669 matches
-
voci de dincolo de noi/ Prin seara ca un giulgiu de fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer de basm hieratic, cu imagini de stampă și „vedenii” ale unui trecut neguros, dar eroic se filtrează în versuri cadențate cu duh balcanic: „Cu-a V-a Macedonica veneam/ Să-ți stăpânesc pământul și pe tine;/ Sfios barbarul de același neam/ Din miază-zi
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
spinări de cai curbate”. Prin „păduri bătrâne” „trec urșii spre izvoare cu botul sângerând de mure, / un cerb flocos își spală barba în roua ierbilor lăptoasă”. Dominantă în poeme e o atmosferă sobră, de reculegere și cucernicie, solemn melancolică, suav hieratică: „Înconjurat de rude la masă stau sfios / și nu vorbește nimeni. E o tăcere calmă. Ei mă privesc pe mine și eu privesc în jos / și-mi caut șerpuirea destinului în palmă. O pâine grea și mare, o lacrimă de
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
în schimb, și-o intensifică, dând roluri memorabile, în teatru și în film, fiind distins cu Premiul de Stat. Pe scenă, e o apariție inconfundabilă. Fără să denatureze personajele, el le împrumută întotdeauna o intensitate a trăirii la limita calcinării. Hieratic în gest și vorbă, fără teamă de a trece drept manierist, creează în juru-i un spațiu singular de aristocrație intelectuală, de poezie dureroasă. Apogeul carierei actoricești coincide cu redescoperirea scrierilor sale literare, care sunt reeditate - Poezii (1966), Trântorul (1967) -, nu
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
Umurli. Găteli, sulimanuri, măști, figurație înghețată, magie bine strunită compun un joc artist în care înscenarea nunții intensifică tristețea. E o ceremonie bizară a vieții fără de viață. Scriitorul știe să folosească mijloace adecvate, care îi susțin viziunea asupra acestei lumi hieratice: perifraza imaginativă, traseul sinuos, reveria și povestea, arabescurile, vorba dantelată. Miza estetizantă se regăsește în romanul Maica Domnului de la mare. La Balcic, într-un mediu cosmopolit, policrom, cu lume subțire, aristocratică și extravagantă, se pregătește un spectacol de teatru, programat
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
întotdeauna "vizibilă", pe seama acestei dedublări fundamentale, consemnând apariția conștiinței de sine, punîndu-se specificul condiției umane. Unii primitivi refuză fotografierea pentru că li s-ar fura chipul, de teama acestui dublu care li s-ar opune și i-ar domina prin încremenire hieratică. Dintre diferitele mijloace ale dedublării, oglinda are o prezență "naturală", ea nu reține imaginea, ci o eliberează după simpla voință a reflectatului, reflectarea ei este mobilă. Ea este, totodată, în sens mecanic, reproducătoarea cea mal fidelă, creând cunoscuta iluzie (în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
munci bine făcute. M-apuc-așa, câteodată, o mânie proletară pe toți intelectualii de mucava, care privesc de sus la popor și cred că zgârieturile lor pe hârtie, bune să facă să juiseze vreo babă frigidă sau vreun tânăr imberb, sunt opere hieratice, eterate, pentru care națiunea trebuie să le poarte recunoștință veșnică. Țara asta e atât de săracă și năpăstuită nu numai pentru că a avut politicieni cretini și muncitori leneși, ci mai ales pentru că a avut intelectuali impotenți. Câți sunt raționaliști? Câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cozi de pește. În baptisteriul din Parma, lângă Pomul Vieții străjuiesc balauri, la fel pe un basorelief în muzeul catedralei din Ferrara. Care le este rostul pe catedralele creștine? Ce înțeles poate avea această înfruntare între frumos și urât, între hieratic și grotesc? Legenda spune că un dragon teribil trăia într-o peșteră, în apropierea Senei. Această reptilă cu gât lung, denumită Gargui, împărțea cu dărnicie groaza printre oamenii din împrejurimi, făcând victime pe măsură. Cel care îi scapă pe locuitorii
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
nou, părăsit, în care se plimbase în rătăcirile ei singuratice. Acolo era decorul shakespearian al tragediei. în umbra gradată a coloanelor nude, rotunde, netede, rămase cu gipsul aparent, peste care nu se mai așterneau fardul culoarei sau artificiul marmorei, figura hieratică a lui Hallipa, chipul torturat, de meduză, pe trupul de zeiță al Lenorei, capul stilizat al prințului și micul Puck, strania creatură răufăcătoare Mika-Le se așezau bine. In lumina care străbătea treptat rândurile aliniate ale stâlpilor, cenușiu-palizi cu puțina strălucire
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
