426 matches
-
cuprindă minunata muzică a naturii, de la cântecul privighetorii la cel al greierului, de la murmurul izvoarelor la zgomotul mării, la foșnetul ierbii sau adierea vântului, toate în interpretarea originală și inegalabilă a naturii. → Destindere Claude debussy: Sonata pentru flaut, alto și harfă; Nicolo Paganini: Concertul nr. 4 pentru vioară și orchestră în re minor; P.I. Ceaikovski: Prolog la Frumoasa din pădurea adormită; Saint-Preux: Credo. Se poate utiliza, de asemenea, muzică folclorică sau programe cu muzică de varietăți. → Insomnie Robert Schumann: Visare; Franz
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
C.F. Gounod: Actul V din opera Faust. → Echilibru și armonie interioară R. Wagner: Uvertura la opera Parsifal; F. Chopin: Nocturnele; C. Debussy: Clar de lună; Dansuri sacre și profane; J.S. Bach: Cvartetul italian; W.A. Mozart: Concertul pentru flaut și harfă nr. 2. → Înlăturarea surmenajului intelectual J.S. Bach: Fugile; E. Grieg: Dimineața; B. Smentana: poemul simfonic Vltava. → Hipertensiune arterială W.A Mozart: Don Juan; F.Liszt: Rapsodia Ungară; J.S. Bach: Concertul în re minor pentru vioară și orchestră. → Calmarea durerilor L.
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
de prelegeri și proiecții la care participau personalități ale culturii și științei. Seria conferințelor este deschisă de Nicolae Iorga, cu o expunere despre istoria sufletului omenesc, istoricul vizitând frecvent locul natal și conferențiind pe diferite teme. Societățile muzicale Armonia și Harfa de la Institutul de fete "Goraș" reîncep timid activitatea odată cu 1923, dar locația favorită a intelectualității o constituia Teatrul "Mihai Eminescu" pe scena căruia au urcat marii artiști, precum Tony Bulandra, cel ce și-a serbat aniversarea a trei decenii de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
psalmii descoperă un univers, recreat în marginea textului biblic cu ingeniozitate plastică, ingenuitate și prospețime. Peisajul, impregnat de sunetul difuz al lamentației psalmistului, se modifică treptat, fastuozității exotice a psalmilor îi ia locul abundența bucolică, sugerând medii familiare, în care harfele devin „buciume” autohtone, alăuta este substituită cu „cetera”, munții biblici - cu „măgurile” Moldovei, taurii - cu „inorogii” fantastici ai cărților populare. Versuitorul pare a preamări uneori același tărâm al abundenței - vegheat de astre-„n hoarbă”, apărat de semnul bourului, populat cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
dori să ia parte la lupte sângeroase, s-audă vuirea bombei, să se afle pe oceanul în furtună, ori printre munți gigantici și cataracte. Femeia iubită e "tainicul Luceafăr", pentru care varsă "valuri de lacrime de sînge" cântând jalnic pe harfă. Gelozia e plină de "furie", ucigașă. Într-o baladă, doi strigoi de cavaleri, Oscar și Conrad, luptă noaptea pe ruinele unui castel. În alta, orientalistică, adversari pentru o femeie sunt Pașa Sali și Orland. Sihleanu aduce în poezie un temperament
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
făcut din substanțe pure și grațios sonore. Universul e făcut din clinchete, străfulgerări, unde, arome, elemente în genere diafane și impalpabile, ori măcar sublimate. Aci găsim: zăpadă, mătase brumată, pene albe, narcise, căprioare, tapete verzi, clopoței, șipote, garoafe, porumbei, fildeș, harfe, ametiste, opale, sicrie de aur, zurgălăi, clopote. Din ele poetul construiește o zonă cu heruvimi plutind în candori și melodii: Taci lin, îngerii serii vin, seara vine și-a căzut zăpadă. * De ce te-aș plînge? acolo unde ești sunt îngeri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o formă de dificultate filologică. Astfel aceste strofe: Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea, Meduzele când plimbă sub clopotele verzi... reprezintă arta poetică a liricului: Poezia este o ieșire din contingent în pură gratuitate, joc secund, nadir latent, adică o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
primul, la prova și celălalt la pupa - ceea ce era foarte periculos într-un asemenea zbucium. Judecînd după lungimea saulei, ce se întindea acum pe toată partea de sus a ambarcațiunii și după felul cum vibra, mai încordată ca strunele unei harfe, ai fi putut crede că ambarcațiunea are două chile - una care despica apa, iar alta care despica aerul - și că-și croiește astfel drum prin amîndouă aceste stihii. La prova se zbuciuma necontenit o cascadă, iar în urma ei fierbea un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
