681 matches
-
în subiecte de meditație asupra rosturilor existenței umane, îndeamnă la o lectură atentă, în consonanță cu sobrietatea manifestă a tonalității lirice. Versurile din Șoimul în iarnă (1986), cel mai realizat volum al lui R., continuă acest tip de viziune; atitudinea hieratică a poetului, oficiant al misiunii sale sacre - de martor al „trecerii zeului” -, este susținută de un limbaj intens metaforic, a cărui gravitate, asemănătoare sunetului unui violoncel, pune în lumină ritmul lent al clipei de grație, într-un montaj scenografic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289092_a_290421]
-
ele oscilează între seriozitate și denunț, între tentația metafizică și scepticismul ghiduș al unei conștiințe postmoderne. De dimensiuni mici și medii, lăsate în voia gravitației sau lansate în spațiu, gracile ca niște săgeți, modelate subtil sau proiectate într-un decorativism hieratic, patinate greu sau polisate pînă la transparență, lucrările de sculptură ale lui Dumitru Radu urmăresc cu acuratețe și cu rigoare un proiect plastic și un program mental. Evitînd atît crispările metafizice, cît și expresivitățile grotești, sculptorul le împacă oarecum pe
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
Crucifix sau masă, ai cărei ocupanți trimit - prin aranjamentul de ansamblu și datorită jocului de lumini și umbre mânuit cu extremă artă de către regizorul însuși - la imaginea biblică a Cinei cea de taină. Costumele - somptuoase - au "consunat" totuși cu nuditatea hieratică a acestui decor, datorită efectelor de clar-obscur ce au estompat granițele dintre epoci. La reușita spectacolului au contribuit în egală măsură corul Operei condus de Vladimir Popean, orchestra dirijată de Horáth József și nu în ultimul rând mănunchiul de soliști
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
cum ivirea protocolului atrage după sine apariția ceremoniei. Pînă și viața intimă, adică locul unde la prima vedere convențiile nu au ce căuta, pînă și ea este prinsă în matca unor gesturi obligatorii, al căror ritm aduce izbitor cu aerul hieratic al pompei oficiale. De aceea, cînd vorbim de obișnuințe, tabieturi sau ticuri vorbim de forme profane ale riturilor, lipsa fastului nefiind un amănunt care să le excludă din clasa ceremoniilor. Altfel spus, faptul că un ritual este neceremonios nu-l
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
romanului Heinrich von Ofterdingen. în linie neolatină, Macedonski cedează modei egiptene lansate de Théophile Gautier, merge pe urmele simbolistului Albert Samain (cel din Cléopatre) și reconstituie o arheologie somptuoasă: "Templul nalt ce e din piatră cu-ngrijire prelucrată în inscripții hieratici răspîndite cu belșug Prin al soarelui praf de-aur schinteiază și s-arată Uriaș prin înălțime, răpitor prin meșteșug. Pe sfințenia tihnită stîlpi de umbră priveghiază, Pe cînd flacări parcă urcă din nesipu-n zare-ntins; Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
și repetat, aflat la perfectul compus și destinat să marcheze dispariția punctuală ( S-au dus în umbră zîmbitori): generațiile trec, inconștiente, în decorul mirific al naturii mereu reînviate, dar trecerea dincolo de Styx se petrece la Macedonski fără crispare, cu gesturi hieratice și zîmbete. Poezia despre moarte s-a transformat aici într-o poezie despre frumusețea vieții. Concentrarea efectelor poetice pe un spațiu minim rămîne comandamentul de bază al poeziei simbolsite macedonskiene, exigență dusă la ultimele limite în Rondeluri. I se adaugă
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
pentru că Macedonski - scriind această piesă la bătrînețe - se vede părăsind lumea în stilul și la statura lui Dante. Autoiluzionarea nu l-a părăsit pînă în ultima clipă! Dincolo de obsesia dantescă, să notăm că, prin îmbinarea versurilor cu proza, prin atmosfera hieratică în care se mișcă personajele, Moartea lui Dante reprezintă una dintre primele mostre de teatru simbolist românesc. Macedonski îl admira pe Maeterlinck: ecouri din teatrul acestuia, făcut din poezie evanescentă și ireal, se regăsesc la dramaturgul român. L-am examiant
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
observatori excepționali ai omului și a tot ce-l specifica, acest dat, sculpturile lor redau personalitatea, aducând zeii la dimensiunea umană și oamenii la cea divină. Doar cioplitorii din epocile timpurii ale artei grecești modulau figuri perfect simetrice, cu aer hieratic, de altunde și de nicăieri. Le-a preluat arta cea mai modernă... Șerban Cioculescu avea, astfel, o pronunțată disimetrie facială, cei care-i pictau/sculptau chipul încercând s-o modereze realizau o figură abstractă. Să nu mai vorbim de cele
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
uleiuri. Dar chiar dacă Silvia Radu mută acum accentul pe un alt gen și își deconspiră interesul constant pentru pictură, pînă acum oarecum o anexă a sculpturii, datele ei fundamentale rămîn neschimbate. Lumea sculpturii sale, aceea în care elenismul, paleocreștinismul și hieratica bizantină se îngînă spre a dezvălui o expresivitate plastică inconfundabilă, se transferă deplin în pasteluri. Figuri angelico-elenistice, portrete încremenite într-o atitudine monumentală și într-o expresie de multe ori cutremurătoare, populează acest univers - auster în profunzime -, dar care irumpe
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
