asemenea cazuri, Julius mîncase singur În la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceapă degerată, dar Începuse să se uite cu alți ochi la Julius: poate că nu e chiar un neisprăvit, din fericire, dar semeni cu papagalul din poveste, te simți obligat să repeți tot ce auzi. — Bine, du-te, cheamă un hamal ca să ne ajute să ridicăm valizele astea... hai, grăbește-te. Trei zile mai tîrziu, Julius reușea să-i adune În jurul lui pe colegii dintr-a treia, care-l ascultau cu gurile căscate cum le povestea peripețiile mutării. Nici vorbă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
totul era Încă Într-o neorînduială de nedescris. Susan se plimba cu aerul că nu-și vede capul de treburi, deși, dacă te uitai bine, nu reușea să facă nimic pînă la capăt, cel mult avea grijă ca nu cumva hamalii care descărcau mobila cea nouă din camioane să n-o zgîrie ori să-i strice vreunul din tablourile preferate. Dar teama ei era nejustificată, fiindcă hamalii erau niște adevărați specialiști și În realitate ea nu avea de ce să fie atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
reușea să facă nimic pînă la capăt, cel mult avea grijă ca nu cumva hamalii care descărcau mobila cea nouă din camioane să n-o zgîrie ori să-i strice vreunul din tablourile preferate. Dar teama ei era nejustificată, fiindcă hamalii erau niște adevărați specialiști și În realitate ea nu avea de ce să fie atît de Îngrijorată. Mai tîrziu a venit decoratorul, dar numai pentru a pune la punct ultimele detalii, dat fiind că Juan Lucas semnase Încă mai de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
neconceput să mă lase să trăiesc singur la Paris la vîrsta mea. Mă și vedeau, la șaptesprezece ani, pierdut În pleava din Place Pigalle, trăind În concubinaj cu o tîrfă și alegîndu-mă și cu un sifilis, sau violat de vreun hamal din hale, sau murind de inaniție În camera mea fără reșou, deoarece nu Învățasem nici măcar să-mi fierb un ou! Se gîndiseră o clipă să roage familia Feugère, reprezentanții editurii Cedrului la Paris, să mă găzduiască În apartamentul lor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
căpitanul Timofte, un torționar de temut, ajutat de alți doi criminali și anume plutonierii Mihăilă și Secara. De la 19 aprilie 1953, până la 26 ianuarie 1954, am fost deținut În Închisoarea de la Gherla, unde director se află căpitanul Goiciu Petru, fost hamal În portul Galați, care bătea până ce omora pe deținuții care ajungeau În mâinile (labele) lui. Pe 17 octombrie 1954 am fost bătut de Goiciu până la leșin, trezindu-mă din starea de inconștiență la morga Închisorii. Am fost eliberat din detenție
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
imediat se prezintă un tânăr simpatic din partea fundației Rockefeller care ne urează bun venit și ne roagă să așteptăm până ce aduce alți doi rockefellieni. Găsește numai pe unul, Dr. Muller din Viena. Pornim pe jos. Bagajele noastre sunt date unui hamal apoi sunt încredințate unei scări rulante. New-Yorkul avea atunci 8 milioane de locuitori. Ulterior, populația a scăzut, automobilul dând posibilitatea multora să iasă din oraș. Îmi dau imediat seama cât de repede se poate descurca oricine în acest furnicar de
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
000 de pâini plus 5.000 de pâinișoare, pentru cafeaua cu lapte. Apa de baie e filtrată, iar apa pentru masă și gheață e distilată. Personalul se compune din 96 bucătari, 18 brutari, 165 spălători de veselă, 177 paji, 105 hamali, 560 tineri garsoni, 175 de femei cameriste etc. Tot personalul ia masa la hotel, femeile primesc locuință și albiturile. Proprietarul acestui gigant era M. Boldt, vechi băiat de serviciu, mai târziu unul din cei mai bogați și onorabili comercianți din
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
aici nu e chiar Grand Hotel. E portarul, care se duce la culcare pe la unsprezece, pentru că clienții au o cheie de la intrare, una sau două cameriste care vin dimineața să deretice Încăperile, și un bătrân alcoolic, care ține loc de hamal și le aduce clienților băutură În camere când ei sună. Alcoolizat, insist, și arteriosclerotic: a fost un chin să-l interogăm. Portarul susține că are mania fantomelor și că deja i-a băgat În sperieți pe unii clienți. Ieri-seară pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o treime din cele șase sute de mâini care muncesc la fabrica de țesături a unui oarecare John, o treime din condamnații care împletesc covoare în închisoarea orașului; o treime din fermierii care-și aduc produsele la piață; o treime din hamalii care dorm pe peronul gării între schimburi; o treime din băieții care joacă crichet învinețindu-și fluierele picioarelor și o treime din newyorkezii care joacă bowling pe noroiul uscat din curțile caselor lor de împumut. Locuitori din Rajput, brahmani, chamari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
albastră. Începe să plângă și în cele din urmă adoarme tremurând, un somn greu. Orașul își continuă viața în jurul lui. Câinii vagabonzi continuă să adulmece prin grămezile de gunoaie și prin șanțuri. Polițaii, hoții, cheflii, cei care curăță haznalele, birjarii, hamalii si alte personaje nocturne își continuă treburile pe străzile care, în unele locuri, sunt la fel de aglomerate ca ziua. Pagină separată Este o dimineață mohorâtă, iar Pran se trezește înghețat și dezorientat. Deasupra lui zărește niște contururi întunecate, neregulate, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dulciuri, de ziare, cerșetori, hoți de buzunare, soldați englezi nebărbieriți, sufocați de căldură, cântând cântece deocheate, gentlemeni hinduși, îmbrăcați îngrijit, subalterni tunși chilug, care îi vor alunga pe respectivii gentlemeni de pe locurile rezervate, madame-sahib cu un aer nemulțumit, mergând în fața hamalilor care le poartă valizele pe cap, familii de țărani care dorm câte trei generații într-un singur rând cu bagajele sub cap, gardieni metiși cu un aer pompos, care se grăbesc să verifice certificatele de încărcătură sau să repartizeze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]