1,233 matches
-
în lut tot plouând ... neștiut stele colind înger alb călărind pe șei de pulberi căi de jad depărtări de zi lumină rămuriș de crinolină ars în dor de-o rază lină zarea îmi brodează zborul și plutesc atingând covor de humă jilț domnesc înălțat în zi cu brumă și păzit de-o zână bună pe furtună cârmuiesc strivind între pleoape visul mă-nvior și m-aștern în paradisul doar foșnind marea cu valul pun la căpătâi calvarul ... Citește mai mult risipirirespir cerul
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
-mi tâmplele în brațele tale străbune Și lasă-mă aruncat în veri târzii și bătrâne, Să-mi ostoiesc dorul de maica-mi cuminte-n țărâne. Lasă-mă să te iubesc în limba mea română, Vechi meterez de arsă cetate prin hume, Viteaz în iarnă scuturat în friguri sub lune, În arzindele palme urzind gânduri spre mâine. Referință Bibliografică: Spune-mi că mă iubești... / Stroie Mugurel Cătălin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1714, Anul V, 10 septembrie 2015. Drepturi de Autor
SPUNE-MI CĂ MĂ IUBEȘTI… de STROIE MUGUREL CĂTĂLIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372174_a_373503]
-
strălucind, la căpătâi de cer curat, să aveți somnul luminat! îmbrățișări de vânt și ploi, să spele dorul trist de voi, cu mâini de lut-ngenunchiați, la temelii de cruci sculptați, să n-aveți teamă nicio zi, că-n giulgi de humă veți pieri! prin vis etern vor înflori, iubiri din lacrimi zi de zi, să n-aveți teamă niciun pic, că vă veți duce în nimic! cu mâinile noi vom săpa, și sufletul v-om alinta, așa cum ați făcut și voi
IUBIȚI PĂRINȚI CU CHIP DE SFINȚI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372300_a_373629]
-
aceste versuri se definește toată poesia d-lui Ion Șiugariu. Avânturile, mirajele, ispitele, năzuințele, nepotolita sete de evadare în spații metafizice, fulgurata întruchipare într’o identitate umanistă, duc poesia d-lui Ion Șiugariu către o dumnezeească desprindere a omului de humă. Desigur, un temperament poetic de un remarcabil dinamism, și nu mai puțin, o trudnică năzuință spre purificare“; Petru P. Ionescu în Revista Fundațiilor Regale: „remarcăm dela început această constatare îmbucurătoare că d. Ion Șiugariu aduce în poesia noastră tânără un
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
Că dragostea a înflorit ca delicate frezii. O, Doamne, dă-mi putere să-mi trezesc necunoscutul Ce zace în ființa mea de la-nceputul lumii, Să-mi reînvie amintiri și doruri din trecutul Ce mi se-așterne la picioare din tăria humii. Ajută-mă să mă înalț spre cerul îndurării, Să-mi vindec temerile și angoasele din minte, Lăsând de-o parte vălul infinit al nepăsării, Ca trecerea să-mi fie înțeleaptă și cuminte! Citește mai mult Pe sânul dunelor îmi culc
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
nefirească știre:Că dragostea a înflorit ca delicate frezii.O, Doamne, dă-mi putere să-mi trezesc necunoscutulCe zace în ființa mea de la-nceputul lumii,Să-mi reînvie amintiri și doruri din trecutulCe mi se-așterne la picioare din tăria humii.Ajută-mă să mă înalț spre cerul îndurării,Să-mi vindec temerile și angoasele din minte, Lăsând de-o parte vălul infinit al nepăsării,Ca trecerea să-mi fie înțeleaptă și cuminte!... XXVIII. CÂT DE DEPARTE SUNT, DOAMNE, DE TINE
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
2015 Toate Articolele Autorului Nu-mi este azi teamă de glas ce se-aude Din cruguri eterne, prin clopote ude. Cu pasul tomnatic de ploaie măruntă, Chemarea-mi pătrunde prin fibra căruntă. Îmi frânge elanu-n privirea beteagă, De firul de humă simțirea-mi dezleagă; Prin viscolul vremii, arar mai aduce Petale de nuferi spre maluri caduce. Cu pana-n cerneală, cu verbu-ntr-o mână, Nostalgice gânduri catrene îngână; Dorințe trăi-vor dosite-n sintagme, Lăsând printre rânduri cenușa din magme. E timpul
SĂ CÂNTE IUBIREA ȘOPTITĂ-NTR-O CARTE! de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374672_a_376001]
-
Mai frământă, Doamne,-o-dată lutul Și amestecă Frumosul cu Urâtul, Pune laolaltă pe Sărac și pe Bogat Și, în Vasul Sfânt, și Apă, și Uscat, Fă din Veșnicia lumii iar o Clipă, Strânge Zborurile toate-ntr-o Aripă, Înglobează,-n huma de Bărbat, Femeia, De la ușa Răului și-a Binelui azvârle cheia, Stinge cu-Ntuneric ochiul de Lumină, Toarnă Nevinovăție peste Vină, Stoarce-adânc din suflete Durerea Și-ndulcește-o-n Bucuria ca și mierea, Cu un strop de Nepăsare-alină Dorul Și cu Ură-astupă-i Dragostei
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
