834 matches
-
Cu siguranță credea că e la vânătoare, dar porumbeii nu cred că s-ar fi sinchisit să zboare când o vedeau venind. Nici o pisică domestică, nici măcar cele care țineau la siluetă și făceau zilnic exerciții de coborâre și urcare a hornului de la șemineu, nu s-ar da la un porumbel londonez. Ei erau o dovadă practică a felului în care supraviețuiesc cei care sunt în formă - șobolani supraponderali și bolnavi. Încă nu mâncau carne de om, din câte știam, dar cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nesfârșite, zi și noapte, în atelierul de tâmplărie și dogărie al lui pan Dumiskievici. Bătrânul slab, lung și veșnic cu pipa maronie în colțul gurii, renumit pentru firma atelierului pe care până la naționalizare o ținuse pe acoperiș, între cele două hornuri ale clădirii: La ATELIERU principal DOAGE și MOBILĂ pentru toată ONOR CLIENTELA DUMI & FI Am 23 de fi de la TREI (3) neveste legalizate, două care a fost fete mari și a TREIA a trăit 10 (zece) luni cu SOȚUL Satisface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
decât oricând, în astfel de zile, când sărbătoarea pogoară peste slobozeniile noastre. Îmi place această unduire de falduri tricolore, jucând în bătaia unui Soare pitulat pe după coșurile caselor dinspre Spital, cu razele strecurate printre șuvițe drepte de fum. Parcă și hornurile orașului și-au aprins lumânările spre a cinsti solemnitatea, altfel oarecare, a unei astfel de zile. Dar nu mai vibrez, precum în anii tineri, la vâlvătăile tricolore. Nu știu ce scârbă a sufletului face să mă țin tot mai departe de astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
târăsc pe urmele tale... Unde ești?!” ...Zbor neliniștit de păsări. Dimineață. Seară. Și din nou dimineață. Țipete de ciori ce se așază și apoi Își iau zborul de pe cupolele bisericilor, de pe acoperișurile caselor năpădite de păr, lung, negru, cârlionțat. De hornuri, de pe copaci, de pe statuile acoperite de un mușchi verde... Clopot vuind greu Într-un aer vâscos. Mathilda, Mathilda. Guri ce răsuflă. Tramvaie ce huruie spre gară. Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith... Degete grăsulii ce beau bere la halbă și mănâncă mititei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că aceea căreea I se închinau aceste versuri era o altă Angelică, iar cât despre Medor, nu mai auzise nicicând asemenea nume. Soarele asfințea; Roland încălecă și și-a urmat drumul. El a văzut curând acoperișul unei căsuțe țărănești din hornul căreia se ridica o dâră de fum; auzi lătrat de câini și muget de vite; iar după puțin timp a ajuns înaintea unei locuințe modeste, dar care părea totuși destul de bună spre a oferi un adăpost pentru o noapte. Locuitorii
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a născocit o mașinărie de tundere automată a ovinelor: oaia intră printr-o deschidere a utilajului, plină de lână cu scaieți și ciulini, și iese pe partea cealaltă, cheală și nevătămată, iar lâna e scuipată (expresia aparține inventatorului) printr-un horn special, gata descornăcită și dărăcită; soldatul Armeanu, fiu al satului, suflet poetic și sensibil, membru activ al Cenaclului inițiat și coordonat de omul de spirit și artă Marin Foiște, din Înalte pricini de iubire neîmpărtășită, precum și În concordanță cu ferme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frumoase s-ar fi putut Întâmpla. Florea Cucu mai apucă să-și Închipuie că viscolul se potolise și că el se saltă vioi, având, totuși, grijă de pântecele umflat, și o ia la picior către satul ale cărui fumuri de pe hornuri i se părea că-i gâdilă nările. L-au găsit a doua zi câțiva bărbați porniți cu o sanie În căutarea lui. Stătea sprijinit de ghizdurile fântânii, cu toiagul Înfipt alături. La Început, bărbații se bucurară că-l găsiseră viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
parafrazat pe Ilie Dan din „Pe urmele lui Creangă” - Dacia Literară, iunie, 2009,p.52 AMINTIRI DIN COPILĂRIE (fragment) Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la c apăt, de crăpau mâțele jucându‐ se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de c are mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de relaxare, dublată de lumina difuză ce filtra semiobscuritatea camerei. Își mută privirile la șemineul în care ardeau, trosnind și șuierând, trei butuci uscați aruncând din când în când o puzderie de scântei ce se stingeau undeva deasupra, în lungul hornului. Atmosfera din alte timpuri era întregită de mobila de epocă - nu-și dădea seama însă cât de veche era - completând interiorul într-un mod cald, intim. De jur-împrejurul său, în toate obiectele din încăpere, simțea patina timpului, aleasă parcă intenționat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
