669 matches
-
fete de lângă ea. Când Simsy și-a scos-o să i-o arate chelneriței din cabană și am început toți să râdem. Cred că labradorii o aveau mai mare. Au râs cu toții nostalgic. Simon nu părea cât de puțin rușinat; hohotea alături de ceilalți, și a zis: Era destul de drăguță fata aia. Cum o chema? —Belinda Cutare-Cutare, a spus o clonă a lui Sophie. Johnny a pus mâna pe ea, nu-i așa, Johnno? S-a uitat la Harriet. —Vai, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să plângă. Plângea ca și cum se tot abținuse de-a lungul anilor și odată ce a început nu se mai putea opri. Cu paharul în poală își dădea drumul la lacrimi, care-i curgeau pe obraz ca două pârâiașe gemene. Clipea constant, hohotind, în timp ce lacrimile îi cădeau mizerabil în poală. — Te rooog, tot spunea, cu vocea înecată în lacrimi și whisky. Te rooog. —Bine, am spus. Nu îi zic. Dar asta nu l-a oprit din plâns. Și-a scos batista din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aș fi ridicat, mirat, din sprîncene (nu eram dornic de căsnicii, ci de aventuri ). Dacă acum 10 ani mi s-ar fi explicat că voi sta În ...Tecuci, cel puțin 60 de dimineți, și În Dej, alte 35, aș fi hohotit, spasmodic (ce-avea drumul meu spre Timișoara, sau Iași, cu Tecuciul și Dejiul?). Și totuși, s-au Întîmplat, toate astea...Viața are logi ca ei, aparte. Hm! Și fiindcă am pomenit de viața universitară : dacă acum 36 de ani, cînd
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
TREI ÎN COR (citesc cu voce foarte tare și sacadat) "... Pentru că e-ra se...niiiil !" BUNICUL: Eu se...?? TOATE: Niiil! Se-nil! Se-nil! BUNICUL: Eu, mă? TOATE TREI ÎN COR: Ei, nu tu... Personajul Ilie (îi dau cu sîc și hohotesc de rîs). BUNICUL: Nu, că-l omor!! SONIA: Ai văzut cum e cu literatura? Sună telefonul. Bătrînii nu aud. Răspunde mama. GETA (la telefon, depărtînd din cînd în cînd receptorul pentru că interlocutoarea urlă la ea și încercînd să traducă celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mai fi găsit niște spectatori ca părinții mei atunci când dădeam adevărate spectacole de mimă? La ora mesei nu se mai săturau să mă privească - o dată, maică-mea s-a scăpat pe ea, doctore, și a trebuit să fugă la closet hohotind de râs ca o isterică, după ce m-a văzut făcând pe domnul Kitzel din Jack Benny Show. Ce să-ți mai zic? Mai erau și plimbările, plimbările cu tata prin parcul Weequahic, duminica, plimbări pe care nu le-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu a tăiat 118. Sfarmă o ceapă cu pumnul și o împinge către Carol. Ia, nu te sfii! Că acolo unde mergem noi nu sunt obrazuri simandicoase, să le pută. Da' mai știi, poate așa frițul o să fugă de tine, hohotește el, împingându-și în față mustața cânepie care ascunde buzele groase. În timp ce râde, cicatricea de pe obraz se încrețește, lucru ce-l face să închidă pe jumătate ochiul drept. Trăsăturile osoase ale chipului aspru arată deslușit cei treizeci și trei de ani tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vin, țuică, friptură, sănătate, domnule director, sănătate. Masa era încărcată cu toate bunătățile din lume și mă aștepta, iar eu n-am pierdut ocazia, m-am așezat, am băut și am mâncat. Mă pierdeam printre sticlele acelea pline, dincolo de care hohotea directorul, mare, gras, moale și generos, personificarea însăși a belșugului. Chiar pot să zic că nu m-am întreținut cu el, ci cu sticlele și cu piureul și cu friptura, el era ca un chelner, se asigura că totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
comedie cu Bobby Dish, care țopăia pe pilonii unui ponton în lumina lunii. La un moment dat Bobby Dish alunecă, se lovește de pod, apoi cade în apă. Apa e infestată cu rechini zâmbitori. M-a bufnit râsul și am hohotit un timp, după care am închis ecranul. Mângâiam absent telecomanda și am remarcat că mâncărimea pe care o simțeam de la o vreme în palmă se datora unei mici excrescențe de plastic aflată deasupra locașului bateriilor. M-am uitat mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