LUMILE POSIBILE...Mai frământă, Doamne,-o-dată lutulși amestecă Frumosul cu Urâtul,Pune laolaltă pe Sărac și pe Bogatși, în Vasul Sfânt, și Apă, și Uscat,Fă din Veșnicia lumii iar o Clipă,Strânge Zborurile toate-ntr-o Aripă,Înglobează,-n huma de Bărbat, Femeia,De la ușa Răului și-a Binelui azvârle cheia,Stinge cu-Ntuneric ochiul de Lumină,Toarnă Nevinovăție peste Vină,Stoarce-adânc din suflete Durereași-ndulcește-o-n Bucuria ca și mierea,Cu un strop de Nepăsare-alină Dorulși cu Ură-astupă-i Dragostei izvorul, Fă
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Autorului Mă 'nalț înspre-nceputuri, Te văd pe Tine, Doamne, Nu-mi amintesc de chipuri Să-Ți semene-n icoane. Mă 'nalț înspre adâncuri, Tristețea Ta, divină, Cu aripi largi de fluturi Mă mângâie-n lumină. M-ai modelat din humă, Din apă, vers și stele, Să-Ți calc, mereu, pe urmă, În timpul vieții mele. Mi-ai dat a Ta suflare Să pot râde și plânge, Să-mi izbăvesc păcatul, Gustându-Ți trup și sânge. Dar vai... Eu, păcătosul, Ți-am
ÎNĂLŢARE ( PASCALE... ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371800_a_373129]
-
le port pe umeri toate câte nu-s, Geme de durere sufletul din mine Și mă înalță zilnic parcă tot mai sus. Întrebări degeaba trudnic îmi consumă Din răspunsul care mai mereu îl vrei, Îmi strivește vremea trupul ars de humă, Nici nu îmi mai pasă de povara ei; Mă strivește vremea, știu că nu e bine Să îi port în gânduri sensul interzis, Urlă de durere sufletul din mine Pentru toate câte încă nu le-am scris! Nicolae Nicoară-Horia Referință
MĂ STRIVEȘTE VREMEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375717_a_377046]
-
arde/ Pe-al iubirii blestem/ Sunt tăciuni ce-or rămâne,/când la mine te chem”. Tema dragostei, dar și nostalgia, inundă paginile, într-o suferință tăcută. (Dialog). Poetul se’nalță cu ,, aripi largi de fluturi..., mângâiat în lumină, /...modelat de humă,/ Din apă vers și stele ”, implorând cerul la o întoarcere “Când nu Te simt în mine,/ Îndepărtează răul.../ Întoarce-te, SUBLIME“ (Înălțare). Poezia religioasă îl situează pe autor printre cei care rămân să-și găsească calea: ,,Dă-mi, Doamne , putere
CATARGE PESTE TIMP de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374191_a_375520]
-
plămada de lut se usucă atât de mult Și cade zăcând în dinții mlaștinii negre tăcut.. Se-aude Cuvânt din grădina Ghetsimani 'nălțând, Petalele pocăinței urcă spre cer și în gând! Sub aripa mirului încă urmez firul tăcerii, Se bucură huma-mi de darul din slova iertării, Mai cad uneori zăbovind spre Dealul Măslinilor, Toiagul de ceară închină pecetea spinilor. -Privește!..îmi zice Lumina,..am plătit cu Iubirea! Sângerând ,cetatea de vămi a păcatelor tale Pe Drumul Golgotei,cu rănile palmelor
CUVÂNT de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378689_a_380018]
-
mea carte de proză (Pretențiile barcagiului Caron) există. Două exemplare. O întreb, șoptit, pe librăriță dacă a vîndut ceva din carte. Da, au fost cinci. Perfect. În pat, la Cumpătu, citesc undeva, surprins, despre Eugen Ionescu: intră în librăria La Hume, pe Saint-Germain-des-Près, și întreabă: Spuneți-mi, cărțile lui Ionesco se vînd bine? Coincidență, cum ar veni. Iertați-mi neobrăzarea. La Peleș, în fostul grajd al curții, acum garaj, o expoziție de pictură. Un băiețică ras la tîmple, cu cerceluș în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că "natura a plasat omenirea sub conducerea a doi stăpâni suverani, suferința și plăcerea... Ele ne conduc în tot ceea ce facem, în tot ce spunem, în tot ce gândim"28. Pentru Bentham, ca și pentru principalii săi adepți Hobbes și Hume, plăcerea este în ea însăși un bine, iar suferința un rău. Această versiune este cunoscută sub numele de utilitarism hedonist. Supusă deseori parodierii, prin invocarea imaginii unei mulțimi necontrolate de oameni în căutare de plăceri, această versiune a utilitarismului susține
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ciclu al moralei moderne a funcționat ca o religie a datoriei laice"35. Poziția dominantă în filosofia modernă a fost aceea potrivit căreia virtutea este secundară legilor ori regulilor, deși rolul pe care virtutea l-a avut în eticile lui Hume ori Kant nu poate fi neglijat. În ultima jumătate de secol, principiul autonomiei moralei față de religie nu se mai bucură de interes, etica organizându-se în afara formei datoriei. În cuvintele lui G. Lipovesky, "democrațiile au pășit pe tărâmul aflat dincolo de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Montesquieu este următorul: legile prescriptive pot fi încălcate, dar să rămână totuși legi, acest lucru însemnând că oamenii nu fac ceea ce li se spune, însă ar fi lipsit de sens să spui că legile naturii pot fi încălcate 208. Și Hume remarcă faptul că mulți filosofi au descris felul în care sunt construite stările de lucruri care îi privesc pe oameni, după care au făcut deducții cu privire la felul în care trebuie să stea lucrurile. El adaugă că nu poate înțelege cum
