738 matches
-
pace 182, 202-203; procesul sufletului 63; „marea rațiune” 18; schizofren și pitagorist 60-61; ura față de trup 13, 200, 301 dualism - la Aristip 48, 148, 209; contra atomismului 38, 61, 72, 208-210; la Eudoxos 155; evocat înainte de gândirea greacă 36; și hedonism 149-150, 155; și Lucrețiu 274; în Phaidon 187, 275, 307-308; platonician și pitagorician 72, 208-209, 307-308 hrană 133-134, 167, 174, 177-181, 193, 203, 227, 231-232, 235, 253, 272, 279, 286 Marea Sănătate 173, 205 monism - abderitan 61, 65; antiphonian 89
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
47 1) Presocratic din greșeală. 2) Sub domnia învingătorilor. 3) Democrit condamnat la arderea pe rug? 4) Parfumul fecioarelor. 5) Anecdote atomice. 6) Epifanie a corpului material. 7) Despre plăcerea pe care o găsești în tine însuți. 8) Strategii ale hedonismului. 9) Și apoi să râzi... III. Hipparh și „viața cea mai plăcută cu putință” 71 1) Un discipol atipic. 2) Vademecum hedonist. IV. Anaxarh și „natura îndrăgostită de plăcere” 77 1) Să-ți muști limba și s-o scuipi... 2
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
scuipi... 2) Filosoful preafericit. Momentul al doilea - Întrebuințări terapeutice ale cuvântului: sofistica antiphoniană 81 V. Antiphon și „arta de a scăpa de mâhnire” 83 1) O reparație pentru sofiști. 2) Antiteza lui Socrate. 3) Inventarea psihanalizei. 4) Dușmanul legilor. 5) Hedonismul anarhist. 6) Să terminăm odată cu barbarii! Momentul al treilea - Inventarea plăcerii: jubilarea lui Aristip din Cirene 99 VI. Aristip și „voluptatea care gâdilă” 101 1) Filosoful cu fustă. 2) Triunghiul subversiv. 3) Parfumat în agora. 4) Ludic, agonic și comic
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
2) Grele vremuri, proastă reputație. 3) O filosofie porcească? 4) Patru, adică trei sau șapte. 5) Izbăvirea prin tratamentul atomic. 6) Moartea morții. 7) Sfințenia zeilor nepăsători! 8) Despre buna utilizare a durerii. 9) Dietetica și aritmetica dorințelor. 10) Plăcerea hedonismului ascetic. 11) O prudență utilitaristă și pragmatică. 12) Cinetică, dinamică, catastematică? 13) Sufletul e trupul, și invers... 14) Geniul vieții filosofice. 15) Grădina, o anti-Republică a lui Platon. 16) Puteri ale contractului hedonist. XII. Philodem din Gadara și comunitatea hedonistă
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nu există prieten... 5) O zugrăvire a elanului vital. 6) Capriciu de atom. 7) O dialectică a forțelor. 8) Rafinarea unei rațiuni polemice. 9) Să terminăm odată cu cerul! 10) Îmblânzirea morții. 11) Scheletul cu tortul. 12) Avantaje ale naufragiilor. 13) Hedonismul tragic. 14) O plăcere atomică. 15) Teoria despre o Venus nomadă. 16) Un cuplu ataraxic. XIV. Diogene din Oenoanda și „bucuria naturii noastre” 293 1) Pe această piatră... 2) Peripateticianul epicurian. 3) Un budism grecesc! 4) Grădina universală. 5) Întunecarea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
explozii, ca și cum răul din ei ar fi expandat într-o mare de duhoare, sfârșesc toți politicienii în piețe publice cu sângele năpădind prin toate orificiile. Un sfârșit dramatic li se rezervă și celor închiși în insula lor unde practicau cultul hedonismului. Moartea lor este subită și înfricoșătoare. Mizeria morală se coagulează și țâșnește prin toate fantele. De altfel, tema sfârșitului este la tot pasul. Diavolul vine și din strictețea regulilor care sunt puse să reglementeze viața indivizilor, când de fapt o
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de respingere și refuz, care se manifestă ca o luptă sau ca o confruntare exterioară directă cu răul. Toate Încercările de a evita sau de a suprima suferința, remediile utilizate Împotriva acesteia au ca unic scop Înlocuirea sa cu plăcerea. Hedonismul este scopul la care visează umanitatea. Toate remediile suferinței fizice, sufletești sau morale se caracterizează fie prin rezistența pasivă, care acceptă suferința ca o condiție a mântuirii viitoare, fie prin convertirea acesteia În eroism, acceptând suferința ca o formă de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-și folosi propria viață conform voinței sale; depinde Însă dacă această voință este pusă sub semnul rațiunii sau sub semnul dorințelor. Folosirea greșită a vieții are la bază satisfacerea dorințelor individuale, dincolo de orice control al rațiunii. Ea este expresia unui hedonism egoist, care va epuiza rapid persoana, atât din punct de vedere psihologic, cât și moral. Totul se va sfârși prin eșec. Denotă oare aceasta că satisfacerea dorințelor este un act irațional, că primatul dorințelor, față de cel al dreptei măsuri impusă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
economică ar consta în elucidarea implicațiilor necesității de a alege în diferite împrejurări presupuse. Evaluarea relativă a mijloacelor și scopurilor depinde de anumite doctrine psihologice. Acest lucru a fost subliniat de unii dintre autorii teoriei subiective a valorii, care invocau hedonismul (Jevons, Gosen, Edgeworth), dar și de Keynes. Austriecii însă nu au făcut acest lucru. Menger sau Bohm-Bawerk au repudiat în mod explicit astfel de presupoziții psihologice. Între practica economică, cu logica ei implicită, și justificările teoretice, ex-ante și ex-post există
