KorAP: Find »[drukola/base=hunter & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...54 >

1,337 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

simțeam foarte singură și chiar eram un pic invidioasă pe Sophia, căci ea cel puțin știa unde Îi este soțul. În lunea următoarea, dimineața, am intrat agale, neconsolată, În Café Rafaella pentru micul dejun, regretând că nu eram acolo Împreună cu Hunter. Când chelnerița aduse două cafele și două croasante, așa cum făcea, de obicei, pentru Hunter și mine, m-am simțit atât de descurajată, că nu am putut nici măcar să Înfrunt situația și să Îi spun că nu mai era nevoie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
puțin știa unde Îi este soțul. În lunea următoarea, dimineața, am intrat agale, neconsolată, În Café Rafaella pentru micul dejun, regretând că nu eram acolo Împreună cu Hunter. Când chelnerița aduse două cafele și două croasante, așa cum făcea, de obicei, pentru Hunter și mine, m-am simțit atât de descurajată, că nu am putut nici măcar să Înfrunt situația și să Îi spun că nu mai era nevoie de câte două porții din orice. În timp ce Îmi sorbeam din cafea și priveam cealaltă ceașcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
la ziar În timp ce lacrimile cădeau pe el, una câte una. În clipa aceea ceva alb mi-a apărut În fața ochilor: o batistă era Întinsă către mine. Cât de stânjenitor. M-am uitat În sus și am roșit: În fața mea era Hunter. — Am făcut ceva Îngrozitor, spuse el. Îmi pare foarte rău. 24tc "24" Soare la orizonttc "Soare la orizont" — Oprește-te, am protestat eu, ștergându-mi lacrimile cu batista lui Hunter. Eu am făcut ceva groaznic. Iubitule, am făcut cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
am uitat În sus și am roșit: În fața mea era Hunter. — Am făcut ceva Îngrozitor, spuse el. Îmi pare foarte rău. 24tc "24" Soare la orizonttc "Soare la orizont" — Oprește-te, am protestat eu, ștergându-mi lacrimile cu batista lui Hunter. Eu am făcut ceva groaznic. Iubitule, am făcut cea mai oribilă greșeală. Am crezut că tu aveai o aventură cu Sophia și apoi am descoperit că ea avea o relație cu soțul lui Marci și... nu-mi vine să cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
lui Marci și... nu-mi vine să cred că n-am avut Încredere În tine. Am fost atât de toantă să cer divorțul, care este ultimul lucru care vreau să se Întâmple. Poți să mă ierți? Nu, mi-a zis Hunter privindu-mă drept În ochi. Am Înghețat. Primisem ce meritam. M-am uitat lung la Hunter, Îngrozită de ceea ce făcusem. După aceea, s-a Întâmplat ceva ciudat. Hunter s-a așezat la masă și mi-a luat mâna În mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
fost atât de toantă să cer divorțul, care este ultimul lucru care vreau să se Întâmple. Poți să mă ierți? Nu, mi-a zis Hunter privindu-mă drept În ochi. Am Înghețat. Primisem ce meritam. M-am uitat lung la Hunter, Îngrozită de ceea ce făcusem. După aceea, s-a Întâmplat ceva ciudat. Hunter s-a așezat la masă și mi-a luat mâna În mâna lui, după care a spus: Nu trebuie să te iert... Nu este vina ta. Eu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
vreau să se Întâmple. Poți să mă ierți? Nu, mi-a zis Hunter privindu-mă drept În ochi. Am Înghețat. Primisem ce meritam. M-am uitat lung la Hunter, Îngrozită de ceea ce făcusem. După aceea, s-a Întâmplat ceva ciudat. Hunter s-a așezat la masă și mi-a luat mâna În mâna lui, după care a spus: Nu trebuie să te iert... Nu este vina ta. Eu am făcut o greșeală cât se poate de prostească. Avea o expresie stranie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
să n-o fi angajat niciodată. E o devoratoare de bărbați Încă de pe vremea liceului. Întotdeauna lovește În stânga și În dreapta cu informații despre aventurile ei - și, de obicei, sunt minciuni... —Taci, am spus eu ducându-mi mâna la buzele lui Hunter. Nu vreau să mai aud niciodată nimic despre tipa aia Îngrozitor de rea. Deși am fost ușurată să-l am pe Hunter Înapoi, Încă mă simțeam incredibil de mânioasă chiar și la cea mai scurtă menționare a numelui Sophiei. Provocase foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
