10,678 matches
-
pictor și, între altele, unul din clasicii literaturii române din sec. XX. Precum Tristan Tzara sau Ionesco, Cugler s-a născut într-adevăr în România, mixtură în care se unesc moștenirile latină și slavă, claritatea și profunzimea patetică. Aceste rădăcini hrănesc poveștile sale de exilat, aceste narațiuni în care se întrepătrund inocența și zbuciumul, lăsînd un loc prin care pătrunde lumina ironiei..." Este evident că scriitorul, ajutat de discreția absolută care îi înconjurase existența pînă la moarte, devine treptat un mit
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
componente ale alcătuirii sale interioare ce puteau sta, neîndoielnic, la rădăcinile nevrozei care-l acaparase și-l distrugea pas cu pas. La fel sunt de luat în seamă și datele lumii din afară, evenimente și împrejurări care și ele îi hrăniseră nevroza. Am amintit episodul teribil al omorului din tinerețe. S-ar fi zis că-l uitase dar mereu îl apăsa iar la sfârșitul romanului chipul victimei-agresor îi apare într-o nălucire onirică. Tot producătoare de traume sunt însă pentru erou
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
stare de asediu devenită normală în viața societății..." "O ambiție dezordonată și imensă." "O țară a pasiunilor dezlănțuite sau a caracterelor debile... între tiranie și sclavie." "Un imperilism ce nu poate încolți decît în sufletul oprimaților și care nu se hrănește decît din nefericirea unei națiuni întregi, și care (atenție!!!)... lacomă din cauza privațiunilor de tot felul, ispășește dinainte, la ea acasă, printr-o supunere umilitoare, speranța de a exercita cîndva o tiranie a ei, la alte popoare..." " Ce a păcătuit omul
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
opera sa își schimbă destinul și își micșorează valoarea." Cît despre gazetarul politic, acesta nu era "național", ci naționalist, fundamental reacționar, cum erau destui în romantismul european: "Grav este că teoriile politice ale lui Eminescu, desprinse din contextul lor, au hrănit și hrănesc încă naționalismul extremist românesc și de dreapta și de stînga, că spiritul reacționar a găsit în el o autoritate mereu invocată și mereu fals actualizată. Nu e vina poetului, desigur. Dar a amenda, a renunța sau a denunța
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
își schimbă destinul și își micșorează valoarea." Cît despre gazetarul politic, acesta nu era "național", ci naționalist, fundamental reacționar, cum erau destui în romantismul european: "Grav este că teoriile politice ale lui Eminescu, desprinse din contextul lor, au hrănit și hrănesc încă naționalismul extremist românesc și de dreapta și de stînga, că spiritul reacționar a găsit în el o autoritate mereu invocată și mereu fals actualizată. Nu e vina poetului, desigur. Dar a amenda, a renunța sau a denunța formula de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
recipient. Altfel spus, credința este pură transfigurare, căci prin această calitate chipurile vechi ale naturii devin noi, îmbătate și aureolate de lumina increată. Dincolo de iarbă și dincolo de stele se află măreția celui nebănuit din a cărui adîncime și înălțime ne hrănim așteptările și iluziile". Considerații care, aplicate divinității, par la fel aplicabile artei. La finele eseului său, Gogol și diavolul, Dmitri Merejkovski scria: Nu fiți suflete moarte, ci vii", acesta este ultimul îndemn lăsat de Gogol nouă, tuturor, nu numai societății
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
cu o satisfacție greu de înțeles, fie că Băsescu rade chioșcurile ilegale, fie că el a început războiul cu buticarii. Or, acești buticari, cu cele 20.000 de mii de prăvălii ale lor aflate în amplasare ilegală în tot Bucureștiul, hrănesc direct cel puțin 200.000 de persoane, iar indirect s-ar putea ca cifra să ajungă la peste o jumătate de milion de persoane. Acești nefericiți care au obținut dreptul de a-și pune prăvăliile de tablă pe asfaltul domeniului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
aveau..., o cofetărie... pe calea Griviței?" De față mai erau și alții. Indiscreția nu e nici măcar ironic-binevoitoare; e ceva răutăcios, doar, un fel de cruzime superioară, tipică personalităților ajunse sus pe scara valorilor și care cu timpul încep să se hrănească, probabil în mod inconștient, dintr-o hipertrofiată considerare a propriei valori... Cînd l-am vizitat odată, eu, care îl admir, și care îi sînt un fel de ucenic, de care glumește tot așa cu un haz îngăduitor, - "Costică,... Costică,... fă
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
