523 matches
-
Stănescu însăși, care, probabil, le-a trăit și, în timp ce scrie, le retrăiește. Oricum, autoarea merită felicitată pentru că nu este așa cum reiese din prezentările de pe ultima copertă. Ar fi fost groaznic ca la vârsta ei să se ocupe cu inflamarea asamblărilor himerice. Rebus in loc de poezie Emil Stănescu s-a asociat cu prietenul său din studenție, Mihai Samson Petrescu (în prezent, stabilit la Efes), pentru a-și publica simultan cărțile de versuri, într-un singur volum: Emil Stănescu / Mihai Samson Petrescu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nici o valoare. Se opri, cu aerul unui om care se pregătește să dezvăluie o mare taină. ― Toate aceste tratate au fost rupte în mod deliberat. Se sprijini mai solid pe picioare și adăugă, sinistru: ― Enro s-a săturat de visele himerice ale Ligii. Vrea războiul la scara universului și mi-a dat în mod expres ordinul de a extermina populația non-A de pe Venus, act jucând rolul de provocare deliberată. Și încheie pe un ton liniștit, de constatare: ― Din cauza ta m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dumnezeu și ne Închinăm la el. Nu ne Închinăm Însă cu patimă, ci doar așa, de dragul de-a ne Închina. Facem lucrul acesta ca să nu ne Îndepărtăm chiar de toate obiceiurile moștenite de la strămoși. Ăștia suntem noi, dragă Mașa, ființe himerice, plămădite din praful cosmic, la fel de inconsistente și la fel de străine de voi cum e și El. Ne naștem, trăim și, dacă vrem murim, iar dacă nu, nu. - Cum adică, zise Mașa, dacă vreți, muriți, iar dacă nu, nu? Oare e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se stinge niciodată. Chiar și atunci când literele nu pot fi descifrate, chiar și atunci când gagul nu poate fi decodat, gustul bucuriei rămâne intact. Ca și în cinematograful începuturilor, Pif este numele artei ce redă ochiului puterea de a contempla teritorii himerice și de a se delecta cu jocul, inocent, al personajelor care nu îmbătrânesc și nu mor. Ca și textele lui Jules Verne, narațiunile din Pif ne instruiesc asupra vocației visării. Dincolo de submarinul căpitanului Nemo sau de Africa lui Dick Sand
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a clever fellow”, exclamă, pe jumătate visător, John Steed, degustând cu ochii în album un pahar de whisky, în așteptarea domnișoarei Peel. Ca și Jules Verne, Hergé este imaginea canonică a mitografului ce dă imaginației noastre un contur ordonat și himeric, în egală măsură. Prin el, banda desenată intră sub zodia capodoperei și oferă secolului XX nu doar un număr de voiaje inițiatice, ci și pe eroul ce reabilitează demnitatea idealurilor. În costumația sa de globe-trotter adolescent, Tintin este cavalerul fără de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
apărând și dispărând între limitele trasate de cel care le dă viață, consumat de propriile sale fantasme. Vitalitatea ciclului narativ este inseparabilă de vitalitatea imaginației literare și vizuale, în egală măsură. Odată cu Hergé, banda desenată aspiră să dobândească respecta bilitatea himerică a poveștii scrise. Arta lui Hergé este permanent atentă la detaliile de documentare. Pe acest strat de erudiție și de minuțiozitate a căutărilor se așază universul de chipuri și de sunete. Tintin ar fi de neimaginat în absența acelui cuplu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
magia pe care o domesticesc șamanii săi siberieni. În foc sau în pietre, ei sunt capabili să citească mersul vieții, iar Corto Maltese este martorul unei aseme nea coborâri în adâncurile tainelor, atunci când vrăjitorii invocă forțele elementare spre a întări himerica cruciadă păgână a baronului. Ereditatea lui este marca acestei sinteze iluminate pe care Revoluția și războiul civil o scot la lumină. Înainte de a fi profetul Imperiului asiatic, baronul este descendentul unui lung șir de aristocrați germani baltici. În chipul său
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
poetic și tragic al Italiei dominate de bombardamente, atacuri și ambiguitatea conflagrației. L’ange à la fenêtre d’Orient este nu doar o aventură venețiană pe timp de război, ci și imnul pe care Pratt îl dedică ființei nebuloase și himerice a Veneției. Aflat în căutarea Graalului său personal, ținutul El Dorado, Corto pare incapabil să se smulgă de sub vraja unei seducții fatale. În mănăstirile cu incunabule sau în vechiul cartier evreiesc al orașului, Corto urmărește manuscrisul din piele umană pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
