KorAP: Find »[drukola/base=hublou & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...26 >

633 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

inutilă. Atunci, fă anatomie grosieră. — Aș fi vrut să am o dotare de laborator mai bună. Asta este, conchise Barnes. Accept-o și dă-i bătaie. Ted intră În cameră. — Ar trebui să vă uitați afară, spuse el, arătând spre hublouri. Avem alți musafiri. Calmarii dispăruseră. Pentru moment, Norman nu văzu decât apa și sedimentele albe ce pluteau În lumină. — Uită-te jos, pe fund. Fundul oceanului era viu. Literalmente viu, plin cu vietăți care se târau, se zvârcoleau și tremurau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-mea nu suportă să le curețe. Norman rămase În continuare neliniștit, deși nu putea să-și dea seama de ce. Acum se vedea cu ușurință că, de jur Împrejurul habitatului, locul se umpluse de crevete. De ce-l deranjau oare? Norman se Îndepărtă de hublou, sperând că sentimentul de neliniște Îi va dispărea dacă se va uita la altceva. Dar nu dispăru, era tot acolo: un nod mic, În coșul pieptului. Senzația nu era deloc plăcută. HARRY — Harry! — A, salut, Norman. Am auzit zarva. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
și numele primului submarin atomic, lansat În 1954, adăugă ea, adresându-i lui Ted un zâmbet larg. — Adevărat, spuse Ted. Așa e. Norman Își spuse: „Și-a găsit perechea În debitarea banalităților lipsite de semnificație.“ Edmunds se duse la un hublou și, privind afară, exclamă: — la te uită, alți vizitatori. — Ce mai e acum? spuse Harry, ridicând iute privirea. „Speriat? Nu, doar exaltat. Interesant“, remarcă În gând Norman. — Sunt minunate, spuse Edmunds. Un soi de meduze micuțe. Sunt răspândite peste tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
că acum vreau să mănânc, Jane, spuse Ted, un pic cam sever. Edmunds păru afectată de felul În care fusese respinsă. „Trebuie să am grijă de asta“, Își spuse Norman. Ea se pregăti să plece. Ceilalți aruncară o privire spre hublou, dar nimeni nu se ridică de la masă. Ați mâncat vreodată meduze? Întrebă Ted. Am auzit că sunt o delicatesă. — Unele sunt otrăvitoare, spuse Beth. Au toxine În tentacule. — Chinezii parcă mănâncă așa ceva, spuse Harry. — Da, spuse Tina. Tot ei prepară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
legănându-și corpul asemenea lui James Mason. — Tristă, repetă Barnes. Se auzi declicul intercomului: — Oh, ar trebui să vedeți asta, se auzi vocea lui Edmunds prin intercom. E minunat. — De unde vorbești? Probabil că e afară, spuse Barnes, apropiindu-se de hublou. — Parc-ar fi o zăpadă roz, spuse Edmunds. Se ridicară toți și se apropiară de hublou. Edmunds se afla afară cu camera video. Abia se mai vedea printre norii denși de meduze. Acestea erau mici, cât un degetar, de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
trebui să vedeți asta, se auzi vocea lui Edmunds prin intercom. E minunat. — De unde vorbești? Probabil că e afară, spuse Barnes, apropiindu-se de hublou. — Parc-ar fi o zăpadă roz, spuse Edmunds. Se ridicară toți și se apropiară de hublou. Edmunds se afla afară cu camera video. Abia se mai vedea printre norii denși de meduze. Acestea erau mici, cât un degetar, de un roz delicat, incandescent. Într-adevăr, parcă era o ninsoare. Unele meduze se apropiaseră de hublou; puteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
de hublou. Edmunds se afla afară cu camera video. Abia se mai vedea printre norii denși de meduze. Acestea erau mici, cât un degetar, de un roz delicat, incandescent. Într-adevăr, parcă era o ninsoare. Unele meduze se apropiaseră de hublou; puteau fi observate cu ușurință. Nu au tentacule, remarcă Harry. Sunt doar niște săculețe pulsatorii. În felul ăsta se mișcă, preciza Beth. Contracțiile musculare Împing apa. — Precum calmarul, spuse Ted. — Nu tot atât de evoluat, dar, per ansamblu, da. — Sunt lipicioase, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
auzi din nou bocănitul Înfundat și ritmic. Stând pe scaun, Norman realiză că În același timp bocănitul putea fi resimțit și ca un ușor șoc. — Ce se Întâmplă? — Nu știu. Se aude de parc-ar veni de-afară. Porni către hublou când auzi declicul intercomului și vocea lui Barnes: — Ascultați aici, toată lumea În sala de comunicații. Doctorul Adams a descifrat codul! Harry nu vru să le spună imediat ce conținea mesajul. Savurându-și triumful, insistă să le dezvăluie pas cu pas procesul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
