2,384 matches
-
totuși, la insistențele intervievatorului, comentariul își pierde sclipirea de altădată, în favoarea unei retorici foarte generale și fără contur: „tot ce pretind e că progresul tehnic, științific, material, e însoțit uneori de regres interior”; „plăcerea bășcăliei și deprinderea de a face haz de necaz ne-au stimulat, poate, să nu luăm nimic în serios, să fim ceea ce aș numi «popor meteorologic», prea «sensibil» și prea atent la direcția din care suflă vântul”; „avem, se pare, nefericita capacitate de a pune un grătar
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
și nu e deloc un geniu pustiu. De câțiva ani Dr Mungiu exploreaza patologia urii, a invidiei și a frustrărilor inavuabile. A înlocuit reflecția cu agresivitatea anti-feminină (și pe alocuri post-umană). E un fel de Mircea Dinescu turbat, dar fără haz și rimă. Prezumptiva autoare a discursurilor lui Viorel Ponta repetă clișeele care au făcut carieră în discursul lui Ion Iliescu. Nu cred că doamna Mungiu ar putea convinge o scară de bloc să urce la etaj cu liftul, dar profesoresa
Mihai Neamţu: Alina Mungiu-Pippidi şi-a pierdut minţile () [Corola-journal/Journalistic/42553_a_43878]
-
de pince sans rire. Cu mulți ani în urmă, la „Zilele Călinescu” de la Onești, unde îl invitasem oarecum à contre coeur, de teamă să nu fie un fel de trouble-fête, a încântat pe toată lumea cu luări de cuvânt pline de haz (și de miez, firește), dovedind o formă intelectuală remarcabilă. A fost una din împrejurările în care mi-am spus că niciodată nu cunoști un om cu adevărat. Ultimele luni au fost oribile pentru lumea literară. Constantin Țoiu și Alexandru George
Morții noștri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4262_a_5587]
-
nu au nici o relevanță pentru comeseni, alta decât aceea că bănuiesc ceva. Secretul, care nu exista, se creează în timp real. Când mitul lui se sfărâmă, moftangiul care le-a deranjat seara este expediat cu un „nu mai ai nici un haz”. Să fi fost Bubico, ar fi zburat peste bord... Așadar, există o victimă, și există o audiență. Jocul, în aparență comic, este destul de crud. Amicii se întrec în a smulge secretul care, altminteri, trebuie îndurat pe cont propriu. Stau mărturie
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
povestea, pentru că vrea un actor și nu altul cu care să plece în călătoria unui tip de inițiere. Kiki van Beethoven face parte din acest desen simplu și fundamental pentru scenă. Comedia lui Eric Emmanuel Schmitt este tradusă cu multă haz și pricepere la sensuri de Irina Margareta Nistor, ceea ce face ca monologul să curgă frumos, cu nuanțele de mii de feluri ale autorului, respectate, cu registre bine marcate, pe care regizoarea Alice Barb, actrița Simona Bondoc și scenografa Adriana Grand
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
surse de emoție. Și ea, și regizoarea Alice Barb concentrează forța actriței Simona Bondoc pe un regsitru al intimității, al regăsirii unor tonuri speciale, a șoaptei timbrate, a ludicului unui personaj care poate fi privit și cu tandrețe, și cu haz, pentru că așa este gîndit, la limita dintre ironie și autoironie. Replici cu un umor nebun, care fac savuroase „întîlnirile” cu celelalte trei prietene - pe care interpretarea Simonei Bondoc le schițează în portrete admirabile, în tușe caricaturale - sau istorioarele de la azil
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
pentru că avea o anume hărnicie, o anumită mentalitate, o anumită idee despre datorie, muncă și conștiință. Poporul care, prin reprezentantul său, Capek, a inventat cuvântul robot, azi atât de la modă. O anumită inflexibilitate, de care la noi s-ar face haz, nu ar strica, poate, dacă vrem să dăm și noi personalități de acest calibru. Sau cu o parafrază, prea multă maleabilitate strică.” Subscriem. Fiecare popor are strict liderii pe care îi merită. Sau, formulat altfel, oamenii din frunte sunt suma
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4482_a_5807]
-
M-ai luat, m-ai pus pe drumuri, și-acu, ce vrei. Te superi pe mine că umbli cu capu-n nori? Ce-s vinovat eu sau mama, care nici nu știe ce faci tu! Minți! Adică... Știi că ai haz? Îmi pare rău că mi-ai mai dat hainele lui Tom. Unde să mă duc cu ele? Dacă vrei să te duci, du-te, și nu mai întreba nimic. Dacă nu, hai să ne-ntoarcem. Mi-ai stricat tot cheful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