domnule? Jonathan se uită la păpușile sculptate. Sunt englezi, mici coloni pictați în uniforme albe, cu topi-uri umflate pe cap. Trăsăturile lor par distanțate de chip, ochii, gurile și nasurile sunt ascuțite și supradimensionate. Aerul rigid le conferă calități hieratice formale. — Cât costă? Omul spune un preț. Jonathan negociază cu el și după câteva minute două din acele sculpturi ajung în bagajul lui. Negustorul pleacă pe drumul său, iar el discută cu oficialii, supraveghind descărcarea echipamentului pentru expediție. Merge mecanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
miresmei cedrilor din Liban, sărmani Templieri, ce s-a ales din toată această epopee a voastră? Duioșie, melancolie, pălirea unei glorii pe cale de Îmbătrânire, atunci cum să nu-și plece urechea la doctrinele secrete ale misticilor musulmani, la acea Îngrămădire hieratică de comori ascunse? Poate că de aici se naște acea legendă despre cavalerii Templului ce Încă obsedează mințile pline de deziluzii și arzătoare de dorințe, povestea despre o putere fără margini care de atunci Încolo nu mai știe asupra cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Supoziții”, am spus eu. „Nu, domnule Casaubon. Probe. Dumneata n-ai văzut galeriile din Provins. Încăperi peste Încăperi, În inima pământului, pline de inscripții. Care se află mai ales În acelea pe care speologii le numesc alveole laterale. Sunt reprezentări hieratice, de origine druidică. Scrijelite Înainte de sosirea romanilor. Cezar trecea pe deasupra, iar aici se urzea rezistența, vraja, capcana. Și mai sunt simbolurile catarilor, da, domnilor, catarii nu erau numai În Provence, ăia din Provence au fost distruși, cei din Champagne au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
triste și lente. Bătrânii monarhi erau acum Îmbrăcați În veșminte negre și În fața lor stăteau șase sicrie acoperite. Se auziră niște sunete surde de trâmbiță joasă și apăru un om cu o glugă neagră. Avu loc mai Întâi o execuție hieratică, ca și cum s-ar fi desfășurat cu Încetinitorul, pe care regele o accepta cu o bucurie dureroasă, plecându-și docil capul. Apoi cel cu glugă izbi cu o secure, cu un tăiș care seceră aerul ca mișcarea unui pendul, impactul lamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ceremonios Într-o tunică purpurie cu broderii verzi, o rasă albă cu franjuri de aur, o cruce scânteind pe piept, și pe cap având un fel de mitră, Împodobită cu un panaș alb cu roșu. În fața lui, cu o sobrietate hieratică pe figuri, vreo douăzeci de persoane, tot În tunici purpurii, dar fără podoabe. Toți purtau pe piept ceva aurit, pe care mi s-a părut că-l recunosc. Mi-am amintit de un portret renascentist, cu un nas mare, habsburgic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ne aflam la circa șase sute de metri altitudine deci era posibil să fie vorba de nori adevărați. Prevăzuți de ritual, evocați? Poate că nu, Însă oficiantele calculaseră că pe ridicătura aceea, În Împrejurări favorabile, se puteau forma acele mase noroase hieratice la suprafața pământului. Era greu să te sustragi farmecului acestei scene, mai ales că veșmintele oficiantelor se amalgamau cu albeața fuioarelor de fum, iar figurile lor păreau să iasă din acea negură lăptoasă și să reintre În ea, ca și cum ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
însingurată, a amurgurilor târzii de iarnă, când pare, de fiecare dată, că se face noapte pentru totdeauna. Iar ea creștea pe măsură ce eu scădeam. Dintr-o fetiță bizară și afectată, un copil trăit printre bătrâni, devenea cu încetul o ființă imensă, hieratică, Gina devenea Totul. Duminică n-am putut să stau în casă. Mi-am pus fularul și cojocul și-am mers pe străzi până în centru. Dimineața era orbitoare. Zăpada de pe trotuarele bulevardelor, de pe balustrada de cauciuc a scărilor rulante din pasaj
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răsucit, înfășurîndu-mă în cearceafuri, până am căzut într-o stare de delir întunecat, de somn cu fragmente de vise, mai mult vorbite decât văzute. Eram vorbită de cineva din afara mea, existam numai atâta timp cât acel cineva își rostea cuvintele indescifrabile, bolboroselile hieratice. Și acele cuvinte nu erau nici pe departe niște abstracțiuni, acel limbaj nu era doar limbaj: unele cuvinte erau gelatinoase, altele ude și înghețate, altele arzând ca acidul. În totul, vorbirea aceea era o lume bizară, pe care o percepeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