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mai mereu o prea mare diferență. Ingredientele hedoniste din lucrările lui Jevons și ale discipolilor săi nu țin de structura de bază a teoriei. Școala de la Viena o formulează concomitent în termeni care nu au nimic de-a face cu hedonismul. Presupozițiile economiei analitice nu se bazează pe nici o psihologie particulară, dar implică elemente de natură psihologică, cum ar fi evaluările individuale, care stau la baza teoriei subiective (psihologice) a valorii. Alți autori, cum ar fi Gustav Cassel, consideră că teoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
valori, cei doi găsesc următoarele corelații: 1. o relație pozitivă între religiozitate și conservatorism pentru că reținerea, ordinea și rezistența la schimbare sunt compatibile cu religiozitatea în cel mai înalt grad; 2. o corelație negativă între religiozitate și deschiderea la schimbare, hedonismul în particular fiind cel mai incompatibil cu ideile religioase; 3. o relație pozitivă între religiozitate și transcendență pentru că generozitatea și perceperea interesului altuia sunt componente esențiale ale nucleului doctrinar al religiilor."5 Rezultatele cercetărilor efectuate de către sociologi cu privire la religiozitate au
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
tip vechi, și anume aceea care (după cum demonstrează subiectele examinate mai sus) este preferată de autoritățile școlare. Tăcerea și pasivitatea lor au în majoritatea cazurilor aparențele unei cumplite nevroze euforice, care îi face să accepte fără o minimă rezistență noul hedonism cu care puterea reală înlocuiește orice valoare morală din trecut. În foarte puține cazuri tăcerea și pasivitatea lor au caracterul unei nevroze a nerăbdării, ce păstrează vie în ei posibilitatea unui protest. Dar aceștia sunt ultimii, cu adevărat ultimele rămășițe
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de concretețe. A impus, practic - după cum spuneam -, modelele sale, și anume pe cele dorite de noua industrializare, ce nu se mai mulțumește cu un „om care consumă”, ci pretinde că sunt de neconceput alte ideologii în afară de cea a consumului. Un hedonism neolaic, indiferent orbește față de orice valoare umanistă și care s-a înstrăinat orbește de științele umane. Ideologia anterioară, dorită și impusă de putere, era, după cum se știe, religia: iar catolicismul era, într-adevăr, la nivel formal, unicul fenomen cultural care
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
anterioară, dorită și impusă de putere, era, după cum se știe, religia: iar catolicismul era, într-adevăr, la nivel formal, unicul fenomen cultural care îi „omologa” pe italieni. Acum, acesta a devenit concurent al acelui nou fenomen cultural „omologator”, care este hedonismul de masă: iar de câțiva ani, în calitate de concurent, noua putere a început să lichideze catolicismul. Căci nu este nimic religios în modelul Tânărului Bărbat și al Tinerei Femei propuse și impuse de către televiziune. Ei sunt două Persoane ce prețuiesc viața
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dreptul tehnic: o „Ordine” care nu se mai află în serviciul lui „Dumnezeu”, al „Patriei” și al „Familiei”, lucruri în care nimeni nu mai crede astăzi, mai ales pentru că sunt indisolubil legate de ideea de „sărăcie” (nu spun de „nedreptate”). „Hedonismul” puterii în societatea consumistă i-a dezobișnuit pe italieni dintr-odată, în mai puțin de un deceniu, să se mai resemneze, să se sacrifice etc.: categoric, italienii nu mai sunt dispuși să renunțe la puțina comoditate și bunăstare (deși mizerabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
elibereze, face să fie cât se poate de logică și de semnificativă prezența unor oameni de putere cum ar fi Fanfani, de exemplu. În el, vechiul (legalitarismul, clericalismul și sforăriile) poate conviețui în mod pașnic cu noul (producție a inutilului, hedonism, dezvoltare cinică și nediscriminată); și aceasta pentru că o astfel de conviețuire este un dat obiectiv al națiunii italiene. Continuitatea dintre cei douăzeci de ani de regim fascist și cei treizeci de ani de regim creștin-democrat își află temelia în haosul
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Pentru că civilizația consumului are nevoie de familie. Un individ singular ar putea să nu fie consumatorul dorit de producător. Poate fi un consumator inconsecvent, imprevizibil, liber în alegeri, surd, capabil chiar de refuz: altfel spus, capabil de a renunța la hedonismul care a devenit noua religie. Noțiunea de individ este, prin însăși natura sa, contradictorie și ireconciliabilă cu exigențele consumului. Trebuie să distrugem individul. El trebuie înlocuit (după cum se știe) cu omul-masă. Iar familia este singurul exemplum concret posibil de „masă