însă, nu-l împiedica să fie optimist, îngrășându-se pe zi ce trecea din glumele zvârlite în dreapta și în stânga cu nemiluita, zicând despre sine c-o să "aburce suta" pentru că "numai posacii se trec repede" și el "har Domnului" avea atâta haz în el, să mai dea și altora. Chiar zău? Nu știați?! N-ați primit veste? Nu ți-am spus? De la Tudor. Dacă asta-i vestea, mi-a adus-o Tudor în dimineața asta, da încă n-am deslușit-o... Ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Și asta am gândit-o în România! Îmi spunea un ministru: Sunteți cinic, domnule director. I-am răspuns: Nu. Sunt excesiv de patriot, domnule ministru. Eu gândeam ca naționalist, bineînțeles. N-am avut încotro. Sunt un imperialist... Eu am făcut un haz ca secretar al Comisiei economice, spunându-le: Domnilor, eu aș vrea să crească populația României până-ntr-acolo încât la Athénée Palace să poată să mănânce toți mămăligă cu fasole! Eu aveam niște planuri pentru poporul român: cucerirea Bulgariei și
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
am să te aștept, de asta să fii sigur. Fericit Feodor Îi strânsese cu putere mâna apoi se alăturaseră și ei grupului gălăgios de tineri, colegii lor. Mâncau cu poftă piersicile zemoase, de le curgea sucul printre degete și făceau haz de cât erau de murdari și lipicioși. Tinerețea și lipsa de experiență nu le-a arătat că, o relație Între ei doi ar putea fi imposibilă. Niciodată nu le trecuse prin minte că cineva s-ar putea opune unei iubiri
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
frumoasă, ce contează că mergem pe culoar și stăm În picioare câteva ore bune? În fond mergem la mare să facem mișcare, nu ai de gând să stai Într-un loc să te ardă soarele nu? Ai dreptate, cândva faceam haz de necaz...poate reușim să ne facem o vacanță cât mai frumoasa, să nu coste prea mult, dar să ne plimbăm mult să vedem cât mai multe pe litoral. Ce fată minunată am și eu nu-mi dau seama. Un
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ne povestește tema. Am două colege, una este deșteaptă, e șefa clasei. Știe matematică bine și la ea ne uităm mereu, când trecem în fața tablei, să ne ajute. Cealaltă este un copil alintat, un copil care se resfață și, cu hazul său, provoacă zâmbete. Suntem cei mai mari în liceu. Suntem și ultima clasă de liceu. E greu să-ți imaginezi că trece anul acesta și fiecare din noi o să-și aleagă calea. Fiecare o să meargă pe drumul său. Și-mi
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Energia vegetalelor, continuă Carrascal, demult au dat boboci de flori... Vă plac florile? îl întreabă Leonsia. Cum poți studia botanica fără ele? Marina, ferindu-și ochii de Avito, și-i întoarce surâzătoare spre Leonsia și apoi la bărbat zicând: Are haz! Și, observându-l pe Carrascal, aude o voce care vine din interior: "Suflet primitiv, protoplasmatic, virginală inimă inconștientă!" în timp ce inima sa, conștientă și întreagă, începe să-și accelereze bătăile. Dumneavoastră trebuie să știți multe lucruri, domnule Carrascal. De ce doamna mea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
teatru, o replică verificată face cît două... Textele pentru teatru ale lui Horia Gârbea sînt făcute "cu efect la public". Tocmai de aceea este de neînțeles reticența teatrelor. Umorul autorului e stenic și contaminat. Scenele noastre cam duc lipsă de haz. Pe dramaturg îl cunosc, ca să "intertextualizez" și eu, de pe vremea cînd mi-a procurat o revistă "Teatrul" (cu piesa lui Ion Nicolescu Ghete și Haine, devenită Pe Văratec în sus și reprezentată cu titlul Și totuși Eminescu, gest pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de ruși că de altfel și tezaurul în 1918. Și asta nu e așa, trăim în democrație, suntem nostalgici și se găsesc săritori care să falsifice și să continue să ne facă să credem că a fost bine, de tot hazul sigur pentru cine venea de la Tizic dar pentru alții a însemnat exterminarea, declasarea pentru că era declarat burghezo-moșier, chiabur, dușman al poporului, de clasă. Nu îmi rămâne decât să îl citez pe Andrei Pleșu: E PLINĂ ADMINISTRAȚIA DE GIGEI. Sectorul Agitație
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
sărbătorilor și pentru "seniori" și pentru "juniori". La juniori, Petre și Camelia observaseră deja "ocheade discrete" între cei doi cavaleri și cele trei domnișoare, Ana neînscriindu-se deocamdată în joc, stând mereu cu caietul de schițe și creionând caricaturi celorlalți, spre hazul tuturor. Petre și Camelia, în sfârșit împreună și cu "copii" alături, făceau planuri de viitor. Alice și Radu deja își aleseseră drumul, mai rămânea Ana, dar la ea nu credeau că-i așteaptă surprize. Din totdeauna fusese un copil cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
