663 matches
-
inima pe mine toată iarna, și m-am plâns, și m-am zbătut pe la toți oamenii... Nicolae Dragoș, întunecat, se uita și bombănea și din când în când arunca ochii spre Platamonu care, mai deoparte, se zvârcolea în mâinile țăranilor, hohotind de plâns. ― Na, gata, uite-le! făcu Chirilă, ridicîndu-se. ― Pune-i-le pe piept, nea Chirilă, să-și facă tocană din ele! zise gros Nicolae Dragoș, întorcîndu-se cu scârbă. Câteva râsete izbucniră, apoi strigăte ș-apoi gălăgia, care se potolise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așa că dama în chestiune, înnebunită de grijile pe care și le făcea, se ținea de capul meu să-l salvăm pe băiețel. Cred că habar n-avea ce era cu el în chestia asta! Ca de obicei, inginerul mugea și hohotea la cea mai neînsemnată poantă. ― Tu știi locul ăsta. continuă Parker. Pereții, planșeul și tavanul ― numai oglinzi. Pat, ioc! Numai o bucată de catifea, acolo, atârnată în mijlocul odăii pentru intimitate și să nu le lovești de oglinzi. Și gravitație, zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Afirmația l-a inspirat, fiindcă declama cu voce tare modul în care șeful li s-a adresat: Scumpii noștri pensionari, Nu-i de unde pensii mari, Vă dăm bonus drept mărire Drum expres spre cimitire! Cei din jur au început a hohoti, trecându-și sticla cu vin de la unul la altul. În gând i-am dat dreptate nevestei. Aceasta este un fragment din vasta competiție PENSIONARIADA! CUM AM DEVENIT MULTIPARTIDIST Cu câteva zile înainte de declanșarea campaniei electorale locale, venind de la cumpărături, m-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
palmele pe piciorul lor drept ― cel mai vulnerabil salut pe care îl știam eu ― și am plecat. ― Good-bye, Allan, îmi spuse inginerul, întinzîndu-mi mâna. Dar eu mă prefăcui că nu văd și trecui înainte, pe coridor. Chabù alergă după mine, hohotind. ― Unde pleci, dadà? Unde pleacă Allan-dadà? întrebă pe maică-sa. ― Dadà e bolnav și se duce să se vindece, îi spuse d-na Sen într-o, bengaleză șoptită, apucînd-o în brațe, ca să nu iasă în stradă după mine. Când am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
odioasă atingerea aceea, încît mă cutremuram tot, și o rugai să mă lase, căci sunt obosit și bolnav. ― Nu cumva ești îndrăgostit? clipea ea, șiret, din ochi. Te-o fi fermecat vreo indiană. Vreo nespălată neagră, cum îți place ție... Hohoteau toți. D-na Ribeiro, care îmi aranja odaia alături, veni și ea. ― Lăsați băiatul în pace. Hai, Allan, bea un pahar cu whisky. Să vezi cum trec toate. O operație la ochi nu e chiar un lucru atât de grav
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai puteam să ies din zăpadă / și aveam o sută douăzeci de ani. și nu / mai puteam să ies din moarte. / nu mai puteam să ies din îmbrățișarea iubitei. / adică nu puteam să ies din trupul mamei / care mă aștepta hohotind de singurătate (...). Din acest motiv, actul creației este omagiat prin asociere cu nașterea: mâna odihnindu-se în carte. prunc înfășat / în aluat. țipând după maica sa. / iar pagina albă este grea în așternutul curat. / travaliu de gândire ca înflorirea măceșului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fi existat între umor și înaintașii firmei MOLID SECURIT SSTEMS ?! Diogene a apelat la protecția unui butoi, zice unul. Armata unui domnitor din Moldova i-a învins pe turci undeva, nu departe de Pădureni, folosind tactica râsului.Au murit ăia hohotind pe ruptelea ! Umoriștii iubesc câinii, a adăugat unul dintre copii. El deține un tekel pur sânge maidanez! Posibil să fie un om de treabă. Eu zic să-l lăsam deoparte. E un tip periculos. Deja este dat în urmărire pentru
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
lui. Auzi ce potriveală! El, ministru plenipotențiar la Tokio! De aceea trăgea cu urechea și surâdea ironic auzind năzbâtiile pe care le debitam bă-trînului despre Țara Soarelui-Răsare. Și râzi, rîzi! într-adevăr ― era de necrezut această coincidență buclucașă! Mihaela însă hohotea să moară... Atrăgeam privirile tuturor cu râsul nostru căpiat. Parcă scăpasem amândoi dintr-un ospiciu! ― În viața mea n-am râs atâta, rosti ea sfârșită. Zău, nu-i d-a bună! La rîndu-mi m-am adresat unud personaj imaginar: ― Stimată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se aplecă adânc și puse buzele pe apa neliniștită. ― E sărată? am întrebat-o surâzând. ― O-ho, făcu Mihaela cu un gest plin de gingășie. Să știi că mi-ar fi displăcut dacă noua mea prietenă marea era... nesărată... Am hohotit din nou. Doamne, nici într-un an n-am râs ca în ziua aceea. Eu și Mihaela eram de felul nostru reținuți, sobri, ponderați; priveam viața prin lentile care nu măreau realitatea. Ușurința, superficialitatea, exuberanța ne erau, oricum, străine. Așa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