potrivi în căușul fierului. După aceea, oamenii desfășurară un colac de saulă, din care bucată lungă de cîțiva stînjeni fu înfășurată pe cabestan și întinsă la maximum. Punîndu-și piciorul pe saula întinsă, pînă ce aceasta vibră ca o strună de harfă, Ahab se aplecă peste ea și, văzînd că nici o fibră nu se rupsese, exclamă: Ă Strașnic! Și acum, legăturile! Oamenii desfăcură șuvițele de la un capăt al saulei, le întinseră și le împletiră pe fiecare în parte în jurul căușului de fier
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
hîtru e oceanul! Un fulger vasu-l frînge. Dar ea pe bot se linge Și coada-n apă și-o împinge - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Ă Ține-ți gura Stubb! exclamă Starbuck. Lasă Taifunul să cînte la harfă, în greement. Dacă ești cu-adevărat viteaz, ține-ți gura! Ă Nu sînt deloc viteaz, n-am zis niciodată așa ceva. Sînt un fricos și cînt ca să-mi dau curaj. Uite ce e, domnule Starbuck, singurul mijloc de-a mă împiedica
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
închegat. Poetul dă senzația că ascultă de un „singur instinct, al Cântului”: versurile sale sunt perfect ermetice, deschizându-se cu greu înțelegerii, dar, prin extraordinara lor eufonie, solicitând simțul auditiv: „Gasteropozi!/ Mult-limpezi rapsozi,/ Moduri de ode/ Ceruri eșarfă/ Antene în harfă: // Uvendenrode/ Peste mode și timp/ Olimp!” B. se apropie aici foarte mult de natura orfică a poeziei; poemul său nu mai narează un act necugetat de magie (precum După melci), ci, prin materia sa verbală, efectuează el însuși unul - de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
paradisiacă, de arhetipuri, eternul cer platonician în care sălășluiesc doar ideile lucrurilor. Poetul e catalizatorul acestei uluitoare, unice levitații către realitate, în cursul căreia se de-realizează, se eliberează de povara propriei consistențe, tinzând spre idee: „Poetul ridică însumarea/De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi...” Altfel spus: „Punctul ideal de unde ridicăm această hartă a poeziei argheziene se așază sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii [...] unde sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
imite realitatea muzicienele să fie ca atare muziciene ce încîntau petrecerea faraonică "stilizarea" era cea care singulariza arta egipteană, rămînînd de-atunci o inconfundabilă paradigmă. Policromia făcea vie scena: bărbatului frumos destinîndu-i-se brunul viril, grațioasei femei, lascivul galben. Muzicantele cu harfă concurează frapant grațiile din dancing-urile de azi. "Bacante dansînd", dintr-un Pompei care și-a conservat tragic sub lavă culorile, anunță deja somptuozitatea Renașterii, pe un Giorgione. În al cărui "Concert cîmpenesc" femei goale în prezența costumaților cavaleri anunță
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
profitabile. "Spectacolele de sunet și lumină" de pe stadioane, găunoase ele însele, traduceau, involuntar, găunoșenia naționalismului ceaușist. Se-ntîlneau, în scenarii asiatice, voievozi cu recitatori din Nichita Stănescu, cete de călușari opincați cu Samsoni și Dalile dezbrăcați, pionieri cu academicieni, drîmba cu harfa, solzul cu trombonul. Știm noi pe cineva, nu?, care teribil s-ar mai vrea regizor al genului. Nu se mai poate. Dar un surogat ca cel recent, al decernării premiilor rebotezatei Fundații Culturale Române cu ingredientele de rigoare, de la recital
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
George Eliot, Moara de pe Floss, București, 1964 (în colaborare cu Eugenia Câncea); J. D. Salinger, De veghe în lanul de secară, pref. Silvian Iosifescu, București, 1964 (în colaborare cu Lucian Bratu); D.H. Lawrence, Parfum de crizanteme, București, 1967; Truman Capote, Harfa de iarbă și alte povestiri, București, 1967 (în colaborare cu Constantin Popescu); John Updike, Centaurul, București, 1968; Françoise Sagan, Vă place Brahms?, București, 1971 (în colaborare cu Cella Serghi); J.R.R. Tolkien, O poveste cu un hobbit, București, 1975; Lawrence Durrell
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289121_a_290450]
-
înțelept. Cartea este un obiect binecuvântat de Dumnezeu. Literele ei se aseamănă cu miile de furnici care își clădesc mușuroiul. Armonia cărții are profunzimea vieții, iar parfumul podoabelor argintii răscolit în negura vremii are un farmec inedit. Foile cărții sunt harfe mânuite de brotăcei, cuvintele ei curg lin ca apa, îngânând șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi. De aceea, o cameră fără cărți este ca un trup fără suflet. Cărțile din bibliotecă reprezintă o potecă presărată cu pietre scumpe care duce
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