și Beth păstrară un moment de tăcere. De undeva din habitat se auzea ritmic un zgomot surd. Apoi, din nou liniște și din nou zgomotul. — Ce e asta? Întrebă Beth. Parc-ar fi de undeva dinăuntrul habitatului. Se duse la hublou și privi afară; aprinse reflectoarele de exterior. — Oh! făcu ea. Norman privi și el. Întinsă pe fundul oceanului se vedea o umbră alungită care se mișca Înainte și Înapoi, odată cu șocurile ritmice ale zgomotului. Umbra era atât de deformată Încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Necesară Temporară, explică Barnes. Intră În programul de lucru. Levy era rezerva lui Edmunds. După moartea acesteia a intrat În sarcina ei să se ducă pe submarin la fiecare douăsprezece ore. — Să se ducă pe submarin? De ce? Barnes arătă spre hublou. — Îl vezi acolo pe DH-7? Ei bine, lângă acest cilindru se află un hangar răsturnat, iar sub el există un submarin lăsat acolo de scafandri. În situații ca aceasta, continuă Barnes, regulamentele Marinei Militare cer ca toate benzile și Înregistrările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
de alarmă! Marinar Chan! Sonarul! Tina se afla lângă el, calmă ca Întotdeauna, ajustând cadranele de pe monitoarele centrale. Își puse căștile la urechi. Norman se uită la sfera de pe monitorul video. Sfera era Închisă. Beth se duse la unul din hublouri și privi atentă materialul alb care bloca vizibilitatea. Barnes se Învârtea ca un nebun printre fulgerele luminilor roșii, țipând și blestemând În toate direcțiile. Apoi, deodată, alarma Încetă, iar luminile se stinseră. Toți tăceau. Fletcher se Îndreptă de spate și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
ca zgomotul de bandă, Întrerupt din când În când de bolborositul apei. Dacă n-ar fi fost atât de Încordat, zgomotul i s-ar fi părut enervant. Barnes spuse: — Ticălosul e deștept. A reușit să ne orbească, acoperindu-ne toate hublourile cu cleiul ăsta. — Nu e clei, Îl corectă Beth. Sunt ouă. Șuieratul continua, neschimbat. Tina răsuci butoanele hidrofoanelor. Se auzi un zgomot moale și continuu, de celofan mototolit. — Asta ce e? Întrebă Ted. — Sunt peștii, spuse Beth. Mănâncă. Barnes Încuviință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
senzorii termici periferici, spuse Tina pe un ton neutru. — Unde? Întrebă Fletcher. — La nord. Se apropie. Iar pe monitor apăru: SOSESC. Stinseră atât luminile de interior, cât și pe cele de afară. Norman se strădui să pătrundă cu privirea prin hublou Întunericul de afară. Constataseră că la această adâncime Întunericul nu era absolut: apele Pacificului erau atât de limpezi Încât chiar și la trei sute de metri sub nivelul mării se putea sesiza ceva lumină. Era foarte slabă - Edmunds o comparase cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
unghiului de observație. Corpul este Îndreptat spre noi iar tentaculele sunt În spate, parțial mascate de corp. De-aia nu poți să-ți dai seama. Silueta calmarului crescu În dimensiuni. În mod evident, se Îndrepta spre ei. Ted alergă de la hublouri Înapoi la consolă. — Jerry, ne asculți? Jerry? — Sistemele electronice sunt deconectate, domnule Fielding, spuse Fletcher. — Păi, să Încercăm să vorbim cu el, pentru numele lui Dumnezeu! Cred că am depășit deja faza discuțiilor, domnule. Calmarul radia o lumină slabă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Calmarul continuă să se Întoarcă până când brațele și tentaculele se Întinseră spre habitat și putură vedea ciocul cu margini ascuțite, clămpănind dintr-o masă de mușchi ce pâlpâia În verde. — Oh, Doamne... Calmarul se mișca Înainte. Lumina ce pătrundea prin hublouri le permitea să se vadă Între ei. „Începe. Și de data asta nu mai putem rezista“. Se auzi un bocănit În clipa În care un tentacul izbi habitatul. — Jerry! țipă Ted. Vocea Îi era ascuțită, Încărcată de tensiune. Calmarul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
de tensiune. Calmarul se opri. Corpul se mișcă lateral și putură vedea ochiul uriaș privind țintă la ei. — Jerry! Ascultă-mă! Calmarul păru că ezită. Ne ascultă! strigă Ted și apucă o lanternă atârnată pe perete, Îndreptând fasciculul afară, prin hublou. Semnaliză o dată cu lanterna. Corpul uriaș al calmarului emise o lumină verde, se Întunecă un moment și străluci din nou. — Ne ascultă, spuse Beth. — Bineînțeles că ne ascultă. E inteligent. Ted semnaliza rapid de două ori cu lanterna. Calmarul răspunse, clipind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Ted. Vorbește cu mine, Jerry. Semnaliză după un model și mai complicat, iar calmarul Îi răspunse și apoi se mișcă spre stânga. — Trebuie să-l țin de vorbă, spuse Ted. Odată cu calmarul, Ted se mișcă și el, trecând de la un hublou la altul, semnalizând cu lanterna. Calmarul continua să răspundă cu strălucirea propriului său corp, dar Norman simți că acum avea un alt scop. ÎI urmară cu toții pe Ted din Cilindrul D În Cilindrul C. Ted aprinse lanterna. Calmarul răspunse, continuând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