necontenit alte scorburi și alte stânci, și liane cu flori nemaiîntîlnite și, printre ele, siluete neverosimile ale invitaților, cu paharele de șampanie (înalte cât o cizmă sau largi cât găleata) în mână, având în mijlocul lor jilțul în care se odihnea, hieratic, Generăleasa, și acum râdeau și ei, un râs la început timid, puțin speriat, dar devenind repede contagios, râdeau acum cu toții, și în oglindă îi vedea cum se privesc unii pe alții, încîntați și totuși neliniștiți, căci nu prea înțelegeau ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Liniștea copleșită de diabolice ispite Învăluit de´atâtea liniști siderale Alerg înspre meleaguri mai însuflețite; Lăsând în urmă încâlcite căi astrale. Ascult cântul hieratic al pietrelor stelare, Fantastice ființe apar în zbenguieli nedeslușite, Iar Corul cosmic țintuit în auziri jeluitoare Netulburat, interpretează imnuri nesfârșite. Mă-ndrept apoi spre alte tărâmuri milenare, Dar copleșit de multe și diabolice ispite Mă ostenesc să scap din lunga
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93385]
-
armonioase, întrucât ele caligrafiază ceremonia noastră, ritmată de cultură și de încercarea de a replica prin mască, la fabulosul lumii. În esență, secretul reprezintă un limbaj al deplasării omului într-un timp distorsionat, în sunete și lumini ireale, în forme hieratice, magice, dincolo de timp. Tradiția unei elite a gânditorilor nu exclude apariția unor codificări negative, ce s-ar referi la codificări de tip superstiție. Alte semne trimit la spațiu sau la timp, care schimbă diferiți constituenți (fizici, mentali, psihologici). În linia
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
am priceput că mă găseam, cum ar fi trebuit să mă și aștept, Într-o grădină zoologică pietrificată. Colo un ursuleț cu ochi lucioși și sticloși se cățăra pe o creangă artificială, lângă mine se aținea o cucuvea uimită și hieratică, pe masa din față aveam o nevăstuică, sau un jder, sau dihor, nu știu exact. În mijlocul mesei, un animal preistoric pe care la prima vedere nu l-am recunoscut, un fel de felină străbătută ca de raze X. Putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
deschid porțile și ai șase sute, ca la atacul de la Balaklava. Omul ăsta-i dracul, știința secretă a numerelor nu are secrete pentru el. — Ei, și? — Noi avem aurul, tu harta. Să ne unim și vom fi invincibili. Cu un gest hieratic Îi arăt cu degetul fantomatica besactea pe care el, orbit de nerăbdare, crede că o vede În umbră. Se Îndreaptă Într-acolo, cade. Aud sinistra fulgerare a spadei lui Luciano, În ciuda beznei văd horcăitul ce sclipește În pupila amuțită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
am văzut pe De Gubernatis, pe bătrânul de la librăria Sloane, pe profesorul Camestres și pe alții pe care-i Întâlnisem În seara aceea În Piemont. Și, cred că În calitate de Cavaler al Tetragramatonului, l-am văzut pe domnul Garamond, sobru și hieratic, pătruns de noul său rol, atingându-și cu mâinile tremurătoare Lâna de Aur pe care o avea pe piept. Iar În timpul acesta, Bramanti continua: „Mistic Legat de Karnak, Mistic Legat de Bavaria, Mistic Legat al Barbelognosticilor, Mistic Legat de Camelot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mă duce acasă?“ Omul era binevoitor. Jacopo se urcase alături de el, și cu dricul pentru morți Începuse Întoarcerea către lumea celor vii. Acel Charon, aflat În afara programului, Își mâna taciturn telegarii lui funebri peste hurducături, Jacopo ținându-se drept și hieratic, cu trompeta strânsă sub braț, cu viziera lucioasă, pătruns de noul său rol, nesperat. Coborâseră colinele, la fiecare cotitură se deschidea o nouă Întindere de vii albăstrii ca piatra-vânătă, Într-o lumină tot mai orbitoare, iar după un timp incalculabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
în care patriarhalitatea sufere și se voia violentată” (idem., p. 271). În finalul comentariului despre volumul Plante și animale al lui Ilarie Voronca, este apreciat primitivismul rafinat al celor doi ilustratori de avangardă: Constantin Brâncuși și Victor Brauner: „Desenele, cu hieratic caracter de inscripții rupestre ale dlui C. Brâncuși și primitivismul de avizată școală a dlui Brauner completează în același stil aceste două plachete lirice”, iar „bizarele desene” ale celui din urmă la volumul Diagrame al lui Sașa Pană sînt considerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fîn: vai mie, vai ție, păianjeni mulți au umplut apa vie, odată vor putrezi și îngerii sub glie, țărâna va seca poveștile din trupul trist. [1926] * PASĂREA SFÎNTĂ Întruchipată în aur de sculptarul C. Brîncusi În vântul de nimeni stârnit hieratic Orionul te binecuvântă, lăcrimîndu-și deasupra ta geometria înaltă și sfântă. Ai trăit cândva în funduri de mare și focul solar 1-ai ocolit pe de-aproape. În păduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra întîielor ape. Pasăre ești? Sau un clopot
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]