papucilor și halatului, și în curând o va duce la groapă. Exagerez? Nu, dar pierd șirul. Voiam doar să vă spun cât de bine mi-au prins acele luni de orgie. Trăiam într-un fel de ceață, în care râsul hohotea tot mai stins, încât până la urmă nici nu-l mai auzeam. Indiferența mea, și până atunci atât de mare, nemaiîntâlnind nici o stavilă, se întindea ca o scleroză. Terminasem cu emoțiile! Starea mea de spirit era mereu aceeași sau, mai bine-zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Ne ! Simțindu-l pe bătrân în puterea sa, Voicea făcu treaba cu temei. Cu hotărârea pătimașă care da trăsăturilor lui groase energie, țiganul ținu găleata până când, ca un șoarec cufundat în apă, bătrânul se liniști. Bine dispus, tăietorul încă mai hohotea când un fior zvâcni în Voicea : deși îl slăbise din strânsoare, moșul rămânea nemișcat. Aproape mângâietor, țiganul puse mâna pe el. - Haide, moșule, scoală... Cu orgoliul rănit de împotrivire, Voicea nu voise decât să-și arate puterea. Furișă o privire
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
călătorea prin Perú și-și cîștiga traiul pictînd. Barba și-o lăsase fiindcă-i era lene să se radă și pipa n-o aprindea aproape niciodată, dar o ținea mereu În colțul gurii. „E biberonul lui mister“, comentă Nilda și hohoti În rîs dezvelindu-și cariile și o mulțime de dinți de aur. Peter nu pricepu gluma și se mulțumi să zîmbească și să-i pună Întrebări despre pădurea virgină. Atunci Nilda Își dădu drumul și istorisi tot ce știa, Îndrugînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să nu cumva să repeți those horrible things pe care le spuneau despre unchiul lui. Dar Juan Lucas nu s-a lăsat pînă nu i-a explicat pe Îndelete cum era mătușa Susana În costum de baie și atunci au hohotit cu toții Într-un rîs bărbătesc și au cerut gin and tonics care erau aduse dinăuntru, de la barul clubului, de cîțiva chelneri tineri care treceau impasibili de parcă ar fi fost de piatră, printre atîtea femei și fetișcane În costum de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unor haidamaci Într-un bar și distrugerea rînd pe rînd a tuturor instalațiilor luxoase În timpul celor cîteva ore de Încăierare; acolo, pentru cucerirea vestului, iar aici, fiindcă sînt mîndru că-s peruvian și-s fericit. Vlăjganul, Încercînd să se ascundă, hohotea pe Înfundate văzînd cum compatriotul lui Îi făcea mîna zob, prietenește, lui Lester. Trebuia să pui la socoteală faptul că Viceregele mergea pe treizeci de ani, iar Lester, deși era mai voinic, Încă nu Împlinise douăzeci și unu. Lester Însuși și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o hîrtie, „ultima, spuse, dar abia acum Începe viața cea dulce“. — Ține să iei un taxi, adăugă, Întinzîndu-i hîrtia lui Bobby. — Mai bine plătește-ți tu un whisky, Îi zise Bobby, refuzînd să ia banii. — Spiritul familiei, comentă Vlăjganul și hohoti ea de obicei, În timp ce Bobby se ridica În picioaie, uitîndu-se la frate-său. — Du-te, Bobby; ne vedem mîine, Îi zise Santiago. În timp ce Bobby se Îndepărta furios. Avem niște haltere acasă? Întrebă pe neașteptate, dar Bobby nu-l auzi. Santiago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lester dădea pe gît pahar după pahar, ca niciodată; era În stare să mai stîrnească un scandal la fel ca atunci, mai ales dacă Vlăjganul rămînea acolo, În capătul celălalt al barului În formă de U, chiar În fața lor și hohotind mereu, Și mai era și problema limbii, pe deasupra; Lester nu Înțelegea o iotă din ce se vorbea acolo, ar fi putut crede că petrecărețul Își bătea joc de el, cine știe, după toate cîte-i spusese... Totuși băutura nu reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Taci! femeia se Înăbușă de rîs și-l trage de mînecă. —... Spune-i... unchiului... Walter... să-și pună... pe dedesubt... Nu! Nu! Nu! Heinrich! Taci! strigă