prispă și discutau ce-ar mai fi de făcut până la plecarea ei la București. Ea lucra, desena, schița. De ziua lui îi făcuse cadou un album cu desenele și schițele ei de la Ateneu, Bușteni și Bucura, frumoase, unele de tot hazul, cu membrii familiei surprinși în poziții curioase. Deodată sună telefonul: Să ne trăiți, domnule Vlaicu, și la mai mare! Mulțumesc. Recunoscuse vocea, dar întrebă Cu cine am onoarea? O cunoștință veche, de la Irbis, Argatu! De unde ați aflat numărul meu? Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
se îmbracă cu o piele naturală de urs sau o blană sintetică. Jocul este lent, ca și ursul. Pe fondul unui cântec din fluier sau clarinet, alături de urs, joacă și „urâții” sau mascații (moșnegi, babe), iar versurile sunt pline de haz. „... joacă, joacă măi Martine, Că-ți dau turte cu măsline Joacă, joacă tropotit Ca Frăsina la prășit ...” Capra - Asemeni altor jocuri cu măști și în jurul caprei, pe lângă măștile clasice (capra, ciobanul, doctorul, țiganul), există și măști mai puțin plăcute (hilizita
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
D'ale carnavalului. Cred că e atât cât și-a propus. Adică e un spectacol revendicat de la o lectură regizorală într-o notă de respect față de Caragiale și public. Pentru primul în ideea de a-i sublinia valoarea, verva și hazul nebun, copios, fiindcă ținta către care își îndreaptă virulența continuă să rămână un obiect la vedere. Pentru cel de al doilea în aceea de a-i asigura un anume confort spiritual, de ce nu?, o bună dispoziție, descrețindu-i fruntea și
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
Am întrebat ce e acolo, bunicul mi-a răspuns că e o tricicletă pentru mine, iar eu am insistat, într-o românească stâlcită: ,,Putu mine?!?!?! Putu mine?!?!?!" Până la stingerea ei, mama a evocat momentul acesta cu multă dragoste și cu haz. Și îmi mai amintesc încă un dar: pomul de Crăciun pe care l-am avut cu un an înainte de moartea tatei. Era împodobit cu mașini de pompieri, lanterne, pistoale, daimoni; era cel mai mare brad pe care l-am avut
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
următoarele versuri: "Malino, mome Malino,/ Ia flenzi mome v^grădincă,/ Ia chici țfete ghiulovo..." (Malino, fată, Malino - ia coboară în grădină - să împletești cununi de trandafiri...). Dilco, văzînd curiozitatea românului pentru cântecele populare îi comunică și următoarele stihuri al căror haz îl vor fi amuzat pe cel ce le rostea, în primul rând: "Ot dol ide popiște/ Sas dálgoto brădiște/ Șarină gaida pissănă/ Săs măniște nizănă." Rezonanța lor pe româneșt (în tălmăcirea poetului nostru) nu e mai puțin comică: "Vine popa
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
p..dei de George Topârceanu. Căutam ceva, am scotocit peste tot, am răscolit și am etalat conținutul genții, de unde a apărut pe neașteptate un text uitat, abandonat cândva. Doamne, Dumnezeule, câte surprize neplăcute îți rezervă viața! Întâmplarea e de tot hazul, dacă eu nu aș fi trăit-o cu tot penibilul. Cum și așa prietenul meu era supărat pe mine din motive pe care nu le mai detaliez aici, descoperirea asta a pus capac și a făcut din mine insul suspect
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
am spus, începând să scrie la o asemenea vârstă, nu poate da ceva literar valabil. Cultura lui umanistă se reducea de altfel la istorici și politologi francezi. Cu literatura nu avusese niciodată o bună întâlnire. Afară de epistole ocazionale, scrise cu haz, nu știam să fi produs vreodată ceva. Știam că seara, târziu, îi plăcea să facă focul în căminul din living și să se uite la jocul flăcărilor, sorbind un Côtes du Rhône și trăgând dintr-o pipă. Dar nu știam
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
gramofon și plăcile poartă cîntece sentimentale, mai ales tangouri care o vrăjesc pe fata minoră a gazdei. Cînd e înjunghiat, șeful de bandă Bozoncea cere, ca ultimă dorință, să fie dus la groapă cu muzică. Fără lăutari, cheful nu are haz! La Borțoasa, cîrciuma hoților, cîntă Zavaidoc. Acesta, pe numele său real Marin Teodorescu (1896-1945), va fi cîntat poate și la un asemenea local. Oricum e singurul personaj din Groapa cu existență reală atestată. Mai tînăr decît Zavaidoc și mai longeviv
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]