unde tot tăiere de porc era. Cu toată duhoarea, chipurile femeilor arătau vesele iar pliscul nu le tăcea o clipă. - A înnebunit lumea asta, ferească-mă Dumnezeu, exclamă Soltana. Știți, oameni buni, cum îi zic la școală Pachiței mele ? Gâsculeasa hohoti gros : - Domnișoara Pak, fa ! - Ptiu, bătu-i-ar ! făcu cu obidă Soltana „Dar asta cine ți-a scornit-o, fa ?” zic. - Nu, mamă, zice, c-așa se spune acu”. De l-aș prinde eu pe- acela, să-i arăt eu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de Crăciun nu mai e distribuită În rolul Mariei, ca În anii trecuți, ci Într-unul de spiriduș... Dar mai există speranță, nu-i așa?... pentru că băncile zboară zi de zi. Dispuse În escadronul lor, elevii se Îngrămădesc și trec hohotind prin timp, iar Într-o după-amiază Callie ridică privirea de pe hârtia mânjită cu cerneală și vede că s-a făcut primăvară, că florile Înmuguresc, forsiția Înflorește, ulmii Înverzesc; În pauză fetele și băieții se țin de mână, uneori se sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lacrimi mai bine de un deceniu. Știa cum s-o facă. Era ca un puști care arde cu lupa o furnică, ațintind cu precizie asupra ei raza din ce În ce mai fierbinte. ― Lesbiano, lesbiano, lesbiano... Și apoi se Întâmplă. Obiectul cedă. Începu să hohotească de parcă era o fetiță. Se făcuse roșie la față și dădea frenetic cu pumnii, ca, până la urmă, să alerge În casă. În acel moment activitatea fioroasă a lui Jerome Încetă. Își potrivi haina. Își netezi părul și, rezemându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era nimeni să-l vadă, deschise gura și-și revărsă tot amarul care-l copleșea. Nu mai plânsese din copilărie. Sunetul pe care-l scotea vocea sa gravă plângând Îl surprinse. Aducea cu un urs rănit sau pe moarte. Milton hohoti În Cadillac și mașina Începu iar să coboare. Nu plângea pentru că era pe cale să moară, ci pentru că eu, Calliope, Încă nu mă Întorsesem, pentru că nu reușise să mă salveze, pentru că făcuse tot ce-i stătuse În putință ca să mă aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
plastic, se folosea de aptitudinile lor de mecanici auto la demontarea mașinuțelor de fier, îi lăsa să asculte discurile cu povești puse la pick-up-ul lui tata (cred că se înnebuneau după Făt-Frumos fiul iepei, prea chirăiau toți trei când zmeul hohotea și striga V-aam priiins, frumoaaaseloor!). Partea proastă este că eu nu i-am văzut niciodată pe Știm și Ștam, poate fiindcă sunt ochelarist, poate din alte motive. Îl auzeam pe Matei vorbind prin casă și, de ce să vă păcălesc, credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la o bestializare a lui: Se punea la cale o conjurație infernală a lucrurilor, fiecare te lua zălog, te îmbrâncea să-ți faci la galop testamentul, pașapoartele și rugăciunile și, odată atras în cursă, lucrurile te îndemnau să-ți îngropi hohotind capul în perne și să-ți ispășești vina de a te fi născut mort de-a gata... (Trântorul) Este o înrăire reciprocă, efect al luptei dintre poet și mim, o exprimare a intoleranței unuia față de celălalt, o ceartă continuă, dispe-rantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de lungi și subțire... încât se amestecă cu celelalte figuri de lumini și umbre de pe pereți. Din ciocul lung și subțire, al cocorului ieșea un vaiet jalnic, tânguitor... apoi, se prefăcu, luând chip de femeie învăluită într-un văl alb, hohotind cu fața acoperită cu palma. Părea să fie Vasilica. Apoi, se prefăcu din nou în cocor, se strecură prin perdele fără să le vălurească, șiși reluă zborul să-și prindă cârdul. In urma lui rămânea ca o trenă de lumină
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
puțoi care "nici nu știu cum arată obectu' ăla". Firește, au ajuns iarăși la cântecele pe care le lălăiau cu un mereu reînnoit entuziasm. Coniacul trecea de la unul la altul, toți făceau pe nebunii, se prefăceau că s-au îmbătat, răcneau și hohoteau când se spuneau bancuri. Fetele noastre, dintre care Fii era permanent ținută după gât de Lulu iar Michi stătea lipită de Manix, evitau cu grijă să intre în clinciurile vorbelor în doi peri, dar chicoteau și ele, 46 scuturând din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Constanța, de unde am luat avionul spre București. Am ajuns chiar în ziua incinerării. Mama mă aștepta cu ochii umflați de plâns. Slăbise și mai mult. - S-a aruncat în aer, a spus ea. Vocea i s-a frânt și a hohotit de plâns. O rudă îi povestise lui tata că prietenul său murise în lagărul de la Canalul Dunărea - Marea Neagră. Tata își pierduse dintr-o dată toată plăcerea de a mai trăi. Se simțea singur. Eu nu-i scrisesem nici un rând. Știrea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
