442 matches
-
Anton Belmen de a trece în Crimeea și să instaureze pacea. În Crimeea era neliniște, mereu se aprindeau revolte, se făceau conspirații, capii religioși făceau agitație pentru Turcia. Atunci, după parerea lui Grigori Potiomkin, Ecaterina II a decis să lichideze Hanatul. Grigori Potiomkin l-a convins pe Șahin Ghirai să se refuze de putere, transmițând-o în mânile Ecaterinei II. Armata rusă a fost concentrată imediat la hotarele turcești, Flota militară rusă apare și în Marea Neagră, iar la 8 aprilie 1783
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
Castelul cu Șapte Turnuri (Edikule). Acestă acțiune era echivalentă cu declararea războiului. Ambele părți au început pregătirea perntru război. În 1787 Turcia, folosindu-se de susținerea Marii Britanii, Franței și Prusiei, a înaintat un ultimatul Imperiului Rus de a reinstala vasalitatea Hanatului Crimeii și Georgiei, dar și permisiunea din partea Rusiei de a controla corăbiile care treceau prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. La 13 august 1787 Imperiul Otoman, primind refuz, declară război Rusiei, însă pregătirile Turciei erau nesatisfăcătoare, iar timpul ales erá nepotrivit
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
a granițelor Imperiului Otoman în Europa. După o perioadă de glorie între secolele al XIV-lea și al XVI-lea, achingiii au început să-și piardă din importanță. Începând de la sfârșitul secolului al XVI-lea, călăreții tătari și nogai din Hanatul Crimeii au fost folosiți de otomani ca achingii. După ce înaintarea în Europa a încetat, achingiii nu au mai fost necesari Imperiului Otoman și, fără câștigurile din jafuri, această clasă de războinici a început să dispară. După modernizarea armatei otomane, ultimele
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
Proilaviei; este clar însă că ea a apărut în contextul unuia din momentele de maximă expansiune ale Imperiului Otoman, sub conducerea lui Suleiman Magnificul și a urmașilor săi. Pentru a-și asigura controlul gurilor Dunării și a accesului neîngrădit spre Hanatul Crimeii și Regatul Poloniei, Imperiul Otoman anexează Bugeacul (1538) și transformă teritoriile din jurul orașelor Tighina (1538) și Brăila (1540) în raiale. Aceste acțiuni au făcut ca populația ortodoxă din regiunile ocupate să-și schimbe statutul juridico-religios, fiind inclusă în milet-ul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Mitropoliei Proilaviei nu au fost cruțate de aceste evenimente. În 1606, nogaii din neamul Mansur, în frunte cu mârzacul Cantemir Bey au invadat și prădat Bugeacul, pe care îl vor stăpâni până în 1536 când vor fi înfrânți și supuși de Hanatul Crimeii. În anul 1621 orașul Reni și teritoriul adiacent este dezlipit de Moldova și adăugat raialei Bugeacului, urmând ca din acest moment să intre și el sub jurisdicția Mitropoliei Proilaviei. În sfârșit, Mihai Viteazul cucerește în 1594 orașul Brăila, care
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Proilaviei între 1743-1748, devenind Patriarh Ecumenic în 1757 Jurisdicția Mitropoliei Proilaviei a suferit modificări majore în această perioadă. Primele au fost doar unele ajustări, cum a fi cele cauzate de stabilirea la 1666 a liniei de hotar dintre Moldova și hanatul tătarilor nogai din Bugeac, „Hotarul lui Halil Pașa”. Astfel, în anul 1715, este menționată o dispută între mitropolitul Ioanichie al Proilaviei și episcopul Iorest al Hușilor, referitoare la delimitarea hotarelor eparhiilor lor. Problema o constituia târgul Dubăsari și alte două