-l la starea de sclavie sau înecându-l în sânge. Armata de amante-ucigașe a „castratoarelor” este biciul divinității ce pedepsește pe Adam. Dedicate luptei și pregătite să moară, amazoanele africane ale lui Pratt sunt, ca și Cush, zămislite din materia himerică ce alimentează, de secole, reveria occidentală. Erotismul este, la Pratt, înscris în țesătura intelectuală gnostică. Africa în care se avântă Koinski este și hârtia de turnesol ce expune dilemele identitare - în decorul deșertului, tul burările de conștiință capătă vitalitatea paroxistică
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu a fost încă scris. Și poate că acest război al lui Hugo Pratt ar fi putut fi incomplet fără o nouă evocare a umbrei lui Koinski. El nu este doar războinicul ce străbate un continent în căutarea misiunii sale himerice, ci și confesorul ciudat, primind în viața sa viețile celor care îl înconjoară. Eroul este un moralist care refuză morala, în numele înțelegerii complexității vieți ce nu poate fi redusă la clișee. Și poate de aceea ciclul recompus de Pratt, Koinski
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
amintirile sale ce se așterneau peste volumul de Nerval ca un praf insesizabil, zgomotele lumii ce îl înconjura trezeau zgomotele anilor care au fost. În Spania fiind, pe linia frontului, Corto se despărțea în zeci de monade plutind în spațiul himeric al memoriei sale. Cu ochii către tranșeeele din fața sa, Corto putea contempla acest balet psihedelic al eurilor sale, răspândindu-se pe urmele trecutului ce renăștea, mai puternic și mai colorat ca niciodată. Totul avea aerul unei proiecții cinematografice în care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Isarlîk, publicat întîi în "Viața romînească" (1922). Ciclul Isarlîk ar marca întîia treaptă al procesului alchimic, nigredo (opera la negru), în care elementului terestru, corporal, i se atribuie o forță ascunsă, focul primordial, recuperabil prin dizolvare și închegare. Acea raia himerică "la mijloc de Rău și Bun", târgul hilar de "la vreo Dunăre turcească", unde, printre gâzi și simigii, Nastratin topește, la "jar alb," in, sunând în cazane, e cetatea "ruptă din coastă de soare", încremenită în slavă, utopia poetului, raiul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
probabil, se crede un demiurg. Îl va culca, poate, într-un capitol, cu Darling, toată numai piei, drept pedeapsă pentru femeile pe care în lumea lui le-a părăsit... Injectat amital; psihoterapie sub narcoză: am adus vorba despre iubitele lui himerice: nu a reacționat în nici un fel. Cred că doza a fost prea mare. Despre Caravella, doar, a mormăit ceva obscen. ............................................................................................... Am citit tot ce mi-a adus vizitatoarea; nici un indiciu sigur despre existența reală a femeilor inventate. î ............................................................................................... E. simulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
s-a mai auzit!" "Bătrânul e un mincinos!"...) IERONIM: Spune, bătrâne! CÂNTĂREȚUL ORB (cântă): S-a zvonit în lumea toată / Fără de pereche veste: Că-n palatul din poveste / Stă cea mai frumoasă fată. / Ochi de-albastru întuneric / Ce lucesc adânc, himeric, / Ca de-iubire două basme. Dară corpul ei părere-i, / Abur viu, ca de fantasme. // TOȚI (cântă): Când pe crug e-ajunsă vremea / Mult slăvitului Crai-Nou, / Pe când cerul se deschide / La al lumilor ecou, / Atunci ea vine asemeni, / Printre stâncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de sine. Puteai să-i vezi, de pildă, pe cei mai inteligenți dintre ei făcându-se a căuta ca toată lumea în ziare, sau în emisiunile de radio, motive să creadă într-un sfârșit rapid al ciumei, și concepând, aparent, speranțe himerice sau resimțind temeri neîntemeiate la citirea unor considerații pe care un ziarist le scrisese cam la întâmplare, căscând de plictiseală. În rest, consumau bere sau își îngrijeau bolnavii, leneveau sau se istoveau, clasau fișe sau ascultau discuri, fără a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să aleg. Surîsul și Întrebarea. Rafael și manieriștii. Pietà de la San Pietro și Pietà Rondanini. În Tahiti, Gaugain ar fi putut să așeze la intrarea colibei sale un sfinx surîzÎnd. Nu există o statuie mai nimerită pentru țărmul unui paradis himeric ; și nici Îndemn mai potrivit decît povața uneia dintre cele două icoane despre care ni se spune că pictorul le-a pus să-i străjuiască refugiul : „Fiți misterioase și veți cunoaște fericirea”... Să protestez ? Știu prea bine că fața care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Mi se pare că aflăm aici un semn specific al celor două culturi. Cea egipteană are misterul sfincșilor