lumină. Atunci. Din acum, de aici, privesc din calidor. Îmi spun că aș vrea și eu să-mi pot spune: «Uite: aici m-am născut» - și să arăt ceva aflat Încă În picioare: un ciot de zid, un ciob de horn, dezafumat de timp și micșorat - și nu doar pământul: neted, șters bine-bine. Nu doar pământul, cu un gest rotunjit de nehotărâre și care ar voi să zică: «Pe-aici, pe undeva...» Dacă acum, după jumătate de veac, nu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
au căzut, căzuuut... Peste tot, de ziceai că bate cheatra, spun unii; ca ploaia, spun alții, au ucis o vacă, a lui Cheptănar, șăpti gâști a’ lui, ferestrele de la drum ale lui, au bortilit păreții casei lui cutare, au retezat hornul lui - da, da, plunghi au căzut, nu glumă... Plumbii - cum să nu-i știu? Avem și noi unul, pus la muzeul școlii, pe raftul cu Minerale și Metale. El este așa, cam cât o nucă mare de mare, Însă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
oricum, acuma ne-ntoarcem la casele cui ne are. Zic arătând: - Uite, mamă, câte fumuri au crescuuuut! Au crescut, cresc mereu. Spre deosebire de copacii verzi, copacii alburii urcă, se umflă Încă, urcă - până se opresc În cer. Unii copaci izvorăsc din hornurile caselor, dar cei mai mulți cresc din curți, răsar de prin grădini. Îmi plac, fumurile. Și la arătare și la miros. Am auzit pe cineva, poate că chiar pe Moș Iacob zicând că un sat fără fumuri e un sat mort; că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu-mi pasă unde mergem. Încearcă să-ți menții atitudinea asta, spuse tata. Își aprinse o țigară și-mi Întinse pachetul. Nu fumezi? — Nu. — Asta e bine. Așa, acum du-te cu găleata afară, urcă scara și pune-o pe horn; eu rămÎn să Încui aici. M-am dus afară. Era Încă Întuneric, dar pe culmile dealurilor Începea să se lumineze. Scara era sprijinită de perete și după ce am găsit găleata veche de lîngă șopron m-am urcat pe ea. TĂlpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
culmile dealurilor Începea să se lumineze. Scara era sprijinită de perete și după ce am găsit găleata veche de lîngă șopron m-am urcat pe ea. TĂlpile de piele erau alunecoase și nesigure pe treptele scării. Am pus găleata peste gura hornului, ca să nu intre apa de ploaie sau veverițele. M-am uitat În jos - printre coroanele copacilor se vedea lacul. De partea cealaltă se vedeau acoperișul magaziei, gardul și dealurile. Acum se făcuse mai multă lumină și era frig și devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
curajoșii dragoni, care-și fac rost de lumânări și frânghii, intră În cine știe ce galerii ca niște băiețandri Într-o mină, târându-se pe coate, și se strecoară prin tuneluri misterioase. Și ajung, spune jurnalul, Într-o Încăpere mare, cu un horn improvizat și un puț În centru. Coboară o frânghie cu o piatră și descoperă că puțul e adânc de unsprezece metri... Se Întorc după o săptămână cu niște frânghii mai trainice și, În timp ce alți doi țin frânghia, Ingolf coboară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tihnească. Nea Miluță se întorcea la vatră și sorbea cafele pe prispă cu madam Clemanza. Când bolta de viță-de-vie se rărea, puteau vedea stolurile de gâște sălbatice zburând spre țările calde. Nopțile se făceau tot mai scurte. Vântul șuiera în horn. Dacă îi strângea la pântece, ieșeau pe prispă, ridicau poalele cămășii de noapte și făceau de sus caca și pipi pe butucul viței-de-vie. Toamna viitoare ciorchinii erau iar grei ca un uger de vacă. Nea Miluță n-a mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aud pensionarii: amestecă piesele de rummy, aruncă zarurile în cutiile de table, îl laudă pe Hagi, pe Ilici, îl înjură pe Petre. Scot din mapă Tristram Shandy, cartea unui irlandez tuberculos. Citesc și mă gândesc că nu mi-am curățat hornul cam de mult. Ultima oară mă spovedisem în studenție, la un preot din Banat, Hornea parcă îl chema. Acum stau cu hornul plin de funingine și mi-e groază să nu mă omoare un cutremur înainte de a-l curăța. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Scot din mapă Tristram Shandy, cartea unui irlandez tuberculos. Citesc și mă gândesc că nu mi-am curățat hornul cam de mult. Ultima oară mă spovedisem în studenție, la un preot din Banat, Hornea parcă îl chema. Acum stau cu hornul plin de funingine și mi-e groază să nu mă omoare un cutremur înainte de a-l curăța. Cel mai dureros lucru din iad e că te repartizează în funcție de ceea ce te dezgustă. Trebuie să suporți o eternitate, două eternități, trei eternități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