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Proilav, Tomarov, Hotinean și a toată stăpânirea Ucrainei”". Mitropoliții din această perioadă desfășoară o intensă activitate de ctitorire de noi biserici în cuprinsul Mitropoliei. Daniil ctitorește la 1765 (1763) biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Căușeni, centru administrativ al Hanatului Tătăresc din Bugeac la acea vreme. Tot pe timpul păstoririi sale s-au construit și s-au sfințit alte șase biserici, și anume: în 1761, biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din satul Molovata, în 1768 biserica cu hramul "Sfinților Arhangheli
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
avut loc la data potopului, invazia suedeză din secolul al XVII-lea. Deși acest asediu a fost de o importanță militară redusă, evenimentul a stimulat rezistența poloneză. Polonezii nu au putut schimba imediat cursul războiului, dar după o alianță cu Hanatul Crimeii i-au respins pe suedezi. La scurt timp după aceea, în catedrala din Liov, la 1 aprilie 1656, Ioan Cazimir, regele Poloniei, pronunță în mod solemn jurământul lui de a consacra țara protecției Fecioarei Maria, pe care a proclamat
Jasna Góra () [Corola-website/Science/327749_a_329078]
-
după șase luni de asediu, cetatea Doros : Alexandru moare în acest război. Ultimul stat medieval grecesc independent dispare, 22 de ani după căderea Constantinopolului și 17 ani după cea a Trapezuntului. În timp ce o mare parte din Crimeea rămâne sub stăpânirea Hanatului Crimeii (acum la rândul său vasal otoman), fostele ținuturi ale principatului de Theodoro și Crimeea de sud au intrat direct sub ocupația turcească și au fost administrate ca provincie de către Poartă.
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
respingă primul atac al cazacilor. Hetmanul Potocki a hotărât însă să se retragă lunând în considerație superioritatea zdrobitoare a forțelor lui Hmelnițki și influențat de zvonurile care circulau în rândurile cazacilor cu privire la sosirea în ajutorul răsculaților a întregii armate a Hanatului Crimeii. Această hotărâre avea să ducă la un dezastru al trupelor poloneze. Hmelnițki i-a ordonat polcovnicului Maxim Olșanski „Krivonis” („Nas coroiat”) să organizeze pe drumul de retragere al polonezilor o serie de capcane. Dezordinea provocată în rândurile polonezilor de
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
dintr-un regiment al cazacilor din Cerkasî și o unitate de dragoni sub comanda polocovnicului Górski were. Venirea lui Hmelnițki în regiune a dat un imbold pregătirilor pentru rebeliune. Au fost trimiși mesageri cazacilor de pe Don și la Bahcisarai - capitala Hanatului Crimeii. Cazacii de pe Don au primit cu entuziasm propunerile de răzmeliță, dar tătării au fost mai sceptici, dată fiind existența unui decret din 1638, care pusese capăt temporar oricăror rebeliuni căzăcești. La sfârșitul lunii ianuarie, Hmelnițki a declanșat un atac
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
pentru a rezista atacurilor viitoare și regele Ioan Cazimir a ales să încerce negocieri pentru încetarea focului. Ținta negocierilor era hanul tătar care, deși aliat cu Hmelnițki, nu era dornic să vadă consolidarea excesivă a forțelor cazacilor în apropierea granițelor Hanatului Crimeii. Regele polonez a promis hanului plata unei mari sume de bani ca răscumpărare și a acceptat ca tătarii să poată jefui în voie ținuturile ucrainene pe care urmau să le străbată la reîntoarcerea în Crimeea ( Podolia și Brețlav). Hmelnițki
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
