872 matches
-
doborît nu pe el, ci pe un frate mai mare, un om vrednic, de a cărui zilnică și voioasă trudă atîrna soarta unei alte familii - lăsîndu-l pe bătrînul fierar, mai mult decît nefolositor acum, să-și aștepte sorocul, pînă ce hidosul putregai al vieții îl va face să fie mai ușor de secerat. La ce bun să povestim totul? Loviturile de ciocan deveneau din ce în ce mai rare în pivniță și se auzeau din zi în zi mai stins; nevasta ședea înghețată la fereastră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vîslele scurte intrară în acțiune; cele trei ambarcațiuni, în frunte cu a lui Ahab, zburau acum sub vînt. în ochii adînci ai lui Fedallah se aprinsese un licăr palid, ca de moarte, iar gura i-era schimonosită de un rînjet hidos. Boturile ușoare ale ambarcațiunilor despicau valurile aidoma unor nautili tăcuți, dar se apropiau încet de dușman. Și, pe măsură ce se apropiau, oceanul devenea și mai neted - parcă și-ar fi tras un covor peste valuri sau parc-ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
său poem Nicolae Tăutu și-a propus să scrie În versuri cronica unui sat de munte obscur, „fără monografie”. Regimurile trecute i-ai hărăzit toate nenorocirile: «Stat de argați, cucuiați În munte, moartea-l găsea și fără de punte, poate mai hidoasă, mai neagră, scorojită toată de pelagră». Dan Deșliu Își aduce și el aminte. De «boema» de altădată: viața fără axă și fără țel a artiștilor regimurilor burgheze: «Hei, dulcea boemă de altădată, cu poveștile și taclalele amare lângă o halbă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
provoacă insomnii multora. Sunt Încă destui indivizi cărora nu le place Negura. Cartea prezintă pericolul unui instrument de orientare În ceață. Împrăștie negura. Și negura le este necesară ca subsolului adâncurile Întunecate ale pământului. Lumina Îi orbește. Le arată fața hidoasă, buhăită, plină de cute adânci, săpate de frica ispășirii. Sau mai știi? Poate de remușcări Întârziate. Asasinii, jefuitorii de cadavre, crezându-se pierduți În negura uitării, tremură În fața vitrinelor librăriilor, Înnebunesc la gândul că miile de biblioteci sindicale și sătești
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
elementele naturaliste. În Desfășurarea, datorită însușirii adânci de către scriitor a concepției despre lume a clasei muncitoare, aceste elemente au triumfat ridicându-se la o deosebită înălțime și strălucire (...). Peisajul literaturii din primăvara anului 1941 era încărcat cu plante veștede și hidoase (...). Era momentul când burghezia renunțase să-și mai acopere fața cu trandafiri și gladiole artificiale și instaura cu ajutorul naziștilor dictatura fățișă (...). Literatura oficială, mânjindu-se cu sânge pe față și atârnându-și de brâu scalpelul, devenea un credincios paj al
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fereastră și mai ales, într-un presentiment de fericire, pietricelele din Crimeea, pe care va trebui să le lase să cadă dintr-o mână în cealaltă, căutând misterioasa calcedonie despre care îi vorbise tatăl său. Existența culacilor îmbarcați în acele hidoase vagoane pentru vite nu făcea decât să-i ațâțe mulțumirea. Avea să adoarmă cu gustul acela de patiserie pe buze, când, deodată, o pală de vânt rece străbătu parcă întunericul compartimentului lor. Copilului i se făcu frică. O frică irațională
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
spre North Falls“. Credeam că înțeleg pentru ce paginile astea răsfoite de atâtea mâini puteau să placă, pentru ce toate acele lumi fictive din cărți plăceau. Pentru confortul omniscienței, pentru imaginea haosului învins, prins într-un bold, ca o insectă hidoasă, sub sticla unui colecționar. Mă gândeam la Vinner, dându-mi seama că nici măcar nu știam dacă, în cursul acelei conversații în ploaie, îi fusese frică, dacă se simțise vinovat, dacă mă crezuse cu adevărat gata să trag asupra lui, asupra
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
autonomia. Acest tip de vis poate însoți marile schimbări din viață: divorțul, o nouă orientare profesională etc. Infern Reprezentarea infernului, așa cum este propusă în diversele religii, apare rar în vis. Dacă intervine, scena onirică este atât de înspăimântătoare, atât de hidoasă, încât este percepută ca infernală. În aceste condiții, visul îl confruntă pe subiect cu temerile sale cele mai profunde, cu angoasele sale cel mai ascunse, dar și cu dorințele sale de nemărturisit. Infernul fiind un loc al damnării, subiectul simte
