738 matches
-
se Întreba pe bună dreptate: la urma urmei cu ce e vinovat un om că e mai deștept, sau mai priceput decît alții?! Strîns legată de apreciere, apare o altă sursă de stres: insatisfacția. Fără să ne considerăm adepți ai hedonismului, trebuie să acceptăm că scopul oricărei acțiuni a omului este totuși obținerea unei satisfacții. Dacă ar fi Întrebați din ce motiv lucrează Într-un anumit loc de muncă, mulți ar răspunde că o fac pentru că au nevoie de bani, sau
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Dacă locuitorii lui ar fi știut de povestea la care Thomas nu vroia să se mai gîndească, l-ar fi izgonit pe acesta cu pietre, l-ar fi ucis, unii: era loc pentru toate În orașul lor, nu pentru abjecție, hedonismul pe care Îl admiseseră, nu toți, propunea altceva. Incestul trecea de limita Înțelegerii lor. Un Amsterdam mondial, cam asta avea să ajungă lumea, dacă lucrurile mergeau tot așa, și-a spus În mai multe rînduri Thomas. Un parc al plăcerilor
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dea sens lucrurilor pe care le face, chiar dacă este convinsă că acest lucru nu corespunde pe deplin unei vieți satisfăcătoare din punct de vedere emoțional sau unei implicări directe în activități care să procure fericire. Se poate deduce că atât hedonismul cât și căutarea binelui pot avea consecințe negative prin producerea unor suferințe la nivel emoțional, care derivă din suprasolicitarea activității, chiar dacă persoana poate fi implicată în ocupații lăudabile și pline de sens. Acest lucru înseamnă că, în fond, nu există
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
recunoscută nicio autoritate și iau naștere principii absolut noi. Nu te pripi atât de tare. Dacă te gândești la comportamentul din veacul trecut, nu observi un soi de dans ambiguu, anume conceput pentru a încerca să împace doctrina catolică cu hedonismul? Nebunia lui Tasso nu era oare rodul dovezii de fidelitate față de pricipii încălcate care în Creație devin redesenarea istoriei fără a se recurge la greci, ce-au făcut risipă de tot felul, de fantasme, cu mitologia lor? Da, dar... Odinioară
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de acuzat era interesul lui Demirgian pentru utilul și confortabilul din orice obiect, încît i se întîmpla și lui ca multora să citească o carte fără a se fi uitat pe copertă să vadă cine e autorul. Cu tot acest hedonism, Demirgian nutrea un fond de misticism sau mai degrabă de superstiție. Începuse a se pasiona de cărți teozofice și nebulos metapsihice, de operele doctorului Rudolf Steiner, de tot ce avea referință la Gotamo Buddho. Propriuzis, Demirgian nu înțelegea nimic, însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
părea absurd; în fine: "Jean, nu trebuie să admiți asta", trădând ostilitatea ei pentru tot ce sta în contra intereselor lui Pomponescu sau ale generației sale. Pomponescu însuși se rușina de acest egoism al mamei sale, care, afară de asta, profesa un hedonism exagerat, în baza căruia o faptă neaducând satisfacții imediate nu prezenta nici un interes. "La ce folosește asta?!" întreba ea stereotip. Onoarea socială, chiar și bizuită pe un fals, era tot ce prețuia. Luîndu-se drept centru al lumii, madam Pomponescu-mamă agrea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ori elitele sunt cele care taie noi perspective în granitul orizontului. Liberalismul, singurul în stare să creeze un plus de valoare în societate, pe alte dimensiuni pariază decăt prudență, scrupule exagerate, resemnare... În primul rănd pe individualism, libertate, apoi pe hedonism, pe proprietate privată, pe liberă inițiativă... Va să zică, liberalismul la noi în folclor, cam subțirel... Despre dorințe, se vorbește mult, oriunde. Și în etică. Eticile pot fi citite într-o cheie minoră și ca tratate despre dorințe. Ceea ce se plămădește în
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
o anulare metodică a sensului, dacă nimic din ce am investit cu sens nu are sens, atunci ce mai e de făcut? E de făcut un salt dinspre planul fizic spre cel metafizic. Acest salt e brusc, dinspre un aparent hedonism spre un eudaimonism religios: „Nu este altă fericire pentru om decăt să mănănce și să bea, și să-și înveselească sufletul cu ce este mai bun din agoniseala lui! Dar am văzut că și aceasta vine din măna lui Dumnezeu
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
oasele în păntecele femeii însărcinate, tot așa nu cunoști nici lucrarea lui Dumnezeu care le face pe toate”. Umanul și-a asumat acum limitele, are libertatea de a face ce vrea, de a degusta din toate plăcerile vieții, dar acest hedonism este controlat și deci diminuat de perspectiva judecății divine și este legitimat de acceptarea condiției de muritor. „Bucură-te tinere de tinerețea ta, fii cu inima veselă căt ești tănăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
