1,824 matches
-
mare director de programe IT din Cehia, se mărită. Civil, la ei...masa și dansul, la noi! Mă uit la copiii ăștia...sunt liniștiți. Ascultă explicațiile în căști...fac poze...mici cumpărături. Nu mai e nevoie să stai cu ochii holbați în gura ghidului. Pe o rază de 500 m aud perfect tot. “E ciudată tehnologia asta”, îmi spune ghidul. “Nu mai știi câți sunt atenți și câți nu ... câți te ascultă sau câți și-au închis deja stațiile, ori au
ÎN PACEA SERII DE APRIL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 462 din 06 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359129_a_360458]
-
îmi pătrunde în oase mirosul îmi răscolește stomacul neputința îmi înfige unghiile în carne femeia strigă în continuare săriți mă omoară nebunul mă omoară săriți dar nu sare nimeni ușile firave adăpostesc alte frici stau încleștate și tăcute și se holbează cu ochii negri ai vizoarelor la nebunia generală dincolo de lemnul mort respirații întretăiate șușoteli ochi fixați pe monoclu profesorul pensionar de la cinci își coboară anevoie gunoiul îmi aruncă o privire neputincioasă ridică din umeri așezându-și mai bine ochelarii subțiri
BL.15, SC.A, ET3 de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359242_a_360571]
-
răsărit soarele!/ Hai, domnule, umblă o dată!” - un dialog sumbru dintre victimă și călău în filmul românesc “Oglinda” (acolo unde moartea își făcea brusc cunoscut chipul prin țeava revolverului înfipt în ceafa victimei - deținutul Lucrețiu Pătrășcanu - de către ucigașul sovietic de serviciu, holbat cu lăcomie perversă la propria lui victimă), o ultimă zvâcnire cinematografică de o tulburătoare echivalență cu imaginea generală a societății schimbate cu forța azi, simbol marcant al raptusului dintre două lumi, una lichidând-o completamente, practic, pe cealaltă, dacă se
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
te afli în pană de inspirație. Lumina ecranului și sunetele melodioase emise de aparat provocară o derută completă în rândul curții, unele leșinuri deloc simulate, groază printre doctorii consacrați, ba chiar și ochii de un verde bâhlit de sub perucă se holbară curioși. Costel zâmbi și se închină plin de prefăcută smerenie: - Prea-strălucite, odată cu nevolnica mea făptură, Prea Sfântul Părinte mi-a dat voie să folosesc acest instrument, inventat de marii savanți ai Cetății Eterne și pe care numai eu îl pot
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
putea inventa realitatea. Apoi o găină a născut pui vii și, fără să ne dăm seama, realitatea devenise alta. Când prima legătură pe internet s-a realizat între un calculator din redacție și agenția Mediafax, redactorul nostru șef s-a holbat la ecranul calculatorului 286 și a zis... ALO? Drept răspuns, un flux albastru a început să curgă pe ecran, rapid, fără ca cineva să îl poată citi... În 30 de secunde aveam știrile pe care telexul uriaș (avea o cameră special
Al patrulea drum () [Corola-blog/BlogPost/338312_a_339641]
-
lui Ioiu abia dacă-mi ajungea la brâu. Noroc că-mi luasem cățelandrul flocos cu mine și mi-a dormit lipit de picioare. Alt noroc a fost că cerul îmi oferea o priveliște extraordinară și am avut la ce mă holba jumătate de noapte. La „giumatate la șasă”, nea Ioniță a hoit. Mitu i-a răspuns, eu n-am zis nimic. M-am ridicat, la fel ca ei, și m-am apropiat de vatră. Nea Ioniță mi-a cerut s-aprind
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
telefon. Mai ales dacă nici cont de Facebook nu are. Nu credeam să-nvăț a deveni invizibil vreodată; Pururi văzusem asta la televizor, entuziasmat de filmu-mi, Ochii mei nălțam visători la ecranul Telecinematecii. Telecinemateca asta era emisiunea la care mă holbam cu nesaț în copilărie. Se prezenta mereu un film de colecție, precedat de un generic cu muzică frumoasă, compusă de Charlie Chaplin (care, că tot veni vorba, n-a avut nici el telefon mobil). Pelicula Omul invizibil m-a fascinat
Omul fără niciun mobil () [Corola-blog/BlogPost/338890_a_340219]
-
aria sa... și am foarte mult de scris, nici nu cred că termin vreodată, dar sper să-mi ajungă măcar pentru introducere, că (după ea) oi găsi alta mai mare, mai întinsă, mai populară (asta pare cam aristocrată, parol!)... Adorm holbându-mă la ea. Aud controlorul de bilete și de buzunare: hai, nene, dă-te jos, că am ajuns în Bârlad!... Pe canapeaua din fața mea, nici urmă de blondă. Mă consolez rapid, cu gândul că numai un fraier ca mine poate
Trenul de Bârlad şi o scară la cer () [Corola-blog/BlogPost/340010_a_341339]
-