urmară cu toții pe Ted din Cilindrul D În Cilindrul C. Ted aprinse lanterna. Calmarul răspunse, continuând să se miște. — Ce face? — Poate vrea să ne conducă... — De ce? Ajunseră În Cilindrul B, unde erau amplasate echipamentele vitale, dar aici nu existau hublouri. Ted se Îndreptă spre A, sasul habitatului. Nici aici nu erau hublouri. Ted sări jos imediat și deschise trapa din podea, lăsând să se vadă apa Întunecată. — Ai grijă, Ted. — Vă spun eu, e inteligent, zise Ted. Apa de la picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
lanterna. Calmarul răspunse, continuând să se miște. — Ce face? — Poate vrea să ne conducă... — De ce? Ajunseră În Cilindrul B, unde erau amplasate echipamentele vitale, dar aici nu existau hublouri. Ted se Îndreptă spre A, sasul habitatului. Nici aici nu erau hublouri. Ted sări jos imediat și deschise trapa din podea, lăsând să se vadă apa Întunecată. — Ai grijă, Ted. — Vă spun eu, e inteligent, zise Ted. Apa de la picioarele sale strălucea În verde-pal. — lată-l că vine. Încă nu se vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
măștii, fumul iritant Îl făcu să tușească. Ridică extinctorul de pe podea și Începu să Împrăștie spuma; simți imediat cum se răcește. Tina Îi strigă ceva, dar nu mai auzea nimic În afară de zgomotul incendiului. Reușiseră să-l mai domolească, dar lângă hublou rămăsese o porțiune cuprinsă de flăcări. Se Întoarse și Împrăștie spumă pe podeaua ce ardea la picioarele sale. Explozia Îl surprinse nepregătit, unda de șoc izbindu-i dureros timpanele. Întorcându-se, observă că un furtun de apă fusese desfășurat În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Împrăștie spumă pe podeaua ce ardea la picioarele sale. Explozia Îl surprinse nepregătit, unda de șoc izbindu-i dureros timpanele. Întorcându-se, observă că un furtun de apă fusese desfășurat În Încăpere, iar apoi Își dădu seama că unul dintre hublourile mici cedase sau arsese și apa năvălea Înăuntru cu o forță incredibilă. N-o mai putea vedea pe Tina; deodată o zări trântită la podea. Femeia se ridică În picioare, strigând ceva la Norman, pe urmă alunecă și fu prinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
ai destupa o sticlă cu apă carbogazoasă. Heliul va bolborosi exploziv ca să iasă din organismul tău: vei muri instantaneu. Oh! făcu Norman. — Nouăzeci și șase de ore. Atât Îi trebuie heliului ca să iasă din organism. — Aha. Norman se duse la hublou și privi la DH-7 și la submarin. Până acolo era o distanță de nouăzeci de metri. Crezi că se va Întoarce calmarul? Beth ridică din umeri. — Întreabă-l pe Jerry. Norman Își zise: „Acum nu mai face caz de chestia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
apropiindu-se, dar orizontul rămânea Întunecat. — Te descurci minunat, Norman. Totul e bine. Ajunsese la jumătatea drumului. Putea vedea acum DH-7-le: mult mai mic decât propriul lor habitat, cu un singur cilindru Înalt de doisprezece metri și cu foarte puține hublouri. — Mai ai foarte puțin, Îl anunță Beth. Te-ai descurcat de minune. Norman Începea să se simtă amețit. Își Încetini pașii. Distingea acum inscripțiile de pe suprafața cenușie a habitatului. Erau acolo tot soiul de inscripții ale Marinei Militare. — Zona e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
trapa se deschise, trântindu-l În spate: tentaculul pătrunse În habitat. Simți mirosul puternic de amoniac. Norman fugi, urcând mai sus, În cilindru. Plescăind prin trapă, se strecură și al doilea tentacul. Amândouă se legănau În cercuri, căutând. Printr-un hublou văzu afară trupul uriaș al creaturii și privirea fixă a ochiului imens. Se cățără mai sus, Îndepărtându-se de tentacule. Cilindrul părea să fi fost destinat depozitării: era Înțesat cu echipamente, cutii, rezervoare. Pe mai multe cutii roșii se putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
le observase. Fiecare harpon avea În vârf un bulb ca o grenadă de mână. Capete explozive? Începu să coboare. Tentaculele alunecau și ele În jos, urmărindu-l. Cum de știa calmarul unde se afla? Răspunsul Îl află când, trecând pe lângă hublou, văzu afară ochiul care-l privea. „Dar, Doamne Dumnezeule, ăsta mă poate vedea!“ „Ține-te departe de hublouri!“ Nu mai judeca lucid. Totul se petrecea prea repede. Târându-se pe lângă lăzile de explozibil din magazie, Își zise: „Ar fi bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]