tinerețea ta, fii cu inima veselă căt ești tănăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi; dar să știi că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.” Augustin va relua cumva acest tip de hedonism pe care-l va formula: „Iubește și fă ce vrei.” Ecleziastul pune ca limită pentru acțiunea al cărui motor rămăne plăcerea, temerea de Dumnezeu, păzirea poruncilor, care nu este decăt o formă de urmare a legilor, deci de supunere a
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
alt filosof mediatic, Alain Finkelkraut (1987). Discursul despre decadență pornește de la o presupusă insuficiență parentală, iar dominanta constă în acuzarea părinților și a lipsei de repere, cum tinde s-o impună un joc de cuvinte pseudo-savant*. Noua familie, marcată de hedonismul consumerist, ar fi incapabilă să socializeze din pricina unor dificultăți psihologice și sociale de interiorizare a legii, când principiul plăcerii nu se lovește suficient de principiul realității. Împotriva moștenirii "Secolului Luminilor", apatia elevilor postmoderni (Finkelkraut, 1987). Din această critică se nasc
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
impune autoritatea, o tipologie ridiculizată și în tradiția populară.”909 Fantezia sa despre potop ni-l înfățișează ca stupid, credul. Neculai este privit cu simpatie de narator, caracterizarea sa cuprinde numeroase aspecte pozitive: tinerețea, educația, inteligența, virilitatea, aderarea la un hedonism al plăcerilor, pe când rivalul său, Avesalon, se dezvăluie un naiv exhibiționist și narcisiac.910 Femeia nu poate fi catalogată ca un simplu obiect pasiv al dorinței, în relația cu Neculai se dovedește la fel de activă, cu spirit de inițiativă, își impune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
impune autoritatea, o tipologie ridiculizată și în tradiția populară.”909 Fantezia sa despre potop ni-l înfățișează ca stupid, credul. Neculai este privit cu simpatie de narator, caracterizarea sa cuprinde numeroase aspecte pozitive: tinerețea, educația, inteligența, virilitatea, aderarea la un hedonism al plăcerilor, pe când rivalul său, Avesalon, se dezvăluie un naiv exhibiționist și narcisiac.910 Femeia nu poate fi catalogată ca un simplu obiect pasiv al dorinței, în relația cu Neculai se dovedește la fel de activă, cu spirit de inițiativă, își impune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un faliment al capitalului social, al inteligenței comunitare, care, printr-un cocteil toxic de convingeri și sentimente greșite, a generat, În cele din urmă, mai multe probleme decât a reușit să rezolve. Societățile se pot ticăloși atunci când se complac În hedonism; În acest caz, le lipsesc trei sentimente de bază: compasiunea, respectul și admirația. A compătimi Înseamnă a fi afectat de durerea celorlalți, și acesta e fundamentul comportamentului moral. Să consideri compasiunea un sentiment paternalist și umilitor e o imensă corupere
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
cultură a semnului și comunicării, periplul nostru semiotic participă la ameliorarea competenței semiotice prin intermediul unui nou raport identitate/alteritate: plăcerea narării, a gestului elocvent, a obiectului semnificativ. "Scopul dorinței nu este plăcerea, ci relația", afirma Fairbirn, citîndu-l pe Freud. Tara hedonismului nu este imoralitatea, ci falsitatea lui. Cărămizile din care este clădită existența umană sînt raporturile cu celălalt" (T. Todorov, 1996:178). În acest sens, parcursul lui Todorov însuși plecat în anii '60 de la poetică și semiotică literară pentru a ajunge
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
francez marcat de ascensiunea științelor umane, dar și de criza intelectualului angajat (M. Jean-renaud, 1998: 268). Dacă pentru unii cercetători structuralismul ar fi subsumabil postmodernismului, pentru alții viziunea holistă, ambiția scientizării și credința în progresul cunoașterii distonează profund cu individualismul, hedonismul și scepticismul postmodern. În spațiul francez, termenul poststructuralism aplicat de analiștii americani și englezi lui Derrida, Foucault este respins vehement de un T. Todorov (1996: 187) pentru care acest apelativ indicînd o continuitate și o depășire a ceea ce l-a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
super-performant). La polul opus se situează publicitatea oblică a paradoxului, jocului, imaginației, acuzată de intelectualism (cf. Ph. Michel pentru care meseria de publicitar înseamnă "fabricarea diferenței într-o societate monotonă în sensul literal al cuvîntului" apud J.M. Floch, 1995: 197). Hedonismul și narcisismul postmodern exaltă într-o formă perenă publicitatea mitică resursele marilor simboluri universale (Cleopatra, Far Westul, Leonardo da Vinci). Așa cum în literatură există structuri narative preprogramate de tipuri caracteriale (tiranul, arivistul, tînărul prinț), dar și texte care construiesc progresiv