obicei impactul imediat, "vizibilitatea" instantanee a produsului documentar - aspecte esențiale pentru o mentalitate instituțională care judecă exclusiv pe criterii de audiență. De-aici frecventa alunecare a documentarului de televiziune dinspre filmic spre jurnalistic, atât în ceea ce privește selectarea subiectelor considerate capabile să "hrănească" un documentar, cît și decuparea ulterioară a acestor subiecte. O altă "afecțiune" a documentarului contemporan (prin care înțeleg ceva mai mult decât produsele marca "Discovery" sau "Animal Planet") este, în bună măsură, consecința locuirii spectatorului într-o cultură a "ficțiunii
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
prietenul mîhnit și pe vrăjmașul vesel". În secțiunea "bogăție și sărăcie", aflăm aceste pilde pline de duh înțelept: "Ce deosebire este de la un bogat pînă la un sărac. Ăl bogat aleargă unde să cheltuiască și cel sărac unde să se hrănească". Sau: "Bogatul se gîndește la anul ce vine și Cilibi Moise la ziua de mîine". Și: "Omul sărac care se ține de politică este ca un ceasornic stricat, totdeauna stă la un loc." Și, în sfîrșit: "D-lor, ce e
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
destinul în mîinile gazdei tale. Mai mult decît oricare alta, se impune cu forță figura unei oralități devoratoare. Mai întîi, pentru ca să cauți refugiu înseamnă în lumea poveștii să cauți o compensație pentru o suferință primară, cea a foamei. Povestea se hrănește cu oralitate în toate sensurile termenului. A mînca și a fi mîncat sînt, fără încetare, puse față în față.Tema canibalismului, a gazdei-căpcăun ca figură a unei ospitalități excesive este omniprezentă. O știm prea bine de la aventura lui Ulise la
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
divinului". Concluzia sa optimistă continuă într-un fel o idee a lui Mircea Eliade, și anume aceea că sacrul și profanul se vor regla în continuare unul pe celălalt, întrucât - mai afirmă Alain Besançon - "ele nu prosperă durabil decât împreună, hrănindu-se reciproc, așa cum a demonstrat, timp de câteva secole, Occidentul Europei..." Cum să nu fiu entuziasmată de faptul că, într-o lume în care valorile morale, umane, spirituale sunt agresate și înlocuite adesea cu simulacre de natură să deruteze, favorizând
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
Laurențiu Ene, Maria Gaghel Crișan, Ion Iosif, Constantin Neacșu, Sergiu Plop, Ecateriana Popa, Tudor Popescu și Petti Velici, cu excepția ultimilor doi, pictori cu toții, acoperă o plajă stilistică unitară și variată în același timp. Din perspectiva unei estetici generale, ei se hrănesc cu toții din experiențele modernității, din acea eliberare pe care limbajul plastic european și-a dobîndit-o la începutul secolului, iar cel românesc și-a redobîndit-o prin anii șaizeci, iar din punctul de vedere al experienței individuale ei se înscriu în tendințe
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
furios, luându-și cu degetele și o jumară. Atunci o altă muscă veni aterizând obosită-n tigaie. Era cu mult mai mare decât cel mai mare bărzăune pe care-l văzuse vreodată. Era cât un cărăbuș. Ați crescut de când vă hrăniți cu cadavre! mormăi popa și, o luă din grăsime strivind-o sub călcâi. Apoi începu să mănânce uitându-se cu ochii-n tavan. Văzu încă vreo câteva muște la fel de mari, ce umblau ca bezmetice prin casă. Furios băgă tigaia-n
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
de unde sâcâindu-i. Și s auzea zgomotul aripilor străbătând văzduhul în zbor. Lucru ciudat era însă că atât numărul cât și mărimea lor creșteau mereu. În același timp crescând și numărul și panica oamenilor. Războiul le-a adus. S-au hrănit cu cadavre! șopteau oamenii. Iar ele creșteau. Aveau aproape un metru lungime și bâzâiau ca nebune. Cu ochii imenși, ca niște bolovani negricioși cu multe fațete, cât niște faruri și cu trompa scoasă-nainte se roteau nehotărâte prin aer. Înfricoșați
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
sine că lui Saramago îi place să meargă împotriva curentului. îndefinitiv, felul cum înțelege el să fie mereu o excepție de la regulă, un "caz", îl face atrăgător în ochii acelor intelectuali care nu se consideră născuți pentru onoruri și recunoașteri, hrănindu-se mai degrabă din spirit de opoziție. Dar ridică și destule întrebări delicate și vădește unele contradicții. într-un moment de generală alunecare spre religios și chiar spre mistic, cînd biserica catolică își regăsește, grație îndeosebi unui Suveran Pontif fără
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
doar expresionist, ci și crepuscular, la modul unui rafinament tradițional adus la viciu, dar și la finețea delirantă, așa cum transpare în Craii lui Mateiu. E aci o noblețe detracată, un snobism ostenit - o foame de trecut ce - anulîndu-și viitorul, se hrănește frenetic cu prezentul (surogat de trecut, viitorul e refuzat de trecutul dilatat, devenit prezent morbid). O horbotă de cuvinte alese împodobește această stare de spirit paradoxal voluptuoasă în maceranta-i desfășurare. Căci Val Gheorghiu e un scriitor din stirpea pe cale de