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
au făcut deducții cu privire la felul în care trebuie să stea lucrurile. El adaugă că nu poate înțelege cum poate fi validă o interferență de la a fi la a trebui. Cei care încearcă să o facă nu explică și procedura, iar Hume se îndoiește că pot face acest lucru. Orice concepție care se bazează pe deducerea a ceea ce trebuie să facem din trăsăturile specifice și decelabile ale naturii umane este subminată de această problemă 209. Critici ai ius naturalismului ca Bentham sau
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
din premise non-morale. Valorile nu pot deriva din fapte. Prin urmare, normele sunt reduse la componenta lor imperativă, iar trebuie este gândit în opoziție cu este. Ideea că "trebuie nu derivă din este", cunoscută și sub numele de "legea lui Hume", se bazează pe următorul raționament logic: "O concluzie care-l conține pe trebuie nu poate, din punct de vedere logic, să derive din premise care nu-l conțin. Logica este conservatoare; concluziile unei inferențe valide sunt conținute în premise. Nu
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
este dacă este bine să avem o astfel de natură și să cedăm cerințelor ei, iar ceea ce trebuie demonstrat este dacă e bine pentru noi să ne conformăm normelor. Argumente care susțin această concepție pot fi întâlnite în operele lui Hume și John Stuart Mill, iar în filosofia contemporană în opera lui Bernard Williams. Bineînțeles, sentimentaliștii n-au fost primii care au fundamentat morala pe natura umană, astfel de încercări găsindu-se și în filosofia clasică greacă, în special la Aristotel
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
vicioasă, ci ea este vicioasă pentru că noi o dezaprobăm. Atât timp cât moralitatea se bazează pe sentimente umane, întrebarea care se pune este dacă avem motive să ne bucurăm că avem aceste sentimente și să le permitem să ne guverneze. Așa cum arată Hume, dacă luăm o acțiune căreia i se permite să fie vicioasă, cum ar fi crima premeditată, de exemplu, și o examinăm din toate părțile pentru a vedea dacă găsim chestiuni de fapt ori care țin de existența reală, pe care
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
este un obiect al sentimentelor nu al rațiunii. El se găsește în tine însuți, nu în obiect"136. Tot ce putem spune când vorbim de virtute și viciu ține de sentimentele de aprobare ori dezaprobare. În Treatise of Human Nature, Hume se întreabă cum putem distinge între viciu și virtute sau cum ne putem pronunța asupra unei acțiuni condamnabile ori vrednice de laudă. Facem această distincție prin raționament, ori o facem în mod non-discursiv, printr-o anumită impresie o senzație, o
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
unei acțiuni condamnabile ori vrednice de laudă. Facem această distincție prin raționament, ori o facem în mod non-discursiv, printr-o anumită impresie o senzație, o trăire ori un sentiment care apar imediat după perceperea unui fapt ori agent? Rațiunea, crede Hume, ne vorbește numai despre adevăr și falsitate. Pasiunile și acțiunile nu sunt nici adevărate și nici false, nu pot fi nici contrazise, nici afirmate. În consecință, deși aceste lucruri nu pot fi considerate nici raționale, nici iraționale, ele pot fi
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
falsitate. Pasiunile și acțiunile nu sunt nici adevărate și nici false, nu pot fi nici contrazise, nici afirmate. În consecință, deși aceste lucruri nu pot fi considerate nici raționale, nici iraționale, ele pot fi lăudabile sau condamnabile 137. Teoria lui Hume despre sentimentele morale este construită în jurul ideii că normele nu trebuie să ne fie impuse din afară, deoarece noi înșine am fi putut "inventa [...] legile fundamentale ale dreptului natural", o dată ce am fi ajuns să înțelegem că era nevoie de asemenea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
să ne fie impuse din afară, deoarece noi înșine am fi putut "inventa [...] legile fundamentale ale dreptului natural", o dată ce am fi ajuns să înțelegem că era nevoie de asemenea legi pentru a face posibilă existența societății 138. Dreptatea apare, crede Hume, în momentul în care oamenii devin conștienți de faptul că stabilitatea proprietății le este benefică și este posibilă doar dacă toți s-ar abține de la acțiuni care ar tulbura proprietatea altora. Acest lucru este posibil deoarece oamenii sunt aproximativ egali
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]