pupilelor, fenomene care marchează deopotrivă metamorfoza thanatică și traversarea frontierei către un alt regn și o altă formă de existență. Nimic din ceea ce se spune nu este pus la îndoială, cuvintele nu sunt totul, prezențele apropiaților au în ele ceva hieratic, consolator, misterios. Soția și fiul nu interacționează între ei ca și cum ar fi separați de un prag invizibil. Centrul atenției îl constituie cel care urmează să moară, el convoacă indirect toate aceste instanțe pentru a-i asista trecerea. Putem vedea în
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
meu. Te iubesc, sfi-dînd / clipa, visînd un timp inexistent. / Te iubesc acum, ieri, mîine nu există, / sufletul meu doarme treaz" (Topirea ). Deci o iubire pămîntească adresată incorporalului, un misticism feminin imanent, cu o senzualitate însă aproape anulată, resorbită în linii hieratice. Pînă la urmă atmosfera generală se arată a fi cea de castitate.
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
expoziției permanente, a expoziției de muzeu, cea de la Oradea pune un accent special pe elementul de mobilitate a artistului, pe latura sa imaginativă și pe capacitatea lui de investigare a materiei și a limbajului artistic. Obiectele solide, cu aerul lor hieratic și cu promisiunea unei stabilități imperturbabile, din categoria Tronurilor și a Stîlpilor, sunt înconjurate de mișcarea tonică, grațioasă fără cochetărie și prudentă fără morgă, a lucrărilor de mici dimensiuni, suficient de alerte spre a exclude orice risc al monotoniei pe
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
Mircea Mihăieș Van Gennep desenează, de fapt, modelul extensiv al doliului. Acest corsi e ricorsi existențial nu e de întâlnit decât în societățile tradiționale. În modernitate, aplecată spre simplificarea agresivă, riturile au devenit simboluri hieratice, a căror încifrare e depășită doar de șocanta lor precaritate. Pentru etnologi și folcloriști, accentul cade îndeosebi asupra reflexelor comunitare, asupra cerințelor doliului extinse la nivelul rudelor sau al comunității în ansamblul său. Van Gennep consideră că în perioada doliului
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
două mii în urmă, pare un cîștig al rasei umane atît de tîrziu...Cultul morților, doar, - fără ca moartea, trecerea dincolo să fie o obsesie, cum e la egipteni, apropie cele două culturi, cît de cît. În rest, totul este o celebrare, hieratică, a naturii, și a omului. * * * Răsfoiesc carnetul cu însemnări febrile din 1987: Raherka și Merseanka, o pereche de statui mici în calcar, un fel de Adam și Eva (2500 î.Chr.). Zeul Bes, un fel de Baccus, dar și mai
Mesaje din Egipet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17380_a_18705]
-
ne propună o parabolă a condiției existențiale a omului viitorului care va fi manipulat, înregimentat și controlat. Din păcate, această metaforă nu are nimic comun cu imaginile medievale ale legendei lui Lohengrin. Au dispărut total acele mistere, taine și imagini hieratice, celeste ale poveștii, ne aflăm într-un univers șocant, provocator, urât până la dezgust, în care oricât am încerca să simțim muzica sublimă a lui Wagner, nu o putem racorda cu nimic la imaginea vizuală. Neuenfels cade în grotesc și parodic
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
care ar readuce în atenție condiția samuraiului ca războinic. Partea cea mai rafinată a filmului este dată de suita de ceremonialuri sobre, de întâlniri diplomatice prin care se ia decizia suprimării lordului Narintsugu. Momentele de tăcere, gesturile de politețe aproape hieratice, expresivitatea care vine din chipul litificat în mască sau cea care survine când masca este dată la o parte pentru foarte scurt timp reprezintă camera de rezonanță a acestui film. Există aici o întreagă economie simbolică a gestualității, un rafinament
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
mai neobișnuite drumuri expresive, de la realismul masiv și eroic de factură rusească, la pictura occidentală a timpului, de la decorativismul, cam ostentativ și greoi, de factură Mir Istcustva, adică un fel de Art Nouveau ŕ la russe, a lui Șillingovscki, la hieratica voluptuoasă a Ninei Arbore, de la expresionismul nordic al familiei Ceglakoff la senzualitatea profundă a lui Anatol Vulpe și pînă la domesticirea măreției clasice de către Milița Petrașcu. Concluzia laconică a acestei remarcabile expoziții, care nu s-ar fi putut organiza fără
Basarabia mea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7070_a_8395]
-
să o numească după cum crede el de cuviință. Gherghina Costea Tot în afara oricărei îndoieli este și originalitatea Gherghinei Costea, un alt artist din spațiul decorativelor, în speță al porțelanului. Alături de lumea rafinată și barocă a Georgiei Lavric și de aceea, hieratică și fermă, a Danielei Făiniș, viziunile în filigran ale Gherghinei Costea sînt încă unul din semnele sigure că artele decorative, numite și minore, și-au cîștigat pe deplin majoratul simbolic și expresiv. Spre deosebire, însă, de programul Danielei Făiniș, care
Patru ipostaze ale artei decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7580_a_8905]
-
urmează să se nască, pîntecul mamei devine translucid și putem vedea fetusul plutind în lichidul amniotic, ca într-o bulă de săpun, așa cum apar fetușii în picturile lui Odilon Redon și Frantișek Kupka, și ascultînd povestea într-o atitudine aproape hieratică. Regizorul te face măcar pentru o clipă să retrăiești fascinul irecuperabil al poveștii cu întrega sa magie, așa cum l-am trăit cîndva înainte și pe care l-am uitat.