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
al frigiderelor de bloc. Culmea e că cei mai vocali, cei mai agresivi în disputele cu organele de ordine erau cumpărătorii. Dacă ciobanii-măcelari se mulțumeau să spună că e munca lor și că fac ce vreau cu ea ("L-am hrănit cu biberonul!", se lamenta un frumos ciobănel extracarpatic, aruncând priviri înduioșate spre mielul pe care tocmai îl "executase" cu mișcări experte), cumpărătorii-orășeni deveniseră, parcă, membri ai baroului civic: "De ce nu se contruiește locuri speciale? De ce e ocupate piețele de mafioți
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
nu-mi încrustez numele în scorța de copac, când mă știu sortit eternității? De ce să nu sparg ferestrele în tramvai și să smulg plușul din compartimentele de tren, când am nevoie de ele în propriul meu grajd, în care îmi hrănesc cu biberonul mieii pe care, apoi, la marginea drumului, am să-i belesc plin de avânt?" Nu știm - pentru că n-a avut cine să ne spună - unde se sfârșesc drepturile și unde încep îndatoririle noastre. Orbecăim într-o "piață de
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
populația României în vremea comunismului, cele trei specii create în laboratoarele Kukuniei mi s-au părut, cu cinism o spun, adaptabile la vremurile pe care le trăim astăzi. Adaptabile și cu "îmbunătățiri" posibile: ce-ar fi dacă omul-fără-stomac s-ar hrăni doar cu aer și nu ar mai avea nevoie și de apă! El ar depăși atunci performanțele omului-rumegător și ale mîncătorului-de-pămînt! Ce-ar trebui să spun mai departe: aviz amatorilor sau Doamne ferește?
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
crucea din sat). Totul e fixat de la geneză, oamenii repetă, ca un ritual, mereu aceleași gesturi simple, în ocupații știute, moștenite din tată în fiu, fără surprize și posibile încălcări. "Bade Mitre! Ca în toate serile, și astăzi s-au hrănit porcii, apoi s-au închis, s-au muls vacile, apoi s-au adăpat, s-au adăpat și boii și caii; plugurile sunt în car; sămînța e în saci, grăpile la îndemînă. Mîine dimineață, cînd răsare luceafărul boului, noi adăpăm - și
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
Lucian Blaga și Domnița Gherghinescu-Vania, în perioada 1941-1948, Domnița fiind un "personaj" blagian clasic, de o enigmatică feminitate "runică", șăgalnică Domniță pentru care poetul nutrește sentimente și mai greu de definit. Să fi fost înalta prietenie intelectuală care îi anima, hrănită de pasiunea comună pentru poezie și inspirația permanentă din ființa Celuilalt? Să fi fost iubire ceea ce apare sublimat în poezia Nebănuitelor trepte și în corespondență? Greu de spus, și scrisorile păstrează tonul echivoc. Este certă însă valoarea literară inestimabilă a
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
ambigue;/ Speranța ce purcede în abis; gravitații ale tărîmurilor morții;/ O nouă stirpe de demoni; ceața proclamînd îndreptățirea oricărui act; sau/ Ceea ce vomită mahmureala unui timp turmentat la răspîntii" (ibidem). Acest "timp turmentat" nu e decît eternitatea care i-a hrănit pe "fiii neprihanei", lovită de-o utopie vicioasă, antiparadisiacă, ce se distruge pe sine, cuprinsă de "purpura incendiului ce va mistui lumile", ce le mistuie deja... De reținut, pe filiera unui asemenea acut discredit al originarului, cîteva trepte ale consemnării
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
cumpărătorii de bătrîni se văd stăpîni pe apartamentele acestora și pe ce au în casă, după care își condamnă victimele la moarte prin înfometare, sau - pentru a fi siguri că vor scăpa mai curînd și de grija de a-și hrăni victimele din cînd în cînd - îi bat științific, pentru a le grăbi moartea, fără urme de violență. Culmea e că legea nu pedepsește asemenea păcăleli sinistre, iar bătrînii care sînt furați astfel nu se mai pot plînge decît bunului Dumnezeu
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
după ce gătesc și spală - activități de rutină pe care însă le practică dedicate, cu sufletul plin de dragostea pentru familie - își află recompensa în fața televizorului: cu o telenovelă sau cu un talk show, viața devine brusc mai frumoasă, pentru că se hrănește din altele. Fie ele oricît de trase de păr. Dar să trecem acum la generalități de grad mai mic. în telenovele femeile sînt martire sacrificate pe altarul familiei, care muncesc pînă la epuizare și nu poartă niciodată ranchiună (vorbim despre
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]