femeia. — Alea... groase... cu inițialele... brodate... de mătușa Bertha. Aici toată mulțimea vuiește, femeile hohotesc de rîs, țipă În semn de protest și strigă: — Taci! Șst! — Ja... o să-i spun! strigă călătorul zîmbitor, după ce ceilalți s-au mai liniștit puțin. Poate că... nu... le... mai... are - și se sufocă și se Îneacă de rîs. — Otto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de planete ale Ligii. Dictatorul încremeni, șovăind. Apoi izbucni în râs. Înaintă și-și puse brațul pe umerii bărbatului. - Bătrânul Secoh, zise, sarcastic. Seniorul Templului clipi la acest contact, dar îl suportă un moment cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce se poate întâmpla cu acest sistem. Dar sunt iritat ori de câte ori îmi aduc aminte de Thorson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
inexpresivă, o îndulci cu o încruntare gînditoare și intră. Urmă o explozie de rîsete și cineva strigă: — Și era cel mai nobil dintre romani! Se trezi în fața unor rînjete care mai de care, a unor priviri strivitoare și capete care hohoteau. Veselia se prăbuși ca un val peste carapacea lui de singurătate și gravitate. Am nasul verde sau ce? rînji el și se așeză lîngă studentul cu mustață blondă pe care îl urîse instictiv cîndva. — Nu, dar arătai ca Cezar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dramatism. Un alt polițist îi aduse prînzul, iar Lanark îl întrebă: Cînd voi putea să-l văd pe magistrat? — Curtea se întrunește mîine dimineață. Ați putea să-mi luați lenjeria și să mi-o atîrnați în altă parte? Polițistul ieși hohotind. Lanark mîncă, bău, apoi se plimbă în cerc, fîlfîind chiloții într-o mînă și vesta în cealaltă. „Presupun“, își zise el, „că adunarea discută ordinea mondială chiar în această clipă“. în el se înteți sentimentul de ură, ură față de adunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de planete ale Ligii. Dictatorul încremeni, șovăind. Apoi izbucni în râs. Înaintă și-și puse brațul pe umerii bărbatului. - Bătrânul Secoh, zise, sarcastic. Seniorul Templului clipi la acest contact, dar îl suportă un moment cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce se poate întâmpla cu acest sistem. Dar sunt iritat ori de câte ori îmi aduc aminte de Thorson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
luase pașaportul prin geam, cu viză cu tot. Ghazal, care povestea toate astea, zice că nu va uita niciodată: la aeroport, femeia cu armă, care o controlase, pipăind-o conștiincios pe tot corpul, la sfârșit o îmbrățișase și-ncepuse să hohotească. Ele două rămâneau în Iran, dar Shirin Ebadi pleca, le zbura din mână torționarilor ei și mullah-ilor, Islamului reformat. De-atunci, nimeni n-o mai văzuse vreodată purtând un văl. Arăta ca o disidentă înnăscută, era greu s-o imaginezi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de braț și-o târa, iar ceilalți veneau după ei, bâjbâind în bezna culoarului. — Păi nu vreți să o ducem, pe rând, în Las Vegas? Fierbe sângele în ea! zise cel care o împingea spre ieșire, iar la așa replică hohotiră toți trei. Lasă că e timp și de asta, zise șeful cenzurii, vreau s-o văd cum se bucură, pe lumină, și să îi văd părul, pentru ce-am așteptat? — Ptiu! făcu cel mai tânăr, care, după glas, îi păru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
părul, pentru ce-am așteptat? — Ptiu! făcu cel mai tânăr, care, după glas, îi păru un basidji de curând racolat. Să-ți dorești să pătrunzi într-o curvă în care mai întâi a fost altul, imperialist! — Nu contează, e circumcis! Hohotiră din nou, erau beți, iar celui care o purta îi intraseră degetele în carnea ei. Tot visase să scrie trei cărți. Prima ar fi fost despre soare și n-ar fi citit-o aproape nimeni. Oamenii, în general, nu gândesc
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Îmi pare rău... La mine, doar tata a stat la balamuc. Eu am avut noroc, semăn cu mama. ― O femeie de nădejde, presupun. ― Oho! în fiecare dimineață se urca într-un salcâm și dădea din mâini. ― Se credea avion? Cârnul hohoti. ― Acum îmi dau seama că ești țicnit de-a binelea. Făcea mișcare în aer liber. Așa-i recomandase doctorul. ― Înțeleg... ― Când veneam de la liceu o ajutam să coboare. ― De ce? Nu încăpeați amîndoi? ― Ei asta-i! Doar trebuia să stăm la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]