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
în subsidiar, al sistemului de autoevaluare, la un pol s-ar găsi Florin Mitroi, Horia Paștina și Ion Grigorescu, oameni de o modestie înaltă, aristocratică în sensul cel mai profund al cuvîntului, iar la celălalt, prin ricoșeu, tăcut, auster și hieratic, Paul Gherasim, cel adîncit în natură și bine acordat pentru a recepționa mesajele dumnezeirii și, într-un mod mult mai zglobiu și mai simpatic, Ștefan Sevastre care, deși nemulțumit pînă la capăt de profesorii din Academie, își identifică parteneri demni
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
cele două tendințe majore. Pictura de șevalet și, ceva mai tîrziu, sculptura - acest gen ca și necunoscut în spațiul postbizantin și în sfera de influență a ortodoxiei - se înscriu decis în esteticile europene și în orizontul înnoirilor de limbaj, în timp ce hieratica icoanei și a frescei, cu schematismul ei formal împins aproape de abstracțiune, se retrage în penumbrele tainice ale spațiului eclezial și în lumina lăuntrică a unei spiritualități necontingente. Această separație, aparent dusă pînă la capăt, are totuși marile ei inerții și
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
care pictorul nu mai are legături directe cu pictura postbizantină și cu formula introvertită a gîndirii orientale, el recuperează cultural, ca spectacol pur de virtuozitate și ca experiență gratuită în cîmpul limbajului, grafismul, tenta plată, sonoritatea interioară a culorilor și hieratica inerțială a picturii de factură bizantină. Astfel, în cazul aceleiași generații sau chiar în cazul aceluiași artist - iar aceste situații nici măcar nu sunt ieșite din comun - avem de-a face cu tentația simultană a simbolicului și a denotativului, a figurativismului
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
o energie morală și cu o putere de exprimare ieșite din comun. Lumea sa este multiplă, fragmentată formal și dispersă stilistic, proaspătă prin începutul continuu și deja cunoscută ca imagine sinoptică. Construcțiile monumentale și aproape acromatice, gîndite riguros și compuse hieratic, se învecinează direct cu arhitecturile cromatice pure, desenul cu o puternică sugestie tridimensională, de sculptor, coabitează cu spațialitatea anihilată prin jocul de emulsii și de tonuri fluide, iar imaginea arhaică, sever coagulată, asemenea unui idol preistoric, se îngînă cu explozii
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
ițele predestinării. Mai multe romane se întretaie aici și se susțin reciproc, într-un echilibru care s-ar fi putut lesne distruge, dar pe care autoarea îl strunește cu mînă sigură: un roman genealogic, de epocă și de atmosferă, al hieraticului, probabil hermafroditului Capșa, al ajutorului său, fidelul Costache, și al Radei, care poate vedea viitorul tuturor, mai puțin al lui Vasile; un roman al femeilor „păstrătoare” ale memoriei (și secretului dulciurilor) din familia Maiei; un roman de formare despre copilăria
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
al doilea rînd o problemă de spațiu, pentru că mai întîi este o provocare de ordin moral și o interogație de natură simbolică. Altarele se metamorfozează din punct de vedere formal, își părăsesc rigorile geometrice abstracte și devin siluete umane, figuri hieratice, personaje împietrite într-o frontalitate ce amintește de reprezentările egiptene. Dar poate că această antropomorfizare în spațiu nu este atît o modificare a unor forme tridimensionale deja preexistente , cît o materializare a iluziei bidimensionale, o întrupare a semnului care altădată
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]