481 matches
-
se grăbeau să vestească sosirea unei noi zile și când Somnul soarbe cu nesaț din dulceața Timpului care se grăbește să intre triumfal în orânduirea viețuitoarelor pământului, s-a dat atacul. Bătrânul Crai a condus un grup de fete la iatacul regelui. După o luptă pe viață și pe moarte între crai și rege, acesta a fost dovedit de agerimea craiului. Au intervenit apoi fetele și l-au omorât pe rege. La rândul ei Crăiasa, cu ajutorul a câtorva fete deosebit de frumoase
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nea Și sărutarea de stăpân pe ei să-ți stea... Și să tot tremur prinsă-n brațe duse, Cum duse sunt iubiri pe veci apuse, În legănarea lebedei pe mai adâncul lac, S-avem sub un stejar, în veșnicie, un iatac. Pe spate să-mi adormi, în iarba crudă, Urechea ta-ntre umeri, ciulită stă s-audă, Cum bate timpul, bate rece peste noi, Cum a bătut ieri piatra colțuroasă-n văi. Și să tresari, și să alergi precum un cal
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Armin Caryan, pentru ca ea să continue să fie avocată, iar Omar nu o trimisese să îi pețească o mireasă mai tânără, ci plecase el însuși pe un alt drum. La cincizeci de ani, bunică-sa încă stătea ghemuită lângă ușa iatacului unde ei se iubeau. Ghazal nu credea că mai fusese posibil să i se stafidească pe dinăuntru strugurele durerii, cu viață cu tot, așa cum atunci i se întâmplase. La cincizeci de ani, mătușile ei ori vecinele arătau eșuate ca niște
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
caravană („circul Blessington”, pentru răuvoitori) care le poartă veșmintele și toate accesoriile. Deși căsătorit, printr-o clauză testamentară a lordului Blessington, cu Harriett, fiica acestuia dintr-un prim mariaj, d’Orsay, legatarul averii ei, nu va Împărți nici măcar o clipă iatacul cu tânăra soție, preferându-i-o În continuare pe cea devenită soacră. Revenit În capitala Franței, trăiește, până la revoluția din 1830, o strălucire la fel de mare precum cea de pe malurile Tamisei. Alungat de spiritul insurgent al Franței, se reîntoarce, Însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai eram și cel dintâi fiu, astfel că, la auzul numelui care i se dădea, de „Abu-l-Hassan“, taică-meu își umfla pieptul, își netezea mustățile și își plimba ușor degetele mari de-a lungul bărbii, trăgând cu coada ochiului spre iatacul de la catul de sus, unde mă aflam eu, înfășat în scutece. Bucuria lui vioaie nu avea totuși nici profunzimea, nici intensitatea bucuriei Salmei care, în ciuda durerilor stăruitoare și a extremei slăbiciuni, simțea că se naște a doua oară prin venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lipsă putea fi o capcană fatală pentru viitoarele mame. Sfârșite de oboseală, stingherite, ajunse la capătul răbdării, Salma și Warda, de data asta solidare, se prăvăliră pe același pat, cel al slujnicei, „Horra“ nefiind în stare să urce scara până la iatacul ei, în vreme ce taică-meu o lua iarăși din loc spre tavernă, fără să aibă habar că fusese cât p-aci să-și piardă în același timp cei doi viitori copii, grăbit, desigur, zicea maică-mea, să culeagă urările pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mie mintea, și când eram trează, și când visam, iar în privința asta eram ca două surori, deja orfane ale aceluiași oraș aflat pe moarte. Ne tânguiam astfel când am auzit pasul tatălui tău care se întorcea. L-am chemat din iatac și, în vreme ce el urca treptele, mi-am șters obrajii cu poalele rochiei pe când Sara își acoperea în grabă capul și obrazul. Mohamed avea ochii injectați, dar m-am prefăcut că nu bag de seamă, ca să nu-l pun în încurcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rare. Un câine flocos, pe prispă, doarme nestingherit de străini, dar care, odată cu lăsarea întunericului, picior de om nu se mai apropia de portiță. Casă veche, cu tindă între două odăițe, lipite pe jos cu lut galben, în capăt un iatac cu un ochi de geam ce dă în livadă, pereții și bagdaliile albe, prispă, de jur-împrejur... În odăița de o austeritate monahală, două laițe pe colț, cu așternuturi, oglinda veche, tocmai de când s-a jucat nunta Săfticăi la poartă, după
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