între statul Moldav și cel Polon, autoritatea domnilor de la răsărit de Carpați s-a făcut adesea simțită și la est de Nistru, mai ales în perioadele de tulburare a relațiilor dintre principalii actori de pe scena politică regională, precum Regatul Polono-Lituanian, Hanatul Crimeei, Imperiul Otoman. La 25 mai 1455 orășenii din Cetatea Albă nemulțumiți de acțiunile piraterești ale genovezilor din cetatea Lerici de la gurile Niprului pun stăpânire pe această fortificație și îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducătorii cetății. Podolia epocii
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
mongole din secolul al XIII-lea a ajuns sub controlul Hoardei de Aur. În secolul al XV-lea este inclus în componența Marelui Ducat al Lituaniei (atunci fiind cunoscut sub numele de "Dykra"), mai târziu a devenit un teritoriu al Hanatului Crimeei, vasal Imperiului Otoman. Nogaii nomazi au început să se stabilească în regiune după ce au fost forțați să părăsească Asia Centrală. Ulterior, Edisanul a fost încorporat în structurile administrative otomane, ca parte din Eyaletul Silistra cu cetățile Hagibei (Odesa) și Özi
Edisan () [Corola-website/Science/330822_a_332151]
-
pe teritoriul Kazahstanului contemporan a fost un proces care s-a întins pe mai multe secole, incepand cu regiunile sudice. <br> Potrivit unora, primul impuls către răspândirea islamului a fost Bătălia de la Talass, din anul 751. În cadrul acesteia, turcii din Hanatul turcesc, unindu - și trupele cu cele ale Califatului Abbasid, au învins forțele armate ale Imperiului Tang din Chină. Câștigarea bătăliei a oprit expansiunea trupelor dinastiei Tang către vest și a permis răspândirea islamului în rândul populației sedentare din Zhetysu și
Islamul în Kazahstan () [Corola-website/Science/330070_a_331399]
-
Chină. Câștigarea bătăliei a oprit expansiunea trupelor dinastiei Tang către vest și a permis răspândirea islamului în rândul populației sedentare din Zhetysu și Sârdaria, înspre sfârșitul secolului al X - lea. <br> Islamul a fost adoptat că religie de stat în hanatul Kara - Khanid la sfârșitul secolului al X - lea. Pe masura ce hanatul lui Gingis Han a cunoscut o mai largă răspândire, expansiunea islamului a cunoscut o încetinire, întrucat religia tradițională a popoarelor turcice a fost tengriismul. Însă islamul a continuat să se
Islamul în Kazahstan () [Corola-website/Science/330070_a_331399]
-
vest și a permis răspândirea islamului în rândul populației sedentare din Zhetysu și Sârdaria, înspre sfârșitul secolului al X - lea. <br> Islamul a fost adoptat că religie de stat în hanatul Kara - Khanid la sfârșitul secolului al X - lea. Pe masura ce hanatul lui Gingis Han a cunoscut o mai largă răspândire, expansiunea islamului a cunoscut o încetinire, întrucat religia tradițională a popoarelor turcice a fost tengriismul. Însă islamul a continuat să se răspândească în umătoarele secole. Astfel, islamul a fost adoptat de către
Islamul în Kazahstan () [Corola-website/Science/330070_a_331399]
-
Hoarda de Bugeac a fost o hoardă tătarărească ce a existat de-a lungul secolelor XVI și XVIII în sudul Basarabiei, aflându-se într-o stare de dependență față de Hanatul Crimeii și Imperiul Otoman. Tătarii nogai au apărut în Bugeac după campania sultanului Baiazid al II-lea împotriva principatului Moldovei în 1484, atunci partea sudică a interfluviului Pruto-Nistrean după o rezistență înverșunată din partea domnitorului Ștefan cel Mare. Regiunea a fost
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]
-
victoria zdrobitoare a otomanilor asupra oștilor polono-lituaniene. În 1621 el a luptat în Bătălia de la Hotin. La 20 aprilie 1624, el a fost învins de hatmanul Stanisław Koniecpolski în Bătălia de la Martynów. După 1630 a plănuit să preia controlul asupra Hanatului Crimeei, luând parte în 1635 la Războiul Civil din Crimeea. Învins în luptele din 1637, a fost executat din ordinul sultanului otoman Murad al IV-lea.