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
revolta, concretizate într-o imagistică de-a dreptul apocaliptică. Spectacolul, pus în scenă de un regizor aflat într-o profundă criză existențială și morală, este acela al unei lumi în agonie, în care „cadavre neîngropate la timp”, infestate de viermi hidoși, stau alături de șerpi, „cameleoni anxioși” și hiene, alcătuind laolaltă un bestiar al spaimei și coșmarului. O lume a „golului metafizic” și a „eroilor apocrifi”, nouă Sodomă în care domnesc dezolarea și zădărnicia: „Aici e la fel de trist, de stupid, de zadarnic
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
șalupă cu motor Îi duse până la vas. Lefty Îl ținu pe doctorul Philobosian, care Încă mai amenința că se Îneacă. Desdemona Își deschise cutia cu viermi de mătase și despături pânza albă ca să-și verifice ouăle. Pe lângă ei, În apa hidoasă, pluteau trupuri. Unele erau vii și țipau. Un reflector dezvălui un băiat urcat până la jumătate pe lanțul de ancoră al unei nave de război. Marinarii aruncară cu ulei peste el și băiatul alunecă Înapoi În apă. Pe puntea vasului Jean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
clădit Partenonul și egiptenii au clădit piramidele pe vremea când anglo-saxonii Încă se Îmbrăcau În piei de animale. Cel Înalt Îi aruncă lui Zizmo o privire lungă și Își notă ceva În caiet. ― Așa? spuse bunicul meu. Cu un rânjet hidos, Își mișcă periuța de dinți În sus și În jos prin gura uscată. ― Așa. Foarte bine. Cel scund tocmai cobora de la etaj. Își deschise carnețelul și Începu: ― Numărul unu. Coșul de gunoi din bucătărie n-are capac. Numărul doi. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
noapte fierbinte din iulie 1927 și rezultatul a fost o fetiță: Zoë Helen Stephanides mătușa mea Zo. Din momentul În care află că este Însărcinată, bunica mea se simți iar chinuită de groaza că bebelușul avea să aibă o malformație hidoasă din naștere. În Biserica Ortodoxă nici copiii nașilor Înrudiți de aproape nu aveau voie să se căsătorească, pe motiv că mariajul putea fi considerat un incest spiritual. Ce era o asemenea situație În comparație cu asta? Asta era mult mai grav! Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și stingând candela care ardea În hol. Un vânt rece care flutura paginile cărții de vise a Desdemonei, pe care ea o consulta, căutând interpretarea unor vise din ce În ce mai coșmarești. Vise despre microbi ai copiilor, care bolboroseau, se divizau. Despre creaturi hidoase care se Întrupau din spumă albă. Acum evita orice fel de partidă amoroasă, chiar și vara, chiar și după trei pahare de vin băute la vreo onomastică. După un timp, Lefty Încetă să mai insiste. Bunicii mei, cândva atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
le vedea pe atunci Tessie În visele ei. Dar eu pot. Tessie visa un vis de familie. O versiune a coșmarurilor pe care le avusese Desdemona după ce ascultase predicile lui Fard. Vise cu microbii copiilor colcăind, Înmulțindu-se. Cu ființe hidoase crescând din spumă albă. Tessie nu-și Îngăduia să se gândească la asemenea lucruri În timpul zilei, așa că i se arătau noaptea. Era vina ei? Ar fi trebuit să-i reziste lui Milton când bărbatul a Încercat să manipuleze natura după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Oricum, din câte știu eu, Nerva n-are încă nici un nepot. — A mai zis, șoptește Trio cu glas pierit, că a chemat sufletul mamei sale Scribonia, fosta ta soție... Sub ochii lui îngroziți, fața principelui se metamorfozează într-o schimonoseală hidoasă. Îl doare ceva? se întreabă descumpănit. E furios? Pe el? Da’ de ce? Panicat, varsă iute otrava fără să se mai gândească: — I l-a arătat pe Drusus, fiul lui Germanicus, rozând de foame paiele din pernă... Înțelege în sfârșit că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi la curent că și Gallus se ocupă cu treburi dintr astea? — Și pentru un trepăduș ca Trio Fulcinius l-a pus principele pe Gallus apărător? se minunează Plancina. Ochii bărbatului ei sclipesc neputincioși. — Da’ cine e în spatele acestei povești hidoase? se alarmează Antonia. Plancina intervine din nou: — Libo e un om atât de drăguț! — Fără noroc la femei! pufnește batjocoritor Sallustius. Claudius întoarce capul și-l salută cu mâna ridicată, după care rostește cu patos: — Ci... cine are noroc la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin mijlocul acestui sistem închis, cu mișcări aparent dezordonate. Îi era cu neputință să perceapă o atât de mare cantitate de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