cât mă costă o săptămână all-inclusive: cazare, trei mese pe zi și băutură. Iubesc vodca! Există ceva mai bun decât vodca? Îți recomandăm Dragoste, alcool și rock'n'roll. Frăția băutorilor profesioniști de la Cambridge, în drinking trip la București Mă holbez cu uimire. Nici vorbă de vreo musulmănie aici, omul e creștin. Avusesem emoții cu alegerea doamnei Firea la cârma orașului, dar se pare că turistul ăsta va fi și anul ăsta mulțumit. - Domnișoara de la recepție, foarte frumoasă, îmi face calculul
Un turist britanic a primit de la recepționera unui hotel din București o ofertă-surpriză: „Nu apuc să intru la duş că aud bătăi la uşă. Când deschid, fata de la recepţie...” () [Corola-blog/BlogPost/339676_a_341005]
-
altă poveste. Ei, o să-ți spun o poveste, una adevărată, martor mi-e Mrddl cel Sfînt, cu toate c-am să schimb un nume sau două, știi, fata aceea care așteaptă. Ai auzit vorbindu-se de CCC? După felul cum holbezi ochii și ți s-au albit obrajii arși de spațiu, văd c-ai auzit. Ei bine, al dumitale sincer, Deșcă Bătrînă, aici de față, a fost unul dintre primii Șobolani de Spațiu ai CCC-ului; și prietenul meu, pe vremea
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
mi-a șoptit la ureche să vă dezvălui acest secret, dar fără alte detalii. Căpitanul povesti despre cele întâmpinate în acea noapte de groază cu demonul transformat în vultur. Boierii îngroziți își făcură semnul sfintei cruci și rămaseră cu ochii holbați de spaimă. După ce puseră de comun acord toate propunerile și pecetluiră deciziile finale, participară la un ultim ospăț în cinstea răposaților stăpâni. Odată cu căderea serii demonii se furișară pe la colțurile întunecate ale castelului îngrozind musafirii.. Speriați de șicanele diavolilor, boierii
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Văzându-l pe Năică cu geamantanele cucoanei Elvira, se grăbi să-i iese în cale și, înclinându-se ca un lacheu versat, o rugă să poftească în căruța următoare. Vizitiul neîncrezător în el, că n-o să aibă de unde-i plăti, holbă ochii cât felinarul de la postul de jandarmi, și îi venea să-și dea pumni în cap de prostia ce-o făcuse: " Cine dracu știa că nărodul are de dus o așa baroneasă de cucoană!?..." Bâzdoagă,îi arătă cotul birjarului impertinent
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
Totul s-a petrecut la hotarul dintre mit și realitate. Probabil ai auzit despre Dracula... NARCISA: Este un mit legat de voievodul Vlad Țepeș pe care noi românii îl stimăm. PRINȚIȘOR: Acel mit este de fapt o realitate! Narcisa se holbează la el și se retrage din brațele sale. NARCISA: Ești un cercetător care cauți îngemănarea dintre legendă și realitate, dintre mit și istorie? PRINȚIȘOR: Eu însumi sunt rodul acelei realități. NARCISA: Fi mai explicit! PRINȚIȘOR:(o privește în ochi) Ești
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
neînțelese de muritorii de rând: „Ierburi și descâtece, rană să o vindece! Ieși afară mărăcine, să se facă ursu' bine!” Nu a trecut mult timp și Pândele a deschis ochii, scoțând un urlet de au rămas cu toții înțepeniți. Văzându-i holbați la dânsul, întreba: - Ce se întâplă cu mine, mai trăiesc? - Da, răspunse Dalila, și-o să te faci bine! Ursului îi apăru un zâmbet pe colțul botului și încerca să-și miște labele. Era totuși prea slăbit ca să se poată ridică
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
în același timp, am strigat destul de tare pentru a intimida atacatorul: - Ce vrei, domne?! Lumina din fereastră parcă m-a orbit de moment și in fața ochilor am zărit o matahală. Am tras mai puternic de pleoape și m-am holbat la muntele acela de trup uman cu două vârfuri împinse în tăriile cerului care nu era decât tavanul sălii de tratament. Doi ochi mai mari și mai speriați decât ai mei mă fixau de foarte aproape. Am izbucnit, mânios: - Cine
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
pentru care fustele mamei erau metereze de netrecut; ceva ce Albert nu putea pricepe pe de-a întregul, se petrecea. Mama Leana îl alunga întodeauna din preajmă. Albert se îndepărta încercând să pară cât mai nepăsător. Constatase că ori de câte ori se holba mai tare, cu atât mai înverșunat era alungat. Dacă își făcea de joacă pe aproape, din timp, părând cât mai absorbit de aceasta, mai că trecea neobservat. Încetul cu încetul mama Leana s-a obișnuit cu prezența lui, ba încă
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