larg deschisă, se puteau vedea grajdul, cotețul pentru orătănii, și alte acareturi trebuitoare într-o ocină. Totul era făcut trainic, din bârne de lemn tare. Chilerul, tinda largă între două odăi podite cu scândură de stejar, în capătul ei un iatac cu geam ce da înspre pădure. Un șir de copaci înalți și rămuroși, străjuiesc de jur împrejur ograda. În spatele dâmbului și dilavale de gard, de jur împrejur, începe pădurea, adâncă, fară sfârșit, în mare parte necălcată de picior omenesc. De-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Patria Noastră. Vameșii Vama a apărut odată cu divizarea lumii în enclave, în neamuri, în țări și popoare. Decidescendența vamei o regăsim, cu siguranță, în Rai și în Iad; pe pragul de la intrarea lui Dumnezeu și pe cel de la ieșirea din iatacul Evei și al lui Adam. Ăștia ne sunt înnaintașii vameșilor. Da, ăștia ne-or fi, dar, ei nu au cerut și nici nu au primit, șpagă, la trecerea prin vamă. Ei nu au cerut și nici nu au primit...asta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Pruncu-i seamănă leit, Nu cum i-a făcut nevasta! Sosire inopinată Când și-a surprins soția-n pat Cu secretara sa cea nouă, A fost de-a dreptul consternat, Că e-nșelat... de amândouă! Generalul și noua consoartă Cu soția în iatac, Sunt ceva nelămuriri: E-al îndeamnă la atac, El așteaptă...întăriri! Ajuns la vârsta a treia Seara-n pat, spunându-i glume, Tinerica mea consoartă Vrea mereu ceva anume, Și, de-aici, motiv de ceartă! Noua cucerire Gingașă , cultă și
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
vreau cu orice preț să scot la lumină printr-o invocație barbară corpul acela călduț și alunecos Înmuindu-se În buzunarul lui Leopold Bloom ca un embrion abia zămislit În propriul meu uter. Să mergem deci acolo pe coastă În iatacurile verzi ale frunzișului sîni Îngîndurați să desprindem de pe ramuri triste și singure, să mușcăm urechea azaleelor și pașii soldaților tineri să ne treacă prin creier nostalgia niciodată gustată a pămîntului făgăduit. O, tarantula, tragic scarabeu cu ochi verzui lingînd pubisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vieții țîșnind În sus ca un gheizer sfîșiind cerul“ și acolo În urma uitată printre resturile pădurii carbonizate burta căscată a lupoaicei, țîțele ei calde Încă stropind mărăcinii cu lapte. Dragoste. Singurătate... această liniște care-mi acoperă gîndul lui. Și scena iatacului. Actul II. Tabloul V. Privighetoarea cîntă, mierla cîntă, guguștiucul cîntă. O singură dată În viață ai șansa să vezi Cometa. Într-o clipă de neatenție - ochii negri ai iubitei, mierea limbii ei catifelate - s-a și mutat pe cerul celeilalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îngrijorat de soarta amicului dumitale, Îi spuse el lui Rowe. Cum Îl cheamă? Mi se pare că Stone, nu-i așa?... După o clipă, adăugă: Cățeaua! și pe buzele delicate ale domnului Prentice, cuvîntul acesta sună tare ciudat. Ajuns În iatacul doamnei Bellairs, inspectorul nu lăsă neatins nici un borcănel cu cremă - și erau destule! Desfăcu personal pernă cu pernă, cuprins parcă de o plăcere drăcească. Găsind pe o noptieră, sub o lampă cu abajur roz, un exemplar din Amorul În Orient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dosul ușii o mișcare. O clipă birui dorința s-o iau la fugă, cînd, în crăpătură, apăru încremenit chipul Patriciei. Fără o vorbă, fata se trase la perete, lăsîndu-mă să intru. Am urmat-o într-un antrețel, apoi într-un iatac cu fereastra către curte. O oglindă, un covoraș pe perete, o masă, un divan, două fotografii și o casetă în formă de pagodă din ilustrate colorate alcătuiau tot mobilierul dinăuntru. Una din fotografii înfățișa un bărbat chel care semăna cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mele furișe, pe cele mai îndrăznețe neutralizîndu-le. Cînd simțea că mă aprind, Patricia dispărea. Nu știu de ce aveam senzația că din odaia de alături ne pîndește maică-sa. Nu îndrăzneam s-o urmez acolo. Rămas singur, mă mărgineam să inventariez iatacul: pe lîngă cele observate mai înainte, înregistrai o față de masă din macramé cu volănașe roz, o cuvertură destrămată pe divan ș-un covoraș pe jos, țesut din iută. Fata revenea senină, instalînd între dînsa și mine o barieră din caiete
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spun, caietele au devenit un pretext pentru vizite inopinate. Simțeam că Patricia împingea lucrurile către un deznodămînt care, pentru mine, rămînea încă obscur. Într-o zi dînsa ceru voie mamei sale să ieșim în oraș. După ce și-a cărat în iatac toate cele de trebuință, mi-a poruncit să mă întorc cu spatele la ea. Îmi lipii fruntea de geam. După răceala sticlei mi-am dat seama cît de fierbinte mi-este capul. Aș fi vrut să prind cu coada ochiului mișcările fetei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
