1,662 matches
-
dar totodată Îl iubeau și Îl admirau. După ce l-au suprimat potolindu-și ura și realizând identificarea cu dânsul, trebuie să se fi lăsat pradă unor porniri afective exagerate (S. Freud, 1991, pp. 149-150). Ca să scape de aceste trăiri, copiii hoardei au pus În mișcare un sistem de substituiri simbolice: tatăl a fost substituit de un animal sacru - acesta a devenit totemul hoardei (ulterior clan sau trib). Cum fiecare totem era legat de un anumit grup de „descendenți”, totemul a creat
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fi lăsat pradă unor porniri afective exagerate (S. Freud, 1991, pp. 149-150). Ca să scape de aceste trăiri, copiii hoardei au pus În mișcare un sistem de substituiri simbolice: tatăl a fost substituit de un animal sacru - acesta a devenit totemul hoardei (ulterior clan sau trib). Cum fiecare totem era legat de un anumit grup de „descendenți”, totemul a creat sistemele de rudenie și, mai important, restricțiile privind relațiile sexuale cu membrii aceleiași familii - cu alte cuvinte, complexul cultural și social al
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de altă parte: universalitatea modelului, ceea ce pentru unii interpreți reprezintă cea mai importantă calitate a teoriei freudiene, constituie punctul său vulnerabil - În special din perspectiva antropologiei culturale. Cercetările de teren (arheologice și etnografice) nu au putut confirma: a) existența unor hoarde umane primordiale, dominate de un mascul atotputernic; b) generalitatea totemismului și a sistemului de tabuuri; c) generalitatea sacrificiilor de tip totemic (și a corelației dintre acestea și canibalism); d) generalitatea complexelor oedipiene sau a sentimentelor de vinovăție „sacrificială”; e) existența
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dintre acestea și canibalism); d) generalitatea complexelor oedipiene sau a sentimentelor de vinovăție „sacrificială”; e) existența unor mecanisme (culturale și psihologice) care să conducă la Încastrarea În memoria genetică (complexul lui Oedip) a unui eveniment istoric real (omorârea tatălui din hoarda primitivă). În 1972, două lucrări, independente și complementare, au redeschis problema corelației dintre originile sacrificiului și originile civilizației: Homo Necans de Walter Burkert și La violence et le sacre de Rene Girard. Pentru cei doi autori, sacrificiul instituie separarea dintre
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
va Începe cu slujba religioasă și va continua cu parada și luptele teatrale, pentru a se Încheia cu ospățul comunitar (M.P. Willocks, 2007, pp. 26-27): În apropierea mesei cu oaspeții se ridicau flăcări dintr-un rug imens, În jurul căruia o hoardă de țigani se bătea cu bețe și În loc de bile aruncau unii În alții cu pietre mânjite cu noroi, iar la sfârșitul bătăliei au dansat În jurul rugului. Nu departe de acesta se afla și un butoi uriaș, din care a fost
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
centurionul Focas și moartea împăratului Mauriciu au dus la căderea limesului danubian, în 602. Sub Focas (602-610), atacurile avaro-slave și hunice devin tot mai virulente, iar frontiera Dunării este practic desființată. Sub energicul împărat Heraclie (610-641), tentativele de a opri hoardele barbare la Dunăre eșuează. El efectuează o reformă administrativă și militară, prin care teritoriul Imperiului era împărțit în theme și, în acest fel, întărită, armata romano-bizantină a putut face față atacurilor din 619 și 626. Sub împărații Constans II și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea, stăpânirea hună, un nou tip de dominație barbară. Anume, acela din lagărul închis care strângea pe toți ostașii în ring, grupare concentrată de oameni, pe care o întâlnim de la Peking (China) până la Kremlin (Rusia), și la tătari, grupați în hoardă. Attila, asupra căruia se exercită, atotputernică, influența milenarei concepții a imperiului "ceresc" universal al Chinei, a fost pentru romani, ca și Alaric, un "străjer" al graniței (Iorga), un "ofițer" înscris în ierarhia constantiniană. Dar, pentru huni, el era Hanul, stăpânul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și delegați (trimiși). Dar unele triburi slave se revoltă, iar altele trăiesc pașnic cu bulgarii dominatori. Treptat, elemente de frunte ale slavilor sunt atrase în conducerea statului bulgar. În sate trăiește acea lume romanică (traci romanizați), alături de slavi, sub patronatul hoardei turce (bulgari), rămasă în lagăr (ring), cu căpetenii care își păstrează numele tradiționale, împreună cu veșmântul stepei și orientările zărilor asiatice, ca și vechea religie a strămoșilor lor. Ca succesori ai avarilor, spunea istoricul Suidas, bulgarii cer tribut (subsidii) împăraților Justinian