informații despre aventurile ei - și, de obicei, sunt minciuni... —Taci, am spus eu ducându-mi mâna la buzele lui Hunter. Nu vreau să mai aud niciodată nimic despre tipa aia Îngrozitor de rea. Deși am fost ușurată să-l am pe Hunter Înapoi, Încă mă simțeam incredibil de mânioasă chiar și la cea mai scurtă menționare a numelui Sophiei. Provocase foarte mult rău. Singura mea consolare era că știam că nu va putea să scape niciodată din viața ei saudită. Îți promit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
numelui Sophiei. Provocase foarte mult rău. Singura mea consolare era că știam că nu va putea să scape niciodată din viața ei saudită. Îți promit că Sophia nu va mai avea voie să se mai apropie niciodată de noi, spuse Hunter. —Adevărat? Vorbești serios? am spus, gîtuită de emoție. Oricât de mult voiam să-l Îmbrățișez pe soțul meu, Încă nu puteam să mă relaxez după toate câte se Întâmplaseră. Hunter observă aerul meu șovăitor. Încercând să mă liniștească, zise, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
avea voie să se mai apropie niciodată de noi, spuse Hunter. —Adevărat? Vorbești serios? am spus, gîtuită de emoție. Oricât de mult voiam să-l Îmbrățișez pe soțul meu, Încă nu puteam să mă relaxez după toate câte se Întâmplaseră. Hunter observă aerul meu șovăitor. Încercând să mă liniștească, zise, cu o mică sclipire În ochi: — Când nu vorbesc eu serios, iubito? M-am gîndit puțin. Dacă mă gândeam bine, adevărul era că Hunter nu-și Încălca promisiunile. În cele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
mă relaxez după toate câte se Întâmplaseră. Hunter observă aerul meu șovăitor. Încercând să mă liniștească, zise, cu o mică sclipire În ochi: — Când nu vorbesc eu serios, iubito? M-am gîndit puțin. Dacă mă gândeam bine, adevărul era că Hunter nu-și Încălca promisiunile. În cele din urmă, am spus doar: Niciodată, iubitule. Hunter păru ușurat și Își ridică mâna ca să mă mângâie pe obraz. Apoi zise: —Nu suport ideea că ai văzut-o pe Sophia purtând colierul acela superb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
mă liniștească, zise, cu o mică sclipire În ochi: — Când nu vorbesc eu serios, iubito? M-am gîndit puțin. Dacă mă gândeam bine, adevărul era că Hunter nu-și Încălca promisiunile. În cele din urmă, am spus doar: Niciodată, iubitule. Hunter păru ușurat și Își ridică mâna ca să mă mângâie pe obraz. Apoi zise: —Nu suport ideea că ai văzut-o pe Sophia purtând colierul acela superb. O să-ți iau ceva și mai frumos, iubito. —De fapt, Îmi place la nebunie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
pentru că tocmai am comandat ceva atât de extraordinar, că n-o să-ți vină să crezi. M-am topit mai repede decât o Înghețată Într-o zi fierbinte de 4 Iulie. Brusc, am simțit un amestec plăcut de râs și plâns. Hunter se aplecă peste masă și mă sărută Îndelung. Apoi se ridică și veni lângă mine pe banchetă, cu un braț pus În jurul gâtului meu. Cu cealaltă mână Îmi ștergea lacrimile cu batista. Era divin, exact așa cum ar fi trebuit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
să știi? Orice. — De ce ești atât de secretos? Și dispari mereu? Toate telefoanele acelea secrete, și tot timpul când stai pe Internet și nu spui niciodată ce faci. Dacă nu aveai o aventură cu Sophia, atunci ce puneai la cale? Hunter zâmbi doar și-și deschise servieta. Scosese un plic maro simplu și mi-l Întinse. Pe plic scria „LUNA DE MIERE NR. 2“. —Uraaa! am strigat Încântată. I-am dat plicul Înapoi lui Hunter. —Nu vrei să te uiți unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Sophia, atunci ce puneai la cale? Hunter zâmbi doar și-și deschise servieta. Scosese un plic maro simplu și mi-l Întinse. Pe plic scria „LUNA DE MIERE NR. 2“. —Uraaa! am strigat Încântată. I-am dat plicul Înapoi lui Hunter. —Nu vrei să te uiți unde mergem? zise, Împingându-l Înapoi către mine. Nu. O proaspătă soție nu știe niciodată unde merge În luna de miere. Ar trebui să fie o surpriză. —Așa e. Mă bucur că ai Încredere În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Arăți de parcă n-ai fi mâncat de o săptămână. —N-am putut să mănânc cât ai fost plecat, am spus, În timp ce mâncam micul dejun. Apropo, Îți vine să crezi că Lauren s-a căsătorit? am arătat spre articolul din Post. Hunter nu păru surprins deloc. — Nu ți-am spus eu mereu că o să se mărite și că o să aibă trei copii cât ai clipi? zise. — Dar... cu Giles Monterey? El era logodit! —Ți-am spus că ei ar fi cuplul perfect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