duioase păstrate cu sfințenie de la străbuni - ați întâmpinat și găsit în calea Dvs. și unele lucruri trăite și îngrijorătoare, ceva așa, ca să mă exprim în mod simbolic - precum ar fi rugina pe moneda circulatorie a limbii, precum și pe strunele de harfă ale sufletului nostru; și atunci Dvs. ați fost acela care prin elocvența cifrelor și a cercetărilor făcute la fața locului ați deschis ochii guvernanților noștri vremelnici - arătându-le în ce direcțiune trebuie să-și îndrepte atenția lor de oameni de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
privirii - instrument al cunoașterii și al imaginației, cu tot câmpul semantic pe care îl presupune -, cât și simboluri precum ochiul, cristalul, oglinda, într-un conglomerat ce dă formă finală substanței lirice: „labirinturi de cristal, / fulgerate / de șerpi negri / înhămați la harfe de aur, / și lacuri, în șiraguri, de sunete” (Adâncuri de mare). Îndepărtându-se de efortul atingerii stării pure de poezie cu valențe metafizice, Erezii marine (1980) evidențiază relația erosului cu spațialitatea, marea ritmând, stingând elanuri și ștergând urme ori ducând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
ape și trec În calea lor fatală, orchestrația aeriană și plină de farmec pe care o alcătuiesc, În miezul Înflăcărat al zilei, muzicanții Înaripați și fără număr ai lui Dumnezeu, cu atâtea melodii ale văzduhului, izvorâte de pretutindeni din nevăzute harfe eoliene. Totul excită fantezia ca În „Timpul Visării” ancestrale... Doamne! câte frumuseți Încă mai există pe Pământ pe care nu știm să le conservăm pentru generațiile viitoare! Ce spirit malefic ne Îndeamnă la autodistrugerea Paradisului nostru terestru? De ce, de ce?! 181
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ca o mică oază, în contrast cu marele deșert al realității; sau o să folosesc altă imagine, luată dintr-o însemnare de jurnal: "Azi este rece și o vreme aspră. Un vînt tăios răzbate prin arborii desfrunziți. Dar chiar acest vînt scoate din harfa lui Eol, pe deasupra casei în care stau, niște tonuri însuflețite, un sunet îndelung, profund și odihnitor. În același fel se poate manifesta împărăția valorilor în mijlocul lumii reci și aspre a realității". Există două momente indicate în ambele imagini. Oaza se
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se comporte în lume, față de el, cu indiferență. Humorul va stărui în ideea că, în virtutea acelorași legi, există la fel de bine tot ce-i valoros în lume, pe cît apare și realitatea indiferentă sau dușmănoasă. Vîntul zîlțîie copacii, dar sună din harfa lui Eol. Este, în felulsău, o victorie faptul că în unele locuri ale lumii s-a produs totul și răzbaterea a ceva mare și bun, chiar dacă-i o pură fantezie ideea că totul trebuia să fie orînduit în așa chip
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
netrăită. Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de luna. O, cine știe suflete-n ce piept îți vei cântă și tu odată peste veacuri pe coarde dulci de liniște, pe harfa de-ntuneric dorul sugrumat și franța bucurie de vieață ? Cine știe ? Cine știe ? (Blaga, 2010 : 28) Silence Profond, si profond le silence alentour qu'il me semble entendre la lune aux vitres briser șes rayons. En mon tréfonds s'est
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
et accompagné de nos commentaires. Traduction littérale La méthode littérale est préférée par leș traducteurs là où leș métaphores ne posent pas de problèmes particuliers de compréhension : " coarde dulci de liniște " " douces cordes de silence " (Liniște/Silence) (Miclău, 1978 : 149) ; " harfa de-ntuneric " " la harpe des ténèbres " (Liniște/Silence) (Miclău, 1978 : 149) ; " streașina curat'a veșniciei " " l'auvent pur de l'éternité " (Dar munții unde-s ?/Et leș montagnes où sont-elles ?) (Miclău, 1978 : 155) ; " picuri de lumină/și stropi de pace
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le exaltă. În dreapta, ne atrage atenția un personaj masculin cu părul și barba foarte lungi, purtând flori în păr și ținând emblematic o liră. Lângă un cuplu de îndrăgostiți situat într-un plan mai îndepărtat pare să se afle o harfă. Asemeni harfei, lira este un instrument apolinic, menit să oglindească armonia, dar și emblemă a virtuților poetice, însoțindu-l pe Orfeu până și în moarte. Loghi pare să sugereze că spațiul privilegiat al basmului este implicit și un spațiu liric
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În dreapta, ne atrage atenția un personaj masculin cu părul și barba foarte lungi, purtând flori în păr și ținând emblematic o liră. Lângă un cuplu de îndrăgostiți situat într-un plan mai îndepărtat pare să se afle o harfă. Asemeni harfei, lira este un instrument apolinic, menit să oglindească armonia, dar și emblemă a virtuților poetice, însoțindu-l pe Orfeu până și în moarte. Loghi pare să sugereze că spațiul privilegiat al basmului este implicit și un spațiu liric, al poeziei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]