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
toleranței și unei ideologii hedoniste perfect autosuficiente, dar și trăsături feroce și substanțial represive: într-adevăr, toleranța este falsă, pentru că, în realitate, nimeni nu a trebuit să fie vreodată atât de normal și de conformist cum este consumatorul; cât despre hedonism, acesta ascunde în mod evident o determinare de a prestabili totul cu o cruzime nemaiîntâlnită până acum în istorie. Așadar, această nouă Putere încă nereprezentată de cineva și care se datorează unei „transformări” a clasei dominante este, de fapt - dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
unei „transformări” a clasei dominante este, de fapt - dacă dorim să păstrăm vechea terminologie -, o formă „totală” de fascism. Dar această Putere a și „omologat” cultural Italia: este vorba despre o omologare represivă, chiar dacă ea a fost obținută prin impunerea hedonismului și a acelei joie de vivre. Iar strategia tensiunii este o dovadă, chiar dacă în esență anacronică, a acestui lucru. În articolul citat, Maurizio Ferrara (ca de altfel și Ferrarotti, în Paese sera din 14.06.1974) mă acuză de estetism
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
noua realitate culturală italiană este radicală: ea consideră fenomenul ca pe unul global, nu și excepțiile, rezistențele sau cazurile de supraviețuire. Când vorbesc despre omologarea tuturor tinerilor, conform căreia, judecând după corp, după comportament și după ideologia inconștientă și reală (hedonismul consumist), un tânăr fascist nu poate fi deosebit de toți ceilalți tineri, enunț un fenomen general. Știu foarte bine că există tineri care se deosebesc. Dar sunt cei care aparțin elitei noastre, condamnați să fie și mai nefericiți decât noi; și
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Maurizio Ferrara, fără rezerve mentale și fără răutăți polemice, este de ce comuniștii „consideră greșită” - așa cum anunță laconic Ferrara, de parcă ar fi o părere a papei - cererea celor opt referendumuri. Oare tot ceea ce am spus despre ideologia „inconștientă și reală” a hedonismului consumist cu efectele sale de nivelare a maselor la nivel de comportament și limbaj fizic - rezultând de aici că alegerile politice dictate de conștiință nu mai corespund cu alegerile existențiale -, tot ceea ce am spus despre aculturarea violentă, represivă, înspăimântătoare operată
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Bisericii, nu dă nici o soluție sau o indicație pentru a-l înfrunta. Poate pentru că nu există nici o soluție? Poate pentru că sfârșitul Bisericii este inevitabil de-acum, din cauză că milioane și milioane de credincioși (mai ales țărani, convertiți la laicism și la hedonismul consumist) au „trădat”, iar Puterea a „hotărât” - sigură că îi are la mână pe acei foști credincioși cu ajutorul bunăstării și mai ales al ideologiei impuse lor fără ca măcar să fie nevoie să-i spună pe nume? Probabil. Dar un lucru este
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de altă parte, elabora noul model uman al consumatorului. Reclama făcută Bisericii era învechită și ineficace, pur verbală; și prea explicită, prea greoi explicită. Un adevărat dezastru în comparație cu publicitatea non-verbală și minunat de ușoară făcută produselor și ideologiei consumiste, cu hedonismul său perfect nereligios (da’ de unde sacrificiu, credință, ascetism, da’ de unde bune sentimente, economie, severitate și decență...). Televiziunea a fost principalul autor al acelui nu la referendum prin intermediul laicizării, chiar și inconștiente, a cetățenilor. Iar acel nu de la referendum nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
definită eufemist și aproape cu umor. Prin urmare, toate „valorile” reale (populare și burgheze) pe care se bazaseră puterile statale anterioare s-au prăbușit, angrenând în căderea lor „falsele” valori ale acelor puteri. Noile valori consumiste prevăd laicismul (?), toleranța (?) și hedonismul cel mai sălbatic, ajungând să ridiculizeze economia, prevederea, respectabilitatea, pudoarea, reținerea; într-un cuvânt, toate „bunele sentimente” de odinioară. Așa se manifestă prăbușirea politicii creștin-democrate, a cărei criză constă pur și simplu în necesitatea de a se debarasa cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
este permis ceva, se poate face doar acel ceva”. Ce permite societatea permisivă? Permite proliferarea cuplului heterosexual, ceea ce deja este mult, și este drept. Însă trebuie să vedem cum se întâmplă lucrul acesta la modul concret. Deocamdată, el depinde de hedonismul consumist (pentru a folosi cuvinte de-acum „sincere”, mai mult decât sigle), fapt ce accentuează până la limita extremă momentul social al coitului. În plus, impune obligația acestuia: cel care nu are pereche nu este un om modern, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]