din colaborări, la dieta zilnică și un mic. *** Mizil ... Universitatea Axis Mundi, parte integrantă a concernului local (din motive de deontologie nu putem divulga numele) care producea ață și bandaje. Rectorul universității, domnul profesor Zbieran, citi ziarul adus de secretară, holbă ochii injectați de la susținerea, astă noapte, a doctoratului unei tinere speranțe și răcni: - Madam Perfidiu! Secretare principală se numea de fapt Profiriu însă cum era soția managerului trustului și nu putea să o dea cu capul de pereți când voia
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]
-
De când dă colțul ierbii și până la zăpezile din noiembrie hălăduim împreună. Nici nu știu cine pe cine conduce. Din grajd și până trec de holde o țin de lanț, strunind-o să nu ajungă la lucernă, la porumb. Ea încearcă, întinzând gâtul, holbând ochii și scoțând o limbă cât mâna, eu scutur lanțul împletit în coarne și, pufăind, se întoarce la iarba prăfuită de pe marginea drumului, rară, aspră. Când ajungem pe miriști se schimbă rolul, îi dau drumul și o urmez, călcând pe
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
din nou... Cu Tobias, bineînțeles! Comandă un taxi, ceru șoferului să ia viteză! Era nerăbdătoare să ajungă acasă și să vadă ochii înmărmuriți ai bărbatului ei. Intră pe ușă ca o furtună. Tobias nu-și putea reveni din uimire. Se holbă la ea ca la o arătare picată din cer. Era aproape ca atunci când o văzuse la un bal studențesc. Numai farmec și foc. S-au plăcut din prima clipă. Și apoi tot ce a urmat semăna cu un vis fantastic
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
nicio legătură cu referirea mea glumeață la pirații din Caraibe. Mă codesc, totuși, să-i spun, având în vedere cele întâmplate cu o zi înainte. - Mă tem că este chiar soția dvs.! îmi calc până la urmă pe inimă. Căpitanul se holbează la mine. - Annike!!! - Am văzut-o de câteva ori vorbind la stație, zic, se răstea la cineva și vorbea în spaniolă! Francesco Grosetto nu-și poate controla furia și lovește cu pumnul în masă. - Femeia! Între timp, biroul se umple
DRUMUL APELOR, 22 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341232_a_342561]
-
cu toții care sunt? Avem o înțelegere comună asupra lor? Și aici e la fel, că fiecare și le știe pe ale lui și nu are nevoie de sfaturi și opinii? Stau pur și simplu în fața ei, la câțiva centimetri, mă holbez la o bucată de pânză, sub care se ascunde un corp, sub care se ascunde o viață, iar dincolo de toate astea, la vedere, un tricou pe care cineva a aruncat un text, să nu se plictisească. Femeia aruncă telefonul în
Scaunul din metrou (XIII) [Corola-blog/BlogPost/100871_a_102163]
-
ne facem curaj. Luptăm pentru copiii noștri; o facem din dragoste. Această disponibilitate este cea care, după părerea mea, ne face părinți”. P.S.: Nu citiți totuși această carte în tren: am plâns fără oprire câteva stații cu jumătate de vagon holbându-se la mine. Iar când am coborât, am avut impulsul de a intra în prima librărie să cumpăr 20 de exemplare și să le împart pe stradă. Articol de Irina Șubredu
"Și pentru toți cei cărora li s-a spus că nu pot" [Corola-blog/BlogPost/100893_a_102185]
-
cu apă pe față bietului Cristi ca să nu leșine la volan. La un moment dat însă, observându-i tendința fermă de a colapsa îl mobilizăm deslușindu-i intențiile vrednicilor tineri de la stână. Se trezește brusc și calcă pedala cu ochii holbați de groază. Dumnezeu se milostivește de noi și nu ne oprește nici un echipaj de poliție. Ajuns acasă, semn că există miracole cărora nu le dăm atenția cuvenită, încerc să îndrug ceva, nevastă-mea aruncă urda, deoarece era plină de viermi
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
din cap până în picioare cu niște alifii despre care nu vă mai spun cum miros, dar așa cum v-am spus fericiți, pentru că, spre deosebire de Adi, noi nu facem injecții. El însă, umflat ca un cimpoi, stă numai pe spate cu ochii holbați în tavan și spre liniștea tuturor se pare că prin cap nu-i trece deocamdată nici o afacere, sau poate că-i trece dar nu o poate rosti. Oricum nu am fi putut locui în casele noastre, cum nici familiile nu
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
în care o mână i s-a așezat ușor peste umeri, într-un gest prietenesc, de apropiere. S-a întors surprinsă și a rămas cu gura întredeschisă de uimire și cu ochii mari de surpriză. - Hei, salut frumoaso! Ce te holbezi așa la mine, dragă? Parcă ai văzut o stafie... Mă sperii. Ce ai? - Vai de mine!... Iartă-mă, Octav, nu ești tu de vină! ... Mă gândeam la tine și doream să te sun în clipa în care m-ai atins
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]