săi impenetrabili surîzÎnd ideii de timp, În vreme ce cultura greacă se regăsește În orgoliul lui Oedip de a fi Înfrînt sfinxul. Replica animalului himeric din deșert e o fiară care se teme la Theba de logică. Ceea ce mă interesează Însă acum e un răspuns. Stau cu fața la mare urmărind rostogolirea capricioasă a valurilor și mă gîndesc că Oedip nu acceptă să despartă adevărul de fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ci un om viu care Își dă seama că participarea sa la frumusețea lumii nu e posibilă fără să știe că Într-o zi o va pierde. O astfel de rană ar fi salvat și sfinxul egiptean de la indiferența sa himerică, făcînd din el un animal capabil să sufere și să moară. Un Ahile imun la orice pericol nu și-ar justifica nici curajul. Ar fi, sub zidurile Troiei, o simplă mașină de luptă care nu riscă nimic. Riscul său e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Îmi dau seama că trebuie să știu că mă aflu aici, pe țărmul unei mări și nu al unui ocean... cuvîntul acesta mă sperie, nu descind din genealogii de căutători de aur.. Spania caravelelor plecate pe ocean spre un eldorado himeric nu mă fascinează, Spania o Îndrăgesc pentru Don Quijote, iar Don Quijote era un om de uscat ca și mine. Convertit la religia mării, rămîn În fața măreției ei tot barbar... Nu face Însă parte și stînca lui Sisif din trupul aceleiași zeițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
viața uneori cînd nisipul lovește ochii sfinxului amintindu-ne tot ce-am uitat alergînd după iubiri de o zi. Căci tocmai acest punct unde piramida eșuează o Împiedică să se resoarbă În nisip. El plutește deasupra deșertului ca o stea himerică, Însă cîtă vreme nu se sfărîmă și nu redevine nisip reprezintă justificarea Întregii piramide. Sisif urcă mereu din deșert spre această stea... N-am fost capabil niciodată să discut despre moarte perfect liniștit și fără contradicții. Și, probabil, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
magazinelor goale sau a stațiilor supraaglomerate de călători, arșița și ploile capricioase ale subteranei. Se întorcea istovit din aceste aventuri somnolente. Pornea din nou, să atingă acel preaplin al oboselii care să-i vindece disperarea. În stradă, regăsea zurba. Serii himerice, degajări accelerate de magneziu,. O ceață fumurie și roz, perforată de țiuitul antenelor. Intr-un amurg bizar, cind primăvara era iarna, se afla în fața Ateneului. Femeia venea pe trotuarul opus, dinspre Palat. O văzuse de departe, apropiindu-se. Purta cizme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oamenilor și nocivitatea unor "opere" care pervertesc cultura de mai bine de un veac încoace? Suntem condamnați la perioade mereu reluate de kaliyuga, în care să bată tzunami-ul catastrofal al distructivului sub cele mai diverse forme ? Dimpotrivă, este atât de himeric să credem că energiile pozitive umane, reunite în cor universal, vor putea să creeze o nouă ontologie în absolut axiologic ? Nu va fi posibil vreodată ca, în acest scop, să aibă loc acea mutație axiologică proclamată de finalul Simfoniei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
umane. Atunci ființarea va fi un poem absolut. Nu va mai exista nici ambiguitatea vieții duplicitară cu moartea, cu nimicul, nici ambiguitatea cuvintelor care repetă modelul aceleiași ambiguități, și nici metaforizarea cuvintelor în vederea unei a treia ambiguități, cea dintre idealitatea himerică a imaginarului uman și o realitate bolnavă de destrămare. Dintre arte, poezia folosește prin excelență ambiguita-tea. Diversele înțelesuri coexistente deschid perspective felurite interactive, care se pot valoriza intre ele. Chemată să genereze semnificații proteiforme, lecturi multiple, ambiguitatea solicită imaginația cititorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de soluții. Arivist eu îl consider. * Eu susțin adânc și tare: Democrația nu-i de noi, Nu luptăm spre bunăstare, Ci dur într-un moral război. * Lumea toată e-n întuneric, Deși-i lumină peste tot. Se-mpacă omul cu himeric Mai mult decât cu bine-n lot. Multe nopți la mine-s albe, Negre-s numai visele; În zadar compun eu jalbe, Moarte-s toate stelele. „Soacră, soacră, poamă acră”. A mea fost-a carne macră, Pâine rumenită scoasă Din
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
fire viorie ce cu raza încetează, Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al neființii universul cel himeric... În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gîndu-l duce mii de veacuri înainte; Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși, Cum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]