este cea a pieței în care se adună tineri, dar fără amenințarea unui / pericol iminent, căutând dialogul, mulțime mișcată de interese de-o / umană banalitate, care devine, la un moment dat, fundalul pe care așteaptă iubita pentru a porni spre iatacul iubirii. Dar nici iubirea nu dă fiori în poezia lui Cassian Maria Spiridon, e tot blândă, cumpătată: tu / mă săruți / apeși / în repetare / la scurte clape / gura / lacrimi / clopoței de râs... Alături de alți locuitori sezonieri / într-o mansardă, așa cum sugerează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
inge. Convinge pentru că adresându se bărbatului, celui cu care n-a avut timp să devină pereche, ea îl are în ea și alături , gr ăindu-i: „Te-am admirat secole-ntregi fără tutun și fără legi, bărbat grozav gemând de haos, iatac, chilie și pronaos. Biserică cu sfinți bețivi beci cast de idoli primitivi. Cu barba ta de stele bete ai desfetit atâtea fete care-au plecat, râzând năuc să fete cântecul de cuc. Ai spart pocalul sub călcâi și nimeni nu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
negru: ceștile de mătase paharele de velur, oglinzi venețiene și cărți uitate, îmbrăcate din piele aleasă, nu mai erau la ele acasă. Un scrin negru ciudat, o amforă veche, cine mai se-adapă cu o astfel de apă? Stau în iatac și privesc înapoi: mai bine tac și trăiesc ca o tulpină, din care a rămas o rădăcină firavă în pământul plin de otravă. La rochia de crinolină mai pot visa, purtată de bunica mea. Natura s-a supărat pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
În diferite gazete de perete, printre care și Socialistul. Analogii, interferențe, greci. Iată poezia Iocasta. Ion Gheorghe zice că e patria. Pe urmă universul se Întunecă. „Și voi, fiii și bărbații Iocastei, / Ajungeți din eroare tragică / Lucrare a sorții-n iatacul reginei, / Incestuoși vă omorîți unii pe alții.” Confuzia e instalată, pentru că dacă vă omorîți unii pe alții e greu de presupus că mai aveți timp, după aceea, de incest. Poetul trece Însă cu finețe peste astfel de Întrebări nelalocul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mele pe unde nu-mi vine a crede și cărțile pe care le cumpăr în fiecare oraș ca să le vând în orașul următor? Dar până atunci, ce fericit mă simt. Și câte am văzut. Noaptea de ieri ― prima nox ― în iatacul inundat cu flori, fetele cântând în balcon, Maitreyi cetînd-și poemul, scris anume pentru această ceremonie"." "O observație pe care am repetat-o până la saturație în ultimele zile: de câte ori înțeleg că se vorbește despre o eventuală căsătorie a mea cu Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă aștepte când mă Întorceam de la cursuri sau de la o agapă la Carul cu Bere Împreună cu Bazil. Totdeauna mă aștepta proaspătă În reacții, vie, trează În insulte, ca o tânără amantă ce-și ceartă iubitul care o uită Închisă În iatac pentru cine știe cine; dacă i-aș fi spus dimineața când treceam spre Universitate „Așteaptă-mă, iubito!“, ea desigur mi-ar fi răspuns prompt cu un șuierat voluptuos, cu acea moliciune a pronunției dată de corpul erotic: „Te aștept, iubitule!“. Toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de asemenea la culcare. Cum prin geamlâcul verandei pătrundea lumina lunii pline, Titu se opri un moment în mijlocul holului și de acolo, întorcîndu-se spre Nadina și Grigore, zise melancolic, cum șade bine unui poet: ― Ce noapte divină! Nadina deschisese ușa iatacului ei. În lumina palidă a candelei se vedea patul mare, alb și cald, cu portretul ei deasupra. Grigore întrebă încet: ― Ești mulțumită, iubirea mea? ― M-am amuzat foarte, foarte bine, murmură Nadina și, după o mică pauză, abia stăpînindu-și moleșeală
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a închis atât de domol, că nici nu i-a auzit zgomotul. Ascultă o clipă, apoi, nemaiputîndu-și stăpâni răbdarea, se ridică brusc în picioare. Jilțul se lovi de perete cu zgomot lânced de vată. Se uită întîi în stânga, spre iatacul Nadinei, pe urmă în dreapta. Pe zidul dintre ușa lui Herdelea și a lui Brumaru parcă tremura o umbră cenușie în bezna completă. Grigore se apropie intrigat. Umbra era lipită cu brațele întredeschise. O apucă de umărul gol și-n aceeași
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]