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu oștenii, carele și familiile lor în regiunea cu bălți și lacuri sărate, aflată la nord de gurile Dunării.6 După vechea cronică a bulgarilor turanieni, căpetenia uniunii tribale, Asparuch, făcea parte dintr-o dinastie, Dulo, originară de pe Volga. Ceata (hoarda) bulgarilor, condusă de el, nu trecea de 30.000 de oameni, dar era de ajuns ca să înființeze un stat nou. Pornind de-aici, din "Onglu", în 679, bulgarii au traversat Dobrogea și s-au așezat "de ambele părți ale Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aduceau prizonieri, care erau transformați în robi și vânduți pe piețele de sclavi. Comunitățile tribale ungare au adoptat preceptele nomadismului ecvestru-societatea nomadă ungară tindea să se militarizeze pentru protecția membrilor ei, a turmelor de animale și pentru confruntări cu alte hoarde nomade din stepă și jafuri. În vârful piramuidei sociale la triburile de unguri se aflau acei "kende" sau "gyula", care dețineau o poziție privilrgiată. Confederația tribală ungară era divizată în șapte triburi: Nyek, Magyar, Kurt-Gyarmat, Tarjan, Jeno, Ker, Keszi. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trebuie să facem câteva importante sublinieri. După evacuarea Daciei, așa cum arătam, asistăm la dispariția orașelor și a așezărilor mai mari din văi datorită traversării ținuturilor noastre, în urma prăbușirii stăpânirii hunice, de către cetele de războinici supuse anterior lui Attila. În urma acestor hoarde au rămas numai ruine fumegânde și o populație sărăcită, fugită prin munți și văgăuni, care n-a mai îndrăznit să întemeieze sate în locurile deschise, expuse năvălirilor, ci a trăit în cătune risipite prin poieni și pășuni alpine, obișnuindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a "tichiilor negre", subordonată cnejilor din sudul Rusiei. Uniunea aceasta a supraviețuit până în secolul al XIII-lea, mai precis, 1239, când mongolii au ocupat Rusia, iar la începutul secolului al XIV-lea, ei sunt menționați între triburile cumane din perioada Hoardei de Aur, de către cronicarii arabi. În sfârșit, alte grupuri pecenege s-au îndreptat spre vest, în Panonia, și au intrat în armatele regilor arpadieni ca mercenari.4 Pecenegii au fost semnalați și în Transilvania, în prima jumătate a secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vezi mai jos). Dealtfel, ei nu puteau rămâne oricum în sudul Rusiei, din cauza presiunii cumanilor, și au fost siliți să se refugieze la Bizanț. În 1143, pecenegii sunt menționați alături de cumani și franci între populațiile ce prădau apusul Imperiului. Rămășițele hoardelor turanice (pecenege) s-au refugiat în Ungaria, unde cronicile latine vorbesc despre un "duce al cumanilor" fugit în oastea regelui Ștefan II, după "măcelul împăratului"-victoria lui Ioan II asupra pecenegilor sau cumanilor.5 Sosiți în regiunile noastre, la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în sudul Dunării, pe pământ bizantin, dar, intuind pericolul pe care l-ar fi reprezentat așezarea lor pentru Imperiu, împăratul Alexe Comnenul a refuzat inițial alianța cu ei împotriva pecenegilor. Mai mult, el a oferit daruri pentru a obține retragerea hoardelor cumane. De-abia după reizbucnirea conflictului cu pecenegii, bizantinii au recurs la sprijinul cumanilor a căror intervenție a decis dezastrul peceneg de la Lebunion (1091). Însă masacrarea prizonierilor pecenegi și a familiilor lor de către bizantini i-a înfricoșat pe cumani, care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cele două teritorii ocupate, împreună cu Iranul oriental, au fost incluse în statul (ulusul) mongol. În anii următori, 1226-1227, mongolii au atacat din nou tanguții din China, deoarece aceștia au refuzat să susțină militar campania din Asia Centrală.14 După cucerirea Horezmului, hoardele mongole au continuat înaintarea spre apus și au depășit fruntariile Asiei. Pătrunderea lor în Europa a fost în mare măsură datorată hazardului. Pornită inițial în urmărirea hanului Muhammad al Horezmului până în sudul Mării Caspice, armata mongolă condusă de Djebe și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
papei, la 18 mai 1241, despre "întâmplările jalnice și vrednice de plâns ce s-au abătut asupra regatului Ungariei" și-i cerea sprijinul. El aducea, în același timp, la cunoștință Sf. Scaun că tătarii "au năvălit în Ungaria cu o hoardă numeroasă și, fără a ține seamă de vârstă sau sex, au trecut prin ascuțișul sabiei pe toți cei pe care i-au putut găsi, au dat foc bisericilor și locurilor închinate numelui lui Dumnezeu, spurcându-se prin ucideri de oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ponto-caspic (dintre Marea Neagră și Marea Caspică) au fost efectiv ocupate și înglobate în Imperiul mongol, iar alte teritorii au devenit tributare și obediente politic. Teritoriile mongole din vestul Asiei (dincolo de Volga și Ural) și răsăritul Europei, incluse în Ulus-Djuci sau Hoarda de Aur, au fost concedate încă de Gingis-han fiului său cel mare și descendenților acestuia. La moartea prematură a lui Djuci (1227), i-a urmat fiul său Batu-han, care după încheierea expediției în Europa (1242), și-a fixat reședința pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