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
virtuală), ci și în noi comunități tribale care se definesc prin moștenirea lor culturală și un intens sentiment de apartenență. Pentru a împiedica fragmentarea societății în asemenea comunități închise, impenetrabile, nu rareori anomice, vor trebui redescoperite, dincolo de idolatria consumului și hedonismul narcisist, relațiile sociale, responsabilitatea, solidaritatea, în primul rînd prin deschiderea spre o cultură comunicațională, spre universul sensului și valorii. De fapt, sentimentul de apartenență națională și ocultarea minorităților au jucat un rol esențial în colapsul regimurilor comuniste prin așa-numitul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o putere remarcabilă de concentrare. Respecta termenele, chiar și atunci când erau propriile ei termene, și revizuia obligatoriu tot ceea ce comprima și cizela. Dar, odată ce termina de scris, se întorcea la lungile ei călătorii, la prieteni, lăsându-se pradă sentimentului și hedonismului. Aceasta era imaginea pe care și-a făurit-o despre sine și a muncit din greu să o transforme în realitate. Până la sfârșitul vieții, Marguerite a purtat o corespondență prolifică, ce trebuie să figureze în orice evaluare a personalității ei10
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
l-a încurajat să guste din parfumul senzualității arabe și să nu-și refuze homosexualitatea. Din acest moment, scrierile lui Gide au devenit mai expansive pe măsură ce a pre prezentat cauza rebelului în opere ca Imoralistul (1902) și Simfonia pastorală (1919). Hedonismul vorbește deschis în Dacă moare (1926). Corydon (1924), un eseu, a fost cea mai îndrăzneață apologie a homosexualității de la De Profundis de Oscar Wilde încoace, susținând că aceasta era atât naturală, cât și socială, așadar plasând experiența personală în serviciul
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
acest lucru pentru mult timp. Încă din perioada anilor formativi își fixase o rutină în activitatea de creație, alternând perioadele de schițare a variantelor de lucru și de revizuire a lor cu săptămâni de abandon lipsit de griji și de hedonism pe o insuliță din Egeea sau pe un vârf de stâncă alpină. Acum cu Grace, la doar câteva străzi de Universitatea Columbia, într-un apartament mic și sordid din care nu puteai să vezi nici măcar enormul râu Hudson din apropiere
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
a bazat pe principiile echilibrului și replierii. Fiecare din aceste răspunsuri stoice la vid au fost diferite; și fiecare a integrat eclectic noțiunile de realizare și fericire, pe care (în cuvintele exponentului lui modern Yourcenar) Hadrian le-ar descrie, în contrast cu hedonismul epicureic, ca acel pat îngust dar curat pe care câteodată mi-am odihnit gândurile 53. Având în vedere interesul lui Yourcenar pentru acea perioadă "dintre zei", succesorul lui Hadrian Marcus Aurelius părea să fi fost un subiect mai atrăgător. Mai
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pune probleme etice și estetice; problemele nu apar la nivel reprezentațional, care implică dihotomia adevărat/ fals, ci funcțional, întrucât se literarizează experiențe cutremurătoare. În viziunea unor cercetători ai fenomenului, această literarizare intră în tensiune cu însăși funcția artei, care este hedonismul. Oroarea nu este acceptată ca obiect artistic, invocându-se consecințe cum este aceea că, dacă totul poate fi transpus în literatură, atunci literatura (loc al tuturor posibilităților, putând contribui la memoria lagărelor) ar îndeplini un rol moral, etic, filosofic, deci
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
doilea rând, epoca ce a început nu s-a terminat încă. Putem numi "Ev Mediu" sau "capitalism industrial" o perioadă a istoriei, deoarece epoca ce a urmat-o a permis să i se identifice sfârșitul. Anumiți autori adoptă denumiri ca "hedonism", "neo-individualism" sau "societatea eului", în funcție de caracteristicile care li se par frapante. Alții propun secvența "societate tradițională societate modernă societate postmodernă", de-oarece semnifică etapa care urmează "modernul", fără a ști încă ce urmează să se întâmple. Istoria poate fi analizată
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
socialismul însuși, care abandonează colectivismul, se privatizează, devine libertar. Tabelul 2 A. Valorile postmoderne B. Valorile tradiționale 1. Individualism 2. Împlinire 3. Libertate 4. Experimentare 5. Relativitate 6. Sinceritate 7. Toleranță 8. Spontaneitate 9. Permisivitate 10. Sexualitate 11. Intensitate 12. Hedonism 13. Timpul prezent 14. Convivialitate 15. Natură 16. Viață 17. Egalitate 1. Religie 2. Autoritate 3. Rigoare morală 4. Supunere 5. Datorie 6. Muncă 7. Responsabilitate 8. Fidelitate C. Valorile centrale D. Valorile latente 1. Dragoste 2. Familie 3. Prietenie
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]