o mlădiță de ilice, după care Sally turnase peste el tărie și îi dăduse foc. Au fost nevoite să scoată apoi farfuria în grădină, fiindcă puțea îngrozitor și scotea teribil de mult fum, după care au așezat-o pe iarbă, hohotind de râs, în timp ce farfuria fumega. Acum, când rememora episodul, Eva își regreta acțiunea. Fusese un sutien bun, cu bandă elastică dublă, făcut în așa fel încât să ofere siguranță acolo unde femeile aveau mai mare nevoie - după cum enunțau reclamele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
crâșmelor prin care umblam. Într-o seară târziu, când tocmai mă depărtasem de casa ei, mi-a răsărit deodată în față. Ne-am oprit, amândoi, împietriți. Ne-am uitat unul la altul, apoi ea s-a zvârlit în brațele mele, hohotind. Eu am prins-o ca să nu cadă și am început și eu să hohotesc. Printre lacrimi, mi-a spus: Petre, eu te-am iubit, eu te iubesc. Atunci am vrut să mor, am băut săpun lichid și am fost dusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ei, mi-a răsărit deodată în față. Ne-am oprit, amândoi, împietriți. Ne-am uitat unul la altul, apoi ea s-a zvârlit în brațele mele, hohotind. Eu am prins-o ca să nu cadă și am început și eu să hohotesc. Printre lacrimi, mi-a spus: Petre, eu te-am iubit, eu te iubesc. Atunci am vrut să mor, am băut săpun lichid și am fost dusă la spital. Nu știu ce a fost cu mine. Vorbea întretăiat, printre sughițuri și eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a spus: Petre, eu te-am iubit, eu te iubesc. Atunci am vrut să mor, am băut săpun lichid și am fost dusă la spital. Nu știu ce a fost cu mine. Vorbea întretăiat, printre sughițuri și eu îi mângâiam părul și hohoteam neîncetat. Eu pe tine te iubeam, dar tu... Și nu putea continua. După ce ne-am liniștit puțin, strân gându-ne în brațe, ne-am depărtat unul de celălalt. Ne priveam cu nesaț și cu durere, căci între noi nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
actualului președinte al României cu cele ale unor alte personalități politice mai democratice sau mai dictatoriale. Toată lumea știe cum e Băsescu: iubitor de petreceri și dans, admirator nestăvilit al femeilor frumoase, amator de whisky și cu un râs gros. Și hohotește așa, în cele mai nepotrivite momente. Da, e drept că un mare conducător de stat nu ar trebui să se lase distras de la treburile cetății de diverse petreceri frivole și nici să se dea în spectacol prin cârciumi cu whisky
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
urechile, trecându-mă într-o surzenie țiuită, în sudori sulfuroase prelinse pe jghiabul spinării. Apoi mi-a înțepenit mâna dreaptă, falca s-a lăbărțat pe-o parte, ochiul s-a topit, a scrob, sub pleoapa fleșcă. Atunci au început să hohotească hahaleric, să se bată pe cele trei rânduri de burți, de plăcere, cu palmele țuguiate fin în câte cinci degete subțiratice la fiecare, să leșine pe spate de veselie. Încet, cu mâna rămasă teafără, le-am desenat pe peretele proaspăt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
meu. MOTTO: „Ci tu pe-aici de ce te-mbii-n pierzare? De ce nu urci pe piscu-n zări durat, Ce-i pururi vechi izvor de desfătare? Acolo jos vei auzi cum crește Suspinul gloatei ce-n tumult pestriț A doua moarte hohotind cerșește. Și-ai să mai vezi pe cei ce-s mulțumiți Să ardă-n foc, căci și de-au fost mișei, Nădejde trag s-ajungă fericiți. Pe urma mea, spre-a ta scăpare deci Alungă-ți pașii și la drum
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu maximă vigoare. Fetele se prinseră pe dată de ghidușia lui Vasile Elisav (umorul căruia era, în rest, cam îndoielnic), nerămânându-le, în caz contrar, decât să rămână (pardon de repetiție!), ele, mască... Prinzându-se, făcură, însă, haz: — Ha, ha, hohoti Nora; iar Carmen avu o filosofică mirare, care constă într-un: — Aha! Vasile continuă imperturbabil: — Pentru a fi un palindrom perfect, bref: pentru a fi un palindrom, iar nu numai o jumătate, cum vă spuneam mai sus, de palindrom, jumătatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]