închegându-se cu fonfăieli și cu poticneli în sunete disparate, apoi în silabe articulate, apoi în cuvinte, apoi...: " Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit, Care-nghite rățuștele! Beelzebub, Sephirahul sângeros, blestemat, Și Stăpânul său, cel Cernit, după el, Prin hornul surpat! Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit, Care-nghite rățuștele... Atâta mai pot să fac, pentru voi, prieteni. Canalul superior de comunicare, tocmai s-a închis. De tot! Îngerul se reașează resemnat pe scaun, lângă Apostat și se scufundă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
iau boalele! Și mai e și-un gândac urât-urât, dublu sau triplu, în fruntea lor, care se cațără într-o clipeală, cât grosul, în zece! Ăsta iese din râpă într-un minut-două, cel târziu, să mor eu! Stăpânul Cernit! Prin hornul surpat! gândește Avocatul. Acela e Thamiel! Este Adversarul Suprem, Revoltatul! Răzvrătitul! Belial! Cel fără de Maestru! Spiritul lui Gog și Magog! Satan...! țipă și Îngerul. Fratele îl zărește pe Boss ancorat, bălăbănindu-se ezitant pe marginea rupturii tectonice, cu răclița în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
coșar de porumb, adus pe roate, cu doisprezece boi. Ea singură l-a lipit cu lut pe dinafară și pe dinăuntru, l-a văruit. Un om i-a cârpit coperișul și i-a făcut o vatră cu o închipuire de horn, un coteț pentru galițe și altul pentru purcel. Un vecin i-a dăruit două ferestruici care nu-i mai trebuiau. Numai trei ochiuri aveau sticlă: celelalte le-a astupat cu hârtie de la popa... Florica, după ce a văzut cum s-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Colegii mei veneau mereu la școală cu discuri, de obicei în stare proastă, lipite cu scotch în lung și-n lat pe coperți. Din luciul coperților răsăreau figuri dure, grotești, de bărboși îmbrăcați excentric, sau peisaje cu fabrici melancolice, cu hornuri uriașe, peste care trecea în zbor un purceluș înaripat. Vocabule misterioase se încrucișau în cursul discuțiilor la care asistam absent: "Inagada Davida", "Led Zeppelin", "Samba pa Ti", "Imagine". Se murmurau refrene hipnotice și se recitau versuri aspre: Nu cred în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
domnului Ionescu și un singur ghiont doamnei, personajul zice: Bună seara. Copiii dorm? Sigur că dorm cum dormeam și noi dacă n-apăreai dumneata ca să nu dormim. Chiar așa...Pe unde ai intrat, că la noi totul e închis. Prin horn. Prin?!...Imposibil! Hornul e dezafectat de trei ani, de când și-au făcut vecinii serele transfrontalier cu excursii dus-ne’ntors la dânșii în apartament. Au dărâmat hornu’ că nu-ncăpea seiful. Daaa? Și ce-i ăla seif? Se...Un fel
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
un singur ghiont doamnei, personajul zice: Bună seara. Copiii dorm? Sigur că dorm cum dormeam și noi dacă n-apăreai dumneata ca să nu dormim. Chiar așa...Pe unde ai intrat, că la noi totul e închis. Prin horn. Prin?!...Imposibil! Hornul e dezafectat de trei ani, de când și-au făcut vecinii serele transfrontalier cu excursii dus-ne’ntors la dânșii în apartament. Au dărâmat hornu’ că nu-ncăpea seiful. Daaa? Și ce-i ăla seif? Se...Un fel de cutie securizată
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Unde nu poate intra dânsu, se strecoară ei. P.2. Se strecoară ei, mânca-i-ar tata de mititei...Adică, cum se strecoară?!Și unde? M. Păi, acolo unde e cazul. Eu intru pe ușă, ei s-au specializat în hornuri balcoane...Cum să escaladez, la vârsta mea, etajul 11? P.1. Păi cu frân...Aiurea. Moșule, poliția nu doarme în papuci. Ea veghează la bunul public al particularului și tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul e pus pe
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]