Cantemir Bei () [Corola-website/Science/328757_a_330086]
-
a fost un tratat între Imperiul Otoman și Imperiul Rus, semnat pe 10 martie 1779. Aynalıkavak este un palat în Istanbul, fiind loc semnării tratatului Imperiul Otoman a pierdut Hanatul Crimeii, o dependență otomană din 1478, în condițiile tratatului de la Küçükkaynarca din 1774. Hanul crimean, Devlet Giray, (Devlet al IV-lea) a făcut apel la Poarta otomană pentru a reînnoi dependența regiunii, o propunere care nu a fost posibilă în
Tratatul de la Aynalıkavak () [Corola-website/Science/329522_a_330851]
-
Rusia iar, pe de altă parte, grupuri de ucraineni și tătari crimeeni, care sprijină mișcarea Euromaidan. În antichitate Crimeea era locuită de triburi traco-cimeriene și scitice. Între 1441 și 1783 cea mai mare parte a Crimeii a făcut parte din Hanatul Crimeii. Între 1783-1917 regiunea a fost anexată de Imperiul Țarist că Gubernia Taurida. La 18 octombrie 1921 s-a înființat Republică Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea, ca parte a Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse. Tătarii constituiau atunci 25% din populație. La
Criza din Crimeea din 2014 () [Corola-website/Science/331421_a_332750]
-
Ucrainei, pe 21 ianuarie 2015, președintele Ucrainei, Petro Poroșenko a declarat că peste 9.000 de militari ruși se află pe teritoriul Ucrainei. În secolul al XIII-lea Crimeea era parțial controlată de Veneția și Genova; apoi au stăpânit aici Hanatul Crimeii și Imperiul Otoman, între secolele XV-XVIII. Imperiul Rus a ocupat peninsula între secolele XVIII-XX, peninsula devenind parte apoi a RSSF Ruse și (din 1954) a RSS Ucrainiene în cadrul Uniunii Sovietice. Din 1991 devine parte a Ucrainei independente, ca Republica
Intervenția armată rusă în Ucraina din 2014-2016 () [Corola-website/Science/331441_a_332770]
-
provocat moartea califului. Cu ajutorul lui Dumnezeu îl voi trage la răspundere pentru vărsarea de sânge nevinovat." Mamelucii, aflând prin intermediul spionilor că Berke era un musulman și deloc atașat de vărul său, au avut grijă să dezvolte relațiile cu el și hanatul său. După ce succesiunea mongolă a fost stabilită, Kublai devenind ultimul Mare Han, Hulagu a revenit în teritoriile sale în 1262 și a strâns armatele sale pentru a se răzbuna pe mameluci pentru înfrângerea de la Ain Jalut. Totuși, Berke Han a
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
de apărat, dar deschis spre mare prin porturile sale, dispunând de izvoare permanente și de o climă blândă, mediteraneană. Astfel, în nord, s-au succedat cavalerii nomazi cimerieni, sciți, goți, huni, bulgari, cumani, mongoli din Hoarda de Aur, tătari din Hanatul Crimeii și cazaci, în timp ce grecii antici, romanii, grecii bizantini, grecii crimeeni și turcii otomani (1475-1783) au controlat sudul timp de secole fiecare. În secolul al IX-lea estul peninsulei cu porturile Kimmeros și Vosforos, a fost un timp controlat de
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
În lunga perioadă otomană care a urmat, singurii creștini din Crimea erau grecii pontici și armenii „cerchezogai”, majoritatea locuitorilor fiind tătari, și, în sud, turci. Prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, semnat la 21 iulie 1774, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, Hanatul Crimeii a obținut independența, în realitate a devenit un protectorat rusesc, aliat al Imperiului Rus. În urma Tratatului de la Iași, semnat la 9 ianuarie 1792, în 1783, Ecaterina a II-a a anexat Crimeea Imperiului Rus, la nouă ani după ce aceasta
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]