inferioară, la Sarai (Saraiul Vechi sau Sarai-Batu). Demnitatea supremă în Imperiul mongol era deținută de marele han, cu reședința la Karakorum, dar treptat atribuțiile sale s-au diminuat când uriașul organism statal mongol și-a pierdut unitatea. În aceste condiții, Hoarda de Aur s-a constituit într-un stat mongol de-sine-stătător, care nu mai recunoștea autoritatea simbolică a marelui han, dar hotarele sale au suferit modificări. Hoarda de Aur și-a constituit o arie de dominație directă și o zonă de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au diminuat când uriașul organism statal mongol și-a pierdut unitatea. În aceste condiții, Hoarda de Aur s-a constituit într-un stat mongol de-sine-stătător, care nu mai recunoștea autoritatea simbolică a marelui han, dar hotarele sale au suferit modificări. Hoarda de Aur și-a constituit o arie de dominație directă și o zonă de hegemonie, în care au fost înglobate în diferite grade de dependență statele și popoarele cucerite. În componența efectivă a Hoardei de Aur au intrat regiunile de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar hotarele sale au suferit modificări. Hoarda de Aur și-a constituit o arie de dominație directă și o zonă de hegemonie, în care au fost înglobate în diferite grade de dependență statele și popoarele cucerite. În componența efectivă a Hoardei de Aur au intrat regiunile de stepă din sud-estul Moldovei (Bugeacul) și nordul Dobrogei. Celelalte teritorii românești de la sud și est de Carpați au rămas sub administrația conducătorilor locali, dar au devenit tributare mongolilor, precum cnezatele rusești și statul bulgar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud-estul Munteniei), aflat în vecinătatea sudului Moldovei și nordului Dobrogei. În Bugeac (sudul Basarabiei) au fost descoperite complexe funerare din secolele XIII-XIV, cu ritul de înmormântare specific triburilor (popoarelor) turanice ale cumanilor, aserviți stăpânirii mongole. Dacă, pe de o parte, Hoarda de Aur a aservit politic teritoriile românești, pe de altă parte, aceasta a frânat tendințele expansioniste ale regatului Ungariei la sud și est de Carpați. Alți migratori După ce-am urmărit pătrunderea în regiunile noastre a populațiilor nomade de pecenegi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Carpații dintre Transilvania și Moldova descinde, crede Iorga, o întreagă populație, aflată pe clina răsăriteană a muntelui, și anume ceangăii, din zona Bacău, este o diferență între ei și secui.23 La sfârșitul secolului al XI-lea, cumanii îți împlântau hoarda în șesul muntean, ca să ajungă apoi la o conviețuire cu locuitorii vechi (autohtoni), care devin asociații lor militari, primind de la acești stăpâni ("domni") și așezăminte fundamentale, în care vor trăi mai departe (Iorga). Cumanii, noii barbari, au conviețuit cu autohtonii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locuitorii vechi (autohtoni), care devin asociații lor militari, primind de la acești stăpâni ("domni") și așezăminte fundamentale, în care vor trăi mai departe (Iorga). Cumanii, noii barbari, au conviețuit cu autohtonii din regiune, românii. Trebuie să ne întrebăm, ce însemna stăpânirea hoardei, în cazul cumanilor, ca și al pecenegilor și turanicilor, în general. Un scriitor spunea: "Hanul cel mare locuiește totdeauna în câmp, din cauza mulțimilor care-l urmează, căci în oraș n-ar putea să steie a patra parte, astfel, merg dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pecenegilor și cumanilor. Prin urmare, conchide Iorga, având în vedere dominația celor două neamuri turcice, extinderea dominației regatului apostolic al Ungariei a fost oprită, până la 1200, de existența dincoace de munți (Carpați) a patronajului (prezenței), adică a stăpânirii unei alte hoarde (cumanii), păstrată astfel, rămasă în mare parte păgână și dedată numai războiului. O urmă a raporturilor strânse cu ei (cumani) nu se află în numele de locuri (Iorga), așa cum s-a crezut pentru localități precum Comana, Comănești ori Comarnic, ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alături de o ceată de tătari și cumani, sunt menționați și "valahi". În același timp, este o certitudine că regiunile de câmpie românești din sud și est, Bărăganul și Bugeacul, erau sub stăpânirea directă a tătarilor. Un sol creștin la curtea Hoardei de Aur a întâlnit, pe drumul spre Marea Caspică, români prin acele părți, cu daruri pentru han, precum și un cuman care vorbea latinește, fiind botezat în Episcopia de Milcov. După marea năvălire, cu distrugerile și cruzimile ei, populația se-ntorcea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]