surprins deloc. — Nu ți-am spus eu mereu că o să se mărite și că o să aibă trei copii cât ai clipi? zise. — Dar... cu Giles Monterey? El era logodit! —Ți-am spus că ei ar fi cuplul perfect. Era adevărat. Hunter avea intuiții ciudate În legătură cu viața amoroasă a lui Lauren, chestii pe care nici măcar eu nu le puteam anticipa. —Iubitule, pot să te mai Întreb ceva și apoi promit că asta e ultima Întrebare? Spune, replică el. Orice vrei tu. — Cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
este... păi, poți să aștepți până În luna de miere? Promit să-ți spun atunci. De fapt, o să-l cunoști. Și mai bine! am zis. Dar sper că nu e o lună de miere cu toți amicii tăi de la facultate, bine? Hunter veni mai aproape. Cu buzele aproape de urechea mea, șopti flirtând: —Iubito, nu te-am văzut de câteva zile, ce-ar fi să mergem acasă și să... știi tu ce? E luni, ce zici să muncim... i-am Întors-o, protestând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
aproape. Cu buzele aproape de urechea mea, șopti flirtând: —Iubito, nu te-am văzut de câteva zile, ce-ar fi să mergem acasă și să... știi tu ce? E luni, ce zici să muncim... i-am Întors-o, protestând ușor. Dar... Hunter arăta atât de drăguț. Avea Înfățișarea aceea ușor neglijentă de „tocmai m-am dat jos din avion“ pe care o găseam irezistibil de sexy. Și Îmi fusese foarte dor de el. Nu mă puteam abține să nu fiu tentată: De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
De la răsărit până la apus, de la cină până la micul dejun și În tot intervalul dintre astea, te simți cu adevărat cuplul Eternity. Spre deosebire de tentativa Luna de miere nr. 1, Luna de miere nr. 2 era de vis. La sfârșitul lui ianuarie, Hunter și cu mine am părăsit un New York acoperit de zăpadă și, după vreo șapte ore (care au părut ca șapte minute - și la fel de repede Îți pare că trec toate În luna de miere), ne-am dat jos pantofii și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
aprins și să stai la umbră bând ceai și mâncând turtă dulce proaspătă. Prăjiturile erau Însoțite de sporovăieli romantice, neimportante. Conversațiile noastre la ora ceaiului constau În principal din frazele rostite de mine, care variau de la a-i spune lui Hunter cât de mult Îmi place cum arată sau a-l Întreba ce prăjitură aș putea mânca a doua zi, și din frazele pe care mi le spunea Hunter mie, mai ales aceea prin care remarca faptul că eram și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
din frazele rostite de mine, care variau de la a-i spune lui Hunter cât de mult Îmi place cum arată sau a-l Întreba ce prăjitură aș putea mânca a doua zi, și din frazele pe care mi le spunea Hunter mie, mai ales aceea prin care remarca faptul că eram și mai frumoasă un pic mai plinuță. Și apoi, Într-o după-amiază, s-a Întâmplat ceva. Ancoraserăm Într-un mic golf de lângă un sat pescăresc ciudățel numit Corossol. Stâncile care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
strălucească precum un neon albastru - era un loc perfect. În partea mai Îndepărtată a golfului se afla o plajă stâncoasă complet goală. După masa de prânz, m-am Întins Într-un șezlong moale de pe punte și am Închis ochii, În timp ce Hunter citea o carte. Era liniște, cu excepția zgomotului produs de valuri atunci când se loveau de barcă și a cântecului păsărilor de pe țărm. Întregul golfuleț era al nostru - cea mai privată plajă pe care ai putea-o găsi vreodată. Din când În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
când În când, un pescăruș zbura prin apropiere, cotind spre noi ca și cum ar fi vrut să tragă cu ochiul pe puntea noastră. În răstimpuri, se auzea vocea plăcută a vreunui membru al echipajului Întrebând: „Doriți ceva de băut“? —Auzi? zise Hunter, pe neașteptate. Ce e? am răspuns, copleșită de lene, de nici nu puteam să fac efortul de a-mi deschide ochii. Era mult prea plăcut să zac acolo, pe jumătate adormită, la soare. — S-ar putea să vrei să vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]