oase! își dădeau coate gospodarii, aruncându-și priviri vinovate și hlizindu-se tâmp. Retras într-un colț al podiumului, cu fața complet ascunsă de o pânză de muselină neagră, stătea mut și nemișcat cel prezentat a fi "Minotaurul eghipțian". Fața hidos malformată și-o dezvelea abia înăuntru, în timpul spectacolului, când se prezenta singur. Iou îs zumatse om zumatse bou. Brivitzi: un ochi dze bou un ochi dze om, zumatse limbe cu azberidătsi zumatse normale dze om, zumatse naz zumatse bot, o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin mijlocul acestui sistem închis, cu mișcări aparent dezordonate. Îi era cu neputință să perceapă o atât de mare cantitate de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
oase! își dădeau coate gospodarii, aruncându-și priviri vinovate și hlizindu-se tâmp. Retras într-un colț al podiumului, cu fața complet ascunsă de o pânză de muselină neagră, stătea mut și nemișcat cel prezentat a fi "Minotaurul eghipțian". Fața hidos malformată și-o dezvelea abia înăuntru, în timpul spectacolului, când se prezenta singur. Iou îs zumatse om zumatse bou. Brivitzi: un ochi dze bou un ochi dze om, zumatse limbe cu azberidătsi zumatse normale dze om, zumatse naz zumatse bot, o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sub pașii tăi" și-i spusei cui a dedicat poetul aceste cuvinte. Ea mă sfida cu frumusețea ei. (Știa bine că tonul glumeț era o măscă ipocrită!) Dar deodată cerul asfințitului se umplu, emoționant, cu trupul Ceahlăului, mistreț uriaș și hidos, cu capul luminat de soarele care se-ndrepta spre fundul zării. Muntele nemăsurat și diform, în tristețea indescriptibilă a sfârșiturilor de zi pe munți, inspira neîncredere și neliniște. Adela îmi luă brațul sub al ei și stăturăm așa multă vreme
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o gură În care se putea opserva În totalitate dantura neglijent Întreținută. Tony Pavone se infioră ușor perceptibil. Desigur, aceste creaturi umane nu aveau ce căuta În anturajul Doctorului și, nu putea Înțelege cum de acesta Îi acceptase. Mutrele lor „Hidoase”, nu putea inspira decât groază, fiind recomandabil să stai cât mai departe de anturajul lor...! Totuși...? Stăpânindu-și cu greu repulsia, se simți obligat să spună ceva. „Încântat de cunoștință... Te rog, Doctore, mai comandă un rând - eu plătesc”. Avea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vâjia, iar câteva momente avu senzația unor unor stupide „Halucinații!!”. Muncitorii Împreună cu șeful lor de echipă aveau mâinile deosebit de lungi, În timp ce fiecare mișcare a lor era făcută cu Încetinitorul...! În ce privește figurile lor, Tony Pavone se cutremură. Luaseră forme unele mai hidoase, mai Înfricoșetoare și mai diforme decât celelalte, Într-o așa manieră Încât, se socoti pierdut În imensitatea nebuloasă, aparținând unei alte lumi...!!! Închise ochii și-i deschise. Oamenii erau aceeași cum Îi știa din todeauna, iar halucinația dispăruse! Auzi o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone se putea considera un Învins! Cu siguranță Învins, tocmai datorită unei puteri de apărare pe care el n’o reușise s’o contracareze. Totuși, ca oricare fată ce abea a deschis ochii către lume, se putea rătăci În „Imensitatea hidoasă a ciulinilor!!”. Amândoi de mână, străbătură o porțiune de drum pe jos, iar În dreptul vitrinelor puternic luminate Își alese fiecare obiectul dorit cu condiția ca În zilele imediat următoare să intre neapărat În posesia lui. Continuară să meargă pe jos
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
locul unde se afla evident părea ostil. Concentrându-și memoria, revăzu imaginea uriașului carnivor preistoric cu enorma lui gură deschisă năpustindu-se asupra lui, Încercând să recapituleze situația. Se cutremură de groză la gândul incontestabil, acum se află În burta hidosului Înfometat care desigur, Îl Înghițise fără al mai trece prin măsele!! De regulă niciodată nu purta un cuțit ori altă armă În caz de pericol, iar În prezent regreta ignorarea unui asemenea mijloc de apărare. Bănuielile sale se mai Întemeiau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]